Rusia va dubla volumul gazului cumpărat din Azerbaidjan în cursul acestui an, de la 1,5 miliarde de metri cubi la 3 miliarde, a anunţat luni monopolul rus Gazprom.
Un document în acest sens a fost semnat la Soci, în sudul Rusiei, de către şeful Gazprom, Aleksei Miller, şi preşedintele companiei petroliere azere, Rovgan Abdullaev, informează un comunicat al gigantului rus. “Volumul gazului achiziţionat din Azerbaidjan va creşte de la 1,5 la 3 miliarde de metri cubi, iar din 2013 va depăşi 3 miliarde”, menţionează sursa citată.
Aleksei Miller şi Rovnag Abdullaev au afirmat că întărirea cooperării dintre Gazprom şi compania azeră “răspunde intereselor strategice ale ambelor state”.
Azerbaidjanul dispune de rezerve prospectate de gaz natural în volum de până la 1,5 mii de milioane de metri cubi, inclusiv din zăcământul Shah Deniz din sectorul azer al platformei caspice, şi alte presupuse rezerve de 1,2 mii de milioane.
La sfârşitul anului trecut, Azerbaidjanul a anunţat că va lua o decizie privind ruta de export a gazului extras in a doua faza de exploatare a campului gazeifer Shah Deniz catre Europa abia in primul trimestru al anului 2012, a anuntat directorul companiei nationale energetice SOCAR, Rovnag Abdullaiev.
Nabucco (Azerbaidjan-Turcia-Austria), ITGI (Interconectorul Turcia-Grecia-Italia) si TAP (Gazoductul Transadriatic) se afla printre optiunile pentru infrastructura ce va permite transportul catre Europa a gazului extras in a doua faza de exploatare a campului Shah Deniz. O alta optiune o reprezinta planurile companiei British Petroleum, care ar intentiona sa construiasca un gazoduct cu lungimea de 1.300 de kilometri, via Bulgaria-Romania-Ungaria.

Agentia de rating Fitch a confirmat notele BBB atribuite Gazprom si Cailor ferate ruse, dar a redus perspectivele de la “pozitive” la “stabile”, relateaza RIA Novosti. Notele pentru constructorul aeronautic Suhoi si grupul RusHydro, principala societate rusa pentru productia de energie in termeni de capacitati instalate, au fost confirmate la BB, respectiv BB+ , in timp ce perspectivele celor doua au fost reduse la “stabile”, de la “pozitive”. Luni, Fitch a confirmat nota pe termen lung BBB pentru Rusia, revizuind perspectiva la “stabila” fata de “pozitiva” pe fondul “incertitudinii politice” din tara si “perspectivelor economice mondiale mai proaste”. Miscare vine dupa ce Gazprom a redus preturile gazelor pentru mai multe companii europene mari, precum GDF Suez din Franta, in incercarea de a-si pastra cota de piata in conditiile scaderii cererii de carburanti din cauza dificultatilor economice din regiune. Gazprom si divizia Gazpromexport au fost implicate in negocieri de lunga durata referitoare la preturi cu companii din Europa, unde Rusia asigura un sfert din necesarul de gaze. Saptamana trecuta, o sursa apropiata Gazprom a declarat ca pretul mediu al gazelor rusesti in Europa a fost anul trecut de circa 390 de dolari pentru o mie de metri cubi, comparativ cu 308 dolari in 2010. Gazprom a livrat anul trecut peste 150 de miliarde de metri cubi de gaze in Uniunea Europeana.

Republica Moldova va procura gaz de la Gazprom în primul trimestru al anului 2012 în condiţiile vechiul acord. Delegaţia Chişinăului, aflată la începutul acestei săptămâni la Moscova, nu a ajuns la o înţelegere privind semnarea noului contract.
Consilierul preşedintelui Moldovagaz, Andrei Aculov, a declarat că rezultatele negocierilor vor fi făcute publice în zilele următoare. Actualul contract, care urma să expire la 31 decembrie 2011, a fost prelungit pe încă trei luni, timp în care Chişinăul va încerca să obţină semnarea unui contract pe termen lung cu privire la furnizarea gazelor, construit pe o nouă formulă de calcul a costului la gaze. Aceasta ar permite reducerea preţului de import al gazului.
Negocierile cu concernul rus au fost reluate săptămâna aceasta, după o pauză de peste o lună. Discuţiile privind noul contract au fost suspendate după ce, la mijlocul lunii octombrie, Republica Moldova a semnat cel de-al treilea Pachet Energetic al Uniunii Europene, care presupune divizarea companiilor de furnizare şi distribuţie în entităţi diferite.
Administraţia Gazprom a aşteptat să vadă care va fi poziţia oficială a Chişinăului privind modelul de implementare a Pachetului energetic III. Oficialităţile moldovene au declarat că nu vor renunţa la implementarea acestui pachet, dar sunt dispuse să utilizeze un model, care nu ar defavoriza drepturile patrimoniale şi interesele concernului rus, care deţine pachetul de control la Moldovagaz.
Contractul în vigoare a fost semnat în decembrie 2006 şi prevedea majorarea treptată a preţului de import. În consecinţă, preţul de achiziţie a crescut de la o medie de 76,1 dolari SUA pentru o mie de metri cubi în 2005 până la circa 400 de dolari pentru o mie de metri cubi de gaz în trimestrul patru 2011. Doar în acest an, preţul de achiziţie a gazului a crescut cu aproape 35 la sută, iar tariful pentru consumatorii casnici s-a mărit cu 26%.
O consecinţă negativă a acestui fapt este reducerea consumului. Importul de gaze a scăzut de la 1418,6 milioane metri cubi în anul 2005 până la 1187,8 milioane metri cubi în 2010, afirmă Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.

