Presedintele rus Dmitri Medvedev a ordonat, miercuri, conducerii Arhivelor de Stat ale Rusiei (Rosarhiv), desecretizarea si publicarea a unei serii de documente privind masacrul de la Katyn, tragedie in urma careia circa 22.000 de ofiteri polonezi au fost ucisi, in 1940, de catre politia politica a lui Stalin, NKVD. Numai astazi s-au inregistrat circa 600.000 de accesari simultane. In prezent, este aproape imposibil de accesat. “Din ordinul presedintelui Federatiei Ruse, este pentru prima data cand sunt publicate copii dupa documentele originale despre Katyn, care au fost pastrate pana acum in arhiva de stat”, a declarat seful Arhivei Federale Ruse, Andrei Artizov, citat de RIA Novosti. Oficialul rus a precizat ca este vorba de documente importante din dosarul nr 1, care s-au pastrat in arhiva secreta a Biroului politic al comitetului central al PCUS (Partidul Comunist al Uniunii Sovietice). Printre documentele postate pe internet figureaza si nota lui Lavrenti Beria, seful NKVD, in care acesta propune executarea ofiterilor polonezi arestati. “Sunt inca oameni care au indoieli in privinta documentelor despre Katyn, crezand ca acestea sunt falsificate, ca aceste documente au fost intocmite la ordin si ca nu a avut loc niciun masacru al ofiterilor polonezi, ca ei au fost executati de nemti. Din aceasta cauza, s-a luat decizia de a posta pe site-ul oficial al Arhivei Federale de Stat copii electronice dupa documentele originale care sa pastreaza la noi in arhiva de stat rusa a istoriei social-politice”, a explicat Andrei Artiozov. In aprilie-mai 1940, in padurea de la Katyn de langa Smolensk, in vestul Rusiei, au fost ucisi aproximativ 22.000 de ofiteri polonezi, care se aflau inchisi in diferite lagare ale politiei secrete a lui Stalin (NKVD). Pret de 50 de ani, URSS a aruncat asupra Germaniei naziste responsabilitatea pentru masacrul ofiterilor polonezi, si abia in 1990 Mihail Gorbaciov a recunoscut culpabilitatea Moscovei. Varsovia a insistat de mult asupra desecretizarii tuturor documentelor din arhivele secrete ruse legate de Katyn, insa solicitarile Poloniei au inceput sa fie luate in seama dupa catastrofa aviatica din 10 aprilie de la Smolensk, in vestul Rusiei, in care si-au pierdut viata 96 de persoane din elita politica si militara poloneza, intre care presedintele Lech Kaczynski. La 7 aprilie, premierul rus Vladimir Putin, aflat la Katyn, impreuna cu omologul sau polonez Donald Tusk, declara ca nu exista niciun fel de justificari pentru crimele staliniste. “Aceste crime nu pot fi justicate, in tara noastra a fost data o apreciere politica clara, morala atrocitatilor regimului totalitar si aceasta apreciere nu va fi revizuita”, sublinia Vladimir Putin.

Lista belarusa

Polonia a solicitat insistent in ultimul timp Moscovei publicarea partii lipsa din dosarul executiilor in masa ale ofiterilor polonezi pe teritoriul URSS si anume “Lista belarusa”, relateaza postul Radio Liberty. “Lista belarusa” contine numele a aproximativ 4.000 de ofiteri polonezi care se presupune ca au fost executati in Belarus, pe baza unei decizii a Biroului Politic al PC(b) din 1940. Cei peste 20.000 de ofiteri polonezi executati fara proces si sentinta, au fost asasinati la Katyn (regiunea Smolensk, vestul Rusiei), Mednoe (regiunea Tver din nord-vestul Rusiei), precum si la Harkov (Ucraina). La 3 martie 1959, Aleksandr Selepin, seful KGB, oferise detalii complete in legatura cu numarul celor executati in masacrul polonez, intr-un memorandum secret adresat secretarului general al CC al PCUS, Nikita Hrusciov. Potrivit cifrelor oferite de arhivele sovietice, numarul total al mortilor a fost de 21,857 morti, dar date concrete nu se stiu decat dupa cum urmeaza: 4.421 de militari polonezi ucisi in padurea Katyn (regiunea Smolensk), 2.820 in lagarul Starobelsk (langa Harkov-Ucraina), 7.305 in alte lagare si prizonieri in vestul Ucrainei si in vestul Belarus.

Presedintele Dmitri Medvedev vizeaza reformarea serviciilor secrete ruse

Presedintele Federatiei Ruse, Dmitri Medvedev, a destituit saptamana trecuta 15 generali ce detineau diverse functii in Ministerul de Interne, inclusiv serviciul de informatii al institutiei, relateaza serviciul de presa al administratiei prezidentiale ruse, citate de mass-media locala. Conform mass-media locala, printre persoanele destituite se afla seful directiei de Interne din regiunea Tomsk (n.r.- vestul Siberiei), generalul Viktor Gretsman, ministrul de interne din Republica Tuva (n.r.- sudul Siberiei), precum si adjunctul sefului Directiei de interne din regiunea Krasnodar (n.r.-sudul Rusiei) Boris Martinov, considerat un apropiat al premierului Vladimir Putin, fost presedinte al Federatiei Ruse. Anterior, presedintele Dmitri Mededev a ordonat o ampla reforma in Ministerul rus de Interne, semnaland o noua etapa in crancenul razboi dintre serviciile secrete ale Federatia Rusa.

