Republica Moldova traversează o perioadă de incertitudini majore, amplificate de războiul din Ucraina și de tensiunile regionale, aducând în discuție din nou rolul femeilor în domeniul securității și implicațiile sale profunde. Într-un recent recent studiu al ei, sprijinită de UN Women se demonstrează că poziția geografică și interdependențele economice și sociale ale Republicii Moldova o fac vulnerabilă la amenințări complexe, necesitând răspunsuri integrate.

Amenințări și tensiuni

Violarea spațiului aerian și situația din regiunea transnistreană, descrisă ca “un punct de presiune” cu potențial de destabilizare, subminează siguranța națională. La acestea se adaugă amenințările hibride – campanii de dezinformare (inclusiv de gen) și războiul energetic – care tensionează opinia publică și folosesc criza energetică ca instrument de presiune externă. În plus, agresiunile Rusiei exploatează vulnerabilități interne ale Moldovei – sărăcia, corupția, diviziunile etnice şi stereotipurile patriarhale – sporind instabilitatea regională.

În plan intern, societatea este puternic polarizată, iar efectele crizelor se resimt în economie și coeziune socială. Studiul subliniază faptul că „criza economică declanșată de instabilitatea regională accentuează inegalitățile și creează un teren fertil pentru nemulțumiri sociale”. Diviziunile ideologice dintre principalele forțe politice fragilizează guvernarea și diminuează capacitatea autorităților de a reacționa unitar la provocările externe și interne. Aceste circumstanțe complexe „testează reziliența Republicii Moldova” și impun ajustarea politicilor de securitate: de la consolidarea infrastructurii cibernetice și diversificarea surselor energetice, până la gestionarea eficientă a fluxului de refugiați și la promovarea coeziunii interne. În ansamblu, contextul geopolitic recent și instabilitatea regională pun în lumină riscurile hibride cu care se confruntă Moldova și testează reziliența națională la nivel politic, economic și social.

Contribuția femeilor

Studiul demonstrează rolurile esențiale pe care le-au jucat femeile în crizele recente. La declanșarea pandemiei COVID-19, femeile au fost în prima linie a luptei sanitare: ele au ocupat majoritatea locurilor de muncă în sănătate și educație și au asigurat continuitatea educației copiilor, în timp ce și-au gestionat propriu-zis carierele și gospodăriile. În perioada imediat următoare, la începutul războiului din Ucraina, femeile din Moldova s-au implicat activ în centrele pentru refugiați. Prin voluntariat, ele au oferit sprijin material, emoțional și logistic refugiaților (în special femei și copii) și au organizat campanii de strângere de alimente, haine și medicamente, contribuind semnificativ la integrarea temporară a acestora în comunități. Aceste inițiative comunitare conduse de femei au fost „factori-cheie” în gestionarea crizei umanitare, reflectând capacitatea lor de a răspunde provocărilor şi rolul esențial în solidaritate.

În plus, femeile au contracarat amenințările hibride prin promovarea informării corecte și creșterea coeziunii sociale. Studiul relevă că în fața campaniilor de dezinformare (incluzându-le și pe cele pe bază de gen), femeile s-au implicat în organizații și inițiative civice care educă media şi răspândesc informații veridice. Eforturile lor au contribuit la reducerea tensiunilor sociale și la creșterea rezilienței comunitare.

Rol semnificativ

Totodată, în perioade de criză, femeile au jucat un rol central în stabilitatea emoțională: oferind sprijin psihologic familiilor și persoanelor afectate, ele au ajutat la menținerea coeziunii sociale în fața incertitudinii. Concret, peste 77% dintre respondenți consideră că femeile au avut un rol semnificativ sau foarte semnificativ în sprijinirea refugiaților și menținerea coeziunii comunităților în această perioadă. În ansamblu, femeile din Republica Moldova au demonstrat leadership şi solidaritate în gestionarea crizelor (sanitară, umanitară, informațională), asigurând sprijin direct victimelor și întărind solidaritatea socială.

În ciuda contribuțiilor lor la crize, femeile sunt încă subreprezentate în poziții de conducere din sectorul securității. Statistici oficiale evidențiază dezechilibre marcante: Ministerul Apărării are doar ~37% femei în posturi manageriale (față de ~63% în posturi execuționale), iar Serviciul Vamal – doar 20,9% femei în conducere (27,8% în execuție). Situația este similară și în alte instituții de forță: de exemplu, în CNA doar 18 din 89 de cadre manageriale sunt femei, iar la Inspectoratul General de Poliție numărul de femei în conducere (15 persoane) rămâne nesemnificativ. Această distribuție inegală indică limite instituționale: studiul subliniază că persistă „barieri și stereotipuri de gen” care limitează accesul femeilor la decizie în domeniul securității.

