Nabucco, gazoduct strategic pentru Uniunea Europeana

Daca despre South Stream se spune ca are gaz dar n-are bani de finantare, cu Nabucco ar fi invers: are bani, dar n-are gaz. Unei tevi goale nu-i spui conducta, glumea acru, la un moment dat, premierul Putin.

Daca republicile –stan din fosta URSS raman reticente ori fara posibilitati reale de cooperare cu proiectul Nabucco, Iranul, cel de-al doilea mare producator de gaz al lumii, e dispus sa livreze oricui. In acest caz, reticenta e a participantilor vesteuropeni la proiect, atenti la susceptibilitatea crescanda a SUA fata de orice relatie cu Teheranul, mai ales dupa inasprirea sanctiunilor aplicate, prin ONU sau nu, Iranului.

Blocaj evident sau aparent pentru Nabucco? Teheranul si Ankara nu-si pun problema in termeni shakespeareani, ci pragmatic. La jumatatea lui iulie 2010, ministrul iranian al petrolului a fost la Ankara, a negociat si a anuntat ca a incheiat o intelegere cu o companie private turca de energie pentru constructia unui gazoduct din Iran in Turcia. Conducta, in lungime de 660 km, va fi gata in trei ani, va transporta zilnic 50-60 milioane mc de gaz si va cosata 1,3 miliarde dolari.

Ministrul turc al energiei s-a grabit  sa precizeze ca nici guvernul turc, nici compania de stat BOTAS nu sunt parte la acest accord. Dar nu a negat ca firmele turcesti private manifesta interes pentru  acest tip de acorduri cu Iranul. De altfel, in 2008, Teheranul si Iranul au demarat, chiar la nivel oficial, un proiect de exploatare a zacamintelor de gaz din South Pars, dar, sub presiunea SUA, proiectul a fost temporizat, nu insa si abandonat.

Proiectul anuntat in iulie 2010 deschide o noua perspectiva, cu deschidere spre Europa. O varianta ar fi prin traseul iraniano-turco-elvetian perfectat in 2008, care s-ar putea racorda cu Nabucco. Oricum, Nabucco ramane un proiect tenace.