Obiectiv GRU

Reamintim ca procuratura militara rusa a anuntat anchetarea conduitei mai multor inalti ofiteri din cadrul unitatilor militare ruse desfasurate in Abhazia si Osetia de Sud, a declarat procurorul militar principal al Federatiei Ruse, Serghei Fridinski, intr-un interviu acordat mass-media de la Moscova. Conform sursei citate, acuzatiile la adresa acestora se refera in principal la modul de gestionare a resurselor financiare, alocate de autoritatile ruse pentru construirea bazelor militare permanente din Abhazia si Osetia de Sud. Anterior, Serghei Fridinski declara ca numarul generalilor si amiralilor pusi sub acuzare a crescut de sapte ori in ultimii cinci ani. Acuzatiile Procuraturii Militare veneau la scurt timp dupa ce presedintele Federatiei Ruse, Dimitri Medvedev, il demitea pe seful puternicului serviciu de spionaj militar GRU. Surse din cadrul GRU au avertizat ca „operatiunea de curatenie” din armata rusa vizeaza neutralizarea serviciilor militare rusesti, fiind initiata de conducerea serviciilor de informatii rusesti rivale, FSB (Serviciul Federal de Securitate) si SVR (Serviciul de Informatii Externe).
Astfel, conform procurorul militar principal al Rusiei, Serghei Fridinski, in 2008 au fost inculpati 20 de generali si amirali, 1611 ofiteri, intre care 657 ofiteri superiori si 160 comandanti de unitati militare. Pentru comparatie, procurorul militar a evocat cifre datand din 2004, cand au fost pusi sub acuzare doar trei generali, 1440 de ofiteri, intre care 480 ofiteri superiori si 68 de comandanti de unitati.
Seful Procuraturii Generale militare a Rusiei a remarcat si sporirea numarului de infractiuni din cauza coruptiei. “Daca acum cinci ani, doar fiecare a cincea infractiune comisa de un ofiter superior avea drept cauza coruptia, astazi fiecare a treia”, i-a alertat acesta pe responsabilii din Ministerul rus al Apararii. Drept exemplu, el a dat cazul comandantului unui submarin nuclear din cadrul Flotei Rusiei din Marea Nordului, capitan de rangul I, care a deturnat circa 800.000 de ruble, precum si pe cel al comandantului unui alt submarin nuclear care lua mita de la ofiterii din subordinea sa, ajungand sa adune peste un milion de ruble. In ultimul deceniu, a crescut alarmant criminalitatea in randul ofiterilor, a afirmat acesta, indicand ca fiecare a patra infractiune din armata rusa este comisa de un ofiter.

KGB decimat

Reamintim ca presedintele Federatiei Ruse, Dimitri Medvedev l-a demis in aprilie 2009 pe seful puternicului serviciu de spionaj militar rus, GRU. Medvedev a semnat un decret prin care l-a demis pe Valentin Korabelnikov, in varsta de 63 de ani, care a condus serviciul inca din 1997, insa nu s-a dat nicio explicatie oficiala. Korabelnikov a fost inlocuit de Alexander Shlyakhturov, considerat un apropiat al FSB, serviciu din care provine si actualul premier rus, Vladimir Putin, fost presedinte al Federatiei Ruse in perioada 2000-2008. Serviciul rusesc de spionaj militar, GRU, este cea mai mare agentie de spionaj din Rusia, dispunand de un buget imens si agenti in intreaga lume, fiind considerata una dintre cele mai eficiente structuri de profil din lume.
Totodata, de la conducerea armatei ruse au mai fost inlaturati doi generali cu vechi state de activitate in GRU, dublata de inlocuirea sefului Statului Major rus sub pretextul opozitiei la reforma armatei ruse. Doi sefi adjuncti ai Statului Major al armatei ruse, generalii Aleksandr Ruksin si Evgheni Karpov, vechi membri ai GRU, au fost eliberati din functie, a anuntat anterior biroul de presa al Ministerului rus al Apararii. Masurile au intervenit la scurt timp dupa ce presedintele Dmitri Medvedev l-a numit pe Nikolai Makarov la conducerea Statului Major, in locul lui Iuri Baluievski, devenit secretar adjunct al Consiliului de securitate rus. Presedintele a incercat astfel sa dezamorseze un vechi conflict intre ministrul Apararii, Anatoli Serdiukov, numit in februarie 2007 si aflat la originea unei ample reforme a armatei, si Iuri Baluievski, care se opunea. Prin demiterea celor doi – ambii nascuti in 1949, deci neavind varsta de pensionare – noul numar unu al Statului Major incearca sa neutralizeze o” fronda la conducerea armatei”, sustine expertul Aleksanser Golt. Generalii demisi, care ocupau doua dintre cele sase posturi-cheie, “au lucrat mult timp cu Baluievski, dar plecarea lor nu are legatura cu inlocuirea acestuia”, a spus un responsabil al biroului de presa al armatei. “La acest nivel au loc frecvent rotatii”, a mai explicat expertul.

Vechea garda demobilizata

Potrivit RIA Novosti, un al treilea general al Statului Major, Vassili Smirnov, responsabil pentru mobilizarea trupelor, si-a dat demisia, ministerul rus al Apararii dezmintit in mod repetat informatia. In opinia lui Golt, “generalii demisi nu sunt purtatorii de stindard ai ideei reformatoare”. Propunand la inceputul anului reducerea cu doar 20% a efectivelor administratiei centrale a armatei, Aleksandr Ruksin a provocat deja furia ministrului sau tutelar, acesta fixand reducerea la 40%. Acest general este cunoscut pentru ca a spus ca Rusia trebuie sa se pregateasca pentru un nou razboi mondial si ca NATO si SUA sunt cele doua amenintari principale pentru Rusia, reaminteste analistul. In ceea ce-l priveste pe generalul Karpov, “el se opunea deschis unora dintre nominalizarile facute de Serdiukov”, mai ales cea a lui Oleg Eskin, numit recent in postul de ministru adjunct al apararii pentru tehnologia informatiei. “Era o adevarata fronda”, a spus Aleksandr Konovalov, presedintele Institutului pentru evaluari strategice. “Circa 30 de responsabili ai fiscului, pe care Serdiukov i-a adus in minister pentru a le prezenta cel mai secret buget al Rusiei… acest lucru nu poate decat sa provoaca o opozitie categorica din partea unora dintre generali”, a spus Konovalov. Al doilea civil care a preluat conducerea Ministerului Apararii, Serdiukov incearca sa instaureze un control asupra fluxurilor financiare ale armatei si sa inceapa privatizarea unora dintre activele sale. Serdiukov a fost acuzat oficial de Asociatia fostelor cadre GRU ca urmareste preluarea, in folos propriu,a unor importante proprietati funciare apartinand armatei ruse.

