ANALIZĂ: Care este miza declarațiilor simbolice de unire din R. Moldova cu România
Președintele prorus Igor Dodon și suținătorii săi politic în timpul lui spectacol dedicat domnitorului Ștefan cel Mare din 2 februarie 2018
Aniversarea de anul acesta a 159 de ani de la „Mica Unire” din 1859 a lui Alexandru Ioan Cuză a pornit un tăvălug ce ținea de mult să plece la vale în R. Moldova. Pe fundalul Centanului Unirii, aleșii locali din deja peste 11 localități din R. Moldova au semnat declarații de unire între Republica Moldova și România. Acest episod nu este doar unul singular, ci mai degrabă un cumul de consecințe din anii trecuți ai activităților unioniste, ce se suprapun acum pe o criză economică și administrativă profundă a R. Moldova.
Guvernările de tip medieval, sau mai simplul „cumetrism al puterii” de la Chișinău, au împins spre acest gest simbolic care este posibil să se propage rapid în tot mai multe localități din R. Moldova. Este pentru prima dată când o astfel de acțiune este votată în plan local și vine de jos în sus, punând o oarecare presiune pe mai marii zilei de la Chișinău.
Există două perspective care trebuie privite cu atenția: cea istorică și cea economică/sistemică. Din cea istorică argumentele sunt clare, iar cei care doresc unirea pot aduce atât argumente documentate, cât și unele de factură emoțională. Toate de ințeles și de acceptat.
Pentru „agnosticii” acestei soluții, aceștia încep să vină și ei în prima tabără din cauza nefuncționalității pe multe paliere a R. Moldova, precum combaterea corupției, nivelul de trai foarte scăzut, lipsa perspectivelor de dezvoltare pe termen mediu și lung.
UE îți dă, dar nu își bagă și în sac, iar lipsa de reforme concrete în domeniile-cheie funcționării unui stat democratic își face tot mai simțită prezența la Chișinău, acolo unde majoritatea cetățenilor cred că țara merge într-o direcție greșită.
Ofensiva lui Dodon
Primul care a reacționat a fost președintele Igor Dodon, care cu stângăcie a turnat foc pe gaz în această privință. Acesta a reacționat impulsiv și a amenințat că ca convoca Consiliul Suprem de Securitate și va chema toate structurile de forță ale R. Moldova să păzească „statalitatea”.
Asta deși în paralel exercițiile Rusiei pe celălalt mal al Nistrului se fac cu regularitate, ajungându-se ca medie la mai bine de unul la două zile. La toate acestea se agaugă și exercițiile de „dragoste politică” pe care Dodon le încearcă cu regularitate la Comrat și Tiraspol, entități centrifuge de pe orbita Chișinăului, într-o măsură totală sau mai mică.
Mai mult, ca un jucător neinspirat, Dodon a trecut și el la ofensivă pe 2 februarie, atunci când a organizat o serie de manifestații în cinstea domnitorului Ștefan cel Mare pe care-l revendică în solitar în toată această poveste. Acesta a contracarat și el cu o inițiativă simbolică de oficializare a steagului vechii Moldove pe care vehiculul său politic – PSRM – o va trimite în Parlament.
Mai mult, Dodon și-a strâns alaiul de istorici negaționiști și iubitori de teze sovietice reșapate și, împreună cu cortegiul de preoți subordonoați canonic Moscovei, în frunte cu mitropolitul Vladimir, au desfășurat un spectacol în cinstea domnitorului Ștefan cel Mare.
Ca într-o telenovelă de tip sud-american, Dodon încercat să pună și puțină emoție în acest eveniment și a postat un mesaj lacrimogen pe pagina sa de Facebook, poate mai mult pentru a se îmbărbăta pe el.
„Sala a fost arhiplină, iar mulți au stat chiar și în picioare. Am remarcat că unii au și lăcrimat pe parcursul festivității. A fost unul din puținele momente cînd tot publicul emana energie pozitivă, mîndrie, stare de profund patriotism și dragoste pentru țara noastră – Republica Moldova (…) Moldova are viitor!”, a încheiat Dodon cu obișnuitul său slogan de campanie.
