Scutul naval antiracheta, o optiune studiata de SUA si Romania

Presedintele Romaniei, Traian Basescu, se va afla la Washington, pe 13 septembrie 2011, intr-o vizita de lucru, pentru finalizarea unor acorduri bilaterale intre Romania si Statele Unite ale Americii, a anuntat serviciul de presa al Administratiei Prezidentiale de la Bucuresti, citat de mass-media locala. Comunicatul oficial mai precizeaza ca aceasta este prima vizita a presedintelui Traian Basescu la Washington, in mandatul lui Barack Obama. Presa de la Bucuresti mai subliniaza ca Basescu s-a intalnit la Washington, in martie 2005, cu predecesorul lui Obama, George W. Bush.
Vizita vine in contextul in care Acordul pentru amplasarea unor elemente ale sistemului american de aparare impotriva rachetelor balistice in Romania a fost parafat la inceputul lunii iunie 2011, la Washington, de sefii celor doua echipe de negociere, secretarul de stat Bogdan Aurescu si Ellen Tauscher, subsecretar de stat pentru controlul armamentelor si securitate internationala. Parafarea acestui document este un moment procedural prealabil semnarii acordului, dupa cum explica ministerul roman de Externe, la acel moment.
CSAT a aprobat, in 4 februarie 2010, acceptarea invitatiei din partea partii americane de a participa la noul proiect de scut antiracheta in Europa. Scutul american antiracheta va fi implementat in patru etape si presupune, pentru Romania, gazduirea de interceptori terestri, respectiv rachete de interceptare SM-3 (standard missile) tip Block 1B, care vor deveni operationale din 2015. Romania nu va gazdui baze radar, nu va cumpara rachete interceptoare SM-3 si nu va plati pentru instalarea sau amenajarea locatiei.

Baconschi vs. Gitenstein

Ulterior, intr-o conferinta de presa, ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, citat de mass-media de la Bucuresti, a anuntat, in luna iulie, ca semnarea acordului privind amplasarea elementelor scutului antiracheta pe teritoriul Romaniei nu se va face de catre presedintii Traian Basescu si Barack Obama, ci ca actul propriu-zis al semnarii documentului ar putea avea loc in aceasta toamna si se va face, cel mai probabil, de catre sefii celor doua diplomatii. La randul sau, Ambasadorul SUA la Bucuresti, Mark Gitenstein, a spus pe 4 iulie ca nu stie daca intalnirea Basescu-Obama ar putea avea loc cu ocazia semnarii acordului scutului antiracheta.
Ministerul de Externe a declarat in urma cu cateva luni ca se lucreaza impreuna cu Departamentul de Stat la pregatirea unei vizite in SUA a presedintelui Traian Basescu.

Negocieri pe scut

Romania intentiona in 2008 sa cumpere de la SUA un scut antiracheta – sistemul naval AEGIS, una dintre componentele sistemului de aparare antiracheta pe care Washington doreste sa-l implementeze in Europa, subliniaza un articol publicat de portalul ziuaveche.ro, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Potrivit unei cablograme a ambasadei SUA, catalogata SECRET si publicata de WikiLeaks, in anul 2008, Fortele Navale Romane au remis guvernului SUA o cerere de acces la informatii clasificate legate de specificatiile sistemului AEGIS. Potrivit cablogramei, intentia autoritatilor romane era de a folosi AEGIS pentru dotarea celor doua fregate tip-22 (Regele Ferdinand si Regina Maria), achizitionate in 2004 din Marea Britanie.
In cablograma semnata de fostul ambasador Taubman, se spune ca, la inceputul anului 2008, Romania a participat, la cerere, la un briefing declasificat privind AEGIS. Insa, dupa aceasta, a cerut acces la informatiile secrete, situatie in care era nevoie de aprobare speciala, potrivit National Disclosure Policy. Ca o concluzie a sumarului cablogramei, ambasadorul SUA considera ca, la acel moment, achizitionarea sistemului AEGIS nu ar trebui sa reprezinte o prioritate pentru Romania, din considerente ce privesc strict constrangerile bugetare. Cu toate acestea, recomanda ca guvernul SUA sa participe la luarea deciziei pe care urmeaza sa o adopte Fortele Navale Romane, pentru ca asta ar insemna pastrarea unei pozitii prin care Romania ar putea fi influentata sa achizitioneze sisteme americane, in vederea cresterii interoperabilitatii. In consecinta, echipa diplomatica americana de la Bucuresti isi exprima sprijinul pentru acordarea permisiunii militarilor romani de a accesa informatiile secrete privind AEGIS.

Modernizare amanata

Referindu-se la intentia autoritatilor romane de a moderniza cele doua fregate de tip-22, ambasadorul SUA scrie in cablograma ca a primit asigurari din parte ministrului adjunct al Apararii ca Romania este gata sa sprijine programul NATO de aparare antiracheta (Missile Defense Program) cu ajutorul celor doua fregate. Conditia era ca acestea sa fie dotate cu sistemul AEGIS sau unul similar, situatie care ar fi dus la eliminarea punctelor oarbe radar in regiunea Marii Negre. Diplomatul precizeaza ca, pana la redactarea telegramei, Romania nu si-a manifestat clar intentia de a cumpara AEGIS, dupa ce va capata acces la informatiile secrete solicitate, ci ca este vorba doar despre o faza de documentare necesara Fortelor Navale Romane.
Ambasadorul Taubman merge mai departe, anticipand o reactie pozitiva a partii romane, precizand ca antrenarea militarilor romani pentru folosirea AEGIS se poate face in SUA, dar si in Romania, accentuand ca nu este nici o problema ca instructorii americani sa vina in tara noastra. In ceea ce priveste ultimul caz, Taubman afirma chiar ca prezenta instructorilor americani ar fi benefica, pentru ca ar duce la interactiuni zilnice intre reprezentantii Fortelor Navale Romane, pe de o parte, si contractorii americani si US Navy, de cealalta. Mai mult chiar, in viziunea diplomatului american, “Romania intelege ca aceasta prezenta este o componenta a relatiilor strategice, in beneficiul ei. Iar Fortele Navale Romane isi doresc cu tarie o asemenea relatie”.

Problema ruso-turca

Presupunand ca guvernul SUA isi va da acordul ca Romania sa achizitioneze sistemul AEGIS – se arata in cablograma americana – Romania isi va spori considerabil capacitatile Fortelor Navale. Iar Romania si-a exprimat clar dorinta de a participa efectiv la programele de aparare ale NATO, incluzand cele doua fregate romanesti in sistemul de aparare antiracheta. In privinta capacitatii romanilor de a gestiona un asemenea sistem, pozitia reprezentantei diplomatice americane este clara: “Fortele Navale Romane sunt absolut capabile sa opereze, intretina si sa securizeze sistemul AEGIS”.
In ceea ce priveste eventualele reactii regionale la un asemenea demers, diplomatul american precizeaza cu Romania se invecineaza cu Bulgaria, Serbia, Ungaria, Ucraina, Moldova si Marea Neagra. Si considera ca o eventuala achizitionare a AEGIS nu va genera reactii negative in statele invecinate. In schimb, este adusa in atentie opozitia clara pe care o va manifesta Rusia, care se va simti direct amenintata. De asemenea, diplomatii americani de la Bucuresti erau de parere ca, la randul sau, Turcia ar putea sa manifeste anumite rezerve, pentru ca i-ar fi diminuata influenta in bazinul Marii Negre.

Capacitatea bugetara redusa

In privinta impactului economic pornind de la achizitionarea sistemului AEGIS, ambasada SUA de la Bucuresti isi manifesta pe deplin indoielile, sustinand ca, pentru o asemenea decizie, tara noastra trebuie sa isi modifice planul strategic de achizitii. “In prezent, Romania are planificate sase programe de modernizare ce presupun costuri de peste 17 miliarde de euro: (Fortele Aeriene) avioanele de lupta multirol si sistemul de rachete cu raza lunga de actiune; (Fortele Terestre) transportorul blindat de trupe 8×8 si vehiculele tactice 4×4; (Fortele Navale) 4 corvete si 4 cautatoare de mine. In plus, se adauga negocierile cu Raytheon pentru modernizarea programului de aparare antiaeriana Hawk XXI – costuri de aproximativ 150 de milioane de dolari“.
In ciuda acestor neajunsuri, ambasadorul Taubman recomanda transferul AEGIS catre Romania dintre motive strategice si politice. “Asa cum s-a precizat anterior, Romania si-a manifestat foarte clar intentia de a folosi fregatele dotate cu sistemul AEGIS pentru sprijinirea apararii antiracheta NATO si activitatilor comune romano-americane de supraveghere la Marea Neagra. In plus, aceste dotari vor spori considerabil capacitatile Romaniei in privinta avertizarii maritime, ceea ce va duce la securizarea granitei estice a Aliantei Nord-Atlantice”.

Sistemul AEGIS pe scurt

Potrivit producatorului (Lockheed Martin), sistemul de aparare antiracheta AEGIS (Aegis Ballistic Missile Defense – BMD) reprezinta prima faza maritima a sistemului defensiv al SUA. Aegis BMD integreaza radarul SPY-1, sistemul de lansare verticala MK 41 (Vertical Launching System) si rachete SM-3, toate coordonate printr-un sistem avansat de comanda si control, se arata in articolul. In prezent, exista 26 de nave dotate cu AEGIS: 22 la US Navy si 4 apartinand Fortelor Maritime de Autoaparare Japoneze – toate avand capacitati certificate de folosire a rachetelor balistice si executarea misiunilor de supraveghere si urmarire de la mare distanta. In trei ani, alte 12 nave urmeaza a fi modificate pentru asemeena misiuni. De asemenea, US Navy ia in calcul dotarea cu AEGIS a altor 8 distrugatoare (DDG 114 – 121).
AEGIS BMD foloseste mobilitatea crucisatoarelor si distrugatoarelor pentru interceptarea rachetelor (in toate cele trei faze: ascendenta, mediana si descendenta), dar si sprijin de supraveghere pentru celelalte elemente ale sistemului militar de aparare balistica (Ballistic Missile Defense System – BMDS). Elementele sistemului de interceptori navali sunt dispuse pe crucisatoarele si distrugatoarele din clasa AEGIS , fiind destinate interceptarii si distrugerii rachetelor cu raza scurta si medie de actiune. O retea de senzori, radare, componente de control si comunicatii asigura descoperirea, insotirea tintei, inlaturarea contramasurilor lansate de tinta pentru a asigura distrugerea rachetei ostile, folosind tehnologia “hit-to-kill” (revista Brigazii 15 Mecanizata, “In Slujba Patriei” – maior E. Borhan). Acesti senzori si radare, includ radarele in banda X dispuse pe platforme marine care pot fi transportate pe calea apei oriunde in lume, de asemenea crucisatoarele si distrugatoarele din clasa AEGIS sunt dotate cu radare avansate. Odata cu reintrarea rachetei balistice in atmosfera, interceptarea este foarte dificila, din cauza timpului si spatiului reduse, precum si din cauza apropierii de tinta acesteia, ceea ce limiteaza posibilitatile sistemului in cazul aparitiei unor eventuale defectiuni sau erori. Elementele de interceptare in faza finala includ: Apararea Aeriana de Mare Altidudine (THAAD); sistemul SM-2 Block IV de pe navele din clasa AEGIS BMD; sistemul PATRIOT Advanced Capability 3 (PAC – 3).

