Serviciile de informații și securitate ale Georgiei au evoluat semnificativ de la independența din 1991, trecând prin mai multe reorganizări pe fondul tranziției democratice și al conflictelor teritoriale. În prezent, arhitectura de securitate a Georgiei se compune din trei instituții principale: Serviciul de Securitate Statului (SSS – State Security Service, cunoscut și ca SSG), care gestionează securitatea internă și contrainformațiile; Serviciul de Informații al Georgiei (GIS – Georgian Intelligence Service), responsabil până de curând de spionajul extern; și Serviciul de Informații Militare din cadrul Ministerului Apărării (unitate cunoscută și ca Departamentul de Informații Militare). În plus, Serviciul Național de Protecție (NSP) asigură paza demnitarilor și are statut de organ special, dar nu este implicat în culegere de informații.

Interese divergente

Serviciul de Securitate Statului (SSS) este principala agenție de securitate și informații interne a Georgiei. A fost înființat în forma sa actuală în august 2015, când a fost desprins din Ministerul Afacerilor Interne (MAI) ca parte a unei reforme menite să reducă puterea concentrată în MAI. SSS preia atribuțiile de contraspionaj, contraterorism, protecție a ordinii constituționale, combatere a criminalității organizate ce amenință siguranța statului și anticorupție la nivel înalt. Cu aproximativ 4.000 de angajați la momentul înființării, SSS este condus de un șef numit de prim-ministru și aprobat de Parlament (mandat unic de 6 ani), având menirea de a opera independent de influența politică partizană. Structura SSS include departamente precum: Contrainformații, Antiterorism, Aparare a Graniței Constituționale, Securitate Economică și un Departament Operativ-Tehnic care gestionează interceptările și filajul tehnic. De asemenea, SSS are unități teritoriale care acoperă regiunile Georgiei, precum și un Departament Special de Operațiuni echivalent forțelor speciale pentru intervenții.

Serviciul de Informații al Georgiei (GIS) a fost, până foarte recent, entitatea dedicată informațiilor externe. Creat în 1997 ca agenție independentă sub autoritatea președintelui, GIS avea misiunea de a colecta informații politice, economice, militare și tehnico-științifice din afara țării, protejând interesele de securitate națională ale Georgiei. GIS opera sub controlul direct al prim-ministrului (din 2013), distinct de SSS, având deci un rol similar cu un serviciu de informații externe clasic. Domeniile acoperite includ evaluarea amenințărilor externe (în principal legate de Rusia, dat fiind conflictul cu regiunile separatiste), cooperarea în combaterea terorismului internațional și culegerea de informații despre mediul geopolitic regional. GIS avea un personal mult mai redus comparativ cu SSS și lucra predominant prin ambasade (ofițeri sub acoperire diplomatică) și prin analiști open-source.

Informațiile militare sunt asigurate de o structură în Ministerul Apărării, cunoscută sub numele de Serviciul de Informații Militare (MI Service), care se ocupă de culegerea de date privind potențialul militar al altor state (în special al Rusiei, având în vedere prezența trupelor ruse în Abhazia și Osetia de Sud), de recunoaștere în teatrele unde sunt dislocați militari georgieni (cum ar fi misiunile internaționale) și de securitatea contra-informativă a armatei. În 2010, ca parte a reformelor pro-NATO, Georgia și-a reorganizat informațiile militare pentru a corespunde standardelor occidentale, integrându-le mai bine cu planificarea strategică a statului major.

Modificări legislative

Notabil, până în mai 2025, Georgia a menținut separarea între securitatea internă (SSS) și spionajul extern (GIS). Însă la acea dată, Parlamentul (controlat de partidul de guvernământ Georgian Dream) a inițiat un pachet legislativ de fuziune a GIS cu SSS. Conform acestor modificări (preconizate a intra în vigoare la 1 iulie 2025), Serviciul de Informații va fi absorbit de SSS și transformat într-o Agenție Națională de Informații sub umbrela SSS. Aceasta marchează o schimbare structurală majoră: Georgia trece la un model unitar, în care SSS devine atât serviciu intern, cât și extern. Inițiatorii legii susțin că SSS și GIS au oricum funcții „strâns legate” și că unificarea ar crește eficiența, dând exemple de țări NATO cu model unificat (de exemplu, ei menționează Austria, Lituania, Grecia ș.a. ca precedente). Proiectul transformă, practic, SSSG (Serviciul de Securitate al Statului al Georgiei) într-un supra-serviciu cu competențe extinse, ceea ce a stârnit controverse (detaliate la secțiunea de control civil).

Georgia mai are și un Serviciu Special de Stat de Protecție (SSPS), responsabil de protecția fizică a oficialilor și siguranța acestora; acesta e menționat uneori ca parte a “instituțiilor speciale”, deși nu e un serviciu de informații per se, ci echivalentul serviciului de pază și protecție.

Per ansamblu, structura actuală (în prag de schimbare) reflectă efortul Georgiei de a găsi echilibrul între necesitatea securității – într-o țară cu teritorii parțial ocupate de forțe ostile – și idealul controlului democratic. SSS a apărut tocmai pentru a împărți puterea enormă a fostului Minister de Interne, iar GIS a fost menținut independent pentru a raporta direct guvernului și președintelui, fără interferența altor agenții. Faptul că acum se reconsideră această separare ține de contextul politic actual și este controversat, după cum vom vedea.

Istoric și evoluție: eșecul reformelor

După dezintegrarea URSS, Georgia a moștenit fragmente din KGB-ul sovietic, pe care le-a reorganizat în noile sale instituții de securitate. În anii ’90, pe fondul războaielor civile și al conflictelor din Abhazia și Osetia de Sud, structurile de informații georgiene au fost inițial plasate sub un Minister al Securității Statului (MSS), condus de Igor Giorgadze și apoi alții – instituție care îmbina contrainformațiile și spionajul extern. Acea perioadă a fost însă marcată de instabilitate și acuzații de lovituri de stat (Giorgadze însuși ar fi fugit în Rusia după un atentat eșuat la președintele Șevarnadze în 1995, sugerând infiltrări pro-ruse).

