La sfârşitul anului 2009, Expert Grup de la Chişinău şi Societatea Academică Română au lansat lucrarea România – Republica Moldova, Analiza relaţiilor economice bilaterale. Documentul abordează într-o manieră detaliată aspecte legate de schimburile economice între cele două ţări, precum şi influenţa evenimentelor interne şi externe asupra acestora. Ana Popa, şef departament macroeconomie în cadrul Centrului Analitic Independent Expert Grup a acordat un interviu pe această temă.
I: Cum poate fi justificată o astfel de inţiativă?
R: Această iniţiativă a fost în comun elaborată de Centrul analitic Expert Grup de la Chişinău şi Societatea Academică Română de la Bucureşti, dat fiind faptul că România este un partener important şi la momentul începerii analizei, România era pe locul întâi între partenerii comerciali ai Republicii Moldova în ceea ce priveşte exporturile moldveneşti. De asemenea, fiind un stat vecin cu relaţii istorice, lingvistice similare, am putea avea o dezvoltare a relaţiilor mult mai prosperă şi am vrut să vedem dacă capacităţile acestor avantaje pe care le avem, relaţiile istorice comune relaţiile lingvistice, s-au răsfrânt şi asupra relaţiilor economice bilaterale dintre România şi Republica Moldova.
I: Lucrarea este structurată pe mai multe paliere, fiecare aducând concluzii şi aspecte clarificatoare.
R: Lucrarea este detaliată în mai multe capitole. Primul din ele este analiza economică comparativă a statelor unde am pornit de la ideea că ambele au intrat în perioada de tranziţie fiind cele mai sărace din regiunile pe care le reprezentau Republica Moldova – în Comunitatea Statelor Independente, iar România în Europa Centrală şi de Sud-Est şi de ce s-au dezvoltat diferit aceste state pe parcurusul a 15 ani. Al doilea este cadrul legal şi instituţional de cooperare dintre Republica Moldova şi România, atât la nivel comnitar, adică între Uniunea Europeană şi Republica Moldova, cât şi la nivel bilateral. Următorul este comerţul bilateral între cele două ţări unde ne-am axat pe diferite perioade: perioada până la aderarea României la Uniunea Europeană, perioada de după aderare şi perioada lui 2009, care a fost un an de criză, atât economică globală cât şi politică în Republica Moldova. Am vorbit şi despre investiţiile străine bilaterale care de asemenea s-au axat pe aceste trei perioade şi am mai avut un capitol în ceea ce priveşte Moldova în contextul politicii româneşti de sprijinire a Parteneriatrului Estic şi asistenţa oficială a României pentru Republica Moldova unde am inclus programele transfrontaliere şi transnaţionale, euroregiunile şi impactul acestora asupra dezvoltării Republici Moldova şi României.
I: Palierele sunt variate. Un momemnt important în relaţiile economice este aderarea României la Uniunea Europeană. De aici şi modfificări însemnate în ceea ce priveşte schimburile economice.
R: În cadrul capitolului Comerţ bilateral între Republica Moldova şi România am analizat în detaliu cum a evoluat comerţul între aceste state până şi după aderarea României la Uniunea Europeană. Într-adevăr, toţi aşteptau o scădere a schimburilor comerciale din cauza că până la 2007, între Republica Moldova şi România, exista acord de liber schimb, iar după aceasta România s-a conformat regulilor europene şi a introdus taxe de import pentru produsele moloveneşti. Din această cauză toţi aşteptau o schimbare a exporturilor din Moldova în România, şi anume la o descreştere a acestora. Dar nu s-a întâmplat aceasta, însă, nu din cauză că exporturile au rămas atât de competitive, ci din cauza schimbării structurii exporturilor pentru că, dacă până la 2007 Moldova exporta în principal produse alimentare şi agroalimentare în România, acestea nu au mai putut să intre pe piaţa României, fie din cauza standardelor sanitare pe care Moldova, până în prezent, nu le implementează, fie din cauza cotelor înalte ale taxelor de import. În acelaşi timp au crescut alte exporturi, de exemplu exportul de cabluri şi fire electrice izolate a crescut într-atât de mult încât a acoperit această descreştere apărută după aderare. Aceasta se datorează practic unei singure companii venită în Moldova – Draexlemeier care a fost relocată din România în Republica Moldova şi datorită acestui fapt au crescut exporturile.