Scutul american antiracheta si Romania

Potrivit Raportului privind revizuirea sistemului de aparare impotriva rachetelor balistice (Ballistic Missile Defense Review Report), publicat de Departamentul american al Apararii, pentru implementarea sistemului american de aparare antiracheta in Europa sunt avute in vedere patru etape de realizare:

- Etapa I (in desfasurare):

Protejarea unor portiuni ale Europei de Sud-Est, prin desfasurarea de sisteme radar si interceptori SM-3 amplasati pe nave, insotita de amplasarea unui sistem radar inaintat, care va detecta lansarea rachetelor inca din faza ascendenta a traiectoriei.Prima etapa a demarat la 7 martie 2011, prin trimiterea in Marea Mediterana a navei „USS Monterey”, echipata cu sistemul Aegis.

- Etapa II (orizont de timp 2015):

Extinderea protectiei aliatilor NATO prin operationalizarea unei noi generatii de interceptori SM-3 (care sa permita lansarea de la sol) si a unor noi baze radar. Acestea vor fi amplasate in unitati terestre din Europa de Sud-Est.

- Etapa III (orizontul de timp 2018):

Extinderea acoperirii sistemului la toate statele membre NATO din Europa, prin amplasarea unei noi baze terestre in Polonia, precum si prin continuarea procesului de dezvoltare a unor noi interceptori SM-3, amplasati pe mare si pe uscat.

- Etapa IV (orizontul de timp 2020):

Extinderea protectiei la eventuale atacuri cu rachete intercontinentale, inclusiv prin dezvoltarea in continuare a rachetelor SM-3 si a sistemelor radar.
Raportul considera EPAA drept contributia nationala a SUA la dezvoltarea sistemului de aparare antiracheta preconizat de NATO, la care Aliatii pot contribui prin gazduirea pe teritoriul lor national a unor componente. Implicarea Romaniei va avea loc in Etapa a II-a. Ea presupune gazduirea la baza militara de la Deveselu, jud. Olt, de interceptori terestri, adica rachete de interceptare SM-3 (Standard Missile 3) tip Block 1B, care vor deveni operationali la orizontul lui 2015. Participarea Romaniei presupune amplasarea de interceptori terestri si a unui sistem destinat dirijarii acestora. Sistemele radar destinate descoperirii tintelor vor fi gazduite de alte state.

Turcia intra sub scut

Turcia va gazdui un sistem radar in cadrul scutului antiracheta al NATO, a anuntat recent un purtator de cuvant al Ministerului turc de Externe, Selcuk Unal, citat anterior de agentia de presa KARADENIY PRESS. “Desfasurarea acestului element in Turcia va contribui la sistemul nostru de aparare, dezvoltat in cadrul noii strategii NATO, si va consolida potentialul de aparare al NATO, precum si sistemul nostru de aparare nationala”, potrivit lui Unal. Discutiile privind desfasurarea radarului sunt in stadiul final, a adaugat el. Presa locala a scris ca radarul urmeaza sa fie instalat in sud-estul tarii, in apropierea granitei cu Republica Islamica Iran, Irak si Siria.
Rusia si NATO au convenit anul trecut sa colaboreze in ceea ce priveste scutul antiracheta. Alianta prefera proiectul a doua sisteme independente, care sa faca schimb de informatii, in timp ce Moscova ar prefera un sistem sub comanda comuna.

Ankara vrea scut naval anti-racheta la Marea Neagra

Anterior, surse militare oficiale de la Ankara, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, relatau ca liderii armatei turce examineaza posibilitatea participarii Turciei la desfasurarea in bazinul Marii Negre a elementelor unui scut naval anti-racheta, in completarea sistemelor de radar ce vor fi amplasate in aceasta tara. Dezvaluirile din mass-media turca vin la cateva luni dupa ce crucisatorul USS Monterey, echipat cu un sistem de aparare antiracheta Aegis, a participat la manevre navale comune cu fortele navale ale mai multor tari de la Marea Neagra. “Navele americane sunt mobilizate frecvent in regiunea Marii Negre, de mai multi ani, ceea ce dovedeste atasamentul Statelor Unite fata de stabilitatea regionala si securitatea maritima” au declarat surse diplomatice americane.
La inceputul lunii iunie 2011, participarea acestui crucisator la manevre navale in Ucraina a generat protestele Rusiei, care a calificat rachetele balistice de aparare ale acestei nave drept o amenintare pentru securitatea sa. “Partea rusa a subliniat de mai multe ori ca nu va trece sub tacere aparitia unor elemente ale infrastructurii strategice americane in apropierea imediata a frontierelor sale si ca va considera acest lucru o amenintare pentru securitatea sa”, a declarat atunci Ministerul rus al Afacerilor Externe.
Reamintim ca USS Monterey este inarmata cu 122 de rachete, printre care si interceptoare SM3, acelasi tip de rachete care vor fi instalate la baza de la Deveselu, si va patrula pana la sfarsitul lunii iulie 2011 in Mediterana, in cadrul primei faze a desfasurarii elementelor scutului anti-racheta. In Marea Neagra, USS Monterey a participat la exercitiile militare americano-ucrainene Sea Breeze 2011, iar rusii erau informati despre prezenta sa in Marea Neagra cel putin din februarie, cand s-a incheiat planificarea Sea Breeze la Odesa. Cu toate acestea, Moscova nu a gasit necesar sa protesteze nici atunci, nici cand USS Monterey a cerut permisiunea sa intre in Marea Neagra.

Kremlinul, suparat pe Romania

Si ministerul de Externe al Federatiei Ruse si-a exprimat nemultumirea ca in apele Marii Negre si-a facut aparitia nava militara americana USS Monterey pentru a participa la exercitiile militare “Sea Breeaze 2011″, relata anterior agentia de presa KARADENIZ PRESS. Reamintim ca in data de 7 iunie 2011, portul romanesc Constanta a acostat nava americana USS Montery dotata cu sistemul anti-balistic Aegis. Ministerul rus a afirmat ca americanii au inceput crearea segmentului european al scutului anti-racheta prin dislocarea in Marea Mediteraniana, Marea Adriatica si Marea Egee a unor nave maritime dotate cu sisteme anti-balistice. Rusii insa se intreaba de ce o nava atat de importanta din punct de vedere strategic a intrat in apele Marii Negre, de vreme ce SUA declarase ca va interveni in aceasta regiune doar daca situatia se va inrautati. Ministerul de externe de la Moscova a declarat intr-un comunicat de presa ca nu va lasa fara atentie acest subiect si califica acest “incident” drept o surpriza neplacuta care demonstreaza lipsa unei strategii clare in crearea scutului anti-racheta american.
Totodata, ministrul roman al Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, a participat la ceremonia organizata cu prilejul escalei in portul Constanta a navei USS Monterey care urmeaza sa fie stationata in Marea Meditarana. Dislocarea in Marea Mediterana a navei USS Monterey face parte din etapa I de operationalizare a proiectului american de aparare antiracheta, amplasarea pe teritoriul Romaniei a unor elemente ale sistemului SUA fiind avuta in vedere pentru etapa a II-a a proiectului. In conditiile in care nava USS Monterey este echipata cu un sistem radar performant AEGIS, escala acesteia in portul Constanta ofera posibilitatea observarii unui sistem antiracheta asemanator, din multe puncte de vedere, celui care va fi instalat in Romania, la orizontul anului 2015. Momentul se inscrie, totodata, pe linia sprijinului constant, de substanta, acordat de SUA eforturilor partii romane de a face mai bine cunoscute si intelese motivele si substanta implicarii Romaniei in acest proiect strategic si reafirma soliditatea Parteneriatului Strategic dintre Romania si SUA si perspectivele de dezvoltare a acestuia. Cu prilejul participarii la ceremoniile dedicate escalei navei USS Monterey, seful diplomatiei romane a sustinut o conferinta de presa comuna, alaturi de ambasadorul SUA la Bucuresti. Seful diplomatiei romane a subliniat ca “relatia excelenta de parteneriat cu SUA ne permite sa dezvoltam politici regionale pe cel putin trei paliere: extinderea UE si NATO; difuzarea valorilor democratice in spatiul acoperit de Parteneriatul Estic; securitatea in ansamblul ei, inclusiv securitatea energetica in regiunea Marii Negre”. Escala navei USS Monterey in portul Constanta vine intr-o perioada de dezvoltari importante legate de participarea Romaniei la sistemul american de aparare antiracheta din Europa, la scurt timp dupa anuntul public al unitatii Deveselu ca locatie-gazda, in Romania, a sistemului american de aparare antiracheta si la doar o zi dupa parafarea la Washington (la 6 iunie 2011) a textului Acordului pentru amplasarea unor elemente ale sistemului american de aparare impotriva rachetelor balistice in Romania.

