Nabucco, la mana Turkmenistanului

, , , , , , ,
 
Gazoductul Nabucco, un deziderat indepartat

Gazoductul Nabucco, un deziderat indepartat

Consortiul Nabucco si Turkemnistanul ar putea semna, in aprilie 2010, un contract privind livrarea, anuala, a zece miliarde de metri cubi de gaze naturale de catre statul din Asia Centrala pentru aprovizionarea conductei, a declarat un partener implicat in negocieri, citat de mass-media de specialitate, preluata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Acesta ar fi primul contract de aprovizionare a Nabucco, proiect international la care participa si Romania.
Dezvaluirile oficialului Nabucco vin la scurt timp dupa ce un al doilea gazoduct dintre Iran si Turkmenistan a fost inaugurat recent de catre presedintele iranian, Mahmoud Ahmadinejad, si omologul sau turkmen, Gurbanguly Berdimuhamedov, dubland exporturile de gaze turkmene catre Iran, aproximativ 20 de miliarde de metri cubi pe an. Conform surselor oficiale locale, acest acord va afecta posibilele livrari de gaz turkmen catre gazoductul Nabucco, sustinut de UE si SUA, menit sa reduca dependenta Europei de livrarile de gaz rusesc.
Potrivit surselor citate, livrarile din Turkmenistan catre Nabucco ar trebui sa traverseze Marea Caspica, situatie care ar putea intampina piedici politice, intrucat tarile riverane, Rusia, Kazahstan, Turkmenistan, Iran si Azerbaidjan nu au convenit, inca, asupra delimitarii zonelor maritime. „Este un pas semnificativ. Exista, insa, dificultati destul de importante”, a spus analistul Centrului pentru Studii Energetice Globale Julian Lee, cu privire la necesitatea de a transporta gazele din Turkmenistan in Azerbaidjan inainte de livrarea acestora catre Europa.

Geopolitica gazoductelor

Acordul pentru a construi noul gazoduct, care leaga regiunea Dovletabat de Iran, a fost semnat in iulie 2009, fiind parte a strategiei noului regim din Turkmenistan de diversificare a sistemului propriu de conducte. Anterior, regiunea Dovletabat era una din principalele furnizoare de gaz ieftin pentru gigantul rusesc Gazprom. Reamintim ca in luna decembrie 2009, un alt gazoduct a intrat in functiune, fiind un proiect colectiv al Turkmenistanului, Uzbekistanului, Kazahstanului si Republicii Chineze, cu o capacitate totala de 60 de miliarde de metrii cupi, din care 40 de miliarde vor fi livrati de Turkmenistan. In pofida acestor acorduri, Federatia Rusa ramane cel mai mare importator de gaz turkmen, in 2010 urmand sa importe peste 30 de miliarde de metri cubi, conform unui acord de colaborare incheiat anul trecut, care prevede cresterea progresiva a cantitatilor de gaz livrate Gazprom.

Rezerve limitate

Conform presedintelui Uniunii Producatorilor Industrial de Gaz si Petrol din Federatia Rusa, Ghenadi Shmal, aceste acorduri limiteaza drastic capacitatea Nabucco de a gasi rezervele de gaz necesare. „In acest moment nu exista resurse suficiente pentru Nabucco. Azerbaidjanul nu are destul gaz pentru Nabucco, asa ca toate sperantele erau legate de Turkmenistan. Dar cum in acest moment, Turkmenistanul furnizeaza gaz Chinei si Iranului, nu mai are rezerve si pentru Nabucco. De unde va fi luat acest gaz ereprezinta o problema importanta. De aceea, South Stream ramane o prioritate, cu atat mai mult cu cat negocierile cu partenerii straini sunt in etapele finale” a mai declarat oficialul local.