I: Analiza despre care vorbim nu poate ocoli acest fenomen care s-a manifestat la nivel global; este vorba despre criza economică. Câteva elemente în cest sen pe care la abordează studiul de faţă.
R: Criza a avut un impact major asupra relaţiilor bilaterale, însă aici în Moldova, aceasta a coincis şi cu criza politică cu evenimentele din aprilie şi a fost destul de dificil de disociat care a fost impactul crizei economice şi care a fost impactul crizei politice. Totuşi noi am încercat să facem aceasta în studiul nostru şi, într-adevăr, se vede că schimburile comerciale cu România au scăzut mai mult decât au scăzut schimburile comerciale cu alte state. La o analiză mai detaliată vedem că aceasta nu este totuşi un impact al crizei politice şi al impunerii vizelor cetăţenilor români de către Republica Moldova, ci mai degrabă, iarăşi aceeaşi structură a exporturilor. Exportul României în Moldova este reprezentat în proporţie de 53 la sută de produsele petroliere, astfel, este normal că exporturile româneşti au scăzut mult mai mult decât importurile Moldovei din alte ţări din cauza iefitinirii petrolului în prima jumătate a lui 2009 faţă de prima jumătate a lui 2008 cu aproximativ 50 de procente. Este clar de ce această scădere este atât de importantă, a exporturilor româneşti în Republica Moldova; circa 35% din cele 50 de procente de scădere a exporturilor sunt datorate scăderii exporturilor de petrol, nu atât a cantităţii cât a valorii petrolului exportat din România în Republica Moldova. În ceea ce priveşte exporturile Moldovei în România, de asemenea, se observă că acestea au scăzut mai mult din cauza structurii. În România se exportau şi produse textile la care cererea a scăzut mai mult decât cererea pentru produsele alimentare pe care noi, de axemplu, le exportăm în CSI. Pe acest fond criza a afectat mai mult relaţiile cu România, anume din cauza structurii exporturilor şi importurilor şi nu din cauza crizei politice.
I: Ce înseamnă nivelul investiţiilor între cele două ţări? Lucrurile ar putea sta mai bine?
R: În ceea ce piveşte investiţiile româneşti în Republica Moldova, deşi sunt mult mai puţine companii, ele sunt ca valoare mult mai mari, însă avem şi asemenea companii care figurează ca investiţii româneşti, dar de fapt sunt investiţii din altă parte. Acelaşi Lukoil, în Republica Moldova figurează ca investiţie românească sau Societe Generale; sunt inevstiţii româneşi deoarece vin în Românnia prin inetrmediul unor firme mai mari din alte părţi. Investiţiile moldoveneşti în România sunt în majoritate efectuate de către persoane fizice, de aceea au o valoare mult mai mică. Din 50 de investitori, cei mai mari se numără doar 5 firme, restul sunt persoane fizice. Pe de altă parte, investitorii care au investit în Moldova şi cu care am avut interviuri în timpul realizării studiului nostru, au zis că în Moldova se pot face afeceri, dar problema principală este imaginea negativă a Moldovei în exterior şi astfel multor investitori le este frică să vină. Totuşi, odată veniţi aceştia pot face afaceri, deci este vorba de îmbunătăţirea imaginii Republicii Moldova în ratingurile internaţionale.
I: Nu în ultimul rând, vorbim despre colaborările transfrontaliere, fiinţarea euroregiunile. Aceste elemente se regăsesc doar pe hârtie sau au un impact şi în viaţa diferitelor comunităţi de pe cele două maluri ale Prutului?
R: Deocamdată are loc doar un mic schimb de experienţă în cadrul acestor proiecte transfrontaliere cu impact minor, având loc diferite vizite de studiu între raioanele şi judeţele de la frontieră. Totuşi efectul acestora încă nu se simte, nu este sesizabil şi nu este făcut niciun raport unde s-ar vedea exact care este impactul.
0 Comentarii