În 2004, după Revoluția Trandafirilor care l-a adus la putere pe Mihail Saakașvili, noua conducere a inițiat un val de reforme radicale în sectorul de securitate. Ministerul Securității Statului a fost desființat, iar atribuțiile sale au fost împărțite: contrainformațiile și securitatea internă au trecut la Ministerul de Interne (făcând din acesta un mega-minister de forță), iar spionajul extern a fost instituit ca agenție independentă, Serviciul de Informații al Georgiei (GIS), sub autoritatea președintelui. Această măsură intenționa atât depolitizarea – punând externul sub președinte, considerat mai neutru decât MI – cât și clarificarea misiunilor.

Tot în epoca Saakașvili (2004-2012), s-au făcut investiții masive în modernizarea infrastructurii de securitate (ex: s-au cumpărat echipamente noi de interceptare, s-a reformat academia de poliție și securitate etc.), concomitent însă cu acuzații că guvernul ar fi utilizat serviciile în scopuri politice.

Un scandal major a izbucnit în 2007, când opoziția a acuzat Ministerul de Interne că menține agenți „ofițeri de securitate operativi” plasați în instituții publice și mass-media (așa-numiții ODR sovietici) – practic oamenii securității infiltrați peste tot. Această practică a generat critici severe din partea societății civile și a partenerilor externi.

O schimbare crucială a avut loc în 2015, sub guvernarea Visul Georgian (aflată la putere din 2012, după ce l-a învins pe Saakașvili). Parlamentul a adoptat un pachet de legi care prevedea separarea Serviciului de Securitate Statului (SSS) de Ministerul Afacerilor Interne. Această reformă a fost motivată de necesitatea de a elimina “concentrarea excesivă de putere într-un singur minister” și de a alinia țara la bunele practici democratice. Astfel, la 1 august 2015, SSS a devenit operațional ca instituție de sine stătătoare, preluând de la Ministerul de Interne toate departamentele relevante: contrainformații, antiterorism, anticorupție, supraveghere tehnică etc. Deși societatea civilă a salutat reformarea, s-au exprimat totuși îngrijorări privind posibila duplicare de atribuții între MAI și SSS – de exemplu, anticorupția rămăsese și la poliție și la SSS – creând riscul de competiție și confuzie. Autoritățile au încercat să minimizeze aceste duble competențe în procesul legislativ, însă surse ONG spuneau că temeri de abuz încă persistau.

O altă componentă a reformei din 2015 a fost implementarea unor mecanisme de control: șeful SSS trebuia să fie apolitic (legea interzicea ca el să fie membru de partid), confirmat de Parlament, iar SSS trebuia să raporteze periodic despre utilizarea mijloacelor speciale de informații (interceptări). De asemenea, s-a înființat o Comisie parlamentară de supraveghere care să monitorizeze activitățile SSS, GIS, MI și protecția datelor.

Scandal de spionaj

După 2015, SSS a preluat inițiativa în contraspionaj și a raportat periodic că Rusia reprezintă principala amenințare la adresa securității naționale – evidențiind spionajul intens și pericolele conflictului din regiune. Totuși, una dintre cele mai mari scandaluri în care SSS a fost implicat a venit în septembrie 2021: un dosar masiv de fișiere ce par proveni de la SSS a fost scurs anonim presei și conținea transcripturi ale convorbirilor private ale unor jurnaliști, politicieni, preoți, diplomați occidentali în Georgia etc. Această scurgere de interceptări a arătat practic o supraveghere generalizată de către SSS a societății – interceptări ilegale ale convorbirilor clerului georgian, unde se discuta inclusiv viața intimă a preoților, convorbiri ale ambasadorilor străini etc.. Dezvăluirea a șocat opinia publică, Ombudsmanul declarând “Trăim într-o țară teribilă… nu-mi imaginam un asemenea nivel de monitorizare”. SSS a negat autenticitatea completă a fișierelor și a acuzat o provocare, dar incidentul a erodat puternic încrederea în serviciu și a generat apeluri la reforme suplimentare și responsabilizare. Procuratura a deschis o anchetă formală, dar criticii au considerat-o superficială.

În paralel, Serviciul de Informații Externe (GIS) a funcționat discret, însă contextul politic a dus la decizia din 2025 de a-l reorganiza sub SSS. Observatorii notează că această fuziune vine pe fondul percepției că GIS ar fi “redundant” sau prea mic pentru a funcționa independent și mai ales pe fondul schimbărilor politice – Visul Georgian, acuzat de orientare tot mai autoritară și filo-rusă, ar dori control consolidat asupra serviciilor secrete. Criticii consideră că subordonarea GIS către SSS (instituție al cărei șef a devenit un apropiat al puterii, Anri Okhanashvili) riscă să transforme informațiile externe într-un instrument politic intern, dat fiind că SSS a fost implicat în monitorizarea opozanților.

Experți independenți au avertizat că fuziunea “practic desființează spionajul extern georgian” pentru că SSS, preocupat excesiv de politica internă (rol de “vânători de vrăjitoare” după cum se exprima un analist) nu va acorda atenție spionării Rusiei. Opoziția a denunțat proiectul drept motivat politic, acuzând regimul că vrea securitatea doar pentru protecția puterii, nu a țării.

Istoricul reformelor georgiene în domeniul de intelligence reflectă pendularea între democratizare și tentația controlului politic. S-a trecut de la modelul sovietic la experimente de descentralizare, apoi la concentrarea sub Ministerul de Interne, apoi iar la separare (2015), iar acum se conturează iarăși o centralizare (2025). Aceste zig-zaguri au loc pe fundalul fragilităților geopolitice (presiunea Rusiei) dar și al luptelor politice interne. Rezultatul final rămâne incert, dar Georgia riscă, prin ultima decizie, să inverseze unele progrese în independența serviciilor sale.