Scut naval

Cea mai costisitoare optiune de aparare americana antiracheta, care ar putea constitui “o capacitate de raspuns in caz de criza”, include mobilizarea unor nave in Marea Neagra, in apropiere de Romania, se arata intr-un studiu al Biroului pentru Buget al Congresului american (CBO), citat de agentia de presa KARADENIZ-PRESS. Discutiile publice asupra acestui proiect au fost reluate in mass-media americana, pe fondul crizei economice mondiale, care a condus la micsorarea bugetului fortelor militare americane. Reamintim ca o prima optiune propusa de Departamentul Apararii, ca parte a eforturilor de protejare a Statelor Unite si a aliatilor sai, consta in amplasarea permanenta a zece interceptoare terestre in zone din Polonia, un radar cu raze X in Cehia si un alt radar cu raze X intr-o zona ce urmeaza sa fie determinata, posibil in Azerbaidjan. Conform planurilor initiale, sistemul ar trebui sa fie finalizat si amplasat pana in 2013, aceasta optiune putand costa intre noua si 13 miliarde de dolari.

Optiune maritima

O alta varianta, considerata cea mai scumpa, care ar costa Statele Unite intre 18 si 22 de miliarde de dolari, se refera la o aparare maritima, prin utilizarea de nave din marina americana dotate cu sistem de aparare antiracheta Aegis, cuprinzand interceptoare de tip SM-3 Block IIA, care sunt preconizate sa intre in componenta flotei in jurul anului 2015. Aceste nave ar presupune mentinerea a doar trei baze, in nord-vestul Marii Negre, in apropiere de Romania, in nordul Marii Adriatice, aproape de tarmul Italiei, respectiv in Marea Baltica, la nord de Polonia, si ar fi sprijinite de radare mobile cu raze X in Azerbaidjan si Qatar.
CBO a selectat aceste locatii pentru a minimiza numarul de baze care ar fi necesar pentru a apara o arie europeana aproximativ egala cu cea acoperita de celelalte optiuni. Estimarea costului acestei variante se bazeaza pe supozitia ca acest sistem ar fi folosit ca o aparare permanenta, necesitand operatii continue si suficiente nave pentru a mentine cele trei baze pe termen nedefinit. Aceasta optiune ar putea de asemenea reprezenta o viitoare capacitate de raspuns in caz de criza, daca nici un sistem specializat de aparare antiracheta nu ar fi amplasat in Europa.

Turcia, enigma geopolitica de la Marea Neagra

Dupa 2000, politica externa a Turciei s-a schimbat si s-a nuantat considerabil. Comentariile pripite si epidermice vorbesc despre o indepartare evidenta de Occident. De Europa Occidentala, pentru ca perspectivele de integrare europeana ale statului eurasiatic de la Marea Neagra sunt tot mai problematice, iar de Statele Unite ca urmare a unor noi abordari de politica interna si externa ale Ankarei, care nu mai urmeaza ca aliat subaltern constiincios linia Washingtonului.

Relatiile turco-americane sunt mai complexe, in materie de politica externa, decat cele cu statele membre ale UE. Explicatia e simpla: 1. Ankara este principalul si cel mai puternic aliat politico-militar al Washingtonului in zona, prin NATO si 2. Statele Unite se confrunta cu mari sfidari si in acelasi timp au mari interese in zona. Opinia americana este divizata in ce priveste aprecierea noului curs de politica externa a Turciei, dar presedintele Obama a exprimat in mod clar pozitia oficiala a Administratiei: “Stiu ca sunt unii care vor sa puna in discutie viitorul Turciei… El nu este acolo unde Estul si Vestul asu pozitii divergente, ci acolo unde ele merg impreuna”. Comentatorii si oamenii poltici  din SUA trec insa peste aceasta atitudine transant formulata si evalueaza plusurile si minusurile noului demers international al Ankarei in functie de interesele americane. Toata lumea este de acord ca, in ultimul deceniu, Turcia a  produs un reviriment economic, pe care criza mondiala nu l-a putut afecta in mod sensinbil, cel putin in primul ei val. Dar in materie de agenda interna-externa a Ankarei, exegetii americani se fixeaza si se disputa intre ei pe trei teme principale: democratizarea, nationalismul si islamismul.

Democratizarea. Reactia mai supla, mai putin musculoasa, a regimului Erdogan fata de diversele forte sau personalitati turce aflate in opozitie cu regimul, ca si abolirea rolului preeminent al varfurilor militare in sfera politicului da, sau mai potrivit spus, ar trebui sa dea satisfactie Washingtonului. Dar initiativele din ultimii ani ale Ankarei in abordarea complexei problematici din Orientul Mijlociu, indeosebi relatiile cu Iranul sau Siria, conflictul israeliano-palestinian, relatiile bilaterale cu Israelul, sunt distincte de abordarile aliatului american, intrand uneori chiar in contradictie cu ele. Si totusi, Washingtonul oficial nu poate sa nu aprecieze potentialul de soft power al Turciei in vastul si greu gestionabilul areal geopolitic medio-oriental. Un potential care, dimpotriva, poate servi stabilitatii in zona iar prin aceasta ar fi de folos si intereselor americane. Armonizarea pozitiilor Washingtonului si Ankarei fata de statele din Magreb si zona Golfului antrenate in valul de schimbari ale primaverii arabe pune surdina interpretarilor pe marginea tipului de democratizare din Turcia si angajeaza dialogul turco-american pe calea pragmatismului.

Republica Islamica Iran, acuzata de Statele Unite

Statele Unite acuza, in premiera, Republica Islamica Iran, ca ar incerca sa formeze o alianta cu reteaua terorista al-Qaida pentru a permite acestei organizatii sa foloseasca teritoriul iranian pentru transferul fondurilor, armelor si combatantilor spre Pakistan si Afganistan, relateaza mass-media internationala. Departamentul american al Trezoreriei a prezentat rezultatele unei operatiuni care ar fi vizat o retea ce se ocupa cu transferul de fonduri provenind din Kuwait si Qatar, fiind depistati cel putin sase membri al-Qaida care ar fi organizat aceasta retea.
În acest context, Statele Unite au acuzat pentru prima data Iranul ca ajuta reteaua al-Qaida sa transfere fonduri, arme si combatanti pe teritoriul iranian. Actiunile Iranului ar avea loc in contextul in care Statele Unite au inceput retragerea trupelor din Irak si Afganistan, o acuzatie pe care regimul de la Teheran o respinge. “Iranienii permit folosirea teritoriului lor de aceasta retea”, acuza un oficial american de rang inalt.
La randul lor, oficiali de la misiunea iraniana la ONU din New York, citati de mass-media, au declarat ca acuzatiile Statelor Unite sunt “total lipsite de fundament”. “Republica Islamica Iran a fost ea insasi vizata de acte de terorism in urma carora sute de persoane si-au pierdut vietile”, a declarat Alireza Miryousefi, purtatoarea de cuvant a Misiunii iraniene la ONU.

Rachetele de fabricatie chineza ameninta echilibrul strategic din bazinul Marii Negre

China a exportat rachete şi componente de rachete în Iran, Siria şi Pakistan, încălcând în mod repetat Regimul de Control pentru Tehnologii de Rachetă (MTCR), arată documente americane citate de ediţia online a Washington Times, preluate de mass-media de la Bucuresti. MTCR este o asociaţie informală din care fac parte 34 de ţări care are scopul limitării exporturilor de rachete cu raze de acţiune de peste 250 de kilometri şi a focoaselor de rachetă. Conform expertilor militari, sistemele de racheta furnizate Republicii Islamice Iran si Siriei sunt capabile sa atinga tinte din Europa, inclusiv Romania si Bulgaria. Reamintim ca rachete de fabricatie chinezeasca se afla si in dotarea armatei turce.
Potrivit unui document declasificat din 2009, semnat de secretarul de Stat american Hillary Clinton, China nu manifestă “voinţa politică” de a opri exporturile de rachete.
“Autorităţile şi firmele chineze nu verifică tranzacţiile suspecte cu rachete şi nu iau măsuri pentru depistarea companiilor care le efectuează”, precizează documentul american, citat de site-ul WikiLeaks. Potrivit documentului american, China a exportat piese de rachete balistice spre Siria şi Iran, prin intermediul companiilor Dalian Sunny Industries şi Technical By-Products International. Cele două companii au fost vizate de sancţiuni americane în 2009. Un oficial chinez ar fi declarat, conform documentului citat, că verificările autorităţilor “nu au rolul de a depista toate transporturile” de arme.

Coreea de Nord, pericol “real”

Coreea de Nord, unul din principalii recipienti ai tehnologiilor militare chinezesti, reprezintă un pericol “real” pentru pace şi ar putea lansa noi atacuri împotriva Coreei de Sud, în lipsa unei disuasiuni puternice, a declarat recent amiralul Mike Mullen, comandantul Statului Major Interarme american, aflat în vizită în Coreea de Sud, relatează mass-media internationala. Amiralul Mullen efectuează o vizită în Coreea de Sud cu ocazia instalării în funcţie a noului comandant al forţelor americane în această ţară, generalul James Thurman, care conduce o forţă de aproximativ 28.500 de soldaţi.
“Ameninţarea (Coreei de Nord) rămâne foarte reală”, a declarat Mullen, în faţa presei. “Coreea de Nord nu dă niciun semn de încetinire a ritmului dezvoltării capacităţilor sale nucleare şi nu sunt convins că ei (nord-coreenii) nu vor lansa noi provocări”, a adăugat el. Forţele americane şi sud-coreene au ca misiune urgentă să “coopereze în special pentru a descuraja Nordul să lanseze noi provocări”, a spus Mullen, adăugând că “rămâne de văzut dacă ei (nord-coreenii) vor fi descurajaţi să o facă”.
Tensiunile au sporit între cele două Corei de la atacul cu torpilă, atribuit Coreei de Nord, asupra corvetei sud-coreene Cheonan, în martie 2010, în care au fost ucişi 46 de marinari.