Rusia si Germania isi intaresc contant cooperarea in domeniul energetic. Presedintele Gazprom, Aleksei Miller, si presedintele Siemens AG, Peter Löscher, au semnat luni la Moscova un acord de parteneriat strategic inclusiv in domeniul stocarii subterane a gazului natural, relateaza RIA Novosti. “Documentul prevede extinderea parteneriatului strategic intre cele doua grupuri pe piata rusa si internationala”, arata un comunicat. Gazprom si Siemens vor colabora in domeniul transportului, stocarii subterane si utilizarii gazului natural si lichefiat, in productia de gaz, de condensare a gazului si de petrol, precum si la crearea de echipamente, in sectorul energetic, dar si in ceea ce tine de inovatii, securitatea cladirilor, ecologie, economie de energie si tehnologii medicale. Cele doua societati si-au inceput cooperarea in 1993 prin realizarea unor proiecte in telecomunicatii si automatizarea unor instalatii si echipamente. in iunie 2010, Gazprom si Siemens au semnat un memorandum de intelegere referitor la cooperarea in proiectele din domeniul gazului natural lichefiat.

Liderul separatist, Igor Smirnov, nu doreste sa recunoasca datoriile energetice ale Tiraspolului fata de Moscova. Mai mult, presedintele separatist ar vrea ca republica pe care o conduce sa semneze direct un contract cu Gazprom, fapt ce ar echivala cu recunoasterea acestei republici de catre Moscova. „Oficial, Transnistria nu are datorii fața de Federația Rusa pentru gaz. Avem datorii ale unui subiect al statului nostru, dar avem cu ce sa achitam”. Declarațiile au fost lansate de liderul separatist, Igor Smirnov, in cadrul unei intalniri cu alegatorii, scrie Regnum. Smirnov a declarat ca autoproclamata republica, mai intai de toate, rezolva principala problema a Rusiei – livrarea gazului spre Balcani. Smirnov a mai spus ca Tiraspolul este pregatit sa achite datoriile pentru gazul livrat de Rusia, numai cu condiția semnarii unui contract direct cu „Gazprom”. „Mai mult, avem 150 000 de consumatori ruși, cetațeni ai Federației Ruse, in plus, cei mai mari consumatori sunt agenti economici, care se afla in proprietatea partii ruse – CERS Moldoveneasca, Uzina Metalurgica, Moldovakabeli si alte intreprinderi. Din acest motiv, am propus Moscovei in 2009, ca sa lucram ca regiune a Fedrației Ruse, asa ca avem tarife ca o regiune din Rusia”, a adaugat Smirnov. Acordul incheiat intre Republica Moldova și „Gazprom” nu prevede delimitarea datoriilor intre Moldova și Transnistria. in prezent, datoria autoproclamatei republici depașește cifra de 2,8 miliarde de dolari. Datoria R. Moldovei fața de „Gazprom” constituie 319 milioane de dolari, scrie portalul Unimedia.md.