Atribuții principale

Serviciul de Securitate al Statului (SSS) al Georgiei are o sferă largă de competențe legale, acoperind toată gama de amenințări la adresa securității naționale. Printre atribuțiile sale principale se numără: contrainformațiile (identificarea și neutralizarea activităților de spionaj străin pe teritoriul georgian – prioritar vizând Rusia, având în vedere prezența serviciilor ruse în Abhazia/Osetia de Sud și rețelele pro-ruse interne), combaterea terorismului (Georgia având de gestionat atât riscul terorismului intern legat de grupări din Pankisi, cât și amenințări regionale), protecția ordinii constituționale (prevenirea și investigarea acțiunilor extremiste sau separatiste care pot amenința statul – includ aici monitorizarea mișcărilor separatiste sponsorizate de Rusia), anticorupția la nivel înalt (SSS are un Departament Anticorupție ce poate investiga oficiali de stat; deși legea 2015 a încercat să delimiteze anticorupția – unii susțin că ar trebui lăsată în seama agențiilor civile, dar SSS încă are prerogative, aspect criticat de ONG-uri că duce la duplicare cu noua Agenție Anticorupție civilă). În plus, SSS gestionează securitatea economică (identificarea amenințărilor la adresa infrastructurilor critice economice, combaterea contrabandei ce finanțează rețele de crimă organizată), precum și securitatea cibernetică și informațională.

Un rol specific menționat de lege este protecția secretelor de stat și contracararea scurgerilor neautorizate. SSS controlează eliberarea autorizărilor de acces la informații clasificate și monitorizează respectarea regimului de secret. Tot SSS, prin Direcția Operativ-Tehnică, este „autoritatea desemnată să aplice mijloace speciale de investigație”, adică să efectueze interceptări de comunicații și filaj, cu autorizare judiciară. Un punct sensibil e faptul că Departamentul Operativ-Tehnic al SSS administrează infrastructura de interceptare (similar NSA), accesată și de alte agenții; criticii subliniază riscul ca SSS să abuzeze de această poziție pentru a intercepta ținte nejustificate.

Serviciul de Informații al Georgiei (GIS), până la fuziune, avea ca atribuții culegerea de informații externe relevante securității statului. Domeniile de acoperire includ: informații politice (intențiile și mișcările marilor actori regionali cu impact asupra Georgiei – în primul rând Rusia, dar și Turcia, Iran, SUA/EU, dacă e cazul), informații militare externe (monitorizarea desfășurărilor de trupe ruse în bazele militare din Abhazia și Osetia de Sud; evaluarea capacităților militare ale țărilor vecine), informații economice (de ex. evoluții energetice regionale, dat fiind importanța oleoductelor și gazoductelor ce traversează Georgia), informații privind terorismul internațional (GIS cooperează în cadrul global împotriva ISIS și altor rețele, mai ales pentru a supraveghea posibili militanți originari din Georgia – de ex. diaspora cecenă din Pankisi). GIS contribuia, de asemenea, la eforturile de contraspionaj extern – adică identificarea ofițerilor ostili ce operează sub acoperire diplomatică la Tbilisi (împreună cu SSS) și monitorizarea diaspora georgiană pentru posibile ingerințe (ex. comuniunea de emigranți georgieni din Rusia, potențial infiltrați de FSB). Un aspect definitoriu este că GIS avea responsabilitatea de a informa conducerea țării (Președinte, Premier, Președinte Parlament) cu privire la amenințările externe și să emită analize strategice, fără a se ocupa de treburile interne.

Potrivit legii actuale, Serviciul de Informații operează în sectoare „politic, economic, tehnico-științific, militar-politic, informativ și ecologic” și contribuie la lupta internațională antiteroristă. De asemenea, are și contrainformație externă (detectarea tentativelor de infiltrare a agenților străini în delegațiile georgiene peste hotare etc.) și protecția cetățenilor georgieni în străinătate în măsura competențelor (inclusiv reacții la situații de criză, extrageri). Dacă fuziunea va avea loc, aceste atribuții vor deveni parte integrantă din SSS, re-denumit eventual Agenția Națională de Informații.

Terorism și Contra-terorism

Serviciul de Informații Militare al Apărării se ocupă în mod direct de culegerea de informații militare tactice și strategice – utilizând atașații militari, surse HUMINT din zone de conflict, recunoaștere satelitară (prin accesul la imagini de la parteneri, fiind Georgia contributor la misiuni NATO), precum și interceptări radio militare. În mod practic, informațiile externe cu caracter militar sunt de obicei partajate între GIS și MI – de exemplu, GIS poate prelua surse HUMINT, MI se ocupă de detaliile tehnico-militare (ordinea de bătaie rusă, parametrii tehnici ai sistemelor etc.). MI, ca parte a Ministerului Apărării, acoperă, desigur, și securitatea informațiilor și contrainformații în rândul forțelor armate (prevenirea spionajului militar rusesc; protejarea comunicării militare).

Rezumat, domeniile de acoperire ale serviciilor georgiene reflectă marile priorități ale țării: contraspionaj contra Rusiei (considerată cea mai serioasă amenințare de securitate), combaterea terorismului (Georgia având un istoric – atentatul din 2010 la ambasada SUA de la Tbilisi, orchestrat de GRU prin separatiști, sau prezența militanților ISIS georgieni în Siria), asigurarea integrității țării contra separatismului (monitorizarea elementelor separatiste și a propagandei subversive în regiunile minoritare), anticorupția la nivel înalt (pentru a asigura stabilitatea internă și credibilitatea euro-atlantică a țării) și spionajul extern strategic (în principal pe Rusia, dar și pe alți jucători regionali cu influență în Caucaz).

Georgia, aspirând la valorile europene, a încercat să instituie mecanisme de control civil asupra serviciilor sale de informații, însă aceste mecanisme au avut eficiență mixtă și au fost adesea subminate de realitățile politice.

Teoretic, controlul asupra SSS, GIS și altor servicii se realizează la trei niveluri: executiv (guvern și președinte), legislativ (parlament) și public (societate civilă și media).

