ANALIZĂ: Transnistria, în continuare un focar de instabilitate internă și regională

ANALIZĂ: Transnistria, în continuare un focar de instabilitate internă și regională

Tanc sovietic din regiunea separatistă transnistreană

Odată cu apropierea datei alegerilor prezidențiale, programate undeva spre lunile noiembrie-decembrie 2020, problemele din dosarul transnistrean vor reaprinde discuțiile dintre Chișinău și Tiraspol, redevenind totodată un butoi de pulbere cu un fitil tot mai scurt din punct de vedere securitar.

Pe de o parte, regimul separatist de la Tiraspol va încerca să forțeze mâna președintelui Igor Dodon și a Guvernului său pentru a obține și mai multe concesii; pe de altă parte, șeful statului va încerca să facă din soluționarea dosarului una dintre principalele teme de campanie și să realizeze ceea ce n-a reușit nimeni în aproape 30 de ani – soluționarea acestui conflict înghețat.

În ciuda acestui fapt, este foarte puțin probabil ca obiectivul reintegrării teritoriului secesionist din stânga Nistrului să fie realizat în anul curent sau în viitorul apropiat. Și asta pentru că reintegrarea este un lucru care depinde exclusiv și în totalitate de dorința Moscovei, a cărei prioritate însă, în momentul dat, este situația în escaladare din Estul Ucrainei.

Totodată, se observă o tendință a Tiraspolului de a întări prezența militară rusească în teritoriul controlat de forțele separatiste, fapt ce aduce o gravă atingere securității Republicii Moldova și, în extenso, a întregii regiuni, dacă e să ținem cont de faptul că până la granița NATO și UE, cu România, sunt mai puțin de 100 de kilometri.

Un punct de presiune al Kremlinului

Transnistria funcționează în continuare ca un punct de presiune al Kremlinului în regiune și pe care se apasă ori de câte ori este nevoie pentru a-i reaminti Vestului desenul brâului de securitate al Federației Ruse, care se învecinează cu granițele mai sus menționate.

Semnalul Moscovei este transmis în jos pe verticala puterii și, astfel, ecoul deciziilor Kremlinului sunt eliberate ocazional și verbal de către regimul de la Tiraspol. Tocmai după această logică, la mijloc de ianuarie, copreședintele Comisiei Unificate de Control (CUC) din partea Transnistriei, Oleg Beleakov, a cerut sporirea contingentului de pacificatori în regiune.

El a solicitat ca numărul militarilor ruși să fie mărit de peste zece ori – de la 400 la 4200 -, iar pentru a-și motiva doleanța a invocat un potențial pericol din partea autorităților de la Chișinău, care și-ar dori lichidarea acestor posturi. Mai mult, Oleg Beleakov a cerut reluarea activității escadrilei de elicoptere, destinate forțelor de menținere a păcii.

Acest lucru nu ar conduce, însă, decât la o reînarmare a regiunii și la o și mai mare prezență militară nedorită pe teritoriul Republicii Moldova. Adică, un proces invers față de cel declarat, de aducere a mai mulți militari, în locul retragerii trupelor staționate ilegal pe teritoriul țării, sub diverse pretexte sau formate.

Paie pe foc de la Chișinău

Mai problematic este că declarațiile lui Beleakov au fost încurajate și de afirmațiile controversate ale ministrului de Externe de la Chișinău, Aureliu Ciocoi, care a scandalizat societatea moldovenească, dar a ridicat și gradul de atenție a statelor vecine. Și anume, la începutul lunii trecute, Ciocoi a declarat, în cadrul unei conferințe de presă, că Federația Rusă a intervenit în Războiul de pe Nistru pentru a opri vărsările de sânge.

O teză mai degrabă invocată de Moscova în acest conflict, departe de poziția Chișinăului pe ceea ce s-a întâmplat în 1992. În plus, Aureliu Ciocoi consideră că, pentru negocierea cu Rusia și stingerea dosarului transnistrean, ar putea fi folosite garanții scrise din partea NATO cum că Republica Moldova nu va avea niciodată un viitor alături de Alianță.

O temă pe care, din nou, mai degrabă o ventilează Moscova și în care nici măcar cei mai naivi și mai înflăcărați susținători ai politicilor ruse la Chișinău nu o cred cu adevărat. Acest fapt a angrenat un efect al bulgărelui de zăpadă, care s-a rostogolit în următoarele săptămâni, culminând cu protestul din 2 martie din fața Guvernului, atunci când situația era cât pe ce să degenereze dramatic din cauza veteranilor revoltați de astfel de atitudini scandaloase ale oficialilor moldoveni.