Lukasenko a pierdut batalia energetica cu Rusia care incearca de ani de zile sa puna mana pe compania nationala de energie din Belarus. Prins in menghina datoriilor si incapacitatii de plata, Belarusul a fost in cele din urma obligat sa isi vanda intreaga industrie energetica gigantului rus Gazprom. Concertul a primit in proprietate sistemul belarus de transport al gazelor naturale, Beltransgaz, potrivit Nezavisimaia Gazeta. Publicatia rusa comenteaza ca prin aceasta miscare razboaiele dintre Moscova si Minsk pe tema gazelor au ramas de domeniul trecutului. Autoritatile de la Belarus se declara satisfacuta de faptul ca de aici inainte vor importa carburant la preturile practicate pe piata interna a Rusiei. Totodata, banii obtinuti din vanzarea societatii ii vor permite sa acopere deficitul bugetar pe anul in curs. Este vorba de aproximativ două miliarde de dolari. In plus, pretul redus al gazelor va permite economii de aproape trei miliarde de dolari. Toate acestea ofera premizele iesirii din criza a acestei tari. Apropierea dintre Rusia si Belarus a consfiintita si de faptul ca atat Kazahstanul, cat si Belarus si-au aratat interesul de a participa la Uniunea eurasiatica. “Experienta ne-a aratat ca aceasta cooperare a noastra, realizata pe mai multe nivele, constituie o resursa uriasa, si partenerii nostri din CSI se intereseaza in legatura cu aceasta structura de integrare”, spunea presedintele rus Dmitri Medvedev, dupa semnarea declaratiei pentru formarea Uniunii la mijlocul acestei luni. “Ne bucuram. Acest lucru demonstreaza ca dorinta de extindere a cooperarii multipartite pe picior de egalitate devine tot mai puternica. Suntem deschisi pentru toti cei care inteleg avantajele de a ne uni capacitatile”, a subliniat liderul rus, adaugand ca Uniunea economica eurastiatica va putea evita problemele cu care se confrunta acum zona euro. Liderul belarus, Aleksandr Lukasenko, a spus ca o procedura speciala, sub forma unei foi de parcurs, va fi pusa la punct pentru toate statele care vor sa adere la Uniunea eurasiatica.

Ucraina, urmatoarea pe lista

Odata terminata „afacerea Beltransgaz”, Gazprom se poate concentra pe Naftogaz Ukrainy. Este adevarat, subliniaza publicatia rusa, dialogul cu Kiev ramane dificil. In plus, Ucraina a pus la punct o serie de masuri, precum anularea taxelor la importul de petrol, ceea ce permite Naftogaz sa se mentina pe linia de plutire. Mai mult, noile reguli vor afecta interesele uzinelor petroliere rusesti din Ucraina, fapt ce complica negocierile privind pretul la gaze pentru Ucraina. Oricum, comenteaza cotidianul, preluarea Beltransgaz si, posibil, a Naftogaz sunt un fleac comparativ cu socul oferit Rusiei de Turkmenistan. In opinia expertilor, dupa ce Ashabad a incheiat contractele cu China privind livrarile de gaze naturale, compania rusa se vede constransa sa-si revizuiasca in sensul unei restrangeri substantiale a planurilor sale referitoare la China. De fapt, Gazprom a pierdut piata chineza. Se ridica, prin urmare, intrebarea cat de solida ramane cea europeana? Chiar avea nevoie Gazprom de Beltransgaz si de Naftogaz? Conform planurilor sale, Rusia este dispusa sa-si asume responsabilitatea pentru 25% din necesarul de gaze naturale al Europei. Odata cu achizitonarea Beltransgaz au aparut doua trasee sigure: cel belarus si Nord Stream care, impreuna, furnizeaza 60 mld mc pe an, indice care aproape se va dubla dupa definitivarea completa a proiectului.

Turcia, saboteaza South Stream

Dar, avand in vedere ca Rusia nu renunta la South Stream se ridica intrebarea de ce lupta Gazprom pentru Naftogaz? In alta ordine de idei, insasi realizarea South Stream a fost pusa la indoiala dupa ce Azerbaidjan si Turcia au convenit constructia unui nou gazoduct spre Europa, cu o capacitate de 16-17 mld.mc pe an. Nu trebuie, de asemenea, neglijata dorinta Europei de a-si reduce dependenta de gazul rusesc. In concluzie, Nezavisimaia opineaza ca actiunile Gazprom in Belarus si, posibil, pe viitor in Ucraina, au un evident caracter politic fara o componenta economica la fel de puternica. Moscova a preluat controlul asupra societatii belaruse Beltransgaz, care asigura tranzitul gazului rus catre Europa, achizitionand, cu 2,5 miliarde de dolari, 50% din aceasta companie in care deja detinea jumatate din capital. Moscova si Minskul negociau de mai multe luni pentru ca Rusia sa preia si cealalta jumatate a companiei, dar nu se intelegeau in privinta pretului. Urmare a acestei tranzactii, Moscova si Minskul au cazut de acord asupra unei scaderi a pretului gazelor rusesti furnizate Belarusului incepand din 2012. Pretul a fost stabilit la 165,6 dolari pentru 1.000 de metri cubi, iar Minskul s-a angajat sa achizitioneze anul viitor 22,5 miliarde de metri cubi de gaz. In plus, cele doua tari au semnat un acord care prevede un credit din partea Rusiei pentru construirea unei centrale nucleare in Belarus.