Băsescu, catalizatorul nepoftit
În paralel, media ruse au relatat și ele evenimentele de la Chișinău despre primarii și consilierii locali unioniști. Aceștia au scris cu patos despre acest „pericol” care ar putea curma existența micuțul stat est-european.
Pe acest fundal, Dodon a revenit la unison cu retorica separatistă de la Comrat și Tiraspol, recurgând la arsenalul greu de cuvinte precum „război civil”, „lichidarea statului” și alte formule politico-apocaliptice.
În fapt, Dodon este mai speriat despre un trend care ar s-ar putea propaga în R. Moldova cu o viteză amețitoare. De asemenea, fostul președinte al României, Traian Băsescu, poate fi catalizatorul acestei mișcări, fiind tot mai prezent în deja obișnuitele sale „băi de mulțime” în R. Moldova.
Acesta este o figură foarte charismatică peste Prut. Mai mult, poziționarea sa în războiul privind cetățenia R. Moldova pe care îl poartă cu Igor Dodon, îl pune mai degrabă într-o poziție de victimă, ceea ce nu-l va ajuta pe Dodon în viitoarele luni. Fair-play este să ții întotdeauna cu cel aparent mai slab într-o confruntare inegală.
Cu un Băsescu tot mai activ și cu o putere de propagare rapidă a unui trend în rândul aleșilor locali, Dodon își vede amenințată retorica goală și fără adversar pe care a avut-o la prezidențialele din 2016.
De data aceasta, tocmai tema sa preferată i-ar putea izbucni în față. Însă este prematur să facem pronosticuri încă de pe acum, dar este clar că Dodon și echipa sa socialistă devin din ce în ce mai temători în fața unor astfel de tendințe.
De altfel, și în plan intern, PSRM dă semne de derută. Mai nou, nu mai vrea vot mixt, după ce astă vară l-a votat cot la cot cu „dușmanicii politici” – PD. Astfel de manifestări lasă impresia că Dodon nu mai deține frâiele puterii în relația cu nimeni, nici măcar cu propriul partid. Imaginea pe care se chinuie să și-o clădească de „Lukașenko al Moldovei” începe să se estompeze, iar realitatea nu arată atât de bine.
De altfel acest lucru se vede și în sondajele recente, acolo unde erodarea își spune cuvântul, acesta coborând ușor în sondaje, la fel ca și PSRM-ul său, iar toamna nu se anunță una neapărat a culesului de roase. Cine a semănat vânt, ar putea culege furtuna.
Dodon devine anticipativ, iar ulciorul cu „unioniștii”, „familia tradițională” și „homosexualii occidentali lipsiți de credință” nu mai mai merge la apă. Astfel de teme populiste nu țin de foame cetățenilor, iar cârdășia sa cu puterea pe care o blamează doar verbal se teme de la șapte poște departare.
Limbaj disperat
Mai presus de toate, Dodon a spus că va pune tancurile pe unioniști, asta în condițiile în care Republica Moldova Moldova nu are nici tancuri și nici aviația. Singura astfel de tehnică de luptă putând fi „împrumutată” de peste Nistru de la Grupului Operativ al Trupelor Ruse (GOTR) și forțele paramilitare loiale regimului separatist de la Tiraspol.
O declarație neinspirată ca cea pe care a făcut-o colega sa de partid în urmă cu circa nouă ani de zile, în timpul protestelor de la 7 aprilie 2009, în care avertiza mamele să își țină copiii acasă pentru că se poate deschide focul asupra mulțumii.
Toată povestea de atunci i-a atras acesteia porecla de „Zina-Carabina”, un personaj elocvent pentru experimentul făcut de sovietici în R. Moldova, ținând cont că părinții săi, dar și ea au fost deportați de sovietici și au trăit în Siberia în lăgare de muncă.
Voci separatiste
De asemenea, Moscova a activat în R. Moldova ce de-al doilea buton de presiune asupra Chisinaul, cel de la Comrat. Aici, nemulțumirile unor lider separatiști față de Chisinau si București sunt în creștere.
Fostul deputat și lider al mișcării separatiste proruse Gagauz Halkî, Ivan Burgudji a amenințat din nou cu indepedența UTA Găgăuzia față de Chișinău, pe fundalul manifestărilor tot mai active pro-unire la nivel de republică.