Conform legislației, SSS și GIS trebuie să raporteze către Parlament anumite aspecte, iar Parlamentul are o Comisie de Apărare și Securitate însărcinată cu supravegherea acestor agenții. Totuși, această comisie s-a confruntat cu dificultăți – mulți membri neavând expertiză în intelligence, întâlniri rare, dependență de informațiile furnizate chiar de agențiile supravegheate. Până în 2020, Georgia nu a avut un comitet specializat permanent de control al serviciilor (echivalentul comitetelor de inteligență din parlamentele occidentale). Ca urmare, controlul parlamentar a fost adesea formal: aprobarea bugetului și audieri ocazionale ale directorilor, soldate rar cu concluzii critice. Experți locali și internaționali au criticat această stare, notând că parlamentarii georgieni nu au descoperit nereguli majore și că, de la un punct, controlul legislativ a intrat într-o perioadă de degradare, ceea ce a permis serviciilor să opereze cu prea puțină răspundere.

Critici acerbe

La nivel executiv, Prim-ministrul numește șeful SSS (și, prin noua lege, va numi șeful agenției reunificate de informații), cu aprobarea Președintelui și confirmarea Parlamentului. Șeful SSS raportează Consiliului Național de Securitate (un organ consultativ condus de prim-ministru sau de președinte, care include miniștri relevanți). Președintele Georgiei – ales direct, comandant al forțelor armate – are dreptul să primească informări regulate de la servicii și are un cuvânt de spus în orientările de securitate. În practică, după 2018 când fosta președintă Salome Zurabișvili (independent, dar sprijinit la alegere de Georgian Dream) a intrat uneori în conflict cu guvernul, este incert cât de deplin a fost informată.

Controlul judiciar intră în scenă în principal pentru autorizarea mijloacelor speciale (interceptări, percheziții secrete etc.). Conform legii, SSS poate efectua astfel de operațiuni doar cu mandat emis de Curtea Tbilisi (instanța autorizată special). Dar justiția georgiană a fost suspectată de influențe politice, deci eficacitatea nu e garantată.

Un mecanism interesant este Inspectorul Personal Data – o instituție creată pentru a supraveghea protecția datelor personale și legalitatea interceptărilor. În teorie, inspectorul (mai nou integrat în o Autoritate de protecție date) ar trebui să monitorizeze modul în care SSS și poliția folosesc interceptările. În practică, s-a confruntat cu limitări de acces și putere.

Societatea civilă georgiană a fost foarte vocală în cerințe de transparență. ONG-uri precum Transparency International Georgia, Democracy Research Institute ș.a. au publicat rapoarte și analize arătând defecte ale controlului și sugerând ameliorări. De exemplu, experții au propus crearea unei comisii parlamentare speciale de inteligență cu membri ai opoziției incluse, pentru a asigura un control non-partizan, precum și implicarea experților externi (modelul Belgiei sau Olandei). Până acum aceste idei nu au fost implementate integral.

Cazul scandalului interceptărilor din 2021 a arătat deficiențe majore de control: aparent, mii de comunicații au fost interceptate și stocate de SSS fără control, iar ancheta asupra scurgerii a stagnat. Cinci organizații de pază a democrației au criticat Procuratura pentru o investigație ineficientă a scurgerii din 2021 și au cerut reasigurări că SSS nu va continua astfel de practici. Până acum nu sunt informații că cineva din SSS a fost tras la răspundere pentru supravegherea ilegala. Nici despre agenții ODR infiltrați în instituții nu se știu măsuri concrete de oprire, deși legea 2015 a formalizat transformarea acelui sistem într-o rețea formală și transparentă de ofițeri de legătură cu agenții publice, supusă unui decret guvernamental clar.

Îngrijorări legitime

Situația actuală ridică îngrijorări privind o posibilă involuție. Fuziunea agențiilor face ca șeful SSS (actualmente Anri Okhanashvili, fost deputat GD) să devină extrem de puternic, concentrând informații interne și externe, plus controlul interceptărilor. Criticii observă că SSS oricum e perceput drept “aliniat intereselor partidului de guvernământ”, citând modul în care a monitorizat protestatari și societate civilă. Transferul GIS sub SSS vine și cu trecerea numirii șefului intel extern de la Președinte la Prim-ministru – deci președintele (care e actualmente critic la adresa guvernului) pierde putere și echilibrul se rupe.

O serie de experți consideră că fuziunea “în realitate înseamnă desființarea serviciului de informații externe, pentru că ‘vânătorii de vrăjitoare’ (aluzie la SSS) nu vor aloca resurse spionajului extern și contracarării adevăratelor amenințări”, sugerând că accentul va fi pe control intern.

În apărarea autorităților, se afirmă că totuși SSS are deja mecanisme de control: șeful său e audiat anual de Parlament (deși rapoartele sunt secrete), iar suprimarea amenințărilor interne și externe sub un singur acoperiș ar reduce duplicarea și îmbunătăți cooperarea inter-agenții.

Transparența față de public rămâne scăzută. Rapoartele anuale ale SSS sunt publicate în rezumat, evidențiind amenințările (ex: raportul SSS pe 2021 menționa intensificarea spionajului rus în Caucazul de Sud), dar nu menționează nimic despre controversele interceptărilor. Media georgiană a avut de suferit: un caz notabil, doi jurnaliști au fost obligați să părăsească țara temându-se că SSS le fabrică dosare.

Controlul civil, în pericol

Ccontrolul civil asupra serviciilor de informații georgiene este practic inexistent. Există cadre legale, dar punerea în aplicare este deficitară și adesea sub influență politică. Fuziunea serviciilor și recentele scandaluri riscă să accentueze lipsa de accountability. Demonstrația stă în reacțiile la scurgerile din 2021: în loc de demiteri la vârf, șeful SSS de atunci (Grigol Liluashvili) a apărat agenția și a vorbit despre „provocare”, iar puterea l-a protejat. De altfel, Liluashvili a fost ulterior numit de Georgian Dream într-o funcție politică (Senator).

Pentru ca Georgia să-și mențină parcursul european, una dintre condiții va fi exact îmbunătățirea controlului democratic al serviciilor sale de securitate, asigurând că ele servesc interesele cetățenilor și nu devin instrument de opresiune sau feude autonome. Rămâne de văzut dacă societatea civilă și aliații occidentali pot stimula corecțiile necesare într-un climat politic din ce în ce mai complicat.