Ministrul american al apararii, Robert Gates, a facut miercuri apel la statele membre ale Aliantei Nord-Atlantice sa isi suplimenteze efectivele militare din Afganistan cu 5.000 – 7.000 de soldati, in conditiile in care presedintele american Barack Obama a anuntat trimiterea a 30.000 de soldati in acest teatru de operatiuni, scrie mass-media de peste Ocean. “Vom cere intre 5.000 si 7.000 de soldati din partea NATO si asteptam de la aliatii nostri sa se implice mai mult in sarcina antrenarii, formarii si finantarii armatei si a politiei afgane. Aliatii nostri trebuie sa-si dea mana si sa-si concentreze resursele in nord si in vest pentru a impiedica insurectia sa infiinteze noi baze”, a declarat  Gates, precizand ca cei 30.000 de noi soldati promisi de Barack Obama vor fi detasati in sud si in est. Oficialul american a adaugat ca aceste efective vor ajunge in Afganistan “in  urmatoarele doua-trei saptamani”. “Respingerea talibanilor este necesara, chiar daca insuficienta, pentru a invinge Al-Qaida definitiv”, a mai spus Gates. “Un esec in Afganistan s-ar traduce printr-o preluare a puterii de catre talibani intr-o mare parte, in majoritatea tarii, si un posibil nou razboi civil. Zonele sub control taliban ar putea redeveni rapid sanctuare pentru Al-Qaida, precum si baze pentru grupurile militante aflate in ofensiva in Pakistan“, avertizeaza Gates. Conform sefului statului major interarme americane, amiralul Michael Mullen, audiat si el miercuri de comisia de specialitate a Congresului, “insurgentii talibani controleaza 11 din cele 34 de provincii afgane”.

Sfaturi sovietice

Mai multi veterani de razboi sovietici care au luptat in razboiul dus de URSS in Afganistan in perioada 1979-1989 si-au exprimat scepticismul in legatura cu noile masuri adoptate de presedintele SUA, Barack Obama, scrie agentia rusaNovai Reghion. Generalul  in rezerva Igor Rodionov, fostul comandant al Armatei a 40-a a URSS, considera ca actuala strategie a SUA in Afganistan se va solda cu esec si cu pierderi umane foarte mari. “Autoritatile SUA si Marii Britanii vor trebui sa le explice cetatenilor lor de ce le mor copiii acolo si cred ca acestia nu vor fi multumiti doar cu atribuirea responsabilitatii presedintelui afgan Hamid Karzai“, a declarat fostul comandant al trupelor speciale KGB “Alfa”, Ghennadi Zaitev. La fel, Piotr Suslov, fost combatant in trupele speciale “Alfa”, opineaza ca principala greseala a NATO este ca, axandu-se pe Alianta Nordului, a acordat prea putina atentie echilibrului de putere intre triburile afgane. “Toate acestea au mai fost. §i noi credeam ca vom veni si rebelii vor pleca si nu se vor mai intoarce, dar nu a fost asa” – spune generalul Igor Rodionov, care isi aminteste ca in primii doi ani de la invazia sovietica in Afganistan lucrurile decurgeau relativ normal, insa dupa aceea situatia a inceput sa se deterioreze vertiginos. “Nu exista niciun front. Gloantele zburau din toate partile. Razboiul a mers timp de zece ani in cerc” – apreciaza fostul comandant al Armatei a 40-a sovietice, decimata practic in Afganistan. Criticand actuala politica a SUA pe frontul afgan, veteranii sovietici in Afganistan recomanda Washingtonului sa-si redirectioneze atentia de la miscarea de gherila a tadjicilor, cu care NATO colaboreaza din 2001, spre etnicii pastuni. Atragand atentia ca in fruntea unitatilor insurgentilor talibani se afla comandanti ce reprezinta interesele diferitelor triburi locale, cu exceptia pastunilor, acestia subliniaza necesitatea unei colaborari stranse cu triburile pastune care alcatuiesc aproximativ jumatate din populatia afgana. In final, acestia opineaza ca aceasta strategie ar putea reprezenta cheia succesului.

Hillary cere soldati

Sefa diplomatiei americane, Hillary Clinton, a anuntat miercuri ca va solicita contributii suplimentare aliatilor din Afganistan in cadrul reuniunii NATO de la Bruxelles de vineri. “Aliatii nostri din cadrul NATO au contribuit deja de o maniera importanta in Afganistan si maine, voi merge la Bruxelles pentru a declansa procesul de obtinere a unor angajamente suplimentare ale Aliantei in materie de soldati, instructori si resurse”, a declarat ea in fata Comisiei de aparare a Senatului american.
Hillary Clinton este asteptata vineri dimineata la reuniunea ministrilor de Afaceri Externe ai statelor membre NATO. Presa americana a salutat miercuri decizia “curajoasa” a presedintelui Barack Obama de a trimite 30.000 de soldati americani suplimentari, insa se declara preocupata de adeziunea unei opinii publice tot mai sceptice fata de un razboi indepartat care se eternizeaza.

Castro, misiune imposibila pentru CIA

Un cuplu de septuagenari americani s-a recunoscut vinovat de spionaj in favoarea Cubei comuniste timp de peste 30 de ani, in fata unui tribunal din Washington, in schimbul unei pedepse reduse la inchisoare pentru femeie, a anuntat Departamentul american al Justitiei, citat de agentiile de presa. Walter Kendall Myers, de 72 de ani, si sotia sa, Gwendolyn Steingraber Myers, de 71 ani, au furnizat documente si informatii regimului castrist incepand cu sfarsitul anilor ‘70. Acordul de a pleda vinovati prevede condamnarea la inchisoare pe viata a lui Kendall Myers si o pedeapsa intre sase si sapte ani si jumatate de inchisoare pentru Gwendolyn Myers. Cuplul a acceptat, de asemenea, confiscarea apartamentului sau din Washington, a velierului propriu si a conturilor sale bancare totalizand 1,7 milioane de dolari, toate aceste bunuri urmand sa fie considerate amenda.
„In ultimii 30 de ani, acest cuplu a tradat increderea Americii prin furnizarea clandestina de informatii clasificate privind apararea nationala guvernului cubanez”, a afirmat intr-un comunicat David Kris, un inalt responsabil din Ministerul Justitiei. De cand au fost arestati, cei doi septuagenari au incercat de mai multe ori, dar fara succes, sa ceara eliberarea conditionata.

Profil de spioni

Kendall Myers, in varsta de 72 de ani, cu numele de cod “agent 202″, si sotia sa Gwendolyn Steingraber Myers, cu un an mai tanara, cu numele de cod “agent 123″, au fost arestati in iunie 2009 de politia federala si convocati in justitie. FBI a reusit sa ii prinda gratie unui agent al sau care ii convinsese ca este spion cubanez. Myers, angajat in Departamentul de Stat al SUA in 1977, a lucrat periodic pentru Biroul de informatii si cercetare al institutiei intre 1988 si 1999, inainte de a fi angajat cu norma intreaga ca analist al acestuia, intre 2000 si 2007. In aceasta calitate, a avut acces la informatii secrete incepand din 1985, iar din 1999 a putut avea acces la un numar si mai mare de documente confidentiale referitoare la Cuba si politica SUA si a aliatilor sai fata de ultimul stat comunist din America de Nord.
Cuplul, care dispune de o importanta avere, si locuind la Washington, ar fi acceptat sa spioneze in favoarea Cubei la sase luni dupa o vizita a lui Myers in insula comunista, in decembrie 1978. Sotul subtiliza informatii din Departamentul de Stat memorandu-le si luand notite. “Am fost intotdeauna prudent. In mod normal, nu scoteam documente” din cladire, a marturisit el agentului FBI care i-a demascat.
Potrivit marturisirilor cuplului, statul cubanez i-a contactat adesea prin mesaje radio codate pe unde scurte, pe care cei doi le decriptau apoi cu ajutorul unui program furnizat de serviciile de informatii cubaneze. Sotia lui Myers a spus ca tehnica lor favorita pentru a transmite informatiile agentilor regimului comunist consta in a schimba carucioarele in supermarketuri, pentru ca “era destul de usor de facut”. Fostul angajat al Departamentului de Stat a dat asigurari ca a primit “numeroase medalii” din partea guvernului cubanez. Mai mult, cei doi au petrecut o seara cu liderul cubanez Fidel Castro in 1995. Conform datelor furnizate de FBI, acestia nu au primit bani de la serviciile speciale cubaneze, motivatia ideologica fiind singurul motiv pentru care cei doi au acceptat sa devina spioni ai Havanei. Sursele citate au mai declarat ca la documentele secrete americane, remise de Myers Havanei, au mai avut acces si serviciile altor tari, inclusiv ale URSS, si ulterior ale Federatiei Ruse, aliata importanta a Cubei. Serviciile de informatii de la Havana sunt recunoscute pentru succesele similare obtinute impotriva diferitelor administratii americane.

Clinton, lovita de spionita

Anterior, Secretarul american de stat Hillary Clinton a anuntat ca a ordonat o revizuire a procedurilor de securitate ale Departamentului de Stat, in urma scandalului arestarii spionilor cubanezi si a unor incidente similare care au afectat securitatea reprezentantelor diplomatice americane din diferite regiuni. „Am cerut personalului nostru de securitate sa revizuiasca toate programele de securitate de care dispunem, toate formele de (…) autorizatii pe care le folosim in Departamentul de Stat, pentru a stabili ce putem face in plus pentru a ne apara” de astfel de incalcari de incidente pe viitor, a declarat atunci Clinton intr-o conferinta de presa comuna cu ministrul indonezian de externe Hassan Wirajuda, la randul sau fost ofiter de informatii in serviciile de profil de la Jakarta.

Castro contraataca

Fostul lider cubanez, Fidel Castro, a declarat ca acuzatiile conform carora guvernul cubanez ar fi primit informatii din partea unui oficial american sunt “ridicole”. Castro a adaugat ca acest caz este ca niste “benzi desenate despre spionaj”, relateaza agentiile de presa cubaneze. Fostul presedinte al Cubei nu a confirmat si nici nu a negat veridicitatea acuzatiilor de spionaj, aduse impotriva lui Walter Kendall Myers, de 72 de ani, si a sotiei acestuia, Gwendolyn Myers, de 71 de ani, conform carora cei doi ar fi oferit informatii confidentiale ale Statelor Unite guvernului din Havana.
Castro a declarat ca nu-si aduce aminte sa se fi intalnit cu sotii Myers in 1995, dupa cum spune Departamentul de Justitie din SUA. “La acel moment am intalnit mii de nord americani, pentru diverse motive, atat individual, cat si in grupuri, asa ca nu mi se poate cere sa-mi aduc aminte de detaliile intalnirii cu doar doi oameni”, a scris Fidel Castro, intr-un editorial. “Nu vi se pare ridicola aceasta banda desenata despre spionajul din Cuba?”, intreaba Castro, in articol.
El a scris ca se spune ca Myers ar fi primit mai multe medalii din partea guvernului cubanez, pentru spionaj, dar a adaugat ca nu a fost acuzat ca ar fi fost platit de Cuba pentru informatii. “Din principiu, pot sa va asigur ca nu am torturat si nici nu am platit pe nimeni pentru a obtine informatii”, a spus el. “Daca cei doi, intr-o forma sau alta, au ajutat la protectia poporului cubanez de planurile teroriste si de asasinari organizate de diverse administrate americane, au facut-o din propria initiativa si merita, dupa parerea mea, toate onorurile din lume”, a spus Castro. Fostul lider a sugerat ca “ciudatul” caz de spionaj ar fi fost pus la cale in vederea zori recentele “contacte dintre SUA si Cuba, cu privire la probleme importante de interes comun”. Aceste discutii si usurarea conditiilor de embargo impuse de SUA, la initiativa lui Barack Obama, ar putea insemna sfarsitul erei de ostilitati intre cele doua tari, Cuba fiind afectata de 47 de ani de un embargo comercial si diplomatic american.

Spionaj familial

Conform propriilor marturisiri facute intr-o carte recent lansata, sora mai mica a dictatorului Fidel Castro, Juanita, a fost colaboratoare a CIA in anii ‘60, perioada in care telul principal al agentiei era eliminarea dictatorului cubanez si a regimului comunist impus de acesta, relateaza agentiile de presa internationale, citate de mass-media de la Bucuresti. Juanita Castro, acum in varsta de 76 de ani, a fost spion pentru CIA vreme de trei ani, pana in momentul in care a parasit Cuba in favoarea SUA, in 1964, perioada in care a si adapostit, in repetate randuri, sub acoperisul ei din Havana oponenti ai regimului comunist impus de fratele ei. Dezamagita de caracterul exagerat de violent al revolutiei conduse de Fidel si de faptul ca acesta a imbratisat comunismul, Juanita a raspuns pozitiv atunci cand CIA i-a cerut ajutorul. Sora dictatorului cubanez, cu care nu a mai luat legatura de patru decenii, si-a petrecut ultimii 35 de ani administrand o micuta farmacie in Miami. Si, desi au existat voci care au sugerat, de-a lungul anilor, ca ar fi fost colaboratoare a CIA, Juanita nu a recunoscut-o decat in paginile cartii sale, “Fidel si Raul, Fratii Mei, Istoria Secreta”. Precum ceilalti sase frati ai ei, ea a fost, la inceput, sustinatoare infocata a revolutiei cubaneze impotriva regimului lui Fulgencio Batista. In ceea ce priveste indatoririle de “serviciu”, ei ii reveneau calatoriile peste hotare in timpul carora strangea bani pentru arme. Dupa ce familia Castro a pus mana pe conducerea tarii, Juanita s-a ocupat de ridicarea si administrarea spitalelor si clinicilor.
Insa foarte rapid a inceput sa dezaprobe “metoda de lucru” a fratilor sai, care incepusera confiscarea proprietatilor private si asasinarea celor care nu erau de partea lor. Ea impreuna cu alti membri ai instaritei sale familii s-au infuriat cumplit cand Fidel si Raul si-au impus “reforma agrara” si asupra proprietatilor lor.

Filiera braziliana

„Entuziasmul mi-a disparut cand am inceput sa realizez nedreptatea din jurul meu”, a declarat Juanita. Potrivit spuselor ei, din casa pe care o detinea in Havana, femeia ii ajuta si-i adapostea pe cei persecutati de guvernul fratelui sau. „Situatia mea din Cuba a devenit delicata din momentul in care am inceput sa activez impotriva regimului. Fidel a incetat sa mai treaca pragul casei mele deoarce il deranja ca-i protejam pe cei pe care el ii denumea „viermi” (inamici ai regimului)”. Astfel, intr-o buna zi, cineva i-a facut invitatia de a se alatura CIA. Persoana de legatura era, dupa cum sustine Juanita, sotia ambasadorului brazilian de la Havana. Pana in momentul in care a reusit, in sfarsit, sa iasa din Cuba, sora lui Castro a cerut azil politic de la aceeasi ambasada. “Doreau sa imi vorbeasca deoarece aveau lucruri interesante sa-mi comunice si sa ma intrebe, precum daca as fi capabila sa-mi asum riscul, daca eram gata sa le urmez comenzile. Toate acestea erau socante pentru mine, dar am acceptat”, rememoreaza Juanita. Astfel a inceput relatia de lunga durata cu inamicul numarul unu al lui Fidel Castro, CIA. “Timp de trei ani, intre 1961 si1964, pana sa fuga la Miami, cu toate ca-si punea in pericol propria-i viata, Juanita si-a ajutat compatriotii”, a mentionat Maria Antonieta Collins, jurnalista cu ajutorul careia a fost scrisa cartea mai sus mentionata. Cu toate ca s-a mutat in America de Nord, activitatea ei nu a incetat.
La scurt timp dupa plecarea din tara natala, femeia a oferit dovezi de neconstestat despre regimul de conducere al fratilor ei Comitetului Activitatilor Neamericane al Congresului Statelor Unite ale Americii. Avertizandu-i, totdata, si de ura de neclintit a lui Fidel fata de Statele Unite. Sora dictatorului a dezvaluit ca, printre altele, ambasadele Cubei precum si linia aeriana cubaneza erau implicate in activitati de spionaj si in traficul cu arme, cu sprijinul serviciilor secrete sovietice, KGB. Ultima oara cand Juanita si Fidel Castro si-au mai vorbit a fost in anul 1963, la moartea mamei lor, relateaza sursa citata.

Ministrul canadian al resurselor, Lisa Raitt

Comandantul unei unitati de elita a armatei americane,  dotata cu rachete nucleare, a fost demis, in urma unor incidente si gafe, au anuntat recent Fortele Aeriene ale SUA, citate de mass-media. Anterior, autoritatile de la Washinghton au facut publica o lista confidentiala cu sute de obiective nucleare civile, programe de stat, civile si academice in domeniu energiei nucleare. Dezvaluirile vin dupa recenta arestare de catre Biroul Federal de Investigati (FBI) al SUA a unui inalt oficial militar american si a doi cetateni taiwanezi acuzati de spionaj nuclear in favoarea Chinei. La randul sau, un oficial canadian de rang inalt a uitat o servieta cu documente nucleare secrete intr-un studio de televiziune si nu a facut niciun demers pentru a le recupera, a anuntat postul implicat.
Colonelul Christopher Ayres, comandantul unei unitati de rachete nucleare de la baza aeriana din Minot, Dakota de Nord, a fost demis “in urma pierderii increderii in capacitatea sa de comanda”, potrivit unui comunicat al Fortele Aeriene ale SUA, citat de agentiile de presa. „Trebuie sa mentinem cele mai inalte norme de functionare in domeniul nuclear”, a declarat generalul Robert Kehler, care a semnat ordinul de revocare.
Masura intervine in urma unui accident in care un camion ce transporta piese pentru rachetele intercontinentale a iesit de pe sosea in august si s-a rasturnat. Ancheta a pus accidentul pe seama unei “greseli a soferului”, care aparent fusese deranjat de o insecta. Un alt camion, care transporta un propulsor pentru rachete, a fost accidentat anul trecut.
In plus, trei ofiteri de la aceiasi unitate au fost gasiti dormind in iulie 2008 in timp ce se aflau in posesia codurilor de lansare a unor rachete nucleare de ultimul tip. Acestia ar fi trebuit sa poata reactiona in caz de alerta, fiind drastic sanctionati de autoritatile militare. Respectiva unitate, care are in dotare 150 de rachete balistice Minuteman II, a fost deja criticata in cursul unei inspectii anul trecut.

Pomana pentru teroristi

Guvernul american a dat publicitatii, din greseala, un document confidential ce continea informatii detaliate despre sute de obiectivele nucleare civile, programe de stat in domeniu, inclusiv harti care indica locurile exacte ale situarii depozitelor cu combustibil nuclear, relata anterior cotidianul american The New York Times. Documentul a ajuns pe internet in pofida faptului ca toate cele 266 de pagini ale documentului erau insemnate cu codul “strict secret”. Actul oficial a fost postat pe site-ul Directiei de informatii guvernamentale (Government Printing Office Web). Despre declasificarea documentului s-a aflat la inceputul lunii iunie, dintr-un buletin informational online dedicat secretului de stat, documentul secret fiind eliminat de pe site abia la cateva zile, dupa o sesizare din partea redactiei The New York Times.
Guvernul SUA intentiona sa trimita acest document Agentiei Internationale pentru Energia Atomica (AIEA), in cadrul unui program de supraveghere a programelor nucleare ale Statelor Unite ale Americii. Statul american a initiat acest demers in speranta ca exemplul lor va fi urmat si de celelalte state cu potential nuclear, inclusiv Iranul, suspectat de derularea unui program de proliferare. In data de 5 mai 2009, presedintele american Barack Obama a trimis documentul respectiv in Congres, dupa care actul a ajuns la Government Printing Office Web, de unde a si ajuns in atentia opiniei publice.
Unii experti in tehnologii nucleare au minimalizat prejudiciul provocat de publicarea accidentala a documentului, argumentand ca majoritatea informatiilor continute, chiar si in linii generale, este cunoscuta marelui public. Nu de aceeasi parere este David Albright, presedintele Institutului pentru stiinta si securitate internationala (ISIS) care se ocupa cu monitorizeaza proliferarii nucleare. El considera ca informatiile deconspirate ar putea sa-i ajute pe extremisti sa intre in posesia de combustibil nuclear.
Desi nu face referire in niciun fel la obiective nucleare militare de pe teritoriul SUA, raportul mentionat contine numeroase detalii referitoare la programele nucleare derulate in prezent de trei mari laboratoare de stat americane care se ocupa de conceperea armelor nucleare. Acestea sunt laboratoarele din Los Alamos, Livermore si Sandia. Insa cea mai consistenta scurgere de informatii vizeaza Oak Ridge National Laboratory din Tennessee. Totodata au mai fost compromise programele de cercetare in domeniul energiei nucleare de la mai multe institute de cercetare private si mari universitati americane, programe ce se desfasoara in parteneriat cu armata Statelor Unite sau serviciile de securitate de peste Ocean.

Spioni nucleari arestati

Un oficial din cadrul Departamentului american al Apararii, James Wilbur Fondren, a fost pus sub acuzare pentru spionaj in favoarea Chinei, se arata, la jumatatea acestui an, intr-un comunicat al serviciului de presa al Departamentului american al Justitiei. Anuntul a fost dat publicitatii la scurt timp dupa arestarea a doi cetateni taiwanezi, acuzati de spionaj nuclear impotriva unor obiective nucleare civile si militare americane. Acestia au respins orice acuzatie de spionaj, urmand sa fie pusi sub acuzare de catre justitia americana.
La randul sau, James Wilbur Fondren, care, conform documentelor depuse de procuratura, a fost convins ca ofera informatii Taiwanului, s-a predat agentilor federali americani, iar in cazul in care va fi condamnat, el risca o pedeapsa maxima de cinci ani de inchisoare si o amenda de 250.000 de dolari. Conform documentelor judiciare desecretizate, Fondren ar fi conspirat, in perioada noiembrie 2004 – 11 februarie 2008, in vederea transmiterii de informatii clasificate catre o persoana “despre care avea motive sa creada ca este agent sau reprezentant al unui guvern strain”.
Potrivit documentelor depuse de acuzare, Fondren s-a retras din serviciul activ in mai 1996, cu grad de locotenent-colonel in fortele aeriene americane, iar din februarie 1998 a inceput sa ofere servicii de consultanta. Singurul sau client era prietenul sau Tai Shen Kuo, taiwanez care obtinuse cetatenie americana, avand interese de afaceri in Statele Unite, Vietnam, Coreea de Sud si China.
In august 2001, Fondren a devenit angajat civil al Comandamentului pentru Pacific, unde a obtinut acces la documente strict secrete, insa a continuat si sa-i ofere consultanta lui Kuo, care lucra sub coordonarea unui oficial guvernamental chinez. Acesta i-a transmis lui Kuo instructiuni detaliate despre obtinerea anumitor documente si informatii de la Fondren si alti oficiali americani si i-a oferit aproximativ 50.000 de dolari pentru aceasta misiune. Fondren l-a intalnit pe oficialul chinez in martie 1999, acesta fiindu-i prezentat drept cercetator si consultant al guvernului chinez. Cu toate acestea, Fondren a fost convins ca ii ofera lui Kuo informatii destinate guvernului taiwanez. Kuo si un alt fost angajat al Departamentului Apararii au fost arestati in februarie 2008, fiind acuzati pentru spionaj. Kuo, care si-a recunoscut vinovatia, a fost condamnat la 188 de luni de inchisoare.

Ministru uituc

Un ministru canadian a uitat la randul sau o servieta cu documente nucleare secrete intr-un studio de televiziune si nu a facut niciun demers pentru a le recupera. Incidentul este foarte probabil sa duca la cresterea presiunii asupra Guvernului conservator minoritar canadian, care este deja tinta criticilor pentru modul in care a gestionat criza economica, apreciaza mass-media canadiana. Reamintim ca statul canadian este zguduita periodic de catre scandaluri de spionaj, majoritatea celor acuzati fiind agenti ale serviciilor de informatii chineze si ruse.
Servieta cu documente secrete a fost gasita in studioul postul de televiziune CTV dupa o vizita a ministrului Resurselor Naturale, Lisa Raitt. CTV, care a pastrat servieta timp de sase zile inainte de a face publica intamplarea, sustine ca documentele indica faptul ca Guvernul intentioneaza sa cheltuiasca mai multi bani decat anuntase pentru remedierea problemelor unui reactor nuclear din estul provinciei Ontario. Conform sursei citate, Guvernul de la Ottawa va cheltui cu 72 de milioane de dolari canadieni (66 milioane USD) mai mult decat sunt prevazuti in buget pentru operatiunile de la reactorul Chalk River, care producea pana in luna mai, cand a fost inchis, o treime din rezerva mondiala de izotopi medicali.
De asemenea, firma guvernamentala care administreaza reactorul, Atomic Energy of Canada Ltd. (AECL), ar urma sa beneficieze de o infuzie de 100 milioane de dolari canadieni pentru a fi mentinuta pe linia de plutire, in conditiile in care Guvernul de la Ottawa intentioneaza sa o vanda unor investitori straini. Printre documente se afla si o lista a cheltuielilor AECL din 2006, in valoarea totala de 1,7 miliarde de dolari canadieni, si un memoriu care caracterizeaza masurile luate de conservatori ca o “remediere a haosului lasat de liberali”, de la care conservatorii au preluat puterea in 2006. Situatia este cu atat mai jenanta pentru Guvernul de la Ottawa cu cat fostul ministru de externe Maxime Bernier a fost nevoit sa demisioneze in mai 2008 dupa ce a uitat documente secrete in apartamentul unei amante care era cercetata pentru posibile legaturi cu crima organizata, noteaza Reuter, preluata de Agerpress.
Geoff Regan, un expert in probleme de mediu din randul liberalilor, sustine ca este greu de crezut ca va mai avea cineva incredere in Lisa Raitt. “Este extrem de jenant sa te gandesti ca pot uita astfel de documente undeva, iar dupa aceea, zile in sir, sa nu se intereseze nimeni de ele”, a declarat el. Nici biroul premierului Stephen Harper si nici Ministerul Resurselor Naturale nu au dorit sa comenteze informatiile date publicitatii de postul canadian de televiziune.

