Patriarhul rus Kirill debarca in Ucraina

A treia vizita, în decursul ultimului an, a patriarhului Kirill în Ucraina, nu mai lasă nici urmă de îndoială asupra priorităţilor politicii externe ale actualului conducător al Bisericii Ortodoxe Ruse (BOR). Anume în Kiev, se intersectează toţii vectorii geopolitici ai patriarhului Kirill.
În primul rând, Ucraina rămâne cel mai sensibil punct al BOR începând cu „schisma” mitropolitului Filaret şi crearea Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhatului de Kiev (BOU-PK) în 1992. În al doilea rând, anume Ucraina, fiind a doua ca suprafaţă regiune canonică în lumea ortodoxă, devine arena luptei pentru supremaţia mondială dintre patriarhatul Moscovei şi cel al Constantinopolului. Şi nu în ultimul rând, din cauza regiunilor din vestul fostei republici sovietice, unde sunt puternice poziţiile greco-catolicilor, aceste regiuni sunt ieşirea direct spre Occident şi potenţialul câmp „de luptă” cu papa romano-catolic Benedict.
Iar aici patriarhul Kirill are din start un avantaj extrem de important. Odată Stalin, când i s-a reamintit de poziţia politică a papei de la Roma, a întrebat sarcastic: „câte divizii are papa”?. Iar azi nici Benedict, cu atât mai mult nici Bartolomeu nu au divizii sau bombe atomice. Dar rolul „motorului” expansiunii duhovnice ruseşti, ca şi în trecut, poate fi îndeplinit de „baionetele imperiale”. Nu în zadar, în Rusia, sunt foarte populare ideile „ortodoxiei atomice”, iar patriarhul acordă atenţie deosebită obiectelor ministerului apărării (sfinţirea navelor cu propulsie nucleara, purtătoare de rachete, etc.)
De aici devine clară poziţia strategică a Ucrainei, în relaţiile lui Kirilll cu puterea. Până acum tot ce primea până acum biserica de la conducerea statului (restituiri, religia în şcoli, etc.) erau doar plăţi ale vechilor „păcate ale statului”. Anume aici, în Ucraina, unde poziţia BOR este puternică, Kirill are posibilitatea de a demonstra conducerii ruseşti, importanţa şi eficacitatea sa şi să se transforme într-un jucător cu influenţă politică reală in Rusia si spaţiul Comunitatii Statelor Independente (CSI). Importanţa Ucrainei pentru Kirill a putut fi observată şi în problema recunoaşterii independenţei Abhaziei şi Osetiei de Sud. La cererile exprese ale Kremlinului de a include în componenţa sa ortodocşii celor două republici, Patriarhia Rusa a fost nevoită să refuze. Recunoaşterea bisericilor ortodoxe abhaze şi osetine ar fi creat un precedent periculos, care ar fi dus la declararea autocefaliei şi recunoaştere de către Constantinopol a Bisericii locale ucrainene. Insistând pe această poziţie, Kirill a reuşit să obţină din această istorie şi un anumit capital propagandistic, prezentând-o ca pe o dovadă a independenţei BOR faţă de Kremlin. Dar aceasta aduce şi anumite obligaţii pentru Kirill. Ucraina rămâne nu doar epicentrul intereselor sale, dar şi acel al „doilea front”, unde conducerea rusă aşteaptă de la el şi ierarhia Patriarhiei ruse succese imediate. Iar pentru menţinerea prestigiului şi a încrederii Kremlinului, patriarhul trebuie sa obtina anumite succese într-un interval de timp cât mai scurt.

Statistica religioasa

Care sunt „forţele ortodoxe” ale patriarhului Kirill în Ucraina? În primul rând poziţia BOU (PM) (cu patriarhatul la Moscova), cea mai numeroasă şi singura recunoscută de toată lumea ortodoxă. BOU PM are circa 11 mii de eparhii, BOU (PK) (patriarhatul de Kiev) are circa 4500 eparhii, iar BOUA (biserica ortodoxă ucraineană autonomă, care îşi are originea în perioada revoluţiei din 1917) are 1200 eparhii. În afară de acesta, BOU (PM) are şi o autonomie destul de largă, obţinută după evenimentele din 1991-92. Această „filială locală a patriarhiei Moscovei” este practic independentă de Moscova în numirea episcopilor proprii, dar episcopii ucraineni, fiind membri cu drepturi depline a Sinodului BOR, sunt capabili să influenţeze viaţa bisericească din Rusia. Păstrarea acestui status-quo este probabil convenabil ambelor părţi. Cu preţul autonomiei canonice, patriarhia Moscovei, după declararea independenţei Ucrainei, a reuşit să îşi păstreze aici o influenţă reală. Iar liderilor BOU (PM) îi convine aceasta situatie, autocefalia ramurii ucrainene a Patriarhiei ruse putand conduce treptat la supunerea ei totală faţă de puterea locală de la Kiev.