Operațiuni și scandaluri notabile

Serviciile de informații georgiene au operat adesea într-un mediu tensionat, marcat de conflictul latent cu Rusia și de provocări interne. De-a lungul anilor, au ieșit la lumină câteva operațiuni și scandaluri relevante.

Un capitol major este contracararea spionajului rusesc. În repetate rânduri, Georgia a anunțat destructurarea unor rețele de spionaj sau arestarea unor indivizi acuzați de colaborare cu serviciile ruse. Un caz notoriu a avut loc în 2006 (când la putere era Saakașvili): autoritățile georgiene au arestat patru ofițeri ruși GRU sub acuzația de spionaj, declanșând o criză diplomatică acută (Rusia a impus atunci un embargo asupra vinurilor georgiene și a suspendat legăturile de transport). Cei patru au fost predați Rusiei ulterior la presiunea OSCE, dar incidentul a arătat fermitatea Tbilisi-ului. După conflictul militar din 2008, contraspionajul a devenit și mai crucial: SSS (pe atunci subdiviziune a MAI) a descoperit agenți ruși infiltrați în instituții guvernamentale, inclusiv un caz în care un angajat al Ministerului Apărării furniza planuri de modernizare militară către GRU.

Pe plan intern, cel mai mare scandal public a fost cel al scurgerii interceptărilor, în septembrie 2021. În jur de 3,000 de fișiere ce păreau note operative SSS au fost difuzate anonim jurnaliștilor georgieni, dezvăluind o amploare enormă a supravegherii ilegale: convorbiri telefonice ale clericilor (inclusiv confesiuni ale preoților despre alți preoți – insinuând ca SSS spiona Biserica), discuții ale diplomaților americani și europeni la Tbilisi despre politica georgiană, conversații intime ale jurnaliștilor și activiștilor etc..

Scandalul a generat stupoare: a confirmat ceea ce mulți suspectau – că serviciul continua practicile “Big Brother” într-un mod aminind de KGB. Autoritățile nu au negat direct veridicitatea notelor, vorbind în schimb de „provocare și manipulare”. Cincisprezece ONG-uri au condamnat practici de asemenea amploare și au cerut demisia șefului SSS. Liluashvili a refuzat să demisioneze, iar partidul de guvernământ l-a susținut, minimalizând scandalul. Procuratura a deschis o anchetă cu accent doar pe identificarea sursei scurgerii (deci un focus pe whistleblower decât pe conținut). Până azi, nimeni din SSS nu a fost sancționat public. Acest episod rămâne un puternic semnal de alarmă privind modul în care SSS își poate folosi resursele împotriva intimității populației, punând sub semnul întrebării loialitatea față de principiile democratice.

Dosarul cartonașelor

O altă situație controversată a implicat presupusul complot de lovitură de stat din 2019, cunoscut ca „Dosarul Cartonașelor”. SSS a susținut că a dejucat un plan al opoziției de a organiza proteste violente și de a prelua puterea după alegerile prezidențiale, plan atribuit unui politician exilat. Dovada a constat în cartonașe lamintate cu scheme de protest găsite asupra unor militanți – ceea ce opoziția a ridiculizat ca înscenare. Cazul nu a dus la condamnări credibile, fiind perceput ca o instrumentalizare a SSS pentru discreditarea adversarilor politici.

Pe terenul terorismului, servicile georgiene au cooperat internațional și au avut succese: în 2012, forțele speciale georgiene sub conducerea SSS au lichidat un grup de militanți islamici ceceni infiltrați prin granița cu Daghestanul, care luaseră ostatici. Operațiunea, deși costisitoare (3 ofițeri georgieni căzuți), a prevenit un potențial incident major. Totodată, SSS a monitorizat rețelele jihadiste – de exemplu, plecarea a zeci de cetățeni georgieni (mai ales din comunitatea Kist din Pankisi) spre Siria pentru a se alătura ISIS. În 2017, forțele georgiene au întreprins un raid antiterorist în Tbilisi împotriva unor suspecți ISIS, un schimb de focuri intens soldându-se cu neutralizarea unui jihadist cecen cunoscut (Ahmad Chataev, implicat în atentatul de la aeroportul Istanbul din 2016). Această operațiune a demonstrat capacitatea SSS de a acționa eficient contra teroriștilor, deși a ridicat semne de întrebare cum a intrat Chataev în țară (criticii au insinuat că ar fi scăpat atenției SSS, posibil intenționat de unii factori).

Un alt capitol îl reprezintă relația cu Biserica Ortodoxă. Biserica fiind instituția de încredere maximă în Georgia, eventuale scandaluri implicând preoți pot destabiliza societatea. Scurgerile din 2021 arătau spionarea clericilor, menționând delicte morale (homosexualitate, adulter) ale unor înalți prelați. Mulți au perceput că SSS colecta astfel de informații ca potențială pârghie de influență asupra Bisericii, ceea ce a intensificat resentimentul. Patriarhia Georgiei a reacționat vehement cerând oprirea amestecului securității în viața internă a Bisericii.

Incidente și speranțe

Un caz separat e monitorizarea diplomaților. Fișierele scurse sugerează că SSS intercepta discuțiile confidențiale ale diplomaților occidentali. Ca reacție, UE a convocat pe ambasadorul georgian la Bruxelles în septembrie 2021 să dea explicații. Astfel, serviciile georgiene s-au trezit și sub foc extern pentru practici incompatibile cu statutul unei țări aspirante UE. În 2022, când Comisia Europeană a evaluat candidatura Georgiei, a subliniat nevoia de garanții privind protecția vieții private.

În final, un eveniment foarte recent, din mai 2023: Aeroportul Tbilisi – SSS a reținut acolo un grup de activiști ucraineni care se deplasau spre Tbilisi pentru a protesta împotriva prezenței delegației ruse la un forum interparlamentar. Acești activiști au fost deportați înapoi, SSS susținând că aveau intenții „de destabilizare”. Opoziția a denunțat actul drept slugărnicie față de Moscova, iar incidentul a alimentat percepția că SSS acționează politic, împiedicând libertatea de exprimare a protestatarilor anti-ruși.