Normele celui de-l treilea pachet energetic al Uniunii Europene, care îi interzic uneia şi aceleiaşi companii să se ocupe şi de livrarea, şi de transportul de gaz şi energie electrică, ar putea fi contestate. Potrivit ministrului energiei din Federaţia Rusă, Serghei Şmatko, Rusia analizează posibilităţile juridice care i-ar permite să eludeze noile norme europene. De altfel, acest lucru va fi greu de realizat, în cazul în care Gazprom nu va face la rândul său concesii serioase şi nu va permite accesul altor furnizori la gazoductele sale, notează presa rusă. ‘Rusia avea încheiat mai demult cu Europa un acord de cooperare, acord ce nu presupunea înrăutăţirea condiţiilor economice de lucru pentru companiile noastre. În ceea ce priveşte cel de-al treilea pachet energetic, acesta a fost adoptat mai târziu’, a subliniat Şmatko. Potrivit ministrului rus, în prezent Moscova caută posibilităţi de aplicare a respectivului acord, însă ‘dacă nu va găsi astfel de posibilităţi, va contesta acordul’.

Al treilea pachet energetic

Cel de-al treilea pachet energetic al UE, adoptat în 2009, include şase documente care prevăd restricţii privind activitatea companiilor integrate în plan vertical în sectorul energetic. Gazprom este de părere că aceste noi norme înrăutăţesc condiţiile pentru desfăşurarea businessului său în calitate de principal furnizor de gaz natural pentru Europa. Din acest motiv, Moscova s-a pronunţat în repetate rânduri împotriva celui de-al treilea pachet energetic, însă Comisia Europeană nu intenţionează deocamdată să facă unele concesii în această problemă, transmite Agerpres. Între timp, Rusia i-a solicitat Franţei să sprijine încheierea unui acord cu UE privind cooperarea în realizarea de proiecte de infrastructură transfrontaliere pentru exportul de gaz natural şi în activitatea comună a sistemelor electro-energetice. Un document în acest sens a fost semnat vineri, 18 noiembrie, de premierii rus şi francez, Vladimir Putin şi Francois Fillon. În acelaşi document este stipulat că Rusia roagă Franţa să acorde sprijin în vederea acordării pentru gazoductul South Stream a statutului de ‘proiect de interes european’. În opinia experţilor, o schimbare a poziţiei ferme pe care UE a adoptat-o în problema aprovizionării cu resurse energetice va fi greu de obţinut.

Kievul si Moscova au ajuns la o intelegere in ceea ce priveste pretul gazelor furnizate de partea rusa. Contractele semnate in trecut de Iulia Timosenko vor fi modificate acum iar Kievul va face o economie semnificativa. Astfel, Ucraina ar urma sa faca economii de circa sase miliarde de dolari pe an in urma revizuirii contractelor de livrare de gaz cu Rusia, a declarat marti premierul ucrainean Mikola Azarov. “Imediat ce ajungem la un acord privind pretul gazului, vom economisi inca 500 de milioane de dolari pe luna, adica sase miliarde de dolari pe an”, a spus Azarov, citat de RIA Novosti. Marti, cotidianul ucrainean Economiceskie Izvestia a scris ca Moscova si Kievul au convenit asupra reducerii pretului gazului rus pentru Ucraina la 220 – 230 de dolari pentru 1.000 de metri cubi. Informatia nu a fost confirmata oficial inca. Ucraina incearca sa modifice termenii unui acord semnat in 2009 cu Rusia, ce leaga pretul gazului de cel al petrolului, care a crescut mult intre timp. Kievul cere atat ieftinirea gazului livrat, cat si reducerea cantitatii importate. Directorul Naftogaz declara in urma cu circa doua luni a Ucraina spera ca pretul gazelor rusesti sa ajunga la 230 de dolari pe mia de metri cubi. Rusia a marsat pe o contopire a Naftogazului in gigantul Gazprom, solutie refuzata de Kiev. Conflictele legate de pretul platit de ucraineni pentru gazele naturale rusesti a antrenat in trecut mai multe crize care au generat blocarea aprovizionarii statelor europene, lasand o intreaga Europa in frig, motiv pentru care Bruxelles-ul este tot mai hotarat sa actioneze pentru diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze din zona Marii Caspice.

