Statele Unite vor sprijini şi de-acum înainte intenţia Georgiei de a deveni membru NATO, a declarat luni jurnaliştilor preşedintele SUA, Barack Obama, relatând despre întrevederea pe care a avut-o la Casa Albă cu liderul georgian, Mihail Saakaşvili.
Declaraţiile lui Obama au fost consacrate perspectivei cooperării comercial-economice dintre Statele Unite şi Georgia, de asemenea, dezvoltării proceselor politice interne din Georgia în direcţia democraţiei şi a economiei pieţei libere. Saakaşvili i-a mulţumit lui Obama pentru invitaţie şi „rolul decisiv” al SUA în privinţa asigurării securităţii şi dezvoltării stabile a Georgiei. De asemenea, Saakaşvili a menţionat că Statele Unite susţin şi „consolidarea potenţialului de autoapărare” al Georgiei, cu toate că Obama nu a făcut asemenea declaraţii.
Întâlnirea Obama-Saakaşvili marchează oficial două decenii de la stabilirea relaţiilor diplomatice. Casa Albă a spus într-un comunicat că preşedinţii au pus în discuţie întărirea parteneriatului strategic între ţările lor prin cooperarea mai strânsă în mai multe domenii: de la educaţie şi turism la securitate. Preşedintele Barack Obama, spune comunicatul, subliniază importanţa cooperării cu Georgia în domeniul apărării inclusiv contribuţia substanţială a Georgiei la operaţiunile de securitate internaţionale în Afganistan”.
Luna trecută, Parlamentul Georgiei a aprobat sporirea, aproape dublarea, numărului de militari georgieni în Afganistan. Cu un contingent de 1700 de oameni pe teren, Georgia devine cel mai mare contribuitor din afara NATO la operaţiunile din Afganistan.

Flota militara rusa a Marii Negre, arma geopolitica a Kremlinului

Transformarile continue din zona Marii Negre a condus in ultimii ani la reaprinderea unei discutii mai vechi referitoare la necesitatea reactualizarii, in noul context geopolitic, a Conventiei de la Montreux, document semnat la 21 iulie 1936 care reglementeza in prezent echilibrului de forte la Marea Neagra. Acest document, ce isi face efectele de mai bine de 75 de ani, limiteaza dreptul vaselor de razboi de a trece prin stramtorile Marii Negre, dar stabileste in acelasi timp si regimul de navigatie a navelor comerciale. Conventia de la Montreux a fost invocata in ultimii ani in special in probleme militare si de securitate iar timpul razboiului dintre Rusia si Georgia, din august 2008, Moscova a acuzat ca navele SUA care transportau ajutor umanitar pentru georgieni ca ar incalca prevederile Conventiei. (extras din prima parte)

Tandem economico- militar

Romania, ca nou aspirant in balanta echilibrului de putere de la Marea Neagra face un joc interesant prin cele doua parteneriate strategice pe care le-a semnat in 2011, asigurandu-si astfel sprijinul a doi parteneri extrem de importanti – SUA si Turcia. Daca pe relatia cu Washingtonul, diplomatia romana a reusit cel mai important moment din istoria sa moderna in asigurarea securitatii tarii prin acceptarea  instalarii elementelor scutului antiracheta american, Bucurestii au reusit sa aduca la maturitate si relatii cu Ankara, semnand de asemenea un parteneriat strategic care vizeaza in principal domeniul economic. Cu toate ca interesele SUA ar fi sa incerce schimbarea echilibrului de forte la Marea Neagra prin aducerea unor nave militare in regiune pentru a-si asigura securizarea rutelor energetice ce vin din zona Caucazului, Romania joaca alaturi de Turcia care nu isi doreste schimbarea status quo-ului, cel putin din punct de vedere militar chiar daca in plan economic Ankara ar dori sa schimbe anumite prevederi ale Conventiei de la Montreux care sa serveasca la o mai buna circulatie a navelor comerciale care intampina probleme in ceea ce priveste tranzitul aglomerat prin stramtorile Bosfor si Dardanele. Tocmai din acest motiv la care se mai adauga si o componenta finaciara din taxe aferente, Turcia se pregateste sa construiasca un proiect megalomanic numit Canalul Istanbul. Acesta va avea o lungime de 50 de kilometri, o latime de 150 de metri si o adancime de 25 de metri si va permite tranzitul a pana la 160 de nave pe zi, inclusiv tancuri petroliere mari, anunta in primavara anului trecut premierul Recep Erdogan, citat de agentia Bloomberg. Numai planificarea acestuia va dura doi iar costurile sunt estimate la circa 10 miliarde de dolari. „Turcia are nevoie de un proiect magnific, nebunesc, pana in 2023″, a precizat Erdogan, referindu-se la cea de-a 100-a aniversare a declararii Republicii Turcia. Aceasta declaratie a venit sa intareasca proiectiile multor analisti internationali care vad in actuala guvernare a AKP  o reinviere a islamistului imperial al Turciei cunoscut drept „neo-Osmanism”. Acelasi lucru l- apreciat si liderul opozitiei din Turcia. Kemal Kilicdaroğlu (Partidul Republican – CHP) care a accentuat ca infatuarea nu isi are locul printre prioritatile Turciei. Potrivit ziarul turc Zaman,  Kemal Kilicdaroğlu a mai spus referitor la acest subiect ca acest proiect nu face decat sa imbogateasca grupurile economice care sustin formatiunea lui Erdogan.