Aceste exemple ilustrează dualitatea operațiunilor SSS: pe de o parte acțiuni legitime (combate spionajul, terorismul), pe de altă parte implicare controversată în viața politică și privată. Ele evidențiază importanța reformării și supravegherii democratice a serviciilor, pentru ca acestea să se concentreze pe adevăratele amenințări la adresa securității (cum ar fi cele provenite de la Rusia) și să nu devină un „stat în stat” ce intră în conflict cu drepturile cetățenilor.

Georgia, deși o țară mică, a investit în ultimele două decenii în modernizarea capacităților sale tehnologice de informații, sprijinită fiind și de parteneri occidentali. Totuși, infrastructura georgiană rămâne limitată comparativ cu marile puteri, iar provocările țin de echilibrarea nevoii de securitate cu protejarea libertăților.

Operațiunea Orașe Sigure

În domeniul interceptărilor și supravegherii electronice, Georgia a moștenit infrastructură veche sovietică, dar la începutul anilor 2000 a achiziționat sisteme moderne. De exemplu, a cumpărat echipament de la companii italiene și israeliene pentru interceptarea centralizată a comunicațiilor telefonice și mobile. Ministerul de Interne (și ulterior SSS) a operat un sistem echivalent SORM (al Rusiei) – cunoscut ca „Odzi” – care îi oferea acces direct la centralele telecom. După scandalul interceptărilor ilegale sub regimul Saakașvili (când s-a descoperit că MI a înregistrat clandestin convorbiri a peste 10000 de persoane), s-au adoptat în 2014 amendamente legislative: s-a introdus așa-numitul sistem de „cheie dublă”, prin care operatorii telecom nu mai permit interceptarea decât dacă există o autorizare de la un „Punct de Control Legitim” – inițial, acesta trebuia să fie la serviciul de protecția datelor. Din păcate, după venirea Georgian Dream, legea a fost modificată permițând SSS să mențină acces direct la rețele, sub pretextul eficienței, cu un sistem integrat de interceptare, sub controlul (teoretic) al unei autorități civile. Practic, interceptarea în Georgia rămâne mai mult la latitudinea SSS, fapt confirmat de volumul și finețea datelor scurse în 2021. Dotările includ IMSI-catchere (dispozitive de interceptare mobilă portabile), sisteme de monitorizare a internetului (Deep Packet Inspection – se crede că SSS a primit echipamente de la un furnizor european circa 2017).

Pentru survegherea video și filaj, Georgia a implementat camere CCTV în zonele urbane sub programul „Orașe Sigure”, administrat de MAI dar cu acces și de către SSS. Recunoașterea facială a fost testată, pe un set de baze de date (de ex. baza pașapoartelor).

Război cibernetic

În securitatea cibernetică, Georgia a avut mult de tras după ce a suferit un val de atacuri cibernetice de la Rusia în războiul din 2008 (site-urile guvernamentale și media georgiene au fost blocate). Ca reacție, cu sprijinul SUA și UE, Georgia a creat Data Exchange Agency (DEA) – agenție de stat pentru securitatea informației – care colaborează cu SSS la protejarea infrastructurilor critice cibernetice. Georgia a investit în centre de date redundante și servere protejate. De exemplu, a mutat site-urile guvernamentale pe servere cloud internaționale ca backup. Capacitatea ofensivă cibernetică a Georgiei nu e cunoscută, probabil redusă – se axează pe defensivă (firewall-uri, sisteme de detectare a intruziunilor) cu ajutorul experților occidentali. Totuși, incidentul din 2019, când un atac cibernetic masiv a lovit 2000 de pagini web georgiene, a arătat vulnerabilități – autoritățile georgiene, asistate de FBI și Microsoft, au atribuit explicit GRU atacul, ceea ce denotă cel puțin abilitatea de atribuire (datorită cooperării cu aliații).

Capabilități și colaborare

În materie de intelligence extern și militar, Georgia nu are sateliți proprii, dar primește imagini satelitare de la parteneri (ex. SUA, Turcia). Forțele georgiene folosesc drone de mici dimensiuni pentru recunoaștere la frontiere. Serviciul militar de informații georgian beneficiază de canale NATO de schimb de informații – de pildă Georgia a fost parte a programului NATO Intelligence Fusion Centre – primind alerte de securitate din rețeaua NATO. Situația politică internă actuală pune sub semnul întrebării continuarea acestei colaborări.

Legat de infrastructură de comunicații securizate, Georgia a implementat un sistem guvernamental de comunicații criptate pentru autorități, cu ajutorul NATO. Totuși, un incident negativ: în 2018, presa a relatat că planurile Georgiei de a-și cumpăra un nou sistem de interceptare legală integrat (cost ~3 milioane €) ar implica riscuri de confidențialitate; nu e clar dacă s-a implementat.

Capabilitățile georgiene de filaj fizic sunt în linii cu practicile standard: SSS are echipe de supraveghere, autoturisme neinscripționate, etc. Problema e că le-a folosit excesiv contra jurnaliștilor și opoziției, conform acuzațiilor.

La nivel structural, SSS dispune de un sediu central modern la Tbilisi, dotat cu centre de comandă echipate de americani (după 2003, SUA au oferit asistență tehnică sub Programul Anti-Terorism). Regiunile separatiste fiind practic sub control rusesc, SSS a instalat posturi de monitorizare la linia de contact – interceptând comunicațiile mobile peste graniile administrative.

Deși nu ține direct de SSS, un element tehnologic relevant e gardul de securitate la frontiera administrativă cu Osetia de Sud, unde georgienii au instalat senzori pentru a detecta eventuale mișcări de infiltrare.

Un potențial de îngrijorare e cooperarea tehnologică cu China: de exemplu, rețelele telecom georgiene folosesc mult echipament Huawei. Deși nu sunt dovezi că SSS ar colabora cu China, experți avertizează că dependența de echipament chinez ar putea prezenta riscuri de spionaj.