Presedintele azer Ilham Aliyev, jucator strategic important pe harta energetica a Europei

Autoritatile de la Atena au propus oficial Companiei petroliere de stat a Azerbaidjanului (GNKAR) sa participe la licitatia pentru privatizarea companiei de distributie a gazului DEPA, relateaza mass-media regionala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Anuntul vine la cateva saptamani dupa ce oficiali din cadrul companiei petroliere de stat SOCAR, din Azerbaidjan, au demarat negocierile pentru preluarea activelor rafinariei Neftochim, singura rafinarie petroliera din Bulgaria, controlata in acest moment de compania rusa Lukoil. Anterior, oficialii SOCAR si-au manifestat interesul si pentru pietele din Republica Moldova si Ucraina.
Aflat recent, la Baku, ministrul grec al mediului, energiei si schimbarilor climatice al Greciei, George Papaconstantinou, a declarat ca „Grecia este interesata in participarea GNKAR nu doar in procesul de privatizare a DEPA, ci si a altor structuri in domeniu din tara”. Potrivit oficialului elen, GNKAR ar putea, de asemenea, investi in proiectul de gazoduct care leaga Grecia si Italia. „GNKAR ar putea nu doar sa investeasca bani in acest proiect, ci sa si participe la privatizarea acestui gazoduct, sa obtina o cota proprie”, a subliniat George Papaconstantinou. Ministrul a precizat ca DEPA este singura companie din Grecia care nu are datorii si inregistreaza profit.

Gazoduct strategic

Astfel, Republicii Azerbaidjan i se propune sa privatizeze compania DEPA, sa ia parte la constructia tronsonului final al gazoductului ITGI (Interconnector Turcia-Grecia-Italia) si sa devina actionar al acestui gazoduct. In opinia expertilor, Atena ii face Azerbaidjanului propuneri atat de tentante nu doar din cauza situatiei economice dificile in care se afla Grecia, ci si in speranta de a rezolva doua probleme. In primul rand, sa cumpere gaz de la Azerbaidjan si sa-si asigure practic securitatea energetica. In al doilea rand, sa obtina venituri garantate din tranzitul de gaz azer spre Italia, in cadrul proiectului ITGI.
Prin gazoductul ITGI, care va avea o lungime de 800 de km, este planificat sa se transporte gaz din regiunea caspica. Capacitatea gazoductului este estimata la nivelul de 8-10 miliarde de metri cubi. Actionari ai gazoductului sunt compania greaca DEPA si cea italiana Edisson. Grecii sunt convinsi ca ITGI este una dintre cele mai bune variante pentru transportarea gazului azer in Europa. Pentru finantarea proiectului este nevoie de circa 1,5-2 miliarde de dolari. Uniunea Europeana (UE) este dispusa sa aloce 1 miliard de dolari, iar restul de 0,5 miliarde ar putea fi oferiti de Banca Europeana pentru Reconstructie de Dezvoltare (BERD) si de alte surse.

Ofensiva GNKAR

Conform expertilor din domeniu, citati de mass-media regionala, propunerile tentante ale Atenei, in conditiile in care Baku si Ankara au ajuns la un acord final in ceea ce priveste tarifele pentru tranzitul de gaz azer pe teritoriul Turciei, ar putea interesa Azerbaidjanul, care doreste sa iasa pe piata europeana a gazului. Probabilitatea ca situatia sa evolueze in aceasta directie este una mare si datorita faptului ca respectivele propuneri se incadreaza foarte bine in strategia economica a Azerbaidjanului, care presupune investitii in sectoarele energetice ale acelor tari in care se exporta petrol si gaz.
Prima afacere reusita a GNKAR poate fi considerata achizitionarea, in urma cu cativa ani, a terminalului petrolier din Kulevi (Georgia de Vest). Dupa aceasta, Baku a devenit practic proprietarul retelelor de distributie a gazului din Georgia si nu isi ascunde intentia de a privatiza de asemenea sectorul georgian al gazoductului ‘Nord-Sud’, prin care gazul rus ajunge in Armenia. Un at proiect de succes al GNKAR a devenit achizitionarea, pentru suma de 2,04 miliarde de dolari, a pachetului majoritar de actiuni al complexului petrochimic turc Petkim Petrokimya Holding, aminteste cotidianul rus.
La ora actuala, GNKAR desfasoara o serioasa activitate de pregatire pentru participarea la licitatia de privatizare a uneia dintre cele mai mari retele de distributie a gazului din Turcia, ‘Ikdash’, care realizeaza pe piata interna a Turciei 6,5 miliarde de metri cubi de gaz pe an.

SOCAR tinteste Peninsula Balcanica

Compania petrolieră de stat SOCAR, din Azerbaidjan, negociază preluarea activelor rafinariei Neftochim, singura rafinarie petroliera din Bulgaria, controlata in acest moment de compania rusa Lukoil, relatau anterior surse oficiale din cadrul companiei SOCAR, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Totodata, oficialii SOCAR si-au manifestat interesul si pentru pietele din Republica Moldova si Ucraina. Dezvaluirile vin pe fondul intensificarii conflictului dintre autoritatile statului bulgar si Neftochim Lukoil, care a inceput de miercuri sa-si reduca procesarea de titei pentru ca in final sa-si opreasca efectiv productia, dupa ce agentia vamala i-a retras licentele. Concomitent premierul bulgar Boiko Borisov, citat de mass-media regionala, a anuntat ca o celula de criza monitorizeaza situatia de pe piata bulgara a combustibilului, dupa ce rafinaria locala a companiei ruse Lukoil a fost nevoita sa-si opreasca operatiunile pentru cel putin o luna si jumatate. Celula de criza este condusa de ministrul energiei si economiei, Traicio Traikov, din ea mai facand parte seful agentiei vamale, Vanio Tanov, un secretar de stat din Ministerul de Interne, un secretar de stat de la Finante si seful Rezervei de Stat.