Tabla de sah a energiei

In urma cu circa trei saptamani, presedintele Romaniei, Traian Basescu, si omologul sau turc, Abdullah Gul, semnau la Ankara declaratia pentru parteneriatul strategic dintre Romania si Turcia. “Am semnat astazi un parteneriat strategic intre Turcia si Romania, care fixeaza toate domeniile de maxim interes in relatia bilaterala. Am stabilit prin acest parteneriat cooperarea in politica externa, cooperarea in politica de securitate, si, in mod deosebit, in lupta antiterorista, am stabilit consolidarea cooperarii economice, lucru extrem de important, mai ales in aceasta perioada”, declara Basescu in Turcia. In aceeasi zi, presedintele roman declara intr-un interviu cotidianul turc  Zaman ca respinge ideea – invocata inclusiv de Ankara – de a aduce modificari Conventiei de la Montreux, incheiata in 1936, prin care Turciei i se acorda control asupra stramtorilor Bosfor si Dardanele, permitandu-i sa reglementeze activitatea militara in regiune. Acest fapt este demonstrat si de decizia Romaniei negociata cu SUA de a nu dori sa achizitioneze sistemul AEGIS, pentru dotarea celor doua fregate ale sale, fapt ce ar fi echivalat cu intarirea flotei romane la Marea Neagra, ci de a opta pentru amplasarea unor interceptori terestri in sudul Romaniei, in judetul Dolj in baza de la Deveselu. Totodata, in timpul interventiei americane din Irak, Turcia a refuzat sa permita SUA, de altfel aliat al sau, sa ii tranziteze teritoriul pentru a transporta materiale necesare razboiului din Irak. Acest fapt, alaturi de sporirea apropierii militare dintre Romania si SUA prin construirea bazei militare de la Kogalniceanu si totodata prin discutii tot mai avansate vizavi de cumpararea de avioane F-16 de catre Bucuresti de la firma americana Lockheed Martin, autoritatile de la Ankara nu se simt deloc confortabil cu ascensiunea unui nou potential jucator sprijinit masiv de cea mai puternica armata a lumii. Jurnalistii publicatiei turce amintite mai scriu ca invocand preocupari in materie de mediu si potentialul pericol pe care petrolierele il pot reprezenta pentru stramtori si pentru orasele din jurul Marii Marmara, Turcia este de parere ca acordul, vechi de aproape trei sferturi de secol, trebuie sa fie modificat pentru a reflecta schimbarile aduse de vremurile actuale. Presedintele Basescu a ocolit extrem de abil comentariu jurnalistilor turci, expunand practic pozitia Romaniei care prin apartenenta la proiectele Nabucco si AGRI, dar si stat membru al UE, nu are interesul ca Turcia sa dicteze tot ce tine de rutele de transport energetice din Marea Neagra si sa creeze noi oportunitati de transport (vezi Canalul Istanbul – n.a) al petrolului si gazelor prin Marea Neagra.