Republica Islamica Iran pregateste o "riposta la scara planetara"

Republica Islamica Iran va lansa noi sateliti “in viitorul apropiat” si va dezvolta un sistem de rachete antiaerian de tip S-300, a anuntat recent ministrul Apararii, Ahmad Vahidi, citat de agentia Mehr. “Suntem pe punctul sa construim noi sateliti si intr-un viitor apropiat vom lansa unii dintre ei”, a declarat Vahidi in cursul unei vizite la Khorramabad, in vestul tarii. Teheranul a anuntat la 16 august amanarea lansarii prevazute pentru sfarsitul lui august a unui satelit numit “Rasad” (observatie), care trebuia sa fie al doilea lansat pe orbita de Iran.
Iranienii au evocat o “intarziere” in constructia acestui satelit menit sa transmita fotografii meteorologice ale pamantului, amanand lansarea sa “pentru a doua jumatate a anului” iranian, care se incheie in martie 2011. In aprilie, Iranul a anuntat lansarea, inainte de martie 2011, a unui numar nedeterminat de sateliti de observatie si de telecomunicatii, aflati “in prezent in faza de testare”. Lansarea in februarie 2009 a primului satelit construit de Iran, Omid (speranta), a provocat nemultumirea occidentalilor, care se tem, in pofida dezmintirilor Teheranului, ca acesta ar putea fi folosit in scopuri omilitare, transmite Mediafax.
Vahidi a mai afirmat ca Iranul a inceput conceperea unui sistem de rachete antiaerian de tip S-300, dupa refuzul Rusiei de a-i livra acest echipament, din cauza sanctiunilor internationale legate de politica nucleara a Teheranului. “Productia de rachete S-300 ramane pe ordinea de zi a expertilor nostri si este in curs”, a afirmat el, precizand ca proiectul “este in prezent in faza de conceptie”. Iranul a afirmat de la inceputul anului ca este capabil sa dezvolte un sistem echivalent celui rusesc de tip S-300. Oficialii militari iranieni au anuntat ca au testat cu succes o versiune “modernizata” a rachetei rusesti S-200, aflata in serviciu din anii ‘80, in cadrul exercitiilor militare desfasurate saptamana aceasta. Sistemul S-200 modernizat a fost prezentat de oficialii iranieni de mai multe ori ca avand aceeasi capacitate ca sistemul S-300.

Iranul, amenintare la adresa Europei

Presedintele francez, Nicolas Sarkozy, a apreciat sambata, la Lisabona, ca amenintarea cu rachete care vizeaza Europa vine dinspre Iran, desi NATO nu a mentionat explicit aceasta tara vineri, cand a decis instalarea unui scut antiracheta. “Nici un nume nu figureaza in documentele publice ale NATO, dar (…) amenintarea cu rachete astazi este Iranul”, a declarat Sarkozy, in cea de-a doua zi a summitului Aliantei Nord-Atlantice.
Liderii celor 28 de state NATO au decis vineri sa studieze crearea unui sistem antiracheta menit sa protejeze teritoriul si populatiile din Europa, fara a preciza originea potentialelor amenintari. Franta si alte tari aliate doreau ca Teheranul, acuzat, pe langa programul sau public de rachete, ca vrea sa se doteze cu arma nucleara, sa fie nominalizat in noul “concept strategic” adoptat vineri la NATO, precum si in Declaratia finala a summitului, care va fi adoptata sambata.

Rusia a suspendat vanzarea rachetelor S-300 catre Iran

Moscova a suspendat vanzarea rachetelor defensive S-300 catre Iran, in urma presiunilor internationale. “Decizia de a nu furniza rachetele S-300 Iranului a fost luata, cu siguranta, din cauza presiunilor externe”, a spus recent generalul Nikolai Makarov. Reabintim ca, potrivit contractului semnat in 2005, Rusia trebuia sa vanda Iranului cel putin cinci sisteme defensive cu rachete S-300. Totusi, amanarea de catre Moscova a furnizarii acestor sisteme a dus la multe critici din partea Teheranului. In urma adoptarii Rezolutiei 1929 de catre Consiliul de Securtate al ONU impotriva Iranului, autoritatile ruse au inceput sa dea declaratii contradictorii despre cum aceste sanctiuni sunt aplicate.
Prim-ministrul Rusiei, Vladimir Putin, a spus in iunie ca Moscova va “suspenda livrarea rachetelor S-300″ Iranului, deoarece contravine rezolutiei ONU. Remarcile lui Putin veneau la scurt timp dupa ce ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, a spus ca sanctiunile ONU nu se aplica si contractului cu rachetele S-300, deoarece aceste rachete sunt “arme defensive” si nu cad sub termenii sanctiunilor.

Monitorizare comuna

Rusia va monitoriza programul nuclear al Iranului si al altor tari impreuna cu Alianta Nord-Atlantica. “Impreuna cu NATO, noi vom monitoriza indeaproape dezvoltarea programelor nucleare ale mai multor tari. Noi nu suntem indiferenti la potentialul nuclear de pe Terra”, a declarat Medvedev. Referitor la Iran, Dmitri Medvedev a spus ca Republica Islamica are dreptul la producerea de energie nucleara in scopuri civile, dar trebuie sa dovedeasca caracterul pasnic al programului sau nuclear si disponibilitatea de a coopera cu organizatiile internationale, includsiv cu Agentia Internationala pentru Energie Atomica. Iranul a fost supusa la patru seturi de sanctiuni din partea Consiliului de Securitate ONU, din cauza programului nuclear al carui caracter secret starneste suspiciuni tarilor occidentale.
Dupa Consiliu, presedintii Dmitri Medvedev si Barack Obama au avut o intalnire in tete a tete neprogramata, de aproximativ 20 de minute, dupa cum a anuntat purtatorul de cuvant al Casei Albe, Ben Rhodes. Acesta a precizat ca presedintii rus si american au dezvoltat o relatie “foarte puternica. Se plac reciproc si le face placere sa se intalneasca, sa se consulte asupra diverselor probleme”. Purtatorul de cuvant a precizat ca intrevederea neoficiala a avut loc la initiativa lui Barack Obama.
In declaratia finala a Consiliului NATO (19-20 noiembrie) se consemneaza vointa tuturor tarilor NATO de a construi o pace “durabila si cuprinzatoare” cu Moscova. Participantii la summit s-au angajat “sa actioneze adecvat” si au spus ca asteapta aceleasi actiuni din prtea Rusiei. Acesteia i se cere sa isi respecte obigatiile fata de Georgia in conformitate cu acordurile mediate de UE din 2008.
Declaratia finala a summit-ului saluta viziunea comuna in materie de securitate care a permis cooperarea NATO si Rusiei in Afganistan, impotriva traficului de droguri, a terorismului, proliferarii armelor de distrugere in masa, pirateriei, precum si in gasirea unui raspuns comun la catastrofele naturale sau tehnologice. Se vorbeste si despre continuarea unui dialog politic activ in cadrul Consiliului NATO-Rusia, inclusiv in acele domenii unde partile sunt inca in dezacord. Cooperarea NATO-Rusia trebuie sa ajute la reglemenarea diferendelor si cladirea increderii reciproce, la transparenta si predictibilitatea politicii celor doua parti, se mai spune in Declaratia finala de la Lisabona.

Amenintat de razboi, Iranul vrea sa reia negocierile

Republica Islamica Iran a propus oficial Catherinei Ashton, diplomatul sef al Uniunii Europene, date posibile pentru o reluare a negocierilor nucleare, au anuntat recent Statele Unite, relateaza mass-media internationala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Seful dosarului nuclear iranian, Said Jalili, ‘a trimis un raspuns oficial. Iranul a propus doua date posibile’, a declarat Philip Crowley, purtatorul de cuvant al diplomatiei americane, precizand ca a fost informat de biroul condus de Catherine Ashton. Potrivit lui Crowley, cei Sase (Germania, China, Statele Unite, Franta, Marea Britanie si Rusia) se vor consulta asupra unui raspuns “in urmatoarele doua zile” si dna Ashton urmeaza mai ales sa discute marti dupa-amiaza prin telefon cu Hillary Clinton, secretarul de stat american. “Vom incerca sa ne punem de acord cu Iranul asupra unei date si unui loc precis pentru aceasta reuniune”, a adaugat el. La Teheran, ministrul iranian al afacerilor externe Manouchehr Mottaki a reafirmat, intr-o conferinta de presa, ca nici data, nici locul si nici continutul discutiilor cu cei Sase nu au fost inca fixate. El a estimat totusi ca exista “suficienta flexibilitate” din partea celor doua parti pentru a gasi un acord asupra acestor subiecte. Cei 5+1 au propus ca intalnirea sa aiba loc la Viena de la 15 la 18 noiembrie si ca ea sa se poarte asupra programului nuclear iranian si asupra “oricarei alte chestiuni pertinente pentru discutie”.

Presiuni israeliene

Aflat intr-o recenta vizita in SUA, premierul israelian Benjamin Netanyahu a facut presiuni asupra administratiei Obama, precizand, intr-o convorbire cu vicepresedintele Joseph Biden, ca Iranul nu poate fi oprit de la a dezvolta arme nucleare decat prin forta militara. In schimb, insa, la inceputul saptamanii, secretarul apararii Robert Gates a respins ideea, declarand ca amenintarea cu forta militara nu este singura cale de a descuraja Iranul, transmite Radio Romania Actualitati. Analistii spun ca declaratiile lui Gates releva diferentele semnificative dintre guvernele american si israelian in legatura cu cat de dura ar trebui sa fie abordarea politicilor fata de Teheran intr-un moment in care ar putea avea loc o noua runda de negocieri luna aceasta in Turcia. Iranul a declarat duminica disponibilitate pentru noi convorbiri cu cei cinci membri ai Consiliului de Securitate plus Germania, negocieri pe care le-a parasit in octombrie anul trecut. In timp ce Israelul face presiuni pentru masuri mai dure impotriva Teheranului, Casa Alba doreste sa mai acorde ceva timp pentru ca sanctiunile economice sa functioneze. Washington-ul crede ca abordarea politico-economica are impact asupra Iranului.