Vorbim aici, de facto, de riscuri suplimentare de securitate pe partea dreaptă a Nistrului, fapt ce nu creează decât o imagine negativă, din perspectiva securitară, pentru Republica Moldova.

De asemenea, prin desconsiderare și printr-o atitudine ostilă a conducerii de vârf față de o parte a veteranilor de pe Nistru este dat, indirect, și un mesaj de slăbiciune și dezinteres față de soarta actualilor militari ai țării în cazul unui scenariu militar în raport cu forțele separatiste de pe malul stâng.

Nu ar fi pentru prima data când fruntași ai PSRM țin să remarce că Republica Moldova nu ar avea oricum nevoie de o armată națională; că – teoretic – armata nu are cu cine se lupta în vecini, datorită inferiorității ei absolute și că, la o adică, nici nu poate fi vorba de un conflict cu transnistrenii, deoarece acest lucru oricum nu s-a întâmplat de 30 de ani.

Astfel de idei vehiculate dinspre spectrul politic nu ajută însă Chișinăul să-și asigure un cadru securitar adecvat, contribuind și mai mult la instabilitate și la percepția că statul e incapabil să asigure securitatea cetățenilor săi în fața unor pericole externe sau interne.

Riscurile politicii struțului care bagă capul în nisip

La toate acestea se adaugă și atitudinea duală a liderilor politici de pe malul drept – cu precădere, cea a președintelui Igor Dodon. Retorică sa e plină de adresări și de trimiteri la patriotism și la nevoia de reîntregire a țării sub sceptrul Chișinăului.

În același timp, dispariția sa din spațiul public pe 2 martie ne spune că el nu vrea să intensifice disputele cu Tiraspolul, fapt ce îl plasează într-o ipostază inferioară în cadrul negocierilor. La fel, și premierul Ion Chicu a evitat să intre prea mult în istoria militară a conflictului și a vorbit despre cu totul alte probleme, cum ar fi programul economic al Guvernului.

Această poziționare duală a șefului statului, care evită astfel de teme sensibile, precum marcarea a 28 de ani de la începutul conflictului de pe Nistru, nu mențin Chișinău pe o poziție puternică în procesul de negocieri. Ba mai mult, liderul separatist de la Tiraspol, Vadim Kransnoselski, i-a trasat și prioritățile de viitor legate de dosarul transnistrean și angajamentele pe care și le-a asumat față de Moscova.

„Eu l-aș sfătui pe Igor Dodon să se gândească la altceva, la promisiunile pe care le-a făcut Federației Ruse. Este vorba de instituirea limbii ruse ca una de comunicare interetnică, la revenirea pe piața mass-media a televiziunilor rusești, la crearea școlilor cu predare în limba rusă pe teritoriul statului vecin, fiindcă aproape toate au fost închise… Socialiștii au venit la putere, dar unde-s promisiunile. Unde?”, a declarat acesta pentru media transnistrene pe 10 februarie.

Războiul imagologic

În plan imagologic, Tiraspolul a deschis un nou front împotriva Chișinăului, după ce autoritățile constituționale dăduseră un șah în primă fază.

De la sfârșitul anului trecut, Chișinăul și Tiraspolul poartă o nouă fază a unui război imagologic cauzat de dezertarea, din armata transnistreană, a soldatului Rjavitin în 2016, dar prins în decembrie 2019 în satul său natal, Pervomaisk, de către miliția transnistreană, în timp ce-și vizita părinții.

Lui Alexandr Rjavitin i-au fost intentate trei dosare penale: două pentru dezertare și unul pentru trădare de patrie. Supus torturilor și relele tratamente, acesta a fugit, pe jos, la Chișinău, unde a găsit adăpost și i s-a dat și cetățenia Republicii Moldova. Ulterior, după ce a fost reținut în stânga Nistrului, transnistrenii au dorit să-l dea exemplu pentru cei care se gândesc să acționeze la fel.

Astăzi, Rjavitin apare în diverse producții filmate de către televiziunile transnistrene în care laudă condițiile din armata transnistreană în urma unor reforme inițiate de liderul Vadim Kransoselski și critica autoritățile de la Chișinău pentru tratamentul primit în timpul „exilului”.

Faptele negative invocate anterior de către Rjavitin au dispărut, iar totul este pus acum într-o lumină favorabilă. Și totuși, tinerii fug din regiunea transnistreană – fie în dreapta Nistrului, fie în Occident -, iar regiunea se depopulează într-un ritm accelerat și se pare că acestea vor fi noi teme de discuție aprinsă pe agenda celor două părți în viitor.