Proiectii de viitor

Si asta nu numai din perspectiva Romaniei, dar Bucurestii sunt pusi in pozitia ingrata de a fi cap de pod pentru Uniunea Europeana in acesta zona care nu vede tocmai cu ochi buni o hegemonie de tip energetic a Turciei in regiune. Constructia celor doua terminale de gaz natural lichefiat pe malul Marii Negre din proiectul AGRI, unul la Kulevi in Georgia si celalalt la Constanta, in Romania, vor costa intre doua si cinci miliarde de euro si vor fi proiectate cu o capacitate maxima de opt miliarde de metri cubi de gaze. Practic, Romania este singura tara din UE care are deja un parteneriat strategic cu o tara la Marea Caspica, respectiv Azerbaidjan. “Cunoastem ingrijorarile Turciei. in opinia noastra, Conventia de la Montreux este un instrument juridic important pentru navigatie si trebuie respectat intocmai”, a spus  Basescu insistand in cadrul aceluiasi interviu ca transporturile sunt elementul cel mai important care trebuie luat in considerare intr-o lume tot mai globalizata. “Fara un transport eficient, de incredere, nu poate exista comert sau investitii internationale”, a subliniat Basescu. Turcia nu are un interes direct in a vedea materialiat proiect AGRI care ar diminua din pozitia de monopol tranzitar energetic al Ankarei. Practic, vasele speciale incarcate cu gaz lichefiat (LNG) nu ar mai fi nevoite sa treaca prin cele doua stramtori pentru a ajunge in Europa, si ar putea traversa pe verticala Marea Neagra pe relatia Georgia-Romania si apoi spre Ungaria prin interconectorul Arad-Szeged. Concluzionand, intr-o perspectiva viitoare a amplicarii cursei pentru monopol energetic si rutelor si a resurselor din zona Caucazul, discutiile pentru refacerea echilibrului de putere la Marea Neagra si modificarea Conventiei de la Montreux vor fi amplicitate in perspectiva in care atat Turcia, cat si Rusia au inceput inzestrarea navala la Marea Neagra iar SUA, care nu a ratificat nici pana in prezent Conventia de la Montreux, face presiuni tot mai mari pentru Marea Neagra sa devina intr-adevar un „lac al NATO” care sa asigure o platforma de forta pentru accesul la bogata zona a Caucazului si inspre Asia Centrala.

Seful diplomatiei de la Bucuresti, Teodor Baconschi, a avut astazi miercuri o intrevedere cu reprezentantul special al UE pentru Caucazul de Sud si criza din Georgia, ambasadorul Philippe Lefort, ministrul roman subliniind interesul si implicarea activa a Romaniei in regiune. Convorbirile au prilejuit un schimb de vederi privind evolutiile din Caucazul de Sud, din perspectiva dialogului in cadrul Parteneriatului Estic si a angajamentului UE in sprijinul asigurarii securitatii regionale, informeaza MAE. Ministrul Baconschi a evidentiat interesul si implicarea activa a Romaniei in regiune, tara noastra fiind un sustinator permanent al consolidarii relatiilor tarilor sud-caucaziene cu UE si cresterii profilului Uniunii in zona, inclusiv in reglementarea conflictelor prelungite din regiune. Reprezentantul Special al UE si-a prezentat viziunea asupra mandatului sau si a trecut in revista principalele evolutii regionale, cu accent asupra rolului UE in promovarea unui climat de securitate, stabilitate si democratie in regiune. in incheierea discutiilor, seful diplomatiei romane a exprimat increderea privind continuarea dialogului asupra unor teme de interes comun intre MAE roman si Reprezentantul Special al UE pentru Caucazul de Sud si Criza din Georgia. Programul vizitei ambasadorului Philippe Lefort la Bucuresti a mai cuprins, pe langa primirea la ministrul Afacerilor Externe, si convorbiri cu secretarul de stat pentru afaceri europene Bogdan Aurescu si alti reprezentanti MAE. In cadrul acestor discutii, a fost examinat in principal stadiul conflictelor prelungite din regiune, precum si modalitatile prin care UE poate contribui la procesul de solutionare. in context, Reprezentantul Special al UE a exprimat aprecierea sa pentru aportul consistent al Romaniei la Misiunea UE de Monitorizare in Georgia (EUMM), la care participa 29 de experti romani (a doua contributie ca numar de experti din cadrul misiunii, dupa cea a Germaniei).