Spionul buclucas

Un fost agent al serviciilor secrete sovietice KGB pe punctul de a fi expulzat din Canada s-a refugiat intr-o biserica din Vancouver, pentru a nu fi trimis in Federatia Rusa. Mihail Lennikov s-a prezentat la First Lutheran Church din Vancouver si a cerut “sanctuar”, a spus un purtator de cuvant al Bisericii. Un judecator a respins anterior un ultim recurs al lui Lennikov. Acesta este vizat de un ordin de expulzare, dar sotia sa, Irina, si fiul lor de 17 ani, Dmitri, vor putea ramane in Canada.
Circa 20 de deputati canadieni au cerut ministrului pentru siguranta publica, Peter Van Loan, sa suspende demersurile de expulzare, subliniind ca masura “va distruge o familie” si ca Lennikov nu este acuzat de nicio infractiune. Cu toate ca in Canada nu exista “dreptul la sanctuar”, autoritatile in general nu expulzeaza persoane care si-au gasit refugiu in institutii religioase. Unii au stat si luni de zile in biserici apartinand cultelor legale din Canada, pentru a nu fi expulzati. “Nu am intrat niciodata intr-o biserica pentru a aresta pe cineva, dar nici o lege nu ne impiedica, iar deciziile vor fi luate de la caz la caz”, a spus Patrizia Giolpi, purtator de cuvint al Agentiei serviciilor de frontiera ale Canadei.
In varsta de 48 de ani, rusul a ajuns in 1997 in Vancouver cu sotia si fiul sau, pentru a continua aici studiile universitare de literatura japoneza. Cei trei au cerut rapid permis de sedere in Canada, pentru ca nu aveau decat vize temporare. Sotia si fiul sau au obtinut autorizatia de a ramane in Canada, din motive umanitare, dar nu si fostul agent KGB. Lennikov nu a negat niciodata ca a lucrat pentru KGB si a spus ca a fost recrutat de agentie cand studia la Vladivostok in anii ‘80, spionand oameni de afaceri niponi, carora le servea drept translator. Spunand ca a demisionat din motive morale, el a subliniat ca se teme de represalii, daca este trimis inapoi in Rusia.

Serviciile secrete olandeze (AIVD – Algemene Inlichtingen en Veiligheidsdienst) sunt implicate in Olanda intr-un nou scandal de proportii, dupa arestarea, saptamana trecuta, a unui ofiter olandez de informatii, acuzat ca a furnizat informatii „unei puteri straine”, conform mass-media olandeza, citata de KARADENIZ-PRESS.

Conducerea principalului serviciu de informatii olandez a refuzat sa faca orice comentariu. Noul scandal vine la mai puţin de şase luni după ce AIVD a fost investigata de o comisie parlamentara olandeza pentru interceptarea ilegala a convorbirilor unor reporteri ai ziarului Telegraaf, care scrisesera despre esecurile din Irak ale serviciului de securitate mai sus amintit. Si in anul 2007, Guvernul de la Haga a recunoscut ca a spionat, de la mijlocul anului 2006, o importanta agentie de presa olandeza, folosind parolele jurnalistilor pentru a le intra in conturile personale si pentru a incerca sa influenteze continutul editorial, relateaza ziarul olandez Telegraaf. AIVD este periodic tinta unor imense scandaluri de presa, soldate cu decapitarea serviciilor de informatii ale Regatului Tarilor de Jos.

Acum sase luni, jurnalista Jolande van de Graaf, de la publicatia Telegraaf, cel mai mare ziar din Olanda, cu un total de doua milioane de cititori, a primit o vizita inopinata pe cand se afla sub dus, noua politisti luand cu asalt locuinta acesteia si perchezitionand totul. Cu ocazia perchezitiei, computerul, documentele si lucruri personale ale fiului ei au fost confiscate. Jurnalista era acuzata ca ar ascunde in casa “documente clasificate drept secret de stat”. Razia ordonata de procuratura regala a durat intreaga zi, ea neavand voie nici sa-si sune parintii pentru a-l lua de la scoala pe fiul ei. “Nu suntem intr-un stat politienesc”, afirma furioasa Van de Graaf legat de incident iar in forumurile cititorilor teama si mania isi fac loc din ce in ce mai mult, comparatiile cu fosta securitate comunista est-germana neintarziind sa apara. Van der Graaf scrisese, pe baza unor contacte cu angajati ai serviciilor secrete, articole despre esecuri ale AIVD in Irak. Premierului Jan Peter Balkenende i se reproseaza ca a sprijinit invadarea Irakului pe baza unor estimari false ale situatiei realizate de catre AIVD. Opozitia de la Haga cere inca de mult constituirea unei comisii parlamentare de ancheta. Balkenende a indraznit pana la urma sa faca un pas inainte, lasand insa investigatia mai degraba pe seama expertilor.

KGB olandez

Membrii securitatii olandeze au interceptat insa si convorbirile altor redactori, asa cum reiese din datele facute publice pana in acest moment. Astfel, noul redactor-sef al ziarului Telegraaf, Jules Paradijs, a fost si el victima interceptarilor, la fel ca si Joost de Haas, un reporter de marca, care acum doi ani a mai fost victima justitiei. Acesta scrisese articole despre AIVD si a fost, de aceea, condamnat la detentie coercitiva (pedeapsa prin care se incearca smulgerea de marturisiri) in inchisoarea din Scheveningen. In urma protestelor jurnalistilor din Olanda, cei doi au fost eliberati dupa cateva zile. Redactorii sefi din Olanda au condamnat colectiv actiunea de interceptare, la fel ca si asociatia olandeza a jurnalistilor, ei dorind sa aduca AIVD in fata justitiei pentru a-l obliga sa distruga informatiile culese. Arendro Joustra, redactor sef al renumitei reviste Elsevier, afirma ca intr-un stat de drept cetatenii trebuie sa se simta siguri intre cei patru pereti ai propriei locuinte.