Mitul „Nabucco” contestat

Viabilitatea proiectului este pusa la indoiala de noi calcule care arata ca dependenta de gazul rusesc scade constant in Europa, de la 75% (in 1990) pana la 41% (in prezent), in timp ce livrarile din Norvegia si din regiunea Africii de Nord – in special din Algeria – au sporit considerabil, relateaza mass-media de la Bucuresti. Mitul eliberarii Europei de sub dependenta energetica de Rusia, care s-ar infaptui prin realizarea proiectului Nabucco, este contestat de noi calcule efectuate de un profesor de la Universitatea Libera din Berlin. In opinia profesorului Roland Götz, citat de cotidianul austriac Wirtschaftsblatt, preluat de mass-media de la Bucuresti, la capacitate maxima de exploatare, gazoductul nu va aduce in UE decat 6% din necesarul de gaz natural.
Desi cele cinci tari au semnat un acord preliminar pentru demararea proiectului (n.r.- la Ankara, in iulie 2009), expertul se indoieste de viabilitatea economica a proiectului, ridicand intrebarea daca in aceste conditii, merita ca statele participante la proiect, Austria, Bulgaria, Ungaria, Romania si Turcia, sa investeasca un total de 7,9 miliarde euro in proiect. In opinia lui, necesarul de gaze al statelor UE ar fi de 500 milioane metri cubi (mc) pe an, dar nu se stie daca aceasta cantitate nu va scadea, odata ce statele membre trebuie sa-si indeplineasca “obiectivele climatice” asumate, de a reduce consumul de combustibili fosili. Momentan, europenii importa 135 miliarde mc din Rusia, dar Nabucco nu ar putea aduce decat 23% din aceasta cantitate. Din cele 31 de miliarde, Turcia ar urma sa primeasca o cota importanta, iar referitor la aceasta Roland Götz, sustine ca este greu de crezut ca Turcia se va multumi doar cu statutul de tara de tranzit si considera ca este foarte probabil ca Ankara sa doreasca sa devina un centru energetic.
In plus, dependenta de gazul rusesc a Europei a scazut constant, de la 75% (in 1990) pana la 41% (in prezent), arata politologul Gerhard Mangott. El este de parere ca actuala recesiune a redus mult consumul de gaz din UE. Contractele cu Rusia includ clauza “take or pay” (cand cumparatorul tot plateste o parte din pret, chiar si cand refuza marfa), astfel ca europenii au preferat sa primeasca gazul si sa-l depoziteze.

Dictatorii gazului

Un alt pericol pentru viitorul Nabucco il reprezinta regimurile instabile ale viitoarelor state furnizoare (Turkmenistan, Azer­baidjan, Uzbekistan sau Kazahstan) care au alternativa de a vinde gazul Rusiei sau Chinei, asadar ar putea pune presiune asupra europenilor. Astfel, in opinia expertilor consultati de cotidianul Wirtschaftsblatt este faptul ca tarile furnizoare din Asia Centrala pe care se bazeaza UE pentru Nabucco, nu sunt modele de democratie. In plus, unele dintre ele, precum Turkmenistanul, Azerbaidjanul, Uzbekistanul sau Kazahstanul sunt de multa vreme curtate de alti potentiali parteneri foarte interesati de resursele lor energetice. “Se afla in constructie o conducta prin Uzbekistan si Kazahstan catre China, iar statele central-asiatice au rute alternative, prin urmare si ele vor putea exercita, pe viitor, presiuni asupra conductei Nabucco”, au declarat sursele citate.

Nabucco pe scurt

Gazoductul Nabucco, un proiect de zece miliarde dolari sprijinit de Uniunea Europeana si SUA, vizeaza legarea zonei centrale a Asiei, bogata in gaze naturale, de Europa, relateaza mass-media. Conceput ca o alternativa la gazul natural furnizat de Rusia, pentru diminuarea dependentei Uniunii Europene fata de Moscova, Nabucco ar oferi gaz din Azerbaidjan, Iran, Irak, Turkmenistan si Kazahstan. Punctul de pornire al gazoductului Nabucco, cu o capacitate de 20-30 miliarde m.c. de gaze anual, a fost stabilit la Erzurum, in Turcia, punctual final al conductei fiind terminalul de la Baumgarten, din Austria. Gazodcutul va fi legat langa Erzurum cu conducta Tabriz-Erzurum si cu conducta Caucazului de Sud, realizandu-se astfel legatura cu conducta de gaz Trans-Caspica. Conducta Iran-Turcia are 2,577 km si merge din Tabriz (nord-vestul Iranului) pana in Ankara (Turcia), iar conducta Caucazului de Sud, sau conducta Baku-Tbilisi-Erzurum(BTE) transporta hidrocarburi din Shah Deniz (Azerbaidjan) in Turcia. Gazoductul Nabucco va fi format din 200.000 de conducte. Nabucco are 2.000 km in Turcia, in Bulgaria – 400 km, in Romania – 460 km, in Ungaria – 390 km si in Austria – 46 km. Proiectul necesita doua milioane de tone de otel, 200.000 de segmente de teava de otel si peste 30 de statii de comprimare a gazului.
Costul estimat initial al lucrarilor era de aproximativ 4,5 miliarde Euro. Datorita cresterii pretului petrolului si implicit si al otelului, estimarea actualizata in luna mai 2008 a ajuns la peste 7,9 miliarde euro. Totodata, mass-media turca considera ca proiectul va costa peste 10 miliarde de dolari, suma respinsa de oficialii Nabucco. Proiectul va fi finantat, in proportie de o treime, de catre actionari si de banci, doua treimi.
In functie de situatie, gazele naturale vor proveni din Iran, Irak, Azerbaijan, Turkmenistan si Kazakhstan. Principalii furnizori de gaze pentru proiect sunt Azerbaidjan si Turkmenistan. In cazul Turkmenistanului, problema este tranzitul pe sub Marea Caspica, in conditiile in care chestiunea granitelor maritime ramane o problema nerezolvata in zona, iar pentru rezolvarea acesteia este nevoie de acordul Rusiei.
Scopul proiectului, mentionat in Tratatul Cartei Energiei al Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene in 26 iunie 2003, era diversificarea surselor de aprovizionare cu energie ale UE, prin construirea unui gazoduct care ar fi urmat sa porneasca de la Marea Caspica, ocolind Rusia, si care urma sa transporte gaze naturale din Azerbaidjan si alte state din Asia Centrala inspre tarile din vestul Europei.