Razboi economic

Experti independenti cred si ei ca cele mai ample sanctiuni de pana acum incep sa “muste” si sa afecteze profund economia iraniana si viata cetatenilor Republicii Islamice. Unii analisti observa ca prim-ministrul Netanyahu a crescut presiunile asupra administratiei Obama pentru ca aceasta sa adopte o linie mai dura impotriva programului nuclear al Iranului. Aceiasi analisti cred ca, in cazul in care Israelul ajunge la concluzia ca Teheranul ar fi aproape de a dezvolta o bomba, statul evreu ar putea lansa propria lovitura militara impotriva facilitatilor nucleare iraniene in termen de cateva luni de zile.
Promotorii americani ai liniei dure fata de Teheran, isi pierd si ei rabdarea. Unii membri ai Congresului sprijina pozitia Senatorului republican de Dakota de Sud, Lindsay Graham, care cere “neutralizarea Iranului, nu numai a programului nuclear, ci si a fortelor aeriene si navale ale sale”.

Atac senatorial

Statele Unite ar putea fi nevoite sa atace Iranul pentru a pune capat ambitiilor nucleare ale acestei tari, dar ar putea exista si o “confruntare”, a avertizat recent senatorul american Lindsey Graham. Inspirat din succesul electoral al Partidului Republican, senatorul Lindsey Graham a declarat ca si-ar dori o initiativa “indrazneata” in relatia cu Iranul. “Daca presedintele Barack Obama decide sa aiba o atitudine dura fata de Iran mergand dincolo de sanctiuni, cred ca va primi un sprijin important din partea republicanilor pentru ca nu putem permite Iranului sa fabrice arme nucleare”, explica senatorul, in cursul unei reuniuni pe tema securitatii internationle desfasurata in provincia canadiana Nova Scotia. “Ultimul lucru pe care il doresc Statele Unite este un alt conflict militar, dar ultimul lucru de care lumea are nevoie este ca Iranul sa se doteze cu arme nucleare. Ideea politicii de izolare nu mai este valabila in privinta Iranului”, subliniaza Graham. O interventie impotriva Iranului ar putea fi necesara”nu doar pentru neutralizarea programului nuclear, ci si pentru distrugerea Fortelor navale, a Fortelor aeriene si pentru a da o lovitura decisiva Gardienilor Revolutiei, mai precis pentru eliminarea acestui regim”, insista senatorul republican.

Republica Islamica Iran, pregatita pentru razboi

„Republica Islamica este pregatita sa respinga orice atac”, a declarat anterior amiralul Habibollah Sayyari, comandantul fortelor navale iraniene, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Declaratiile inaltului oficial militar iranian au fost facute cu ocazia reuniunii anuale a absolventilor institutiilor militare navale din Iran, desfasurata la Teheran, la doar cateva zile dupa ce directorul serviciilor secrete britanice MI6 a insistat la Londra asupra necesităţii unor “operaţiuni comune ale serviciilor de informaţii” pentru a obţine un maxim de informaţii în legătură cu eforturile Iranului de a se dota cu arma nucleară.
“Încetarea proliferării nucleare nu poate fi abordată numai pe planul diplomaţiei convenţionale”, a apreciat Sir John Sawers, într-un discurs fără precedent transmis în direct de televiziunea britanică. “Avem nevoie de operaţiuni comune ale serviciilor de informaţii pentru a face în aşa fel încât să fie mai dificil pentru ţări ca Iranul să dezvolte arme nucleare”, a adăugat el. “Cu cât eforturile internaţionale vor întârzia achiziţia de către Iran a tehnologiei armei nucleare, cu atât vom avea mai mult timp pentru a găsi o soluţie politică”, a continuat el.

Islamul nuclear

Descoperirea instalaţiei de îmbogăţire a uraniului de la Qom, în nord-vestul Iranului, care “este un succes pentru serviciile de informaţii”, a condus la “intensificarea presiunii diplomatice asupra Iranului şi la sancţiuni mai severe din partea ONU şi UE, care încep să facă rău”, a apreciat şeful spionajului britanic. “Regimul iranian trebuie să se gândească bine unde este interesul lui”, a avertizat el. Dezvăluirea, în septembrie 2009, a existenţei centrului de îmbogăţire a uranului din apropiere de Qom (la 150 de kilometri sud-vest de Teheran) a alimentat polemica în Occident cu privire la adevărata natură a programului nuclear al regimului islamic.
Problema îmbogăţirii uraniului este în centrul unei dispute între Iran şi marile puteri care se ocupă de negocieri (Statele Unite, Franţa, Marea Britanie, Rusia, China şi Germania) şi care se tem că Teheranul foloseşte uraniul în scopuri militare. Uraniul îmbogăţit poate fi folosit drept combustibil nuclear pentru reactoarele civile dar poate servi şi la fabricarea bombei nucleare în cazul în care este îmbogăţit la un nivel superior.

“Ripostă la scară planetară”

Anterior, preşedintele Republicii Islamice Iran, Mahmoud Ahmadinejad, a promis o “ripostă la scară planetară” în cazul în care ţara sa va fi atacată şi a afirmat că “palma iraniană va fi una puternică şi dureroasă”. “Opţiunile noastre nu vor cunoaşte limite (…). Ele privesc planeta întreagă”, a afirmat preşedintele iranian, răspunzând unei întrebări legate de o eventuală reacţie a Teheranului la un posibil atac. “Cred că unii se gândesc să atace Iranul, în special în rândul entităţii sioniste (Israel), însă ei ştiu că Iranul este un scut indestructibil şi nu cred că stăpânii lor americani îi vor lăsa să o facă”, a declarat Mahmoud Ahmadinejad. Acesta a adăugat că aceste ţări ştiu că “palma iraniană va fi una puternică şi dureroasă”. Totodată, preşedintele Iranului a mai susţinut şi ideea că sancţiunile n-ar avea efect asupra Iranului deoarece acestă ţară “are o economie solidă şi relaţii cu lumea întreagă”. Referindu-se la programul nuclear iranian, Mahmoud Ahmadinejad a susţinut ideea relansării iniţiativei Braziliei şi a Turciei privind un schimb de uraniu îmbogăţit.
Preşedintele iranian a mai afirmat că SUA duce o politică eronată în Afganistan. “Suntem dispuşi să le arătăm calea cea bună (…), să îi ajutăm să plece din această ţară şi să-i lase pe afgani să îşi vadă de treburile lor”, a spus Mahmoud Ahmadinejad.

Centrala de la Bushehr, functionala

Iranul a început recent să încarce combustibil nuclear în reactorul centralei de la Bushehr, din sudul ţării, a anunţat postul iranian de televiziune în limba arabă Al-Alam, citat de mass-media internationala. Momentul marchează o etapă importantă în punerea în funcţiune a centralei, unde producţia de electricitate este programată să înceapă în 2011. Această fază finală a încărcării centralei de la Bushehr, demarată la 21 august, intervine în condiţiile în care întreaga operaţiune a suferit întârzieri în raport cu calendarul prevăzut iniţial de autorităţi.
Rusia va furniza combustibil pentru centrala nucleară iraniană şi va colecta deşeurile, oficiali de la Moscova afirmând că astfel va fi prevenită posibila lor folosire la arme nucleare. Programul nuclear al Iranului provoacă îngrijorare în rândul naţiunilor vestice, care pun la îndoială utilizarea centralei în scopuri paşnice. Cu toate acestea, experţii spun că atâta timp cât facilităţile sunt operate de Rusia sub supervizarea Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, nu există motive de îngrijorare. Combustibilul nuclear care va fi folosit este îmbogăţit în proporţie de 3.5%, cu mult sub nivelul de îmbogăţire necesar pentru o armă nucleară, peste 90%.
Construcţia centralei de la Bushehr, începută de Germania în 1975, apoi întreruptă de Revoluţia islamică din 1979 şi de războiul Iran-Irak (1980-1988), a fost reluată de Rusia în 1995, după refuzul occidentalilor de a relansa şantierul.

Sanctiuni evitate

Oficialii americani au declarat că Iranul încearcă în secret să cumpere şi să deschidă bănci în ţările musulmane, inclusiv în Irak , folosind nume false şi scheme de proprietate netransparente pentru a evita sancţiunile împotriva programului său nuclear care împiedică activităţile bancare globale ale Teheranului. Faptul că Teheranul încearcă să găsească noi căi pentru activităţile sale bancare este “un semn al eficienţei crescânde a sancţiunilor”, cred oficialii americani după ce departamentul Trezoreriei a pus pe lista neagră 16 bănci iraniene pentru faptul că sprijină programul nuclear al Teheranului şi activităţile teroriste.
Iranul pare să aibă puţin succes în demersurile sale de a deschide noi bănci. Între timp, un oficial irakian a informat că Teheranul a deschis la Bagdad două bănci, inclusiv una afiliată Băncii Melli, cea mai mare bancă comercială a Iranului pe care Consiliul de Securitate a nominalizat-o în 2008 ca fiind implicată în activităţile nucleare ale Iranului şi ale cărei birouri au fost închise în întreaga Uniune Europeană. În ultimele săptămâni oficialii departamentului Trezoreriei au călătorit de-a lungul globului, în ţări ca Azerbaidjan, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Bahrain şi Liban pentru a verifica în ce măsură sunt respectate sancţiunile.
Recent, ministrul iranian al finanţelor, Shamseddin Hosseini, a declarat la Washington presei că au fost puţine probleme în a face comerţ cu alte ţări. “Lumea este mare iar cei care fac comerţ cu noi găsesc căi de a transfera bani”, a arătat oficialul iranian. Experţii spun, însă, că este probabil ca operaţiunile bancare, chiar dacă au fost create cu succes în alte ţări, să fie la scară mică şi insuficiente pentru a reface volumul activităţii bancare pierdute de Iran. Pe de altă parte, bănci internaţionale majore, ca Lloyds, Credit Suisse şi Barclays au fost sancţionate cu milioane de dolari de către autorităţile americane pentru a fi continuat să proceseze plăţi iniţiate în Iran sau să le ascundă.