Sprijin politic

Practicile de interceptare ale AIVD au dus la suspiciuni in parlamentul olandez (Tweede Kamer der Staten Generaal – camera inferioara a parlamentului), partidele mari sprijinind demersul legal al ziarului Telegraaf, al Uniunii Jurnalistilor din Olanda si al Asociatiei Redactorilor Sefi. Fred Teeven, membru al camerei din partea VVD (Volkspartij voor Vrijheid en Democratie – Partidul Popular pentru Libertate si Democratie, liberal), arata ca interceptarea prin astfel de metode a jurnalistilor incepe sa ia forme absurde, in opinia sa protectia surselor jurnalistice fiind un bun foarte important. CDA (Christen Democratisch Appel – Apelul Crestin-Democrat, centru-dreapta, partid condus de premierul Balkenende) califica apelul la justitie drept “logic”, judecatorii trebuind sa stabileasca granitele actiunilor AIVD si ale procuraturii, spunea membrul CDA, Sybrand van Haersma Buma. PvdA (Partij van de Arbeid -Partidul Muncii, laburist) se alatura si el aprobator in ce priveste apelul la justitie, prin vocea membrului sau din parlament Ton Heerts, care mai devreme criticase usurinta cu care se plaseaza pe documente stampila de secret de stat. Socialistii olandezi (SP) afirma si ei ca au dubii mari legate de interceptarile telefonice, o astfel de procedura fiind permisa doar daca securitatea nationala se afla in pericol major, spunea parlamentarul socialist Ronald van Raak. In opinia sa, o incercare de scuza din partea guvernului, pentru a ascunde greseala AIVD, ar echivala cu o lipsa de responsabilitate.
Intre timp, ministrul de interne olandez, d-na Guusje Ter Horst se abtine de la a face comentarii. Ea afirma printr-un purtator de cuvant ca a luat nota de fapte si ca asteapta confruntarea din justitie. Camera inferioara cere ministrului sa intreprinda actiuni. Teeven opina ca Ter Horst trebuie sa activeze comisia care supravegheaza serviciile de securitate, pentru a investiga daca nu cumva AIVD a mers prea departe si daca responsabilii de la parchetul national nu dau prea usor aprobari pentru astfel de actiuni, adauga sursa citata.

Spionaj cu repetitie

Guvernul de la Haga a recunoscut ca a spionat, de la mijlocul anului 2006 pana in 2007, o agentie de presa olandeza, folosind parolele jurnalistilor pentru a le intra in conturile personale si pentru a incerca sa influenteze continutul editorial. Jurnalistii si-au dat seama ca sunt spionati in momentul in care un ofiter de presa al Ministerului Afacerilor Sociale a facut o reclamatie la adresa unui articol care nu fusese inca publicat si care vorbea despre activitatea politica a sefului respectivului minister.
Conform editiei online a ziarului german Der Spiegel, executivul olandez a recunoscut ca “unii oficiali” au accesat ilegal de sute de ori sistemul informatic al agentiei GPD, care ofera stiri pentru cel putin zece ziare din Olanda si Belgia. Intr-o scrisoare adresata Parlamentului, ministrul Afacerilor Sociale, Piet Hein Donner, a confirmat ca mai multi functionari ai institutiei sale au accesat reteaua informatica a agentiei. “Regret ca s-au intamplat astfel de lucruri. Le condamn in totalitate. Trebuie sa fie clar ca eu nu am avut cunostinta de aceste actiuni”, sustine Donner, pe care redactorul-sef al agentiei GPD, Marcel van Lingen, l-a acuzat de implicare in scandalul de spionaj. “Ministerul Afacerilor Sociale a folosit informatii furate pentru a ne influenta continutul editorial”, reclama Van Lingen. Jurnalistul nu stie insa in ce imprejurari au obtinut angajatii  ministerului parolele jurnalistilor de la GPD, dar a tinut sa precizeze ca doi dintre fostii sai colegi de presa lucreaza in prezent la acest minister. O investigatie in acest sens este in curs de derulare si “mai multi” angajati ai ministerului au fost suspendati de Donner, mai scria mass-media germana si olandeza.

Raport secret “furat”

Serviciile de informatii olandeze, AIVD, avertizeaza in legatura cu amenintarea importanta reprezentata de activitatile serviciilor secrete marocan, rus si chinez in Olanda, se arata intr-un raport secret al serviciului olandez, dat publicitatii marti de mass-media olandeza. Oficialii olandezi au refuzat sa comeneteze circumstantele in care raportul, remis biroului ministrului de Interne olandez, a ajuns in mass-media din Regat.
“Olanda, cetatenii olandezi sunt, din diferite motive, o ‘tinta atractiva’ pentru serviciile de informatii straine”, a explicat AIVD in raportul sau pentru anul 2008 remis ministrului de interne. Faptul ca Olanda face parte din Uniunea Europeana si din NATO, faptul ca pe teritoriul sau sunt gazduite numeroase organizatii internationale si prezenta unor grupuri mari de spioni ii atrag pe acestia, subliniaza raportul.
Serviciile de informatii marocane au angajat politisti olandezi de origine marocana pentru a construi o retea de informatori si pentru a avea acces la fisiere secrete, potrivit AIVD. Diplomatii marocani au fost rechemati de Rabat in 2008, in urma unor proteste ale Guvernului olandez. Serviciile de informatii marocane sunt interesate de radicalizarea tinerilor marocani si de activitatea partidelor de opozitie intezise in Maroc, potrivit raportului.
Rusia isi concentreaza eforturile de spionaj pe apartenenta la NATO, pe industria apararii sau pe sectorul energetic, iar China comunista “incerca sa sa influenteze procesul de luare a deciziilor”, in special pe plan politic si se afla la originea unor “atacuri virtuale” vizand retele informatice olandeze.

Spionul trambita

Serviciile de Informatii olandeze au retras un agent dintr-o „operatiune ultrasecreta“ de spionare a industriei militare din Iran deoarece sefii spionajului din Olanda cred ca este iminent un atac aerian al SUA, relata recent cotidianul britanic The Telegraph. Dezvaluirile au fost criticate de oficialii americani si olandezi, care au respins iminenta unui atac aerian American asupra Republicii Islamice Iran.
Conform relatarilor aparute in ziarul olandez „De Telegraaf”, si preluate de mass-media britanica, serviciile de informatii ale acestei tari, AIVD, au oprit o operatiune de spionaj menita a infiltra si sabota industria armamentului din Iran. „Operatiunea, despre care s-a spus ca a inregistrat un mare succes, a fost sistata de curind in legatura cu planurile privind un atac aerian american iminent asupra Iranului“, se arata in raport. „Vor fi totodata aruncate in aer tintele care au avut legatura cu actiunea olandeza de spionaj“. Surse „bine plasate“ au spus ziarului olandez ca un agent de virf a fost rechemat de curind „deoarece se crede ca SUA ar urma sa ia o decizie in decurs de citeva saptamini privitor la atacarea Iranului cu avioane fara personal uman la bord“. „In ultimii ani, AIVD a impartasit informatiile sale serviciilor secrete americane CIA“, adauga cotidianul.