Ciclicitatea istoriei tinde de multe ori să capete aspecte dintre cele mai tragice. Jocurile politice interne făcute în țările ex-sovietice, sub tutela Moscovei, nu sfârșesc niciodată bine pentru acele state. Cei care decontează la final sunt cetățenii care-și joacă viitorul pe mâna cartoforilor înguști de la vârful ierarhiei.Președintele ales Igor Dodon se pare că nu a a înțeles nici acum nimic din ce s-a întâmplat la Kiev, la finalul lui 2013.

Ca și Dodon în ziua de astăzi, fostul președinte prorus Viktor Ianukovici a scos la mezat Ucraina pentru oricine ar fi oferit mai mult – UE sau Rusia. Legitimat și el de un vot masiv al cetățenilor la alegerile din 2010, atunci când obținut circa 49% cu aceleași 4% mai mult decât a obținut Dodon în fața Maiei Sandu, Ianukovici a făcut cea mai mare greșeala politică a carierei sale. Cea care avea să pună cruce definitivă de cariera sa politică și să-l arunce la lada de gunoi a istoriei.

Citind interviul recent din urmă cu câteva zile a lui Igor Dodon de la Europa Liberă despre viitorul Acordului de Asociere UE-Republica Moldova, am avut o senzație de deja-vu. „Voi luptaţi între voi geopolitic, nu ne implicaţi pe noi în acest lucru”, a declarat Dodon despre UE și Rusia. Inevitabil, mi-au răsunat în cap cuvintele ex-premierului ucrainean Mykola Azarov care spunea, pe 26 noiembrie 2013, chiar cu câteva zile înainte reprimării violente de către autorități a protestelor pro-UE de la Kiev, că „Ucraina nu este un câmp de luptă între Rusia și UE”.

La câteva zile distanță de la aceste declarații, la summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, Ianukovici venea oficial cu aceeași ofertă pe care Dodon o face astăzi Bruxellesului. O discuție trilaterală pe baza Acordului de Asociere UE-Ucraina și punerea țării pe post de mireasă ce se vrea a fi pețită de cel mai slobod la pungă dintre „mirii geopolitici”. Aceeași politică a fundului în două luntri, cu gândul ascuns ca oricum cel ales va fi cel venit dinspre Răsărit. Încercând să sape groapa Europei, Ianukovici avea atunci să cadă chiar el în propria-i capcană. Una pe care, credea el, le-o întinde naivilor de la Bruxelles. Socoteala sa de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, iar Ucraina a trecut apoi prin convulsiile Maidanului, ruperea Crimeei și s-a ales și cu un război în partea de est a țării.

Astăzi, Dodon calcă apăsat în aceleași isterii geopolitice lansate în trecut și de către Ianukovici. Cel care venea în urmă cu circa trei ani în urmă în fața Bruxellesului cu oferte similare de „trilaterale”. Negocierea cu UE nu se poate face ca la talciocul rusesc. Ea are niște pași concreți și nu este despre cine dă mai mult, ci despre aderarea la un spațiul civilizațional. Unul în care există un set de reguli, iar aspiranții trebuie să dovedească dorința apartenenței la un set de principii și valori.

Concluzia pe EvZ Moldova