Expansiunea SUA la Marea Neagra, blocata de Conventia de la Montreaux

Transformarile continue din zona Marii Negre a condus in ultimii ani la reaprinderea unei discutii mai vechi referitoare la necesitatea reactualizarii, in noul context geopolitic, a Conventiei de la Montreux, document semnat la 21 iulie 1936 care reglementeza in prezent echilibrului de forte la Marea Neagra. Acest document, ce isi face efectele de mai bine de 75 de ani, limiteaza dreptul vaselor de razboi de a trece prin stramtorile Marii Negre, dar stabileste in acelasi timp si regimul de navigatie a navelor comerciale. Conventia de la Montreux a fost invocata in ultimii ani in special in probleme militare si de securitate iar timpul razboiului dintre Rusia si Georgia, din august 2008, Moscova a acuzat ca navele SUA care transportau ajutor umanitar pentru georgieni ca ar incalca prevederile Conventiei. Vasele de razboi ale statelor din afara bazinul Marii Negre cu o greutate mai mare de 10.000 de tone nu pot intra in acest spatiu. In cazul in care mai multe vase ale aceleiasi tari intra in Marea Neagra, tonajul lor total nu trebuie sa depaseasca 45.000 de tone. Mai mult, submarinele trebuie sa navigheze numai la suprafata. Odata cu aderarea Romaniei si Bulgariei la Alianta Nord-Atlantica si Uniunea Europeana in ultima decada si sporirea influentei celor doua state in acest spatiu se pune intrebarea daca acest document nu ar trebui modificat. In ciuda faptului ca deja jumatate din cele sase state sunt deja membre NATO (Romania, Bulgaria si Turcia) iar Georgia isi doreste sa primeasca cat se poate de curand „road map-ul” care sa o duca in structurile Aliantei, Marea Neagra inclina balanta puterii spre acest bloc militar. Pozitia inca de forta a Rusiei in acest spatiu si noua abordare a liderului ucrainean cu veleitati proruse, Victor Ianukovici, fac ca statutul Marii Negre sa ramana inca indecis. Din aceasta ecuatie nu poate fi exclusa Turcia care nu doreste doar sa ramana doar sub umbrela NATO si incepe sa isi arate tot mai des pretentiile de jucator de prim rang, nu numai ca putere regionala in zona Marii Negre, ci mai ales ca jucator extrem de abil la confluenta a doua lumi – Europa si Asia.

Scurt istoric din izvoare diplomatice

Despre cele doua stramtori in cauza – Bosfor si Dardanele – fostul sef al diplomatiei romane Nicolae Titulescu obisnuia sa spuna ca sunt „inima Turciei”, dar in acelasi timp si „plamanii Romaniei”. El opina ca in acest caz cele doua organe vitale nu pot functiona decat intr-un corp comun si ca „simpla intelepciune dicteaza celor doua natiuni sa formeze un intreg”. In ciuda acestor vorbe frumoase, atitudinea Romaniei era in acele vremuri mult mai rezervata vizavi de aceasta decizie unilaterala a Turciei de a remilitariza in 1936 cele doua stramtori. Acest fapt reprezenta abandonarea articolul 23 al Conventiei de la Lausanne din 1923 semnata de Turcia dupa primul razboi mondial prin care cele doua stramtori era declarate libere. Graba in care a dorit Turcia sa rezolve problema a fost determinata in special de remilitarizarea zonei Renaniei de catre Germania lui Hitler, fapt ce contravenea dreptului international si calca in picioare prevederile Tratatului de la Versailles din 1919, dar si Tratatul de la Locarno din 1925 care stipula ca Renania va ramane demilitarizata permanent, oferindu-se astfel o zona tampon de-a lungul Rinului pentru Franta. Ca Romania nu privea cu ochi buni aceasta remilitarizare a stramtorilor de catre Turcia este un fapt elocvent desprins din memoriile diplomatului si fost premier Constantin Argetoianu care in 18 iunie 1936 (cu circa o luna inaintea semnarii noului document – n.a.) nota: “mi-a mai spus (Titulescu -na.) ca inchiderea Stramtorilor este un dezastru pentru noi, ca turcii au facut-o din ordinul rusilor (suntem doar toti aliati sinceri, am observat eu) ca la Montreux nu mai e nimic de facut decat de salvat forma (aceasta eterna forma care acopera neantul si permite celor indrazneti sa-si realizeze toate dezideratele”.

