Politicile economice promovate de Ankara inspira statele arabe

Putere economica emergenta, laborator al modernitatii politice musulmane, actor diplomatic de neocolit in Orientul Mijlociu – astfel, adica elogios, defineste un site musulman orientarea, de aproape un deceniu, a politicii Ankarei, iar acestea sunt si ratiunile pentru care Turcia genereaza atentie si interes in crestere peste hotare.

Relatiile turco-arabe in general, si relatiile dintre Ankara si statele din Magreb cunosc un reviriment spectaculos ca urmare a “noului tropism oriental al diplomatiei turce”, cum numeste sursa mentionata (de fapt, acum mentionata: “Al-islam-fi-nafsi”), politica initiata de partidul premierului Erdogan.

Decenii in sir, lumea araba si cea turca mai degraba s-au ignorat reciproc decat au conlucrat, lasand deoparte un indelungat trecut comun. Statele arabe si-au focalizat atentia, in deceniile postbelice, pe propriile probleme,nationale si regionale, inclusiv cele ale postcolonialismului, lumii a treia, confruntarea cu Israelul, in timp ce Turcia, in anii razboiului rece, s-a inregimentat in NATO si a aspirat tenace la integrare europeana institutionalizata.

De la inceputul anilor 2000, prioritatile s-au reasezat si intr-o parte, si in cealalta. Au fost identificate si se definesc interese comune sau convergente. Mutatiile care se produc in “noua Turcie” trezesc curiozitatea magrebienilor, indeosebi in Tunisia si Algeria, care, spre deosebire de Masrek, au pastrat o aminitre impregnata de o anumita nostalgie a perioadei otomane, observa siteul citat. Patronatele algerian, tunisian, marocan, isi multiplica deplasarile in Turcia pentru a cunoaste si a reflecta la modelul economic al unei tari cu o productie industriala mai mare decat cea insumata a statelor arabe si cu o crestere economica anuala cvasiconstanta de circa sapte la suta. Se pun bazele unor parteneriate economice si apar primele rezultate. Algeria a devenit primul partener comercial din Africa al Turciei, iar schimburile turco-tunisiene sporesc, si ele, in ritm alert.

Societatea civila magrebiana este atrasa de experimentul islamo-conservator al conducerii de la Ankara. Reformele politice initiate in 2002, care au impulsionat democratizarea si au dus la “recucerirea institutiilor de catre civili” sunt observate si analizate cu interes in Magreb. Dinamica acestui tip de islam politic este interpretata ca o optiune politica judicioasa, care atesta ca islamismul “poate fi solubil in democratie”, iar laicitatea poate fi practicata intr-o tara musulmana. Experienta turca are rezonante semnificative in regiunea Magrebului, dar nu numai in aceasta zona a lumii musulmane.