Stereotipuri și bariere

Implicarea femeilor în negocierea conflictului transnistrean ilustrează clar dezechilibrul. Procesul de reglementare a acestui conflict „a fost dominat de inițiative diplomatice” formale, în care participarea femeilor a fost limitată. Din 2005 până în prezent, doar trei femei au ocupat roluri de negociatoare-șef din partea ambelor părți. Femeile apar predominant în domenii considerate „feminizate” (sănătate, educație, protecție socială), în timp ce absența lor din „aspectele tari” ale securității – politici de apărare, forțe armate, negocieri militare – se resimte acut. În 2023, doar 28,5% dintre liderii Grupurilor de Lucru de negocieri transnistrene erau femei, o creștere modestă față de anii anteriori. Aceste date confirmă că reprezentarea femeilor în posturile decizionale din sectorul securității și din procesul de reglementare transnistrean rămâne nesatisfăcătoare, ceea ce compromite includerea perspectivelor de gen în politicile de securitate.

Analiza PISA evidențiază bariere culturale profunde care limitează participarea femeilor. Un stereotip dominant este că femeile sunt competente doar în „roluri soft” de securitate. Documentul notează că „femeile sunt adesea văzute ca fiind mai potrivite pentru aspecte «soft» ale securității, cum ar fi prevenirea violenței, educația pentru pace, protecția refugiaților și reconstrucția socială, în loc de aspecte «hard», precum intervențiile militare”. Aceste percepții restrânse ignoră competențe fundamentale ale femeilor în domenii tehnice sau strategice și le marginalizează implicarea.

Persistența stereotipurilor

Persistența stereotipurilor de gen se reflectă și în modul în care femeile sunt portretizate în media: imaginea lor fie ca «victime pasive», fie ca «luptătoare răzbunătoare» simplifică excesiv realitatea. Studiul avertizează că astfel de portretizări (inclusiv pe rețele de socializare) „contribuie la consolidarea stereotipurilor” și trebuie contracarate printr-o perspectivă echilibrată, care să recunoască diversitatea formelor de implicare a femeilor – de la lideri comunitari și organizatori până la soldați.

Din aceste motive, stereotipurile tradiționale – precum rolul «natural» al femeilor limitat la spațiul familiei sau la ocupații considerate blânde – influențează în continuare modul de repartizare pe segmentele de securitate. Conform analizei, societatea rămâne influențată de mentalități conservatoare și norme patriarhale, cu precădere în mediul rural și la generațiile mai vârstnice (deși o parte semnificativă a populației respinge aceste concepții). În cadrul instituțiilor, stereotipurile reduc oportunitățile profesionale ale femeilor și pot afecta eficiența generală – prin excluderea perspectivelor diverse necesare în managementul complexităților de securitate. Astfel, prejudecățile de gen și asteptările culturale rămân obstacole semnificative în dezvoltarea profesională a femeilor în domeniul securității, și, după cum arată studiul, necesită măsuri ferme de combatere.

Impact asupra coeziunii sociale și rezilienței naționale

Crizele contemporane au reconfigurat și relațiile sociale interne ale Republicii Moldova. Studiul subliniază că războiul din Ucraina și crizele asociate au avut „un impact semnificativ asupra coeziunii sociale”, evidențiind în același timp rolul femeilor în gestionarea acestor provocări. În realitate, afluxul masiv de refugiați – în mare parte femei și copii – a pus presiune pe resursele limitate ale țării și a generat tensiuni sociale legate de sustenabilitate. În acest context, femeile moldovenești și-au demonstrat leadershipul și solidaritatea: ele s-au implicat în furnizarea de asistență umanitară şi au menținut stabilitatea emoțională în comunități, contribuind la „consolidarea coeziunii sociale” în fața incertitudinii.

Pe de altă parte, studiul atrage atenția asupra vulnerabilităților de gen exacerbate de crize. Progresele recente în egalitatea socială și economică a femeilor sunt amenințate de instabilitatea perpetuată de război, cu riscuri privind drepturile lor fundamentale. De exemplu, vulnerabilitățile economice și energetice afectează femeile în mod disproporționat, amplificând riscul sărăciei absolute în rândul acestora. Astfel, orice slăbiciune în protecția socială a femeilor se poate reflecta în coeziunea națională. Studiul indică că integrarea perspectivelor de gen în politicile de răspuns la crize este esențială pentru reziliența națională: coeziunea comunităților și capacitatea societății de a face față provocărilor depind de recunoașterea și valorificarea deplină a contribuției femeilor.

Analiza mai demonstrează o interdependență puternică între incluziunea de gen și stabilitatea internă a Republicii Moldova: excluderea femeilor din decizie sau subestimarea rolului lor subminează solidaritatea socială, iar incluziunea lor activă în procesele de securitate și răspuns la crize consolidează reziliența națională.

Studiul este realizat în cadrul proiectului „Promovarea Agendei privind Femeile, Pacea și Securitatea: Combaterea dezinformării și stereotipurilor”, implementat de Platforma pentru Inițiative de Securitate și Apărare cu susținerea UN Women Moldova și finanțat de Fondul Femeilor pentru Pace și Asistență Umanitară.

Materialul poate fi consultat aici.