Sprijin chinezesc

Administraţia Barack Obama a ajuns la concluzia că firmele chinezeşti ajută Iranul să-şi îmbunătăţească tehnologia balistică şi să dezvolte arme nucleare. Autorităţile americane au cerut Beijingului să pună capăt unor asemenea activităţi, pe fondul inrautatirii vizibile a relatiilor vizibile.
Casa Albă se află, din nou, în situaţia de a trebui să echilibreze presiunile asupra Chinei de a pune capăt acordurilor cu Iranul şi de a limita investiţiile chinezeşti în industria energetică iraniană cu menţinerea abilităţii de a lucra cu China pe teme care le includ pe acelea de la valoarea yuan-ului până la problema nord-coreeană. Un purtător de cuvânt al ambasadei Chinei la Washington a arătat că guvernul de la Beijing va investiga cele semnalate de către SUA.
Într-o vizită în China în luna septembrie 2010 un înalt oficial al Departamentului de Stat a înmânat părţii chineze o semnificativă listă de companii care ar încălca sancţiunile Consiliului de Securitate impuse Iranului. Între ele s-ar număra şi Corporaţia naţională chineză a petrolului.
Fiecare naţiune, în mod special membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate, între care şi China, trebuie să se conformeze sancţiunilor ONU. Legislaţia americană autorizează preşedintele să sancţioneze orice companie care vinde combustibil Iranului sau care a investit 20 de milioane sau mai mult de dolari în sectorul energetic al Iranului. China a rămas singura economie majoră cu investiţii semnificative în industria energetică a Iranului, toate celelalte retrăgându-se, cu gigantul nipon INPEX anunţându-şi recent retragerea.

Presedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad pregateste o "riposta la scara planetara" in cazul unui atac

Republica Islamica Iran a propus oficial Catherinei Ashton, diplomatul sef al Uniunii Europene, date posibile pentru o reluare a negocierilor nucleare, au anuntat recent Statele Unite, relateaza mass-media internationala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Seful dosarului nuclear iranian, Said Jalili, ‘a trimis un raspuns oficial. Iranul a propus doua date posibile’, a declarat Philip Crowley, purtatorul de cuvant al diplomatiei americane, precizand ca a fost informat de biroul condus de Catherine Ashton. Potrivit lui Crowley, cei Sase (Germania, China, Statele Unite, Franta, Marea Britanie si Rusia) se vor consulta asupra unui raspuns “in urmatoarele doua zile” si dna Ashton urmeaza mai ales sa discute marti dupa-amiaza prin telefon cu Hillary Clinton, secretarul de stat american. “Vom incerca sa ne punem de acord cu Iranul asupra unei date si unui loc precis pentru aceasta reuniune”, a adaugat el. La Teheran, ministrul iranian al afacerilor externe Manouchehr Mottaki a reafirmat, intr-o conferinta de presa, ca nici data, nici locul si nici continutul discutiilor cu cei Sase nu au fost inca fixate. El a estimat totusi ca exista “suficienta flexibilitate” din partea celor doua parti pentru a gasi un acord asupra acestor subiecte. Cei 5+1 au propus ca intalnirea sa aiba loc la Viena de la 15 la 18 noiembrie si ca ea sa se poarte asupra programului nuclear iranian si asupra “oricarei alte chestiuni pertinente pentru discutie”.

Presiuni israeliene

Aflat intr-o recenta vizita in SUA, premierul israelian Benjamin Netanyahu a facut presiuni asupra administratiei Obama, precizand, intr-o convorbire cu vicepresedintele Joseph Biden, ca Iranul nu poate fi oprit de la a dezvolta arme nucleare decat prin forta militara. In schimb, insa, la inceputul saptamanii, secretarul apararii Robert Gates a respins ideea, declarand ca amenintarea cu forta militara nu este singura cale de a descuraja Iranul, transmite Radio Romania Actualitati. Analistii spun ca declaratiile lui Gates releva diferentele semnificative dintre guvernele american si israelian in legatura cu cat de dura ar trebui sa fie abordarea politicilor fata de Teheran intr-un moment in care ar putea avea loc o noua runda de negocieri luna aceasta in Turcia. Iranul a declarat duminica disponibilitate pentru noi convorbiri cu cei cinci membri ai Consiliului de Securitate plus Germania, negocieri pe care le-a parasit in octombrie anul trecut. In timp ce Israelul face presiuni pentru masuri mai dure impotriva Teheranului, Casa Alba doreste sa mai acorde ceva timp pentru ca sanctiunile economice sa functioneze. Washington-ul crede ca abordarea politico-economica are impact asupra Iranului.

Razboi economic

Experti independenti cred si ei ca cele mai ample sanctiuni de pana acum incep sa “muste” si sa afecteze profund economia iraniana si viata cetatenilor Republicii Islamice. Unii analisti observa ca prim-ministrul Netanyahu a crescut presiunile asupra administratiei Obama pentru ca aceasta sa adopte o linie mai dura impotriva programului nuclear al Iranului. Aceiasi analisti cred ca, in cazul in care Israelul ajunge la concluzia ca Teheranul ar fi aproape de a dezvolta o bomba, statul evreu ar putea lansa propria lovitura militara impotriva facilitatilor nucleare iraniene in termen de cateva luni de zile.
Promotorii americani ai liniei dure fata de Teheran, isi pierd si ei rabdarea. Unii membri ai Congresului sprijina pozitia Senatorului republican de Dakota de Sud, Lindsay Graham, care cere “neutralizarea Iranului, nu numai a programului nuclear, ci si a fortelor aeriene si navale ale sale”.

Atac senatorial

Statele Unite ar putea fi nevoite sa atace Iranul pentru a pune capat ambitiilor nucleare ale acestei tari, dar ar putea exista si o “confruntare”, a avertizat recent senatorul american Lindsey Graham. Inspirat din succesul electoral al Partidului Republican, senatorul Lindsey Graham a declarat ca si-ar dori o initiativa “indrazneata” in relatia cu Iranul. “Daca presedintele Barack Obama decide sa aiba o atitudine dura fata de Iran mergand dincolo de sanctiuni, cred ca va primi un sprijin important din partea republicanilor pentru ca nu putem permite Iranului sa fabrice arme nucleare”, explica senatorul, in cursul unei reuniuni pe tema securitatii internationle desfasurata in provincia canadiana Nova Scotia. “Ultimul lucru pe care il doresc Statele Unite este un alt conflict militar, dar ultimul lucru de care lumea are nevoie este ca Iranul sa se doteze cu arme nucleare. Ideea politicii de izolare nu mai este valabila in privinta Iranului”, subliniaza Graham. O interventie impotriva Iranului ar putea fi necesara”nu doar pentru neutralizarea programului nuclear, ci si pentru distrugerea Fortelor navale, a Fortelor aeriene si pentru a da o lovitura decisiva Gardienilor Revolutiei, mai precis pentru eliminarea acestui regim”, insista senatorul republican.

Republica Islamica Iran, pregatita pentru razboi

„Republica Islamica este pregatita sa respinga orice atac”, a declarat anterior amiralul Habibollah Sayyari, comandantul fortelor navale iraniene, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Declaratiile inaltului oficial militar iranian au fost facute cu ocazia reuniunii anuale a absolventilor institutiilor militare navale din Iran, desfasurata la Teheran, la doar cateva zile dupa ce directorul serviciilor secrete britanice MI6 a insistat la Londra asupra necesităţii unor “operaţiuni comune ale serviciilor de informaţii” pentru a obţine un maxim de informaţii în legătură cu eforturile Iranului de a se dota cu arma nucleară.
“Încetarea proliferării nucleare nu poate fi abordată numai pe planul diplomaţiei convenţionale”, a apreciat Sir John Sawers, într-un discurs fără precedent transmis în direct de televiziunea britanică. “Avem nevoie de operaţiuni comune ale serviciilor de informaţii pentru a face în aşa fel încât să fie mai dificil pentru ţări ca Iranul să dezvolte arme nucleare”, a adăugat el. “Cu cât eforturile internaţionale vor întârzia achiziţia de către Iran a tehnologiei armei nucleare, cu atât vom avea mai mult timp pentru a găsi o soluţie politică”, a continuat el.

Islamul nuclear

Descoperirea instalaţiei de îmbogăţire a uraniului de la Qom, în nord-vestul Iranului, care “este un succes pentru serviciile de informaţii”, a condus la “intensificarea presiunii diplomatice asupra Iranului şi la sancţiuni mai severe din partea ONU şi UE, care încep să facă rău”, a apreciat şeful spionajului britanic. “Regimul iranian trebuie să se gândească bine unde este interesul lui”, a avertizat el. Dezvăluirea, în septembrie 2009, a existenţei centrului de îmbogăţire a uranului din apropiere de Qom (la 150 de kilometri sud-vest de Teheran) a alimentat polemica în Occident cu privire la adevărata natură a programului nuclear al regimului islamic.
Problema îmbogăţirii uraniului este în centrul unei dispute între Iran şi marile puteri care se ocupă de negocieri (Statele Unite, Franţa, Marea Britanie, Rusia, China şi Germania) şi care se tem că Teheranul foloseşte uraniul în scopuri militare. Uraniul îmbogăţit poate fi folosit drept combustibil nuclear pentru reactoarele civile dar poate servi şi la fabricarea bombei nucleare în cazul în care este îmbogăţit la un nivel superior.

“Ripostă la scară planetară”

Anterior, preşedintele Republicii Islamice Iran, Mahmoud Ahmadinejad, a promis o “ripostă la scară planetară” în cazul în care ţara sa va fi atacată şi a afirmat că “palma iraniană va fi una puternică şi dureroasă”. “Opţiunile noastre nu vor cunoaşte limite (…). Ele privesc planeta întreagă”, a afirmat preşedintele iranian, răspunzând unei întrebări legate de o eventuală reacţie a Teheranului la un posibil atac. “Cred că unii se gândesc să atace Iranul, în special în rândul entităţii sioniste (Israel), însă ei ştiu că Iranul este un scut indestructibil şi nu cred că stăpânii lor americani îi vor lăsa să o facă”, a declarat Mahmoud Ahmadinejad. Acesta a adăugat că aceste ţări ştiu că “palma iraniană va fi una puternică şi dureroasă”. Totodată, preşedintele Iranului a mai susţinut şi ideea că sancţiunile n-ar avea efect asupra Iranului deoarece acestă ţară “are o economie solidă şi relaţii cu lumea întreagă”. Referindu-se la programul nuclear iranian, Mahmoud Ahmadinejad a susţinut ideea relansării iniţiativei Braziliei şi a Turciei privind un schimb de uraniu îmbogăţit.
Preşedintele iranian a mai afirmat că SUA duce o politică eronată în Afganistan. “Suntem dispuşi să le arătăm calea cea bună (…), să îi ajutăm să plece din această ţară şi să-i lase pe afgani să îşi vadă de treburile lor”, a spus Mahmoud Ahmadinejad.