Razboiul declaratiilor

Oficialii bulgari mentionati monitorizeaza fluctuatiile pietei de combustibil, dupa ce rafinaria Lukoil nu a mai obtinut licenta pentru vanzarea de produse petroliere. “Sper ca rafinaria, fiind cea mai mare companie de acest gen din Bulgaria, nu va indrazni sa se puna cu statul. I-as sfatui foarte tare pe cei de acolo sa nu faca asta. Ii sfatuiesc ca prieten”, a spus premierul Boiko Borisov. El a afirmat ca va fi de acord sa aiba o intalnire cu sindicatele de la Lukoil Neftochim, daca mai intai ele vor face un miting impotriva conducerii companiei, care nu s-a achitat de obligatiile pe care le avea de mai bine de un an si jumatate. “Asta e legea si ne tinem de aplicarea ei”, a subliniat Borisov.
Neftochim, singura rafinarie petroliera din Bulgaria, controlata de compania rusa Lukoil, a inceput miercuri sa-si reduca procesarea de titei pentru ca in final sa-si opreasca efectiv productia, dupa ce agentia vamala i-a retras licentele. In prezent, agentia vamala intreprinde un inventar cuprinzator al companiei, care este cel mai mare importator de combustibil din Bulgaria, verificand stocurile pe care le are, pentru a evalua valoarea accizelor datorate de Lukoil.

Datorii istorice

Intr-o miscare, considerata mai mult electorala de analistii politici de la Sofia, autoritatile bulgare au declarat ca in momentul in care compania se va achita de toate datoriile, va putea sa vanda din nou combustibil, dar pana atunci va putea sa vanda numai cantitatile care au iesit deja din rafinarie. Vanio Tanov, seful agentiei vamale, a explicat ca rafinaria nu poate opera fara instrumentele electronice de masurare pe care Lukoil trebuia sa si le instaleze in facilitatile de stocare, dar n-a facut-o, prin urmare nu poate opera decat cu combustibilii care deja au iesit din fabrica. O alta posibilitate pentru companie este sa conteste deciza in justitie, dar aceasta va duce la un proces indelungat.
Reamintim ca Valentin Zlatev, directorul general al Lukoil Bulgaria, a fost descris adesea drept “omul care trage sforile in tara”, “magnatul petrolului” si este suspectat ca ar fi “omul din spatele” premierului Boiko Borisov.

Statele balcanice, obiectiv strategic

Anterior ministrul bulgar al energiei si economiei, Traicio Traikov, anunta ca Azerbaidjanul este gata sa furnizeze gaz si alte resurse energetice Bulgariei incepand cu 2014. La randul lor, oficiali ai companiei bulgare Bulgartransgaz au anuntat ca au inceput negocierile cu SOCAR pentru identificarea unor solutii comune, care sa duca la semnarea unor acorduri bilaterale. Sursele citate au mai declarat ca SOCAR şi-a manifestat interesul de a investi in infrastructura energetica a Bulgariei, inclusiv in sectorul petro-chimic.
Reamintim ca recent, preşedintele companiei SOCAR, Rovnag Abudllayev, citat de agenţia azera de ştiri Trend Capital, declara ca SOCAR intenţionează să deschidă circa 300 de benzinării în România în următorii trei ani. Compania azeră a cumpărat la începutul acestui an Romtranspetrol Botoşani. Retailerul de carburanţi din nordul Moldovei deţinea o reţea de 15 benzinării. Presa regionala a anunţat că s-a început rebranduirea acetei reţele sub sigla SOCAR Petroleum.
SOCAR, compania petrolieră de stat a republicii Azerbaidjan, este un colos a cărui valoare de 20 de miliarde de dolari îl plasează pe poziţia 68 între cele mai mari companii ale lumii. Azerbaidjanul este pe locul 27 în lume la rezervele de gaze naturale, cu 849,5 miliarde de metri cubi şi pe locul 19 la rezervele de petrol, cu 7 miliarde de barili.