Logica electorală nu va ajuta nici ea, pe când climatul securitar va avea de suferit direct proporțional din această cauză. Aici se adaugă pașaportizarea excesivă desfășurată pe malul stâng al Nistrului de Rusia, care deja are peste 220.000 de cetățeni cu acte în regulă acolo. Într-un eventual scenariu militar, acești oameni pot fi chemați legal la arme sub drapelul rusesc, iar lucrurile s-ar putea complica și mai tare atât pentru Chișinău, cât și pentru întreaga regiune.

de Mădălin Necșuțu, corespondent al „Balkan Insight” la Chișinău

Share our work
Analiză: Sperietoarea din spatele declinului popularității NATO în Moldova

Analiză: Sperietoarea din spatele declinului popularității NATO în Moldova

Președintele R. Molova, Igor Dodon (stânga) alături de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.

Sprijinul pentru aderarea la NATO este în scădere în rândul moldovenilor, în beneficiul socialiștilor care co-guvernează la Chișinău. Analiștii policiti avertizează că o scădere a sprijinului pentru aderarea la NATO în rândul moldovenilor reflectă o campanie din ce în ce mai mare de descurajare din partea liderilor politici proruși și media rusești sau cu a celor autohtone cu proruse, se arată într-o analiză a Balkan Insight, preluată de EvZ Moldova. 

Președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a profitat de prima ocazie de a vorbi la Adunarea Generală a Națiunilor Unite de pe 26 septembrie pentru a susține din nou neutralitatea statului, consacrată în 1994 la articolul 11 din Constituția Republicii Moldova.

Cu toate acestea, același articol este încălcat de prezența soldaților ruși în regiunea separatistă transnistreană care s-a divizat după Războiul de pe Nistru de la începutul anilor ’90. Avertismentul lui Dodon a fost totuși clar adresat NATO. Analiștii spun însă că adevărata lui țintă, precum și a Partidului Socialiștilor din R. Moldova a fost și opinia publică de acasă.

Socialiștii profită din plin din punct de vedere electoral, mai ales pe segmentul electoratului rusolingv (ruși, bulgari, găgăuzi, ucraineni, etc.)”, a spus expertul politic Mihai Isac.

El a adăugat că implicarea NATO în războaiele din Irak și Afganistan a alimentat temerile în R. Moldova că, de asemenea, ar armata ar putea fi atrsă din nou în astfel de conflicte, dacă ar face parte dintr-o alianța militară occidentală. Isac a mai spus că moldovenii sunt încă traumatizați de propriul război în Afganistan de pe vremea Unii Sovietice, iar că această suspiciune legată de NATO este alimentată și de mass-media rusească.

Elena Mârzac, director executiv al Centrului de Informare și Documentare a NATO din Moldova, declara în luna mai pentru Europa Liberă: „Spațiul informațional al Republicii Moldova este intoxicat cu aceste atavisme sovietice, care sunt zi de zi alimentate cu prezența unei prese care vine din partea Federației Ruse, sau chiar și a presei servile din Republica Moldova”.

Război informațional

Conform unui sondaj publicat în septembrie de Asociația Sociologilor și Demografilor din Moldova, aproximativ 23% dintre moldoveni susțin aderarea țării la NATO. Aproape 46 de procente se opun acesei alianțe militare.

Pe de altă parte, într-un sondaj realizat anul trecut de Institutul Republican Internațional, IRI, 22% dintre moldovenii chestionați au declarat că vor vota în favoarea aderării la NATO dacă ar avea loc un referendum, în scădere de la 31% în 2014. Circa 43% la sută au spus anul trecut în același sondaj că, ar vota „nu” în cazul unei astfel de inițiative, de asemenea, în creștere față de 31% în 2014.

Începând cu 2014, odată cu anexarea Crimeii și războiul din Ucraina, Rusia și-a intensificat războiul informațional la adresa Occidentului, în special în rândul vorbitorilor de rusă din fosta Uniune Sovietică.

Cu toate acestea, mulți moldoveni încă mărturisesc că știu foarte puține despre NATO.

Mârzac a caracterizat în același interviu opinia multor moldoveni despre NATO cum că li se inoculează ideea că acolo unde prezent NATO, se întâmplă conflicte militare.

Aceasta realitate persistă în ciuda deschiderii unui birou de legătură cu NATO la Chișinău, la sfârșitul anului 2017, și a unui număr de programe sponsorizate de NATO, inclusiv eliminarea a mii de tone de substanțe chimice toxice din perioada sovietică din peste 1.500 de locații din toată țara. De asemenea, R. Moldova este membră a programului Parteneriat pentru Pace al NATO din 1994.

Ostilitatea lui Dodon nu a împiedicat unul dintre foștii săi consilieri, numit recent ministru Apărării , Pavel Voicu, să facă o vizită oficială în Statele Unite în iulie, cu 100 de soldați moldoveni care au participat la un exercițiu militar comun cu armata americană.

Valeriu Ostalep, directorul Institutului de Studii Diplomatice, Politice și de Securitate din Chișinău, a declarat pentru BIRN că moldovenii nu au o înțelegere clară a unor concepte complexe precum neutralitatea militară și că NATO a fost deseori privit cu suspiciune.

În timp ce orice țară decide singură dacă se va alătura NATO, în R. Moldova, a spus Ostalep, „la periferia imperiilor, există suspiciunea că lucrurile se pot întâmpla cu această țară, indiferent de voința oamenilor.”

Materialul a fost tradus după o analiză a Balkan Insight semnată de Mădălin Necșuțu

Share our work
ANALIZĂ: Alegerile din Moldova nu s-au desfășurat pe picior de egalitate pentru toate partidele

ANALIZĂ: Alegerile din Moldova nu s-au desfășurat pe picior de egalitate pentru toate partidele

Campania electorală în R. Moldova a fost una murdară, opinează analiștii politici

Campania electorală pentru alegerile parlamentare din 24 februarie din Moldova a fost una extrem de murdară, spun analistii, iar partidele proeuropene au fost cele mai frecvente ținte, se arată într-o analiză a portalului de limbă engleză Balkan Insight , citat de EvZ Moldova.

Moldova este la doar câteva zile distanță de alegerile parlamentare, dar chiar înainte de votare, criticii guvernului vorbesc despre greșelile dintr-o campanie marcată de abuzuri privind folosirea resurselor adminitrative, de trucuri murdare sau de brațul lung al Rusiei.

Mizele sunt ridicate, având în vedere echilibrul delicat al republicii sovietice între integrarea în rândul țărilor occidentale și cultivarea vechilor legături cu Moscova.

Preț de 10 ani de la „Revoluția Twitter” din 2009 împotriva comuniștilor de atunci, Moldova a parcurs calea integrării în Uniunea Europeană, dar scandalurile de corupție și derapajele democratice au deteriorat relațiile cu Bruxelles-ul.

Analistii susțin ca forțele pro-europene din cadrul opoziției au fost vizate în mod incorect de Partidul Democrat si partidele pro-ruse. Cu majoritatea mijloacelor de informare în masă afiliate marilor partide și a resurselor de stat aflate la dispoziția PD, aceștia susțin că terenul pe care se joacă această partidă politică nu este la fel pentru toți jucătorii implicați.

Mai mult de 80% din mass-media din Moldova este concentrată în mâinile partidelor politice, potrivit unor rapoarte independente de la Chișinău. „Prima impresie este că a fost o campanie destul de urâtă”, a declarat analistul politic Ion Tăbârță.

„Chiar dacă nu au existat până acum dezvăluiri șocante, a fost o campanie destul de disproporționată, iar forțele celor implicați în alegeri nu au fost egale”, a declarat el pentru BIRN.

Socialiștii pe primul loc

Ion Tăbârță a mai declarat că PD a exploatat resursele de stat pentru a influența alegătorii și că partidul de guvernământ a avut un pact de „neagresiune” nescris cu partidul prorus PSRM, ambele țintinând aproape exclusiv înspre blocul politic proeuropean ACUM, o alianță dintre Partidul Acțiune și Solidaritate, PAS, condus de Maia Sandu și a Platforma Demnitate și Adevăr, PPDA, a lui Andrei Năstase.

De asemenea, amestecat în această poveste este și partidul pro-rus, condus de Ilan Shor, condamnat în primă instanță pentru furtului unui miliard de dolari americani în 2014. Partidul său este văzut în general de către analiști ca un proiect al PD menit să atace opoziția, dar și să atace PSRM.

„Partidul Șor este un fel de buldog care fost asmuțit asupra opoziției pro-europene de centru-dreapta”, a spus Tabarta. „Blocul politic ACUM a fost împiedicat de unele obstacole și a fost denigrat de către mass-media subordonate politic”, a mai adăugat el.

Un sondaj publicat pe 5 februarie de Institutul Internațional Republican (IRI) a pus PSRM în top cu 39% din opțiunile alegătorului, urmat de PD cu 14%, PAS cu 13% și PPDA cu 9%. Ultimele două formează blocul ACUM.

Cartea rusească

Rusia și-a făcut preferințele extrem de clare, căutând o victorie socialistă care ar oferi sprijin pentru președintele pro-rus al Republicii Moldova, Igor Dodon, văzut pe scară largă ca lider de facto al Partidului Socialist. „Implicarea Moscovei a fost masivă ca de obicei”, a spus expertul politic Mihai Isac.