În consecință, infrastructura tehnologică de intelligence a Georgiei este un amestec de dotări moderne (mai ales pe interceptări și supraveghere) și vulnerabilități (în fața atacurilor cibernetice externe). Datorită cooperării cu partenerii, s-au ameliorat multe aspecte (ex. centre de monitorizare cibernetică, acces la informații NATO), dar modul de utilizare a acestor capacități e sursa problemelor: tehnologia destinată luptei anti-teroriste și anti-spionaj a fost adesea reorientată spre supravegherea politică internă. În mâinile unui serviciu independent și responsabil, aceste instrumente ar fi esențiale dată fiind amenințarea rusă. În mâinile unei structuri insuficient controlate, ele devin instrument de abuz.

Axe secrete

În ultimele două decenii, serviciile georgiene au căutat să dezvolte cooperarea cu agențiile occidentale, aliniindu-se orientării de integrare euro-atlantică a țării. Concomitent, relațiile cu serviciile ruse au devenit practic inexistente sau conflictuale, dat fiind starea de ostilitate latentă.

Cu Statele Unite, partenerul strategic principal, Georgia a avut legături strânse la nivel de intelligence. CIA și FBI au avut oficii de legătură la Tbilisi de la începutul anilor 2000. Americanii au oferit training extins ofițerilor georgieni – inclusiv programe de pregătire la academii FBI/CIA pentru contraterorism și contraspionaj – și asistență tehnică (echipamente de comunicații, baze de date forensics). FBI a ajutat la investigarea unor atacuri (de ex, atentatul cu bombă din 2010 asupra Ambasadei SUA la Tbilisi, orchestrat de un ofițer GRU – FBI a oferit expertiză la identificarea sursei). Cooperarea antiterorism e excelentă: georgienii au trimis ofițeri de legătură la comanda coaliției anti-ISIS. În contraspionaj contra Rusiei, e cunoscut că CIA a sprijinit SIS-ul georgian – de pildă, surse open arată CIA a facilitat plecarea unor potențiali informatori ruși care se predaseră georgienilor în anii 2000.

Israelul este alt partener – fiind furnizor de echipamente de supraveghere, a existat și cooperare la formare (Massad a consiliat în anii ’90 serviciile georgiene). Cu toate acestea, la presiunea Rusiei, Israelul a limitat după 2008 colaborarea militară cu Georgia.

Turcia, un vecin puternic cu interese ample în relația cu Georgia, are un tratat de cooperare de securitate cu Georgia. MIT (serviciul turc) și SSS fac schimb de informații privind grupările teroriste (ex. mișcarea islamistă caucaziană; tranzitul de armament sau extremiști pe la frontiere). De asemenea, colaborează la protecția oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan. Relația e ajutată de percepția comună a amenințărilor ruse.

Cooperare internațională

Prin misiunea europeană EUMM (monitorizare la frontierele separatiste), Georgia interacționează cu servicii europene. Mai formal, Georgia are un Acord de securitate cu UE ce permite schimb de informații clasificate legate de politică externă și de securitate. Cu țările baltice și Polonia, cooperarea e intensă – împărtășind experința comună de contracarare a Rusiei. De exemplu, serviciile lituaniene și georgiene organizează consultări periodice (Lituania e un puternic avocat al Georgiei în NATO).

România și Bulgaria – ca state NATO de la Marea Neagră – cooperează informativ cu Georgia pe subiecte maritime și de criminalitate organizată (trafic Marea Neagră). România în special, prin SIE și SRI, a dezvoltat o relație bună cu GIS și SSS, sprijinind formarea ofițerilor (România a oferit locuri la cursuri regionale de intelligence).

Oficial, nu există contacte bilaterale intre SSS/GIS și FSB/SVR. După războiul din 2008, Georgia a părăsit CSI, deci nu participă la canalele de securitate CSI. Au existat totuși cazuri informale – de exemplu, prin medierea OSCE, ofițeri georgieni și ruși comunică ocazional la întruniri dedicate prevenției incidentelor la graniile ocupate (format Incident Prevention Response Mechanism la Ergneti). Dar asta e mai mult menținere a păcii decât cooperare de intelligence. Actuala situașie politică a schimbat aceste realități.

Georgia a suferit repercusiuni: se crede că succesele sale contraspionaj au dus la reacții din partea Moscovei (expulzări reciproce de diplomați, intensificarea campaniilor de dezinformare anti-occidentale în Georgia). De exemplu, reacția la arestarea ofițerilor GRU din 2006 a fost extremă – Moscova a organizat atunci chiar „deportări” ale emigranților georgieni din Rusia.

Cu Azerbaidjan și Armenia, cooperarea e neutră spre cordială. Georgia colaborează cu Baku pe securitatea infrastructurii de energie (pipeline Baku-Tbilisi-Ceyhan), iar SSS și serviciul azer au avut acțiuni comune contra contrabandei regionale. Cu Armenia, e mai delicat dat fiind prezența rusă în securitatea armeană; totuși se discută anti-crimă organizată.

Colaborare cu NATO

Georgia a dorit să adere la NATO, așa că serviciile sale au cooperate prin Platforma de Interoperabilitate – participând la exerciții comune de securitate (ex. exercițiul „NATO-GEO EX 2019” a simulat reacția la atacuri hibride). Deși Georgia nu e sub umbrela de intelligence NATO complet, agențiile aliate îi furnizau uneori informații (limitat de regula „need-to-know”). E cunoscut că, de exemplu, la invazia rusă a Ucrainei 2022, intel-ul occidental a avertizat Tbilisi-ul că Moscova ar putea incita la escaladări la frontierele georgiene – ceea ce a ajutat SSS să fie vigilent.

În concluzie, serviciile georgiene s-au sprijinit mult pe cooperarea cu Occidentul pentru a-și întări capacitățile (training, echipament, informații), dat fiind inamicul comun (influența rusă).