Centrala de la Bushehr, functionala

Iranul a început recent să încarce combustibil nuclear în reactorul centralei de la Bushehr, din sudul ţării, a anunţat postul iranian de televiziune în limba arabă Al-Alam, citat de mass-media internationala. Momentul marchează o etapă importantă în punerea în funcţiune a centralei, unde producţia de electricitate este programată să înceapă în 2011. Această fază finală a încărcării centralei de la Bushehr, demarată la 21 august, intervine în condiţiile în care întreaga operaţiune a suferit întârzieri în raport cu calendarul prevăzut iniţial de autorităţi.
Rusia va furniza combustibil pentru centrala nucleară iraniană şi va colecta deşeurile, oficiali de la Moscova afirmând că astfel va fi prevenită posibila lor folosire la arme nucleare. Programul nuclear al Iranului provoacă îngrijorare în rândul naţiunilor vestice, care pun la îndoială utilizarea centralei în scopuri paşnice. Cu toate acestea, experţii spun că atâta timp cât facilităţile sunt operate de Rusia sub supervizarea Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, nu există motive de îngrijorare. Combustibilul nuclear care va fi folosit este îmbogăţit în proporţie de 3.5%, cu mult sub nivelul de îmbogăţire necesar pentru o armă nucleară, peste 90%.
Construcţia centralei de la Bushehr, începută de Germania în 1975, apoi întreruptă de Revoluţia islamică din 1979 şi de războiul Iran-Irak (1980-1988), a fost reluată de Rusia în 1995, după refuzul occidentalilor de a relansa şantierul.

Sanctiuni evitate

Oficialii americani au declarat că Iranul încearcă în secret să cumpere şi să deschidă bănci în ţările musulmane, inclusiv în Irak , folosind nume false şi scheme de proprietate netransparente pentru a evita sancţiunile împotriva programului său nuclear care împiedică activităţile bancare globale ale Teheranului. Faptul că Teheranul încearcă să găsească noi căi pentru activităţile sale bancare este “un semn al eficienţei crescânde a sancţiunilor”, cred oficialii americani după ce departamentul Trezoreriei a pus pe lista neagră 16 bănci iraniene pentru faptul că sprijină programul nuclear al Teheranului şi activităţile teroriste.
Iranul pare să aibă puţin succes în demersurile sale de a deschide noi bănci. Între timp, un oficial irakian a informat că Teheranul a deschis la Bagdad două bănci, inclusiv una afiliată Băncii Melli, cea mai mare bancă comercială a Iranului pe care Consiliul de Securitate a nominalizat-o în 2008 ca fiind implicată în activităţile nucleare ale Iranului şi ale cărei birouri au fost închise în întreaga Uniune Europeană. În ultimele săptămâni oficialii departamentului Trezoreriei au călătorit de-a lungul globului, în ţări ca Azerbaidjan, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Bahrain şi Liban pentru a verifica în ce măsură sunt respectate sancţiunile.
Recent, ministrul iranian al finanţelor, Shamseddin Hosseini, a declarat la Washington presei că au fost puţine probleme în a face comerţ cu alte ţări. “Lumea este mare iar cei care fac comerţ cu noi găsesc căi de a transfera bani”, a arătat oficialul iranian. Experţii spun, însă, că este probabil ca operaţiunile bancare, chiar dacă au fost create cu succes în alte ţări, să fie la scară mică şi insuficiente pentru a reface volumul activităţii bancare pierdute de Iran. Pe de altă parte, bănci internaţionale majore, ca Lloyds, Credit Suisse şi Barclays au fost sancţionate cu milioane de dolari de către autorităţile americane pentru a fi continuat să proceseze plăţi iniţiate în Iran sau să le ascundă.

Sprijin chinezesc

Administraţia Barack Obama a ajuns la concluzia că firmele chinezeşti ajută Iranul să-şi îmbunătăţească tehnologia balistică şi să dezvolte arme nucleare. Autorităţile americane au cerut Beijingului să pună capăt unor asemenea activităţi, pe fondul inrautatirii vizibile a relatiilor vizibile.
Casa Albă se află, din nou, în situaţia de a trebui să echilibreze presiunile asupra Chinei de a pune capăt acordurilor cu Iranul şi de a limita investiţiile chinezeşti în industria energetică iraniană cu menţinerea abilităţii de a lucra cu China pe teme care le includ pe acelea de la valoarea yuan-ului până la problema nord-coreeană. Un purtător de cuvânt al ambasadei Chinei la Washington a arătat că guvernul de la Beijing va investiga cele semnalate de către SUA.
Într-o vizită în China în luna septembrie 2010 un înalt oficial al Departamentului de Stat a înmânat părţii chineze o semnificativă listă de companii care ar încălca sancţiunile Consiliului de Securitate impuse Iranului. Între ele s-ar număra şi Corporaţia naţională chineză a petrolului.
Fiecare naţiune, în mod special membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate, între care şi China, trebuie să se conformeze sancţiunilor ONU. Legislaţia americană autorizează preşedintele să sancţioneze orice companie care vinde combustibil Iranului sau care a investit 20 de milioane sau mai mult de dolari în sectorul energetic al Iranului. China a rămas singura economie majoră cu investiţii semnificative în industria energetică a Iranului, toate celelalte retrăgându-se, cu gigantul nipon INPEX anunţându-şi recent retragerea.

Ministrul turc de Externe, Ahmat Davutoglu, vrea "normalizarea" istoriei

Un analist american (Judah Grunstein) retine dintr-o intalnire oficiala chino-turca, incheiata cu intelegeri spectaculoase si cu impact amplu, un singur detaliu, care pare sa fi scapat pana la el neobservat. E vorba de o formulare a sefului diplomatiei turce, Ahmet Davutoglu, privitoare la semnificatia incheierii razboiului rece. Daca politologul american Francis Fukuyama vedea in acest act istoric “sfarsitul istoriei”, sintagma pripita, nefericit aleasa si care trimite la utopie daca nu chiar la absurd, Davutoglu vorbeste de “normalizare”. Razboiul rece, ca si perioada coloniala de dinaintea sa, au fost anomalii istorice, afirma ministrul turc, iar depasirea acestor moment indreapta politicile si relatiile mondiale pe calea normalizarii.

Daca pentru Statele Unite si Occident in general aceasta normalizare ar putea sa insemne mai degraba declin, pierdere de pozitii si de influenta, pentru “restul planetei”, iar aici se include si Turcia, normalizarea deschide perspective. “Pentru Turcia – scrie Judah Grunstein – aceasta inseamna adancirea legaturilor atat cu Statele Unite si cu Europa, pe de o parte, dar si cu China, si cu Iranul si Siria, pe de alta parte”.

In relatiile Sud-Sud se dezvolta o noua dinamica, iar Turcia “s-a adaptat din vreme la acest proces”, mai scrie autorul american. El are, desigur, in vedere politica zero probleme cu vecinii proclamata la Ankara, relatiile in plina ascensiune cu China, Rusia, Venezuela, intelegerea in domeniul nuclearului pasnic intre Turcia, Brazilia si Iran in vederea dezamorsarii uneia dintre cele mai imprevizibile si mai periculoase crize internationale ale clipei. Intr-o lume a normalizarii, statele emergente, puterile mijlocii, regionale dar si cu pondere mondiala in crestere, au posibilitatea de a indeplini un rol mai semnificativ pe scena lumii.

Cum ar trebui sa reactioneze Statele Unite fata de aceasta nou situatie? “Trebuie sa depuna mai multa energie pentru a explora modalitatile prin care sa capitalizeze succesele Turciei”, recomanda analistul american. Iar Ankara are un cuvant de spus si in problematica Orientului Mijlociu – conflictul palestiniano-israelian, Iranul, Irakul, Afganistanul si Pakistanul, dar si in ce priveste proiectul de sistem antiracheta din Europa.

Turcia negociaza dur in problema scutului antiracheta al SUA

Ankara isi confirma noul curs al politicii sale regionale si internationale si prin rezervele fata de proiectatul sistem antiracheta american. Liderii turci s-au distantat prompt de varianta Bush, cu instalatii in Europa de Est, prin explicatia ca statul cu cea de a doua armata, ca efective, din NATO, nu intelege sa procedeze  intr-o maniera care ar putea fi apreciata ca manintatoare la adresa Rusiei. Dar nici varianta Obama, prezentata ca un sistem de contracarare a unui eventual pericol din parte Iranului nu a intrunit acceptul Turciei.

Ideea Washingtonului era ca in Turcia ar putea fi instalata o baterie de radare care sa detecteze rachetele lansate din “zona inconjuratoare”, astfel incat aceastea sa poata fi interceptate de rachete amplasate in Europa de Est si Turcia. Proiectul american are si o varianta mai imbietoare, in sensul ca el ar urma sa devina si proiect al NATO. Dar Turcia a ramas mai departe reticenta la idee, mai ales dupa ce pozitia sa de a nu ostiliza relatiile sale cu Iranul, si chiar de a conlucra cu Teheranul, a devenit din ce in ce mai ferm formulata si mai concret aplicata.

In preajma summitului NATO de la Lisabona, consacrat, intre altele, si problematicii apararii antiracheta in Europa, intre Ankara si Washingon-Bruxelles s-a desfasurat un dialog sustinut. Seful statului major mixt american si secretarul geenreal al NATO au fost, separat, la Ankara, iar ministrul de Externe si cel al Apararii ai Turciei s-au intalnit, la Bruxelles, cu omologii lor americani. Interlocutorii turci au obiectat ca proiectatul scut spatial va fi perceput ca o amenintare de catre Iran si Siria, state cu care Turcia are relatii tot mai stranse.