La fel ca și Dodon, el s-a arătat deranjat de faptul ca organele de forță nu ar reacționa „la aceste fapte criminale intenționate, anti-statale, anti-populare și anti-constituționale”.
Toate aceste eforturi ale Moscovei de a contracara tăvălugul par mai degrabă ineficiente. Acest trend poate crea nevoia unui lider charismatic pro-unionist care să vină pe acest val.
Dacă nu va fi Traian Băsescu, a cărei cetățenie stă în mâinile mai degrabă a PD-ului și a unui posibile înțelegeri PUN-PD, mai sunt și alți câțiva lideri care pot urca pe acest val și a capacita cele deja peste 23% de procente de unioniști din R. Moldova.
O astfel de masă electorală nu este deloc de neglijat, iar formațiunea care o va atrage va avea un cuvânt important de spus într-o viitoare alianță politică la Chișinău pentru formarea unui nou guvern de inspirație pro-europeană.
Până atunci, jocul este deschis, dar Dodon este deja în dificultate și nu pare să aibă soluții prea eficiente în cazul înmulțirii „focarelor unioniste” în R. Moldova, iar viitorul nu se arată tocmai roșu pentru Igor Dodon și tovarașii săi de campanie pe câmpul de bătălie de viitoarele alegeri parlamentare.
Corespodență de la Chișinău pentru Karadeniz Press de Mădălin Necșuțu
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat joi planul de forţe pentru misiuni în străinătate pentru 2012, a anunţat preşedintele Traian Băsescu. Astfel, pe lângă misiunile din Afganistan, Kosovo şi Bosnia, România va trimite o fregată în zona Golfului Aden.
Preşedintele Traian Băsescu l-a primit, luni, la Palatul Cotroceni, pe Markiyan Kulyk, ambasadorul ucrainean în România, cu ocazia încheierii misiunii diplomatice în România, prilej cu care şeful statului român a arătat că este în interesul naţional al ţării noastre ca Ucraina să aibă o evoluţie stabilă şi predictibilă. Preşedintele Băsescu a adresat felicitări pentru încheierea unui mandat de succes şi a mulţumit ambasadorului Kulyk pentru aportul adus la dezvoltarea relaţiilor bilaterale româno – ucrainene, discuţiile dintre cei doi oficiali axându-se, în principal, pe oportunităţile de dezvoltare a relaţiilor bilaterale, cu accent pe consolidarea cooperării economice. Preşedintele Traian Băsescu a menţionat că România doreşte să dezvolte o relaţie de bună vecinătate cu Ucraina, bazată pe încredere şi respect reciproc. Totodată, şeful statului a arătat că este în interesul naţional al României ca Ucraina să aibă o evoluţie stabilă şi predictibilă şi a reiterat sprijinul pentru aspiraţiile europene şi euroatlantice ale statului vecin. În ceea ce priveşte cooperarea economică, cei doi interlocutori au apreciat revigorarea comerţului bilateral în 2010 şi au subliniat necesitatea stimulării contactelor între mediile de afaceri din cele două state, în vederea valorificării eficiente a oportunităţilor existente pe acest palier. Preşedintele Traian Băsescu a adresat diplomatului Kulyk urări de succes în activităţile viitoare şi a exprimat convingerea că va rămâne un prieten sincer al României şi „un avocat” al dezvoltării relaţiilor bilaterale.
România va desemna doi consuli onorifici în Macedonia care să îi reprezinte pe aromânii din statul balcanic. De asemenea, Traian Băsescu a mulţumit preşedintelui Gjorge Ivanov pentru tratamentul şi recunoaştere minorităţii aromâne. “Am mulţumit domnului Preşedinte pentru recunoaşterea minorităţii aromâne, vlahii din Macedonia, şi tratamentul corect pe care minoritatea de etnie română îl primeşte în Macedonia”, a spus Traian Băsescu. “De asemenea, am luat notă de acordul comunicat, urmând să fie materializat legal pentru desemnarea a doi consuli onorifici ai României în Macedonia, având ca principal obiectiv reprezentarea vlahilor, aromânilor în relaţia cu autorităţile de stat şi locale macedonene”, a declarat preşedintele României, după întâlnirea cu omologul său din Macedonia..