„Kremlinul și-a transmis mesajul prin mass-media de limbă rusă, cât și prin Biserica Moldovei, care este subordonată Patriarhiei Rusiei”, a declarat Isac pentru BIRN. De asemenea, el a acuzat partidul de guvernământ că încearcă să înăbușe votul diasporei, acolo unde trăiesc circa un milion de moldoveni.

Moldovenii din România, Europa de Vest și Statele Unite tind să voteze pentru partidele proeuropene, de centru-dreapta, iar cele din Rusia favorizează Socialiștii.

„O problemă deosebită este reprezentată de discriminarea, sub diferite pretexte, a alegătorilor din diasporă, unde au fost organizate puține secții de votare”, a spus Isac.

Președintele rus Vladimir Putin s-a înscris și el personal în campanie, primindu-l pe Dodon la Kremlin luna trecută și promițându-i sprijin pentru mărfurile moldovenești exportate în Rusia. Acestuia i s-a mai promis sprijin pentru eliminarea unor penalități pentru moldovenii care trăiesc în Rusia și regimul de ședere în această țară.

Piloții ca pioni

La 11 februarie, Dodon a anunțat că doi piloți moldoveni de elicopter, care au fost capturați în Afganistan de către talibani în noiembrie 2015 au fost eliberați grație Moscovei. Potrivit versiunii oficiale a comunicării, eliberarea lor ar fi fost negociată de un ONG condus de Igor Ceaika, un prieten al lui Dodon și fiul Procurorului General aș Rusiei, Yuri Chaika. Dodon a făcut anunțul după o întâlnire cu ambasadorul rus la Chișinău, Oleg Vasnețov.

„Fără sprijinul prietenilor noștri din Federația Rusă, eliberarea piloților moldoveni din captivitate ar fi fost imposibilă”, a spus Dodon. El a menționat că el și ambasadorul au făcut schimb de opinii cu privire la campania electorală. PD l-a acuzat pe Dodon de exploatarea situației celor doi piloți pentru câștiguri politice.

Mai multe zile la rând, ONG-ul lui Igor Ceaika a refuzat diplomaților moldoveni permisiunea de a vedea piloții. El a declarat că autoritățile de la Chișinău sunt „isterice” și a spus că, în prezent, piloții primesc tratament, după care vor fi eliberați după alegerile parlamentare. Conform Constituției Republicii Moldova, președintele nu trebuie să fie membru sau să susțină în mod explicit vreun partid. Dar asta nu a împiedicat soția lui Dodon să sprijine socialiștii prin fundația ei caritabilă „Din Suflet”.

Share our work
Analiză// Moldova în 2019: Anul electoral poate redefini scena politică

Analiză// Moldova în 2019: Anul electoral poate redefini scena politică

Republica Moldova se pregătește pentru o serie de alegeri importante în acest an, care s-ar putea dovedi decisive în reconfigurarea scenei politice și determinarea viitorului statului pentru o lungă perioadă de timp. Moldova se confruntă cu un an electoral plin în 2019, se precizează într-o analiză a portalului de limbă engleză Balkan Insight. Ciclul începe cu alegerile parlamentare din 24 februarie. Simultan, un referendum va avea loc pentru reducerea numărului de deputați în parlamentul de la Chișinău de la 101 la 61.

În luna mai, regiunea autonomă Găgăuzia își va alege un nou lider, în timp ce în vară vor fi organizate alegeri locale, atunci când alegătorii vor alege noii primari și membrii consiliilor pentru toate entitățile administrative din Moldova.

Aceste alegeri, care au loc într-o perioadă de incertitudine politică, ar putea duce la o schimbare politică majoră, deoarece cele două partide principale – Partidul Democrat, PD, de guvernământ, anterior pro-UE, și principalul partid pro-rus de opoziție, Partidul Socialist, analizează o posibilă alianță.

Sondajele recente arată că socialiștii au un avantaj, cu sprijinul a aproximativ 35% din alegători, față de doar 12% pentru partidul de guvernământ.

Cu toate acestea, experții consideră că socialiștii pot forma o coaliție de guvernământ doar dacă își unesc forțele cu alte partide, cum ar fi democrații.

Această opțiune pare din ce în ce mai probabilă, având în vedere că pozițiile Partidului Democrat și cele ale opoziției proeuropene par a fi din ce în ce mai ireconciliabile înaintea următoarelor alegeri.

Pe de altă parte, liderii socialiștilor și ale democraților, președintele pro-rus al Republicii Moldova, Igor Dodon, și omul de afaceri-transformat-politician Vlad Plahotniuc, par să aibe tot mai multe idei și inițiative similare în ultima vreme.