Canalul Istanbul afectează Nabucco

Conform surselor SOCAR, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, intentia autoritatilor turce de a construi un canal navigabil imens, care sa duca la micsorarea traficului din stramtoarea Bosfor va afecta proiectul european Nabucco, lunga de 3900 de kilometri. La randul sau, profesorul turc Emre Iseri, cadru didactic asociat la Universitarea de Relaţii Internaţionale Kadir Has, citat de mass-media de specialitate, a afirmat ca „Turcia a argumentat întotdeauna că proiecte de tipul Nabucco au darul de a elibera măcar parţial traficul de pe Bosfor. Însă odată cu acest canal, argumentul ar putea deveni redundant”. „Îmbunătăţirea şi ieftinirea tehnologiei de transport a gazului natural lichefiat cu ajutorul navelor, ar putea fi o soluţie mai eficientă decât conducta de gaz” a mai adaugat acesta.
Spre deosebire de Bosfor, canalul Istanbul va putea primi în apele sale orice tip de vas, indiferent de capacitate. Acest detaliu nu a scăpat neobservat de Azerbaijan, unul din principalii furnizori de gaz pentru Nabucco. Reamintim ca România, Georgia şi Azerbaijan au semnat recent, la Bucureşti, un acord de transport al gazelor către UE prin proiectul Azerbaijan Georgia Romania Interconnection (AGRI), care presupune construcţia unor terminale de gaze naturale lichefiate, şi care ar putea fi pus la punct mai repede decât proiectul Nabucco. Potrivit eurasia.org, AGRI ar putea transporta între 6 şi 8 miliarde de metri cubi de gaze naturale lichefiate pe an. Dornici să se extindă pe pieţele europene, SOCAR, compania de stat azeră, s-a îndepărtat în ultima vreme de Nabucco.

2011, anul decisiv pentru Nabucco

Gazoductul proiectat de UE pentru a aduce gaz caspic în Europa pe o rută care să ocolească Rusia a stagnat până acum mai ales din lipsa resurselor. Acum o lună însă, Azerbaidjan şi Turkmenistan au declarat că sunt gata să construiască pe fundul Mării Caspice gazoductul care să lege cele două state, deşi marile state riverane, Rusia şi Iranul, se opun din cauza riscurilor ecologice. Dacă această conductă va deveni operaţională, cantitatea de gaz care ar putea alimenta Nabucco ar putea fi suficientă. Potrivit specialiştilor azeri, până în 2020 extracţiile de gaz din Azerbaidjan ar putea creşte de două ori, de la 27 de miliarde metri cubi la 50-55 de miliarde, în vreme ce majorarea extracţiilor din Turkmenistan se va apropia în 2030 de 250 de miliarde.
Nabucco are nevoie de 31 de miliarde metri cubi de gaze, pe care Azerbaidjanul singur nu putea să-I asigure, iar Iranul, care deţine cea mai mare rezervă de gaz din lume după Rusia, şi Turkmenistan, se află încă pe axa răului din care fac parte statele finanţatoare ale terorismului. De aceea aportul Turkmenistanului este esenţial şi deşi această ţară a semnat déjà o înţelegere pe 30 de ani cu China, rezervele sale de gaz ar fi suficiente să alimenteze ambele conducte, atât spre Orientul Îndepărtat, cât şi spre Occident.
Pe de altă parte, preţul gazoductului Nabucco, estimat în 2005 la 7,9 miliarde de euro, a crescut, conform unui studiu făcut recent de British Petrolium, la 14 miliarde de euro, sumă care ameninţă să facă afacerea neprofitabilă. Preţul minereului de fier folosit la conductele de fier a crescut cu 50 la sută faţă de anul trecut, ceea majorează neaşteptat costurile totale. Gazoductul ar urma să aibă 3.300 de kilometri şi are nevoie de două milioane de tone de oţel, 200.000 de segmente de ţeavă de oţel şi peste 30 de staţii de comprimare a gazului. Marlene Holzner, purtătoarea de cuvânt a comisarului European pentru energie declară că anul 2011 este pentru Nabucco fie anul succesului, fie anul eşecului.
Mulţi experţi atât de la Bruxelles, cât şi din zona caspică susţin că UE s-a apropiat mai mult ca oricând de realizarea gazoductului Nabucco şi că nu ar fi exclus ca până la sfârşitul anului Uniunea Europeană să poată semna, după cum era prevăzut, acorduri cu toţi furnizorii de gaz natural pentru Nabucco şi să înceapă lucrările. Nabucco este puternic susţinut de SUA, pentru care proiectul este la fel de important cum a fost în anii 90 oleoductul Baku-Ceyhan, care aduce petrol caspic din Azerbaidjan prin Georgia până la Marea Mediterană, ocolind Rusia.