Tatonari pontice

Dar nu numai Argetoianu noteaza aceasta angoasa a Romaniei vizavi de modificarile aduse regimului stramtorilor pe care Turcia le avea in vizor. O colectie de documente (Romania – Turcia,  relatii diplomatice, vol.1, 1923-1938) recent publicate de Directia Arhive Diplomatice din Ministerul Afacerilor Externe (MAE) demonstreaza ca Bucurestii nu era tocmai de acord cu aceasta propunere a Ankarei, ci voiau o solutie negociata cu partenerii din Mica Intelegere, alianta prin care Romania se alatura Cehoslovaciei si Iugoslaviei in incercarea de a  contrabalansa revizionismul maghiar si nu numai. Practic, semnarea acestei conventii maritime a pus si ea umarul la dezintegrarea acestei aliante. La 10 aprilie 1936, Nicolae Titulescu trimitea catre Ministerul Afacerilor Straine de la Bucuresti o telegrama prin care dadea o serie de indicatii conform carora trimisul extraordinar si plenipotentiar al Romania la Ankara la acea vreme, Eugen Filloti, ar fi trebuit sa discute cu partea turca problema remilitatizarii stramtorilor: „Ca raspuns la telegrama Dvs. 684, Rog a vedea pe Tevfik Rustu Aras (minstrul turc de Externe -n.a.) si a-i spune ca sunt adanc indurerat de comunicarea sa (reinarmarea stramtorilor – n.a.). Nu voiesc sa vorbesc pentru moment de fond, ci numai de procedeu. Deja la Londra  Tevfik Rustu Aras a procedat fata de mine intr-un chip pe careu voiesc sa-l judec aci, punandu-ma la curent cu cele ce voia sa faca la Consiliul Societatii Natiunilor, in momentul in care incepea sedinta, atunci cand Iugoslavia discutase chestiunea in ajun.  Tevfik Rustu Aras, in vizita de despartirea ce mi-a facut la Londra, mi-a comunicat ca va inscrie chestiunea inarmarii Stramtorilor la ordinea de zi a intrunirii de la 4 mai, la Belgrad. Procedeul intrebuintat azi de Tevfik Rustu Aras este contrariul propriei sale propuneri. El pune Romania si statele Micii Intelegeri in cea mai grea situatie pentru apararea drepturilor lor fata de Austria, Ungaria si Bulgaria. Ce sorti de izbanda pot sa mai aiba cererile noastre fata de aceste state cand chiar unul dintre aliatii nostri, bazandu-se pe consideratii de securitate si onoare, cere schibarea regimului militar existent. Fac un calduros apel catre  Tevfik Rustu Aras sa amane orice demers pana la discutarea chestiunii la 4 mai, la Belgrad. Nu se poate refuza unui aliat o asemenea cerere, mai ales cand chestiunea est inscrisa pe ordinea de zi. Astept raspuns urgent”, scria Titulescu pentru Filloti. Acestadin urma a procedat asa cum i s-a cerut de la Bucuresti, numai ca ministrul  Tevfik Rustu Aras i-a raspuns ca nu i se poate satisface dorinta, „deoarece demersul si momentul facerii lui sunt stabilite de Consiliul de Ministrii, aprobat de partidul guvernamental si de Presedinteie Republicii, astfel incat ministrul Afacerilor Straine (respectiv Tevfik Rustu Aras -n.a.) nu poate intarzia executarea stricta a mandatului primit”. Ceea ce este la fel de important este ca in 21 iulie 1936, in aceeasi zi in care se semneaza Conventia de la Montreux, tot in aceasta localitate elvetiana, Romania parafeaza Pactul de Asistenta Mutuala cu URSS. Documentul a fost elaborat de Nicolae Titulescu sub presiunea unor amenintari venite din partea omologului sau Maxim Litvinov care i-ar fi spus ca in cazul in care Romania nu ia atitudine in legatura cu ascensiunea extremei drepte in Romania pe fondul remilitatizarii Renaniei, Rusia va reanexa Basarabia „pentru ca facem (noi, romanii -n.a.) politica germana”. Acesta nu si-a mai facut efectul doarece la numai 40 de zile distanta, Titulescu avea sa fie inlaturat din guvernul Tatarascu.