Ambii au susținut modificarea sistemului electoral al țării, în ciuda sfaturilor și chiar a avertismentelor atât ale UE, cât și ale Comisiei de la Veneția.

Datorită acestor schimbări și a situației politice existente, condițiile procesului electoral în 2019 vor fi nefavorabile pentru opoziția pro-europeană, condusă de Partidul de Acțiune și Solidaritate, PAS și Platforma pentru Demnitate și Adevăr, PPDA , consideră expertii.

„Începând cu acuzațiile fantastice făcute împotriva liderilor opoziției, numirea unor persoane controversate în poziții cheie din sistemul judiciar și utilizarea excesivă a resurselor administrative, partidul lui Plahotniuc pare hotărât să rămână la guvernare cu orice preț”, a menționat analistul politic Mihai Isac, pentru BIRN.

Isac și alți experți avertizează asupra unei „alianțe necurate” între Dodon și Plahotniuc, care ar putea submina corectitudinea viitoarelor alegeri.

Pe măsură ce PD-ul își radicalizează pozițiile și recurge la retorica populistă, UE și-a exprimat îngrijorarea tot mai mare cu privire la situația politică din Moldova și la corectitudinea viitoarelor alegeri.

După ce instanțele au anulat în mod controversat rezultatele alegerilor pentru primăria Chișinău din iunie 2018, după ce un candidat al opoziției a câștigat, UE și-a exprimat nemulțumirea prin suspendarea ajutorului macrofinanciar în valoare de 100 de milioane de euro.

Suspendarea ajutorului UE rămâne în vigoare până după alegerile parlamentare din februarie 2019.

Isac a menționat că, după ce democrații au adoptat mai mult sau mai puțin „o nouă doctrină oficială și au abandonat de facto reformele judiciare și lupta împotriva corupției, duo-ul Plahotniuc-Dodon este pregătit să domine viața politică … pentru următoarele cicluri electorale”.

Cu toate acestea, experții consideră că, dacă democrații își mențin locul în următoarea guvernare de coaliție după alegeri, se așteaptă ca aceștia să încerce să reconstruiască punțile de legătură cu Bruxelles, pentru a obține din nou ajutorul financiar al UE.

Descoperiți în fața amenințării rusești

O altă provocare majoră cu care se confruntă Moldova în anul următor este activitatea militară a Rusiei în regiune, ca urmare a confruntărilor recente din Marea Azov și Marea Neagră între navele ucrainene și cele rusești.

Această situație este complicată de faptul că Ucraina se pregătește, de asemenea, pentru alegerile parlamentare și prezidențiale în 2019, ceea ce ar putea crea tensiuni politice și militare în regiune, avertizează experții.

Moldova este insuficient pregătită pentru astfel de provocări, cu o armată slabă, mică și subfinanțată de doar 7.000 de soldați.

În schimb, regiunea pro-rusă separată a Transnistriei are forțe militare de peste 15.000 de soldați.

Guvernele moldovenești au demonstrat o lipsă consistentă a interesului față de armată, doar 0,4% din PIB-ul anual fiind alocat forțelor armate.

Moldova rămâne, așadar, extrem de vulnerabilă la orice amenințare militară care vine de pe malul stâng al Nistrului, unde, pe lângă forțele proprii ale Transnistriei, Rusia menține un contingent de aproximativ 1.500 de soldați.

În anul 2017, analizele de specialitate și oficialii militari moldoveni au confirmat că în regiunea secesionistă au avut loc peste 200 de exerciții militare comune care implicau trupe rusești și transnistrene.

Pe de altă parte, în 2018 Moldova și-a intensificat exercițiile de pregătire militară și interoperabilitate cu NATO și armatele regionale, în special cu cele din statele vecine, Ucraina și România.

Moldova va continua astfel de exerciții militare, precum și reformele pentru profesionalizarea armatei în 2019, urmărind crearea unei armate profesionale în următorii câțiva ani, consideră experții.

Cu toate acestea, tentativele de federalizare a Moldovei, ca modalitate de soluționare a diferendului transnistrean, va rămâne o altă provocare pentru Republica Moldova în anul următor.

Atât Rusia, cât și socialiștii moldoveni promovează această idee ca o modalitate de a rezolva dilema transnistreană și, în același timp, să blocheze efectiv țara într-o alianță permanentă cu Moscova.

„În 2019, Moldova este amenințată de posibilitatea federalizării, promovată activ de Partidul Socialist și în mod tacit de liderul indiscutabil al democraților, Vladimir Plahotniuc, care a purtat mai multe runde de discuții cu Victor Gusan… liderul de facto al Transnistriei”, a remarcat Isac.

