EDITORIAL: REFERENDUMUL ÎNTRE MITURI, PREJUDECĂȚI ȘI REALITĂȚI -II-
Războiul referendumului aruncă România în haos
Pe de altă parte, nu pot să nu mă întreb ce procent din convingerile de modă nouă pe care unii prieteni și cunoscuți de-ai mei și le-au format în ultima vreme cu privire la numeroase aspecte care ne guvernează viețile sunt rezultatul unui salt evolutiv, parcurs prin analiza obiectivă a unor argumente raționale, și cât se datorează asediului cultural dezlănțuit în ultimii ani asupra noastră. Sincer să fiu, văzându-i pe mulți dintre cei pe care îi am în preajmă susținând cu virulență și cu argumente emoționale și discutabile lucruri care acum 15-20 de ani le păreau nefirești sau chiar aberante, înclin să cred că pentru ei albul a devenit negru și negrul alb în urma unui proces denumit de fostul propagandist KGB Yuri Bezmenov „subversiune ideologică”, și nu în urma vreunei analize aprofundate și obiective. Distincția este foarte importantă, pentru că o convingere formată independent, pe baza unor argumente logice, mai poate suferi în timp ajustări, în urma unor noi evaluări ale argumentației pe care a fost fundamentată inițial convingerea, pe când ideile induse printr-un asalt ideologic asupra individului nu prea mai pot fi schimbate, și, după cum spunea același Bezmenov, este nevoie de educarea de la zero a unei noi generații pentru redobândirea unei stări de echilibru în societate.
Și pentru că se spune că mai toate acțiunile noastre sunt generate de frică, nu o să o fac pe grozavul aici și voi mărturisi sincer care este frica mea: mă tem că, după falimentul economic al comunismului, urmează cel moral. Și dacă data trecută am fost salvați de Occident, care nu fusese complet contaminat de morbul comunismului, de data asta nu prea mai avem salvatori, în condițiile în care aberațiile revoluției sexuale și toate celelalte idei utopice și dezumanizante ale marxismului cultural, născute în Rusia lui Lenin și rafinate în laboratoarele Școlii de la Frankfurt, par să fi pătruns adânc în tot Occidentul, din cancelarii până în universitățile cele mai prestigioase de acolo.
Așa stând lucrurile, poate că este lăudabilă lupta de a crea o lume mai bună și de a oferi cu orice preț tratament egal tuturor minorităților, prezente și viitoare. Dar când acest lucru se realizează de foarte multe ori prin forțarea limitelor biologicului, firescului și bunului-simț sau prin inducerea unor sentimente de vinovăție majorităților și de victime oprimate minorităților, evitându-se dezbaterile argumentate și folosindu-se argumente emoționale și șchioape, îmi dau seama că această nouă luptă de clasă nu este decât o altă utopie, care se va sfârși la rândul ei tot în haos.
Propaganda, armă mortală pentru democrație
O altă enormitate susținută adesea în această perioadă este că și homosexualii trebuie să aibă dreptul la căsătorie în condițiile în care cuplurile heterosexuale îl au, omițându-se faptul că instituția căsătoriei nu reprezintă un drept universal al omului, ci o simplă convenție, o valoare cu multiple valențe sociale și cu rol de coagulare a comunității. A susține că oricine are dreptul necondiționat de a se căsători cu cel pe care pretinde că îl iubește, pe motiv că acest drept este acordat în anumite condiții cuplurilor heterosexuale, nu doar că vine in contradicție cu jurisprudența CEDO, care obligă statele doar la reglementarea parteneriatelor civile, dar poate crea și numeroase situații absurde în practică. Să ne gândim doar că, urmând această logică absurdă a egalitarismului dus la extrem, ar trebui să fie legalizate inclusiv căsătoriile poligame, întrucât și adepții acestui tip de relații pot cere ca statul să le valideze printr-un certificat de căsătorie relația de iubire pe care pretind că o au.
Pe de altă parte, deși mai toți adversarii referendumului susțin că validarea acestuia ar conduce la restrângerea drepturilor homosexualilor, paradoxal, vocile ONG-urilor care militează pentru drepturile minorităților sexuale sunt aproape inexistente în spațiul public, în timp ce criticile cele mai virulente vin dinspre un grup eterogen, aparent fără nicio legătură cu homosexualitatea, format în principal din persoane cu vederi progresiste și din membri ai mișcării rezist, unii chiar conservatori, dar orbiți de ură față de PSD, partid cu care asociază referendumul, din motivele arătate anterior.