Inconstienta Ucrainei, avantajul Rusiei

Revenind la o data mai apropiata, perioada razboiului rece a insemnat o oaza de liniste in ceea ce priveste eventual situatii militare tensionate in bazinul Marii Negre, realitate datorata in special acestei Conventii de la Montreux. Dupa prabusirea fostei Uniunii Sovietice la inceputul anilor ‘90, se poate afirma ca o mare putere contemporana, Rusia, si doua puteri regionale, Ucraina si Turcia, isi construiesc conceptiile strategice, politice si economice tinand cont de aceasta mare si de spatiul adiacent ei. In aceasta triada, prin prisma parteneriatului strategic cu SUA, Romania a inceput o campanie diplomatica imprumutata parca de la Turcia care se traduce prin „zero probleme cu vecinii”. Este adevarat, intr-o varianta proprie cu nuantele si adaugirile aferente. Daca cu Bulgaria si Georgia, Bucurestii pastreaza relatii si interese comune stranse, in toamna acestui an, seful diplomatiei romane a avut o vizita la Kiev in urma caruia acesta a declarat recent, in cadrul unei intalniri informale cu presa, ca a avut o primire buna „de sus pana jos”. Chiar daca in relatia bilaterala Romania-Ucraina s-a inregistrat o usoara incalzire, in ceea ce priveste jocul la Marea Neagra, Ucraina a dat un semnal extrem de important care practic ii anuleaza orice speranta de aderare la NATO. Prin semnarea unei prelungiri pe 25 de ani a intelegerii ruso-ucrainene ce tine de stationarea flote ruse in porturile ucrainene din Crimeea de la Sevastopol si Feodosia. Pe langa aceasta, Ucraina a permis servicii speciale rusesti FSB sa revina la Sevastopol pentru a asigura securizarea acestei obiectiv. In ciuda unei promisiuni de la reducere a pretului gazelor cu circa 30% de la 330 de dolari la 230 de dolari pe metru cub de gaze, Ucraina a incheiat anul 2011 platind un pret de circa 400 de dolari, fapt ce a pus practic capat unei asa-zise „luni de miere” dintre Ucraina si Rusia, autoritatile de la Kiev dorind in prezent sa actioneze in judecata Rusia. Moscova se apara insa cu intelegerile bilaterale privind pretul si volumul gazelor rusesti semnate inca de pe vremea premierului Iulia Timosenko.

(va urma)

Delegaţiile rusă şi georgiană au reluat miercuri, la Geneva, discuţiile menite să prevină o reluare a ostilităţilor în regiunile separatiste georgiene Abhazia şi Osetia de Sud, după războiul ruso-georgian din august 2008 pentru controlul asupra Osetiei de Sud.
Cea de-a 18-a rundă de discuţii, desfăşurate sub egida Uniunii Europene, Organizaţiei Naţiunilor Unite şi Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, are ca obiectiv prevenirea unei reluări a violenţelor în cele două regiuni, a căror independenţă a fost recunoscută doar de Moscova.
Până în prezent, discuţiile de la Geneva nu au condus la un rezultat sau la un compromis. În timp ce pe teren situaţia rămâne tensionată, Georgia acuză Moscova că nu doreşte să discute despre securitatea şi soarta persoanelor nevoite să-şi părăsească localităţile în conflictul din august 2008.
Runda începută miercuri la Geneva intervine pe fondul unei crize politice în Osetia de Sud, în urma invalidării de către Curtea Supremă a alegerilor “prezidenţiale” din 27 noiembrie, câştigate de opozanta Alla Djioeva împotriva candidatului susţinut de Kremlin, Anatoli Bibilov.