Totuși, tensiunile interne politice riscă să complice aceste relații: de exemplu, după scandalul interceptării diplomaților UE, unii oficiali europeni și-au exprimat rezerve față de împărtășirea de informații sensibile cu Tbilisi. Apropierea de Federația Rusă a puterii de la Tbilisi a schimbat drastic aceste mecanisme.

Rolul în contextul geopolitic regional

Serviciile de informații ale Georgiei ocupă o poziție cheie în peisajul de securitate al Caucazului și al Mării Negre, întrucât Georgia se află la intersecția intereselor marilor puteri (Rusia, NATO, Turcia, Iran) și suferă ea însăși consecințele unor conflicte teritoriale înghețate. Rolul acestor servicii este multiplu. Georgia, având două regiuni ocupate (Abhazia și Osetia de Sud) de forțe susținute de Moscova, este un barometru al apetitului expansionist al Rusiei. Serviciile georgiene monitorizează constant activitățile militar-politice ruse din aceste teritorii, informând partenerii internaționali. De pildă, SSS raportează periodic OSCE și NATO despre mișcările de trupe ruse la bazele din Abhazia (Gudauta) și Osetia (Țhinvali), precum și despre procesul insidios de “borderization” (împingerea treptată a gardului de frontieră mai adânc pe teritoriul controlat de Tbilisi). Aceste informații țin pe agenda internațională problema integrității Georgiei și fac parte din efortul de a preveni recunoașterea internațională a acelor regiuni. Astfel, intelligence-ul georgian joacă un rol de “whistleblower” regional, semnalând amenințări care altfel ar putea scăpa atenției (ex. primele rapoarte despre prezența sistemelor de rachete ruse Iskander în Osetia de Sud proveneau din surse georgiene).

Tot în raport cu Rusia, serviciile georgiene au avut un efect de descurajare până acum câțiva ani. Interceptarea unor operațiuni clandestine ruse (spionaj, atentate) și expunerea lor publică au creat costuri de reputație Moscovei. Cazul capturării ofițerilor GRU în 2006 sau condamnarea in absentia a unui general GRU implicat într-un atentat la Tbilisi au arătat că Rusia nu poate acționa complet în voie în Georgia fără consecințe. Acest lucru folosește și altor țări din regiune care se confruntă cu tactici hibride similare.

În al doilea rând, serviciile georgiene contribuie la lupta împotriva terorismului și criminalității transfrontaliere în Caucaz. Datorită poziției sale, Georgia e rută de tranzit pentru trafic de droguri (din Asia Centrală spre Europa), contrabandă (arme către zone de conflict) și a furnizat luptători străini către teatre jihadiste. Cooperând cu Turcia, Azerbaidjan și Occidentul, serviciile georgiene au ajutat la stăvilirea acestor fenomene. De exemplu, au împărtășit altor țări informații despre rețele de migrație ilegală controlate de crima organizată. Astfel, acționează ca furnizor de securitate regională – un argument important pentru aspirațiile sale euro-atlantice.

Pivotul georgian

În al treilea rând, comunitatea de informații georgiană este un pivot între Marea Neagră și Caucaz. Georgia are acces la dinamica caucaziană (prin relații cu Armeni, Azerbaijan, diaspora cecenă etc.), dar și la cea a Mării Negre prin cooperare cu Ucraina și Turcia. Prin Georgia trec proiecte energetice majore (pipeline-urile de petrol și gaze către Turcia și Europa) a căror securitate are relevanță strategică pentru independența energetică europeană față de Rusia. SSS asigură securitatea acestor coridoare, iar intelligence-ul georgian colaborează cu companiile energetice occidentale prezente. Orice destabilizare în Georgia (pe care Rusia eventual o dorește) ar periclita aceste fluxuri energetice – deci serviciile georgiene sunt gardieni ai securității energetice regionale.

În al patrulea rând, modul cum acționează serviciile georgiene reflectă traiectoria geopolitică a țării. În perioadele de guvernare pro-occidentală accentuată (2004-2012), inteligența georgiană a adoptat un profil clar anti-Kremlin, cooperând strâns cu NATO și fiind foarte transparentă în demascarea operațiunilor ruse (ceea ce a sporit capitalul de încredere cu Occidentul). În perioade mai ambigue (2012-prezent), când guvernul a încercat o echilibristică între Vest și evitarea antagonizării Rusiei, serviciile par a fi calibrat altfel: de exemplu, Visul Georgian a reluat cooperarea neoficială cu FSB pentru gestionarea frontierelor și a scăzut tonul acuzațiilor publice contra Rusiei. Această ambivalență a creat tensiuni cu partenerii occidentali (întrebări dacă Georgia e 100% angajată pro-Occident) și a reflectat în modul de operare al inteligenței.

Astfel, rolul geostrategic al serviciilor georgiene este astăzi la răscruce. Pe de o parte, sunt indispensabile flancului sudic NATO ca sursă de informații și ca avanpost de contraspionaj în Caucazul dominat altfel de Rusia. Pe de altă parte, politicile interne controversate amenință să submineze eficacitatea acestui rol: dacă partenerii își pierd încrederea (de exemplu, de teama că SSS e infiltrat sau deviat politic), fluxul informațional se poate restrânge, lăsând Georgia mai izolată. Aceasta ar conveni Rusiei, care și-a exprimat direct satisfacția pentru “orientarea prudentă” a Georgian Dream. În plus, e vizibil că serviciile georgiene pot fi folosite ca instrument de politică internă – care, dacă scapă de sub control, ar provoca instabilitate (proteste, reacție internațională negativă) ce ar vulnerabiliza țara tocmai în fața amenințării externe.

Serviciile de informații ale Georgiei au de îndeplinit un balans strategic complex: să protejeze țara de agresiunea rusă și de alte amenințări transnaționale, oferind totodată contribuții la securitatea regională, în același timp supunându-se normelor democratice pentru a menține calea euro-atlantică. Modul în care vor reuși acest balans va influența direct perspectivele Georgiei de integrare europeană și NATO, precum și stabilitatea Caucazului de Sud – regiune care rămâne un mozaic fragil între influențe ruse, turce și occidentale.