Același expert a adăugat că Moscova susține federalizarea Moldovei și ca un precedent juridic internațional care ar putea fi ulterior aplicat Ucrainei, pentru a rezolva conflictul cu forțele pro-ruse separatiste din estul Ucrainei.

Instabilitatea politică amenință perspectivele economice

Ca și în situația politică, economia Moldovei se confruntă, de asemenea, cu provocări majore, spun experții.

Aceștia remarcă mișcările populiste care au început în decembrie, când guvernul a adus pensii și salarii în administrație chiar înainte de alegeri, ceea ce va adăuga presiunea asupra bugetului țării.

Viitorul economiei Moldovei depinde îndeaproape de relațiile cu UE, atât în ​​ceea ce privește ajutorul financiar, cât și comerțul.

Exporturile Moldovei pe piețele UE au crescut cu 67% în 2018, iar în 2019 există loc pentru o creștere mai mare dacă țara rămâne pe calea UE după alegeri, spun economistii.

„Riscurile pentru prognoza economică a anului 2019 sunt abundente, provenind atât din surse interne, cât și din exterior”, se arată în cel mai recent studiu publicat pe 13 decembrie de Expert-Grup, un think-tank cu sediul la Chișinău.

Acești experți consideră că în anul 2019 PIB-ul Moldovei va crește între 3,5 și 5,2 la sută, iar rata de creștere a exportului va varia între 7,7 și 8,7 la sută.

În timp ce acest lucru pare sănătos, vor crește și importurile, menținând astfel deficitul comercial actual.

Dilema energetică nerezolvată

Cu toate acestea, o problemă mai mare pentru Moldova în 2019 va fi problema nerezolvată a aprovizionării cu energie.

România depune eforturi mari pentru conectarea Moldovei la sistemul energetic european, dar până la sfârșitul anului 2019 Moldova va trebui să renegocieze un nou contract de furnizare a gazelor naturale cu Gazpromul rus – perioadă în care țara rămâne în continuare dependentă de 100% gaz din Rusia.

„Până la sfârșitul anului 2019, Gazprom va finaliza construcția gazoductului Turkish Stream. Până atunci, contractul de furnizare a gazului dintre Gazprom și Moldovagaz expiră, iar contractul de tranzit prin Ucraina și Moldova va expira „, a declarat fostul șef al Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică, Victor Parlicov, pentru BIRN.

El pune la îndoială faptul că noua conductă România-Moldova, care va trece prin Iași, Ungheni și Chișinău, va fi finalizată până la sfârșitul anului 2019.

„Nu cred că vor reuși [n.r.-construirea conductei] într-un an … Acest proiect nu a fost gândit pentru profit, este clar”, a spus Parlicov, adăugând că scopul său principal a fost acela de a permite Moldovei să evadeze din actuala dependență totală de Gazprom.

Sergiu Gaibu, de la Grupul Expert, a declarat pentru BIRN că Gazprom mai are încă o rețea bine structurată de reprezentanți ai lobby-ului în Moldova, inclusiv președintele pro-rus Dodon, care se opune legăturii energetice dintre Moldova și UE.

„Acești lobby-iști au provocat întârzieri masive în omplementarea celui de-al treilea pachet energetic al UE [conceput pentru a deschide piețele de gaz și energie electrică în UE], ceea ce ar reduce în mod semnificativ controlul exercitat prin monopolul Gazprom în Moldova”, a concluzionat Gaibu.

Materialul a fost tradus după o analiză publicată de portalul de limbă engleză Balkan Insight și semnată de Mădălin Necșuțu

Share our work
ANALIZĂ// Referendum simultan cu alegerile parlamentare din R. Moldova, doar o manevră a puterii acuză opoziția

ANALIZĂ// Referendum simultan cu alegerile parlamentare din R. Moldova, doar o manevră a puterii acuză opoziția

Lidera PAS Maia Sandu și cel al PPDA, Andrei Năstase, la un protest din PMAN din Chișinău. Foto credit: BIRN

Partidul de guvernământ din Republica Moldova declară că vrea să reducă numărul deputaților din Parlament. Oponenții săi spun că încearcă doar să câștige mai multe voturi. Opoziția din R. Moldova se declară împotriva unei inițiative a partidului de guvernământ de a organiza un referendum privind reducerea numărului de parlamentari în aceeași zi cu alegerile parlamentare din luna februarie a anului viitor, considerându-l drept un partid populist ce își doresște să câștige mai multe voturi și să își asigure o legislatură cât mai flexibilă, scrie EvZ Moldova după o analiză a portalului de limbă engleză Balkan Insight

Miercurea trecută, președintele pro-rus al țării, Igor Dodon, a promulgat o lege amendată de către de către Partidul Democrat (PD) și adoptată în Parlament pe 30 noiembrie, permițând desfășurarea unui referendum în aceeași zi pe cu alegeri parlamentare ce vor avea loc pe 24 februarie 2019.

Liderul PD Vlad Plahotniuc a declarat luna trecută că partidul său a fost mai întâi reticent în a organiza un referendum pe această temă, din cauza costului de organizare a acestuia, un cost care ar fi evitat prin organizarea acestuia în aceeași zi cu alegerile parlamentare.

PD dorește reducerea numărului de deputați de la 101 la 61, o mișcare care ar putea să prindă bine la cetățenii moldoveni obosiți de clasa politică a țării. Parlamentarul PD Sergiu Sîrbu, cel care a propus amendarea la Codul electoral, a declarat că problema este „una tehnică, dar importantă”.

Partidele de opoziție, însă, văd această inițiativă ca pe o pledoarie din partea partidului de guvernământ în a înclina balanța acestor alegeri în favoarea PD.

„Acest referendum nu are nici un scop”, a declarat pentru BIRN, Tudor Deliu, liderul Partidului Liberal Democrat din Moldova. „Este pur și simplu momeală electorală și una foarte atrăgătoare pentru populație”.

Deliu a menționat că, în cazul unui vot „Da”, va fi necesară o lungă serie de acte legislative pentru a pune în aplicare schimbarea, inclusiv un amendament la Constituția R. Moldova care va necesita sprijinul a două treimi din deputații, o acțiune care s-ar putea dovedi insurmontabilă.

„Ei vor veni în fața poporului și vor spune că ei [PD] sunt cei care vor să reducă numărul deputaților și că oamenii vor avea acum dreptul de a-i demite pe cei aleși din fotoliile lor”, a spus Deliu. „Aceasta este o aberație totală„.

Precedentul Curții Constituționale

Lidera Partidului de Acțiune și Solidaritate (PAS), Maia Sandu, dar și a opoziției potrivit sondajelor de opinie, a declarat că planul legat de referendum este unul menit pentru a distrage atenția de la agenda campaniei plină de acuzațiile de corupție și de la derapajele democratice ale guvernului.

La rândul său, celălalt lider al opoziției, președintele PPDA Andrei Năstase a declarat pentru BIRN că ideea a aparținut inițial formațiunii sale și că el este cel care lansat de fapt ideea reducerii numărul parlamentarilor în 2015, atunci când a adunat circa 405.000 de semnături pentru un astfel de scrutin.

Maia Sandu a mai remarcat și coordonarea dintre PD și PSRM-ul președintelui prorus Igor Dodon în promovarea amendamentului care să permită desfășurarea referendumului, fapt ce dă naștere și mai intens speculațiilor cum că cele două parte ar putea să facă front comun pentru guvernare după alegeri, în ciuda diferențelor ideologice promovate în politică de către acestea.

Năstase a mai declarat spus că nu se opune pe fond noțiunii de referendum, „dar cum este acesta propus acum, eu nu să accept”.

„Curtea Constituțională a spus foarte clar că nu este corect să organizăm un referendum care ar putea influența alegerile„, reamintind o hotărâre judecătorească în acest sens din septembrie 2014.

„Cei de la putere au schilodit Constituția R. Moldova, au schilodit acte normative, Codul Electoral, tot ce au vrut ei”, a declarat Andrei Năstase pentru BIRN.

Năstase a câștigat alegerile pentru Primăria Chișinău, în iunie 2018, dar instanțele au anulat votul sub acuzația de fraudă. Aceasta s-a dovedit ulterior a fi una falsă. Ca răspuns, Uniunea Europeană a suspendat un pachet de ajutor macrofinanciar de 100 de milioane de euro destinat R. Moldova, cea mai săracă țară din Europa, invocând o nerespectare a standardelor democratice.

Opoziția a acuzat deja partidul de guvernământ de implicare în joc viciat înainte de vot, inclusiv prin încercarea de a-i ilustra pe liderii de opoziție ca pioni ai Moscovei.

Uniunea Europeană a semnat un Acord de Asociere cu Moldova în 2014, dar oficialii de la Bruxelles au devenit tot mai deranjați de nerespectarea de către oficialii de la Chișinău a normelor democratice. Din acest motiv, UE a subliniat importanța alegerilor libere și corecte în luna februarie.

Năstase a concluzionat că Europa a trimis un mesaj clar împotriva încercării puterii „de a discredita opoziția”.

Materialul a fost tradus după un interviu publicat de portalul de limbă engleză Balkan Insight și semnat de Mădălin Necșuțu

Materialul a fost tradus după o analiză publicată de portalul de limbă engleză Balkan Insight și semnată de Mădălin Necșuțu

Share our work