Presedintele Osetiei de Sud, Eduard Kokoiti, cel care conduce din 2001 republica separatista georgiana aflata in centrul razboiului din 2008 dintre Rusia si Georgia, si-a anuntat sambata demisia, conform unei intelegeri la care a ajuns cu opozitia dupa tensiuni generate de scrutinul prezidential. “Demisionez pentru a lupta in continuare pentru consolidarea societatii si intarirea statalitatii Osetiei de Sud”, a anuntat Kokoiti la sediul Guvernului de la Thinvali. Demisia sa intervine la 13 zile dupa esecul alegerilor prezidentiale de a propulasa un castigator clar care sa-l inlocuiasca pe Kokoiti. Acesta din urma nu a mai candidat pentru un nou mandat. Kokoiti l-a numit premierul Vadim Brovtev presedinte in exercitiu pana la organizarea noilor alegeri, la 25 martie 2012. Numirea, care intra in vigoare de la 11 decembrie, este tot parte de acordului la care s-a ajuns cu Alla Djioieva, lidera opozitiei si fosta candidata la prezidentiale. Kokoiti a declarat ca a incheiat aceasta intelegere pentru a preveni o “revolutie portocalie” ca in Ucraina anului 2004. ”Nicio ambitie politica nu merita varsarea de sange”, a spus el. Situatia in Osetia de Sud, a carei independenta unilateral declarata a fost recunoscuta de Rusia in 2008, a devenit tensionata dupa ce Djioieva a castigat turul al doilea al prezidentialelor, la 27 noiembrie, in defavoarea rivalului ei, sustinut de Kremlin, potrivit rezultatelor preliminare. Doua zile mai tarziu, Curtea Suprema a republicii a anulat rezultatul votului, invocand nereguli. Sustinatorii lui Djioieva, care s-a autoproclamat presedinte in ciuda deciziei curtii, organizeaza de atunci demonstratii in principala piata din capitala. in schimbul demisiei lui Kokoiti, Djioieva a fost de acord sa le ceara sustinatorilor ei sa plece acasa. inainte de a-si da demisia, Kokoiti a anuntat numirea lui Eldar Kokoiev ca judecator la Curtea Constitutionala. Kokoiev si-a pierdut functia de procuror general adjunct tot ca urmare a acordului la care s-a ajuns cu opozitia. Alti doi inalti oficiali au demisionat conform intelegerii incheiate cu Djoieva: presedintele Curtii Supreme, Atsamaz Bicenov, si procurorul general Taimuraz Hugaiev. Presedintele a prezentat Parlamentului, sambata, demisiile lor.

UE a decis sa lanseze negocierile cu R.Moldova si Georgia in scopul semnarii acordurilor de liber schimb, se arata intr-un comunicat al Executivului comunitar. Negocierile vor acoperi o gama larga de probleme comerciale si economice pentru aprofundarea cooperarii economice cu Uniunea Europeana. “Dorim sa construim o structura stabila si solida pentru relatii economice apropiate cu Georgia si R.Moldova”, a declarat comisarul UE pentru Comert, Karel De Gucht. „O zona comerciala completa va ajuta Georgia si R.Moldova sa fie mai competitive si sa se bucure de beneficiile pietei unice europene”, subliniaza oficialul UE. „Acest tip de integrare economica este una din pietrele de temelie in relatia cu state din cadrul Parteneriatului Estic”, a remarcat comisarul UE pentru Extindere si Vecinatate, Stefan Fule. “R.Moldova si Georgia au inregistrat progrese suficiente in aplicarea reformelor si au indeplinit o serie de conditii pentru o integrare graduala pe piata comuna a UE”, adauga el. Acordurile de liber schimb vor fi parte a Acordurilor de Asociere, pe care Georgia si R.Moldova le negociaza din iulie 2010 si ianuarie 2010.

Fosta candidata la prezidentialele din Osetia de Sud, Alla Djioeva, si sustinatorii ei cer demisia imediata a liderului Eduard Kokoiti, relateaza RIA Novosti. “Nu il mai toleram pe Kokiti pana la 25 martie”, a spus un purtator de cuvant. “Facem aceasta revendicare ca o conditie a negocierilor”, a subliniat el. Situatia s-a agravat dupa anularea turului doi al prezidentialelor. La 29 noiembrie, Curtea Sprema a anulat rezultatele alegerilor, castigate de Djioeva. Noi alegeri au fost fixate pentru 25 martie. in plus, Curtea i-a interzis lui Djioeva sa participe, pentru ca ar fi comis nereguli la scrutin. Circa 50 de sustinatori ai candidatului opozitiei Alla Djioeva, a carei victorie in fata candidatului sustinut de Rusia, Anatoli Bibilov, a fost anulata de instanta suprema, au petrecut noaptea in corturi instalate in piata centrala din thinvali, la temperaturi sub minus 10 grade Celsius. Alti 100 de protestatari au venit vineri dimineata. Aproximativ 700 de persoane protestasera in piata joi, cerând recunoasterea victoriei Allei Djioeva si denuntând decizia de organizare a unui nou scrutin in 25 martie. “Vom boicota alegerile. Vom iesi toti in strada si vor fi proteste masive”, a declarat Alla Djioeva in fata manifestantilor care aveau pancarte pe care se putea citi “Mai bine murim decât sa traim in genunchi”. Emisarul Kremlinului, Serghei Vinokurov, trimis joi pentru dezamorsarea crizei, se va intâlni cu Djioeva vineri dupa-amiaza pentru consultari.

Viceministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene din R. Moldova, Andrei Popov, a avut marţi întrevederi bilaterale cu prim-viceministrul Afacerilor Externe al Georgiei, Nikoloz Vashakidze, şi cu viceministrul de Externe al Ucrainei, Pavlo Klimkin. Aceştia se află la Chişinău cu prilejul participării la şedinţa Consiliului Coordonatorilor Naţionali GUAM. Principalele subiecte abordate în cadrul întrevederii cu prim-viceministrul de Externe al Georgiei le-au constituit activizarea dialogului moldo-georgian, colaborarea ambelor ţări în problematica integrării europene, impulsionarea cooperării economice, interacţiunea în cadrul organismelor internaţionale şi regionale, consolidarea cadrului juridic bilateral. În context, a fost menţionată importanţa demarării activităţii Comisiei interguvernamentale moldo-georgiene pentru colaborare comercial-economică, astfel urmînd a fi creat un mecanism eficient menit să stabilească direcţiile de bază de dezvoltare a relaţiilor economice, precum şi de realizare a unor proiecte concrete în diverse domenii.
În cadrul discuţiei cu omologul ucrainean, Andrei Popov a subliniat dinamica pozitivă a actualelor relaţii între Republica Moldova şi Ucraina, înregistrată în ultima perioadă, menţionînd că datorită eforturilor comune s-a reuşit reglementarea mai multor subiecte de pe agenda bilaterală. Ambele părţi au remarcat necesitatea menţinerii şi dezvoltării continue a dialogului politic bilateral, examinînd posibilitatea organizării unor vizite la nivel înalt. De asemenea, a fost efectuat un schimb de opinii privind experienţa celor două ţări în domeniul integrării europene. Viceministrul moldovean a apreciat înalt poziţia constructivă a Ucrainei şi rolul activ al acestei ţări în procesul de reglementare a conflictului transnistrean, îndeosebi, în reluarea negocierilor oficiale în formatul “5+2″.

Fragilitatea stabilitatii politice la nivelul republicii separatiste Osetia de Sud a putut fi observata in cadrul alegerilor ce au avut loc la finele saptamanii trecute in aceasta entitate georgiana. Presedintele Curtii supreme a declarat marti ca Alla Djioeva, candidata opozitiei, nu va putea participa din nou la al doilea tur al alegerilor prezidentiale din Osetia de Sud. „Alla Djioeva nu va putea participa la noul tur al doilea al alegerilor. Este privata de acest drept, Curtea constatand ca ea a comis delicte la precedentul scrutin”, a declarat oficialul, citat de RIA Novosti. Curtea Suprema din Osetia de Sud a declarat marti nule alegerile prezidentiale din 27 noiembrie, din cauza incalcarilor legii, a declarat un purtator de cuvant al instantei. Rezultatele aratau ca Alla Djioeva a primit 56,7% din voturi, iar rivalul ei, Anatoli Bibliov, favoritul Moscovei, a primit 46%. Djioeva este fost ministru al Educatiei care a facut campanie pe lupta anticoruptie. Rusia a recunoscut independenta Osetiei de Sud si a ceileilalte republici separatiste georgiene, Abhazia, in 2008, dupa razboiul de cinci zile cu Georgia. Decizia Moscovei a fost condamnata de multe capitale occidentale. De altfel, foarte putine tari au urmat exemplul Rusiei de a recunoaste independenta celor doua republici separatiste, pe care Tbilisi le considera teritoriu georgian aflat sub ocupatie rusa. La 13 noiembrie, alegatorii din Osetia de Sud au votat si in cadrul unui referendum, prin care au fost de acord ca rusa sa fie limba de stat.