Gazprom ocupa Marea Nordului

Gazprom va extrage gaze în Marea Nordului, aceasta fiind una dintre primele iniţiative de producţie ale grupului rus în vestul Europei, în conformitate cu un acord încheiat cu grupul german BASF, relateaza mass-media regionala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Gazprom va deţine participaţii la exploatări de gaze din Marea Nordului operate de divizia Wintershall a BASF, au anunţat vineri cele două companii într-un comunicat comun. Totodata, Wintershall va obţine în schimb mai multe participaţii la exploatările zăcământului Urengoi din Siberia, unde compania germană produce deja gaze în colaborare cu Gazprom.
“Parteneriatul constructiv dintre Gazprom şi BASF/Wintershall ne permite să abordăm proiecte ambiţioase, complexe din punct de vedere tehnic”, a declarat preşedintele Gazprom, Alexei Miller.

Ofensiva Gazprom

Surse oficiale Gazprom, citate de mass-media, au subliniat ca strategia de dezvoltare a companiei presupune o „extindere semnificativa” în Europa de Vest pentru a profita de rentabilitatea acestei pieţe. Astfel, luna viitoare, Gazprom va începe să livreze direct gaze în această regiune, printr-o conductă baltică, deşi eforturile de a obţine accesul direct la clienţi au fost zădărnicite de retincenţa unor guverne europene, precum cel german.
Acordul cu BASF vine după ce Gazprom a încheiat o înţelegere cu o altă companie germană, RWE, pentru a înfiinţa companii energetice mixte în Germania, Marea Britanie şi ţările Benelux, precum şi furnizori de gaze naturale.

Atac la Gazprom

Uniunea Europeană încearcă să reducă dependenţa de Gazprom, furnizorul a circa un sfert din necesarul de gaze al Uniunii Europene, considera expertii in domeniu. Potrivit legislaţiei UE, companiile din sectorul energiei trebuie să separe activităţile de producţie de cele de distribuţie, dar Federatia Rusa este împotriva acestei măsuri care va afecta şi Gazprom.
Comisia Europeană investighează totodată activităţile Gazprom în Europa, pentru a vedea dacă sucursalele grupului încalcă legislaţia în domeniul concurenţei. Astfel, recent Comisia Europeana a efectuat inspectii la subsidiarele Gazprom din Europa, in cadrul unei investigatii antitrust de amploare in sectorul gazelor din zece state UE din Europa Centrala si de Est, in care au mai fost perchezitionate companii precum OMV si RWE. ”Credem ca presiunile in crestere asupra Gazprom sunt un factor negativ, atat in privinta pietei cat si a perspectivelor”, potrivit unei note a bancii rusesti de stat VTB Capital. Un oficial al Comisiei Europene a declarat ca inspectiile fac parte din eforturile de reducere a dependentei continentului de gazele rusesti.

Gazoduct strategic

Preşedintele rus Dmitri Medvedev, cancelarul german Angela Merkel şi premierul francez Francois Fillon vor inaugura gazoductul Nord Stream, între Rusia şi Europa Occidentală, la 8 noiembrie 2011, în Germania, a anunţat saptamana trecuta, serviciul de presa al guvernului francez. Pe lângă cei trei lideri, Mark Rutte, premierul olandez, şi Gunther Oettinger, comisarul european pentru energie, vor participa la această inaugurare marţi la 8 noiembrie, ziua de punere în funcţiune a gazoductului.
Nord Stream, cu o lungime de 1.224 de kilometri, ar urma să permită în cele din urmă transportarea a 55 de miliarde de metri cubi de gaz pe an de la Viborg (Rusia) până în oraşul german Greifswald, traversând apele teritoriale ale Rusiei, Finlandei, Suediei, Danemarcei şi Germaniei.
Potrivit expertilor, citati de mass-media, gazoductul este un proiect strategic ce va permite ocolirea ţărilor vecine cu Rusia (n.r.- Ucraina, Belarus) prin care tranzitează esenţialul gazului rusesc destinat Europei.

Turcia nemulţumită

Ministrul turc al Energiei, Taner Yildiz, a anuntat anterior la CNN-Turk ca tara sa a decis sa nu mai prelungeasca acordul sau cu Rusia, incheiat in urma cu 25 de ani, privind importul de gaz rusesc. Comentariile Turciei la adresa Gazprom au avut loc in conditiile in care grupul a intensificat demersurile de constructie a gazoductului South Stream. Trei mari companii energetice europene, Eni din Italia, EDF din Franta si BASF din Germania, s-au alaturat oficial grupului rus Gasprom ca actionari ai proiectului gazoductului South Stream.
UE promoveaza constructia gazoductului Nabucco, care este sustinuta si de compania turca Botas. Turcia a refuzat sa permita Rusiei sa construiasca South Stream in apele sale teritoriale. in plus, concurenta Rusiei si Uniunii Europene pentru resursele de hidrocarburi din regiunea caspica se intensifica. Rusia furnizeaza, de asemenea, gaz Turciei direct prin conducta Blue Stream, prin Marea Neagra.