Pana la summitul de la Lisabona, Turcia nu-si spusese inca ultimul cuvant si chiar a lasat o usa intredeschisa. Daca scutul ar fi pus sub egiida NATO si ar asigura apararea antiracheta a intregului spatiu al tarilor membre ale NATO, a lasat sa se inteleaga ministrul Apararii de la Ankara, Turcia s-ar putea angaja in proiect, caci securitatea tarii s-ar putea consolida la costuri mai mici, informa cotidianul “Zaman” la 16 octombrie 2010.

Kremlinul amana vanzarea de rachete S-300 catre Republica Islamica Iran

Delegatia Romaniei la ONU a parasit sala Adunarii Generale in timpul discursului sustinut de presedintele iranian, Mahmoud Ahmadinejad, in momentul in care acesta a inceput sa prezinte teorii conspirationiste cu privire la atentatele din 11 septembrie. “In coordonare cu delegatia Uniunii Europene si cu Presedintia UE, am decis sa parasim sala, in momentul in care s-au depasit anumite limite acceptabile”, a declarat ambasadorul Romaniei la ONU, Simona Miculescu, potrivit Mediafax. In discursul rostit in plenul Adunarii Generale, Ahmadinejad a afirmat ca atentatele de la 11 septembrie au fost “planuite de anumite segmente din guvernul american”, pentru “a opri declinul economiei americane” si “a schimba cursul evenimentelor din Orientul Mijlociu si a salva regimul sionist”, termen prin care Iranul se refera la Israel.Acuzatiile au provocat dezaprobarea delegatiei americane, care s-a ridicat si a parasit imediat sala, urmata de delegatiile statelor membre UE.

Discurs contestat

Presedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad a evocat joi, in fata Adunarii generale a ONU, un “complot” american in atentatele din 11 septembrie 2001, provocand plecarea imediat a delegatiilor SUA si UE, relateaza presa internationala, citata de agentia KARADENIZ PRESS. “Cateva elemente din interiorul guvernului american au orchestrat atentatul pentru a inversa declinul economiei americane si influenta sa in Orientul Mijlociu intr-o maniera de a salva regimul sionist. Majoritatea poporului american la fel ca si alte natiuni si politicieni sunt de acord cu acest punct de vedere”, a afirmat el. “In loc sa reprezinte aspiratiile si bunavointa poporului iranian, dl Ahmadinejad a ales din nou sa trancaneasca despre teorii abjecte despre complot si afirmatii antisemite care sunt detestabile si delirante”, a subliniat Mark Kornblau, purtator de cuvant al misiunii americane la ONU. Statele Unite au cerut, marti, Iranului sa revina la masa negocierilor privind programele sale nucleare si activitatile de producere a uraniului imbogatit. In contextul celei de-a 54-a Conferinte Generale a Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA) de la Viena, secretarul de stat in Departamentul american al Energiei, Steven Chu, a subliniat ca Statele Unite “au fost intotdeauna interesate in reangajarea Iranului in programe privind combustibilii nucleari, dar asteapta ca acesta sa aiba o atitudine sincera”. Iranul a anuntat prin discursul ambasadorului sau la organizatiile internationale din Viena, Ali Asghar Soltanieh, ca foloseste energia nucleara doar in scopuri pasnice, dar alte tari din Orientul Mijlociu, in special Israelul, afirma ca autoritatile de la Teheran dezvolta programe nucleare care nu sunt destinate exclusiv scopurilor stiintifice si medicale. In aceeasi zi a lucrarilor, intr-un discurs pronuntat politic, directorul general al Comisiei pentru Energie Atomica a Israelului, Shaul Chorev, si-a exprimat scepticismul fata de atitudinea pasnica a Iranului in ceea ce priveste folosirea combustibililor nucleari.

Negocieri secrete?

SUA si Iranul poarta negocieri secrete, in scopul stabilirii unor relatii diplomatice neoficiale, scrie presa israeliana. Potrivit sursei, negocierile au loc in sediul ONU din New York, iar initiativa acestora aprtine SUA. Este cunoscut si faptul ca in cadrul discutiilor, Iranul a cerut de la SUA o multumire pentru eliberarea turistei americane, Sarah Shourd, care a fost detinuta timp de un an in inchisoarea iraniana, fiind acuzata de spionaj. Presa israeliana mai scrie ca in lista participantilor la negocieri sunt oficiali din anturajul presedintelui Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, care saptamana curenta a participat in cadrul Adunarii Generale ONU si a declarat ca SUA ar fi putut elibera cativa detinuti iraniani, drept multumire pentru eliberarea turistei. In ultimul timp, presedintele SUA, Barack Obama, prin declaratiile sale, lasa sa se inteleaga ca aceasta situatie trebuie hotarata pe cale diplomatica. Washinghtonul este deschis spre o solutionare pasnica a problemei nucleare. Se considera ca programul nuclear al Iranului are ca scop crearea armei nucleare, chiar daca Teheranul sustine ca cercetarile au caracter exclusiv pasnic.

Rusia suspenda vanzarea rachetelor S-300 catre Iran

Moscova a suspendat vanzarea rachetelor defensive S-300 catre Iran, in urma presiunilor internationale, considera un inalt oficial din armata rusa. “Decizia de a nu furniza rachetele S-300 Iranului a fost luata, cu siguranta, din cauza presiunilor externe”, a spus generalul Nikolai Makarov (foto), potrivit PressTV.
Reabintim ca, potrivit contractului semnat in 2005, Rusia trebuia sa vanda Iranului cel putin cinci sisteme defensive cu rachete S-300. Totusi, amanarea de catre Moscova a furnizarii acestor sisteme a dus la multe critici din partea Teheranului. In urma adoptarii Rezolutiei 1929 de catre Consiliul de Securtate al ONU impotriva Iranului, autoritatile ruse au inceput sa dea declaratii contradictorii despre cum aceste sanctiuni sunt aplicate.
Prim-ministrul Rusiei, Vladimir Putin, a spus in iunie ca Moscova va “suspenda livrarea rachetelor S-300″ Iranului, deoarece contravine rezolutiei ONU. Remarcile lui Putin veneau la scurt timp dupa ce ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, a spus ca sanctiunile ONU nu se aplica si contractului cu rachetele S-300, deoarece aceste rachete sunt “arme defensive” si nu cad sub termenii sanctiunilor.

Ambasadorul iranian Hamid Reza Arshadi si-a luat ramas bun de la ministrul roman de Externe, Teodor Baconschi

Romania sustine dreptul tuturor statelor de a dezvolta activitati in directia cercetarii, dezvoltarii, productiei si folosirii energiei nucleare in scopuri pasnice, cu respectarea intocmai a reglementarilor internationale in materie, a declarat vineri, 27 august, ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, care l-a primit, in vizita de ramas bun, pe ambasadorul Republicii Islamice Iran la Bucuresti, Hamid Reza Arshadi. Declaratiile ministrului roman de Externe vin la cateva saptamani de la vizita la Bucuresti a presedintelui israelian, Shimon Peres. Cu aceasta ocazie, presedintele roman Traian Basescu a declarat ca, in eventualitatea unui conflict cu Iranul, Romania va fi un partener loial al NATO din care face parte si un partener loial al Israelului.

Pozitie diplomatica

Baconschi a reiterat, de asemenea, necesitatea identificarii de catre guvernul de la Teheran a unei formule pentru cooperarea pe deplin cu Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA) si a exprimat speranta ca reluarea dialogului intre Iran si UE va fi in masura sa limpezeasca neclaritatile privind activitatile Iranului in domeniul nuclear. A subliniat necesitatea depasirii actualei situatii de neincredere care domina relatiile Teheranului cu cea mai mare parte a comunitatii internationale.
In cadrul intrevederii au fost abordate teme vizand evolutia relatiilor politico-diplomatice dintre cele doua tari, precum si aspecte privind cooperarea in domenii variate, convenindu-se continuarea eforturilor comune de consolidare a raporturilor bilaterale. Discutiile au confirmat interesul ambelor parti de a identifica noi proiecte viabile in concordanta cu realitatile existente in cele doua tari si cu evolutiile internationale.

Avertisment romanesc

„Am abordat problema iraniana si l-am informat pe domnul Presedinte ca Romania sustine fara rezerve aplicarea ultimei rezolutii a Consiliului de Securitate cu privire la sanctiunile care urmeaza a fi aplicate Iranului si, totodata, am subliniat faptul ca plecam de la principiul dreptului fiecarui stat de a utiliza energia nucleara pentru scopuri civile, dar respingem ideea ca un stat ca Iranul ar putea sa fie detinator de armament nuclear”, declara, pe 12 august, Traian Basescu, in timpul vizitei la Bucuresti a lui Shimon Peres. Intrebat fiind de un jurnalist, care va fi pozitia Romaniei in cazul unui conflict mlitar cu Iranul, presedintele Romaniei a declarat “ca nu este momentul sa vorbim despre conflict. Noi speram ca sanctiunile impuse de Consiliul de Securitate ONU sa creeze la Teheran solutia corecta: nu aceea a saparii de gropi pentru militari americani, ci aceea a deschiderii negocierilor transparente. Iar, daca va fi cazul, Romania va fi un partener loial al Aliantei NATO, din care face parte, si un partener loial al Israelului. As vrea sa fac precizarea ca noi apreciem esential ca stadiul actual al situatiei sa evolueze pozitiv, prin negocieri. Diplomatia este cea care trebuie, in opinia noastra, sa solutioneze diferendul Iranului cu lumea, cu democratia”.

Negocieri neconditionate

De asemenea, in timpul vizitei omologului sau israelian, presedintele Basescu a pledat pentru reluarea neconditionata a negocierilor dintre partea israeliana si cea palestinian pentru asigurarea unui climat cat mai sigur pentru Orietul Mijlociu. “L-am informat pe domnul presedinte Peres legat de pozitia noastra cu privire la doua aspecte. Unul legat de realuarea negocierilor palestiano-israeliene, despre care noi sustinem ca trebuie reluate fara preconditii, acelasi lucru subliniindu-l si in cazul negocierilor siriano-israeliene. A pune preconditii, care de fapt trebuie sa fie apropiate de finalizarea negocierilor, ni se pare un mijloc de a bloca negocerile in Orientul Mijlociu”, a declarat Traian Basescu, dupa intalnirea cu presedintele Israelului, Shimon Peres.