Românii cu drept de vot sunt așteptați la referendum
Așa stând lucrurile, cred că în cazul de față căsătoria homosexuală este doar o miză aparentă, un simplu detaliu dintr-un tablou mult mai complicat, adevărata luptă de la acest referendum purtându-se nu în jurul drepturilor minorităților sexuale, ci pe un teren ideologic mult mai vast. Să ne gândim puțin la experiențele altor țări, unde legalizării căsătoriilor homosexuale i-au urmat o mulțime de remodelări succesive și reglementări de noi drepturi pentru minorități, unele dintre ele frizând absurdul, așa cum este cazul ideologiei de gen. Și de parcă n-ar fi suficient, toate aceste remodelări vin la pachet cu foarte multă agresivitate îndreptată împotriva celor care exprimă public viziuni diferite, într-o contradicție flagrantă cu diversitatea și toleranța față de cel care gândește altfel, propovăduite în mod obsesiv. E suficientă o simplă căutare pe Google despre ex CEO-ul Mozilla și inventatorul JavaScript, Brendan Eich, ca să înțelegeți despre ce vorbesc.
Cred că în aceste condiții, având aceste precedente în minte, adevărata alegere de pe buletinele de vot va fi pentru mulți dacă mai temperăm puțin expansiunea ideologică a comunismului de rit nou în niște vremuri delicate, în care este greu de evaluat impactul ingineriilor sociale și mutațiilor operate la nivelul valorilor morale profunde, sau dacă lăsăm valul să ne ia pe sus, în speranța (naivă după gustul meu) că lumea va deveni astfel un loc mult mai bun și mai apropiat de perfecțiune decât este azi.
Este frica mea exagerată? Eu cred că mult mai exagerată este frica sincroniștilor că referendumul ar reprezenta o putinizare a României și convingerea lor că întotdeauna și fără excepție trebuie să urmăm linia vestică, indiferent dacă suntem sau nu de acord cu aceasta și indiferent dacă poziția răsăriteană asupra unei probleme ni se pare preferabilă. Abdicarea în fața logicii și bunului-simț de teamă că altfel riști să fii etichetat și eventual sancționat este primul pas către o lume a absurdului, arbitrarului și discriminării, din care eu nu vreau să fac parte. Desigur, nu este o soluție înțeleaptă să urmezi sistematic linia răsăriteană în dauna celei vestice și tocmai acesta este motivul pentru care, și în problema de față, cred în puterea compromisului și susțin cu toată convingerea necesitatea adoptării parteneriatelor civile.
În fine, dincolo de temerile și convingerile fiecăruia, cred că modul sănătos în care trebuie să ne raportam la acest demers democratic este acela de a respecta decizia majorității, oricare va fi aceea, pentru că, teoretic cel puțin, mai multe minți puse laolaltă judecă mai bine decât una singură. Deci, dacă referendumul va fi validat, să acceptăm că românii prețuiesc valorile sociale profunde, care definesc și coagulează comunitatea, iar dacă va fi invalidat, trebuie să acceptăm că modernitatea, de ale cărei beneficii ne bucurăm din plin în toți acești ani, are și inconvenientele sale, remodelarea agresivă a valorilor sociale reprezentând un astfel de inconvenient. În ceea ce mă privește, dacă comunitatea LGBT și minoritățile în general nu dădeau semne că au cam luat-o razna cu solicitările, dacă clasa politică și societatea civilă ar fi dat semne că știu să spună stop atunci când e cazul și dacă Curtea Constituțională din România nu ar fi fost deja interpelată în scopul redefinirii căsătoriei în Codul civil, votul meu la referendum ar fi fost indiscutabil NU. De fapt nici n-ar fi fost vreun referendum. Una peste alta, sper să avem înțelepciunea să luăm ca atare rezultatul exprimat la urne, oricare ar fi acela, și să manifestăm toleranță față de cei care gândesc altfel, mai ales că predicarea toleranței a devenit un laitmotiv al vremurilor noastre.
Augustin Cristian Sava