Participare romaneasca

Presedintele Traian Basescu a semnat recent decretul privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului intre Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Ungara, Romania si Republica Turcia privind Proiectul Nabucco, semnat la Ankara la 13 iulie 2009. Nabucco, proiect lansat in 2002, ar urma sa intre in functiune in 2014. Specialistii sunt de parere ca banii necesari dezvoltarii proiectului vor fi greu de gasit, din cauza crizei financiare globale. Nabucco este contracarat si de eforturile Federatiei Ruse de a construi, la randul ei, South Stream, gazoduct proiectat sa lege Rusia de Europa pe sub Marea Neagra, ocolind Ucraina. Pentru acest proiect, contributia Romaniei ar fi de aproximativ 850 de milioane de euro, platiti in patru ani.
Potrivit planurilor initiale ale consortiului Nabucco, gazoductul ar urma sa aiba ca tari furnizoare, intr-o prima faza, Azerbaidjanul, Turkmenistanul si Kazahstanul, iar mai tarziu sa fie luate in considerare si Iranul sau Irakul, pentru a atinge capacitatea de 31 de miliarde de metri cubi. Din consortiul Nabucco fac parte, cu cate o parte egala de 16,67%, OMV (Austria), MOL (Ungaria), Bulgargaz (Bulgaria), Transgaz (Romania), Botas (Turcia) si RWE (Germania). Azerbaidjanul, Georgia, Turcia si Egiptul au semnat in luna mai un acord privind grabirea constructiei de conducte din zona, inclusiv Nabucco, iar UE este dispusa sa aloce acestui proiect cateva milioane de euro. La 13 iulie, cele cinci state de tranzit din consortiu – Romania, Turcia, Bulgaria, Ungaria si Austria – au semnat la Ankara un acord interguvernamental pentru construirea gazoductului.

Proiectele alternative

In 2006, Rusia a propus proiectul South Stream, ca alternativa la Nabucco. Practic, rusii vor sa contruiasca o sectiune in continuarea Blue Stream (conducta pe sub Marea Neagra, care transporta, din 2003, gaz din Rusia in Turcia), pana in Turcia. Conducta ar urma sa treaca apoi prin Bulgaria, Serbia, Croatia si vestul Ungariei. O alta ruta pentru South Stream este pana in Italia, prin Slovenia. Rusia a incercat sa atraga in South Stream inclusiv o parte dintre partenerii Nabucco. Proiectul rusesc a raliat pana in prezent Bulgaria, Serbia, Ungaria, Italia si Grecia.
Proiectul Nord Stream prevede constructia unui gazoduct pe sub Marea Baltica, pentru livrarea directa a gazelor rusesti catre Germania. Conducta Nord Stream, care va transporta gaze din Siberia spre Europa, ocolind statele est-europene, va fi construita de catre grupul rus Gazprom, companiile germane E.On, BASF si operatorul olandez Gasunie, la un cost estimat la 12 miliarde de dolari. Prin North Stream pot trece circa 58 de miliarde de metri cubi si prin South Stream circa 30 de miliarde de metri cubi anual.
O alta propunere in acest domeniu, White Stream, a venit din partea Ucrainei, care doreste conectarea retelei georgiene de distributie a gazului natural de cea a Kievului, proiectul Kievului fiind privit cu ingrijorare de statele UE.

Divizia South Stream

Gigantul energetic rus Gazprom a infiintat recent un departament pentru coordonarea activitatilor de realizare a proiectului ruso-italian South Stream, proiect concurent al Nabucco, potrivit unui comunicat al companiei, citat de RIA Novosti. “In responsabilitatea departamentului intra coordonarea activitatilor de proiectare si construire a gazoductului South Stream (…), realizarea sectorului maritim al proiectului, modernizarea infrastructurii de transportare a gazului, precum si infiintarea de infrastructuri in statele participante la proiectul South Stream”, precizeaza comunicatul. Un prim succes al acesteui departament este recenta declaratie a ministrul bulgar al Economiei, Energiei si Turismului, Traicio Traikov, care a declarat ca Nabucco si South Stream sunt  proiecte energetice prioritare pentru Bulgaria. Declaratiile au fost facute dupa incheierea reuniunii ministrilor Organizatiei Cooperarii Economice a Marii Negre (OCEMN), iar in documentul final al reuniunii, participantii la forum si-au exprimat intentia de a continua activitatea axata pe crearea unei piete energetice integrate cu reguli unice pentru toti participantii.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *