Subsecretarul american de stat Ellen Tauscher, a declarat luni ca Romania ar putea fi gazda a trei baterii de interceptori in cadrul scutului antiracheta, ceea ce ar putea insemna 24 de rachete de tip SM-3. Oficialul american a mai sustinut ca radarul pentru acestea nu va fi amplasat in Romania, dar ca va fi pus undeva pe sol, si nu in Marea Neagra pe nave. In prezent, configuratia pentru interceptorii SM-3 amplasati pe mare, la bordul navelor, sunt baterii de cate opt (interceptori), a precizat Ellen Tauscher pentru Interfax. „Vom discuta despre ce va presupune exact desfasurarea in Romania a interceptorilor, dar eu cred ca ar putea fi vorba despre trei baterii, deci 24 de rachete SM-3, insa acest aspect este acum deschis negocierilor”, a declarat Tauscher. Ea a spus ca atunci cand va fi stabilit numarul interceptorilor terestri, Statele Unite se vor baza pe evaluarea amenintarilor. Pe de alta parte, subsecretarul american de stat a confirmat ca pe teritoriul Romaniei nu va fi amplasata o statie radar fixa, de genul celei care, potrivit viziunii administratiei Bush asupra scutului antiracheta, era prevazuta a fi instalata in Republica Ceha. „Vom avea un radar (n.r. – pentru interceptorii din Romania), dar unul mult mai mic”, a spus subsecretarul de stat american, sugerand ca ar putea fi vorba despre un radar mobil.
Rusia a stiut de amplasarea in Romania
Oficialul american a mai spus ca Moscova a stiut tot timpul ca SUA vor urma sa invite Romania in proiectul scutului antiracheta, ca de altfel de toata arhitectura acestui scut sub noua conceptie a presedintelui Obama. „Colegii mei din Rusia au fost informati despre vizita mea in Romania si despre intentia presedintelui Obama de a propune Romaniei sa receptioneze in anul 2015 cea de-a doua faza a planului american etapizat de amplasare a sistemului antiracheta, care prevede crearea unei baze de rachete de interceptare SM-3 si a unei baze terestre”, a declarat Tauscher pentru un grup de jurnalisti straini. Ea a evitat sa comenteze reactiile dure venite dinspre Moscova la nivel mai mult sau mai putin oficial. „Ne-ar placea sa avem Rusia ca partener” in scutul antiracheta, a adaugat, in schimb, Tauscher, repetand ca aceasta oferta a fost facuta Moscovei.
Romania nu plateste
In privinta costurile de amplasare a rachetelor, subsecretarul de stat american a confirmat ca cea mai mare parte a cheltuielilor vor reveni SUA, iar din partea Romaniei ar putea fi vorba despre cheltuieli de pregatire a bazei de amplasare. Tauscher a subliniat insa ca in viziunea administratiei Obama instalarea scutului antiracheta in Europa trebuie sa fie o „povara impartasita”. Potrivit costurilor afisare pe site-ul companiei americane de armament Raytheon, costurile unei rachete de tip SM-3 ajunge pana la 9,5 milioane de dolari. In data de 4 februarie, SUA au invitat oficial Romania sa participe la scutul antiracheta prin intermediul mesajului adus de subsecretarul, Ellen Tauscher. In aceeasi zi, CSAT a decis sa aprobe propunerea de a gazdui interceptori terestri de tipul SM-3 ca parte a planului Administratiei Obama privind „abordarea gradual-adaptiva a sistemului de aparare antiracheta in Europa”.
Ca sa ce ? Scutul anti-racheta american, amplasat pe teritoriul Romaniei, nu protejeaza absolut de loc teritoriul Romaniei, nici al SUA si nici pe cel al statelor din Europa, impotriva rachetelor iraniene. Spre deosebire de romani, polonezii au analizat atent programul spatial iranian si au procedat in consecinta.
1. Primul zbor test iranian sub-orbital a avut loc pe 4 februarie 2008, utilizind racheta cu doua trepte Kavoshgar-1 ( derivata din racheta balistica Shahab-3), care a urcat la altitudinea de 200 km. Dupa 300 secunde, racheta a reintrat in atmosfera. La 17 august 2008 ultima treapta a rachetei iraniene Safir, fara nici o incarcatura utila, a fost pusa pe orbita la 650 km altitudine. Obiectul devenind satelit artificial si executind circa 6 rotatii ale Pamintului la fiecare 24 de ore. Pe 2 februarie 2009, Iranul a plasat pe orbita ( perigeu 245, apogeu 361 km, inclinare = 55 grade, rotatie completa la fiecare 90 de minute ), primul sau satelit de comunicatii numit Omid ( 27 kg ). Lansarea s-a efectuat cu racheta SAFIR-2 ( 22 m lungime, 1,25 diametru, masa = 26 tone ).
http://www.mediafax.ro/externe/primul-satelit-iranian-plasat-pe-orbita-video-3855352
Prima treapta a rachetei Kavoshgar-1 functioneaza 90 de secunde si are rolul de a-i imprima o viteza de 2 km/s, necesara strabaterii atmosferei dense, ridicind-o astfel la altitudinea de 40-50 km. Trebuie mentionat ca pe masura ce combustibilul de la bord se consuma, masa rachetei scade si prin urmare creste acceleratia sa. Cea de-a doua treapta, urca racheta pina la altitudinea de 200 km, ii inclina traiectoria paralel cu suprafata Pamintului si o accelereaza pina la viteza de 7,9 km/s (29.000 km/h ) . Aceasta este numita si prima viteza cosmica, intrucit la aceasta valoare forta centrifuga a rachetei egaleaza forta atractiei gravitationale si aceasta devine satelit al Pamintului. Satelitii cu altitudini joase sunt plasati de regula pe orbite la unghiuri apropiate de 90 de grade fata de Ecuator ( 57-86 de grade ), evitandu-se astfel intrarea in centurile de radiatii Van Allen.
La 3 februarie 2010, o racheta iraniana Kavoshgar-3, transportind o capsulă experimentala cintatind 330 kg, cu organisme vii la bord ( soareci si testoase ) a efectuat un zbor la 500 km altitudine, pe orbita Pamintului. http://www.antena3.ro/stiri/externe/iran-a-lansat-cu-succes-in-spatiu-o-racheta-ce-transporta-soareci-si-testoase_91233.html
Ca o similitudine, al doilea satelit artificial al Pamintului, Sputnik-2, lansat la 3 noiembrie 1957, cântarea 508,3 kg şi avea un pasager: căţeluşa Laika. După 163 de zile, timp în care satelitul a efectuat 2370 de rotaţii circumterestre, a intrat în atmosferă terestră.
2. Asadar, Iranul dispune de rachete capabile sa zboare pe orbite joase deasupra Pamintului. Procedeul de lovire prin zbor cosmic fractionat ( Fractional Orbital Bombardment System -FOBS) a fost introdus in terminologia militara de catre sovietici ca urmare a testelor din perioada 1962-1969 ( efectuate cu sistemele R-36, inzestrate cu rachete 8К69 ) si consta in plasarea unei rachete balistice intercontinentale pe o orbita joasa a Pamintului, de unde, la comanda, dupa citeva rotatii sau dupa citiva ani, reintra in atmosfera terestra si lovea un anumit obiectiv inamic.
http://en.wikipedia.org/wiki/Fractional_Orbital_Bombardment_System
Avantajul consta in faptul ca nu existau limite in ceea ce priveste raza de actiune a rachetei, iar predictibilitatea obiectivului vizat era imposibila pina la inceperea reintrarii in atmosfera. Asadar, racheta era lansata de exemplu in directia polului Nord si orbita apoi deasupra polului Sud, apropiindu-se de teritoriul SUA de la sud catre nord, pentru a reinta in atmosfera din orice directie, inclusiv din directia opusa celei in care era orientat lantului de alarmare indepartata- NORAD. Rachetele iraniene Kavoshgar au dovedit ca sunt capabile sa se plaseze pe orbita Pamintului si sa execute un zbor cosmic fractionat. Circa 40 de sisteme R-36 M2 (RS-20V) ramin in serviciu in armata rusa pina in 2019. Cam tot atitea sisteme ar trebui sa aiba in inzestrare sau déjà pe orbita si SUA.
3. Ingrijoratoare este reactia pe deplin previzibila a Federatiei Ruse care are déjà operationale 2 radare antibalistice pe litoralul marii Negre : tip Krona de la Zelenchukskaya ( 120 km E Soci ) si Voronezh ( in gama decimetrica ) de la Armavir ( 150 km N Soci ) . Logic vorbind, intentia de amplasare a scutului anti-racheta american in Romania conduce automat la reactivarea de catre Federatia Rusa a radarului anti-balistic de la Sevastopol ( operat acum de ucrainieni ) si a celui de la Mukachevo din Ukraina ( situat la 70 km N de Satu Mare ), dezafectat cu citiva ani in urma.
Pe cale de consecinta, Rusia este impinsa spre pasul urmator : dislocarea unor complexe anti-racheta de tip A-135, inarmate cu interceptoroare 53T6 sau 51T6 ( SH-11/ABM-4 Gorgon sau Gazelle in cod NATO ) si prevazute cu focos nuclear de proximitate 10 kT. De la lansare si pina la impactul cu tinta balistica, timpul de zbor al rachetei A-135 nu depaseste 85 de secunde, ceea ce implica o acceleratie fantastica datorata vitezei imprimate de ordinul a 4,5-6km/s , adica Mach 10-15. Pentru ca acesti interceptori de rachete balistice sa-si indeplineasca misiunea, trebuie ca ei sa fie amplasati in silozuri nou create, intr-un avanpost cit mai apropiat de teritoriul Romaniei, locatia ideala fiind Transnistria. Securitatea acestor complexe nu poate fi realizata decit prin transferarea in zona a unei forte rusesti de reactie rapida, cu o puternica componenta aeropurtata.
In numarul din 6 decembrie 2006, Kommersant arata ca din noua centura de aparare antibalistica a Moscovei operationala din anul 1982 ( si proiectata ca un lant de 5-8 locatii a cite 12-16 silozuri anti-racheta initial de tip A-35, fiecare ) au fost dezafectate 32 de silozuri. La restul rachetelor fiind inlocuit focosul nuclear cu unul clasic de 150kg. Rachetele anti-racheta astfel rezultate, au fost conservate si pregatite pentru a fi amplasete in alte locatii.
Racheta A-135 a fost proiectata sa intercepteze si sa nimiceasca rachetele balistice inainte de reintrarea acestora in atmosfera. Motiv pentru care bataia maxima a rachetei, lunga de 10 m si cu un diametru de 2 m, este de 300km, iar altitudinea de interceptare este intre 80 si 180 km. In raza de actiune a unei rachetei A-135 amplasate in Transnistria, intra R. Moldova si teritoriul romanesc situat la est de aliniamentul Carpatilor Orientali, pina la gurile Dunarii. Adica orasele Galati, Braila, Bacau, Iasi, Suceava, etc.
De mentionat faptul ca detonarea focosului de proximitate la 80 km altitudine, contamineaza radioactiv o suprafata terestra de 800 km patrati, iar la 150 km altitudine, contamineaza 1.500 km patrati.