Autocefalia, arma religioasa

Totuşi, poziţiile autocefaliştilor sunt extrem de puternice, iar argumentele lor pot fi cu greu combatute de liderii Patriarhiei ruse. Crearea unei Biserici Locale Ucrainene ar rezolva majoritatea problemelor ucrainene, considera liderii Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhatului de Kiev. Autocefalia ar „vindeca” toate schismele interne ucrainene, iar supunerea canonica fata de Patriarhul ecumenic ar scoate Ucraina de sub influenţa politicienilor de la Kiev sau Moscova, influenta „liberală” si „ecumenica” a Patriarhului ecumenic fiind preferata „mânei duri a Moscovei”.
Autocefalia este considerata, de liderii Patriarhatului de Kiev, o soluţie viabilă şi din punct de vedere al dreptului bisericesc, Constantinopolul avand aceleaşi drepturi canonice asupra Ucrainei ca şi Moscova, mai ales ţinând cont de alipirea scandaloasă a bisericii ucrainene la cea din Moscova din 1686. Autocefalia este justificată şi din punct de vedere istoric, naţiunile se maturizează şi obţin suveranitatea. Moscova, la rândul său, a obţinut în mod similar independenţa faţă de Constantinopol. Independenţa va fi benefică şi pentru relaţiile dintre cele două biserici. Ortodocşii si ierarhiile ucraineana şi rusa ar putea începe relaţiile de la zero, de la egal la egal. Toate cele expuse mai sus, fac proiectul autocefaliei să fie foarte atractiv. Dar Ucraina este un subiect geopolitic prea important, pentru ca problema ei să fie rezolvată în „spiritul iubirii, fraternităţii şi dreptăţii”. 17 mii de eparhii ortodoxe în Ucraina, faţă de 30 mii în Rusia – acesta este preţul problemei, care ar putea schimba total raportul de forţe în lumea ortodoxă. De aceea proiectul autocefaliei nu convine nici conducerii ruseşti, nici lui Kirill cu ambiţiile sale şi cu pretenţiile faţă de biserica ucraineană.

Cruciatul Ianukovici

Victoria lui Ianukovici, a întărit brusc poziţiile patriarhatului Kirill şi ale BOU (PM). Totuşi perspectiva de a pierde Ucraina este destul de reală pentru BOR. Şi aceasta şi din raţiuni obiective. Vladimir Sabodan, Mitropolitul rus al Kievului, împlineşte în acest an 75 de ani. Este o vârstă la care este firească întrebarea – cine îl va înlocui la Kiev? Autonomia relativă, nu îi permite patriarhului Kirill să numească, in mod direct, candidatul său, care ar trebui să convină şi episcopatului ucrainean. Acesta este unul din motive care îl determină pe „pastorul” Kirill să nu îşi lase nesupravegheată pentru mult timp „turma” ucraineană. În această situaţie Kirill ar putea recurge la o soluţie neaşteptată, si anume să încerce să ocupe el însuşi poziţia de conducător al bisericii ucrainene. Această propunere nu ar putea fi refuzata de episcopii ucraineni daca ar fi sustinuta de presiunile conducerilor politice de la Kiev şi Moscova. Obţinerea conducerii mitropoliei ucrainene, ar permite obţinerea de catre patriarhatul Kiril a unei poziţii strategice pentru un „atac” hotărât spre vest. Ar fi o victorie clară asupra patriarhului ecumenic Bartolomeu şi o poziţie excelentă în negocierile cu papa Benedict. În această perspectivă devin clare şi aceste şedinţe „în deplasare” ale Sinodului şi chiar declararea Kievului „capitală sinodală a patriarhatului Moscovei”. Toate acestea, împreună cu vizitele tot mai dese au importanţă de ordin psihologic. Patriarhul îşi marchează teritoriul, sugerându-le episcopilor ucraineni: „eu sunt aici pe teritoriul meu”, „eu sunt puterea reală”, „e timpul să vă obişnuiţi”. Dacă în urma acestor presiuni psihologice se va reuşi să mai taie din elanul „autonom” al episcopilor ucraineni, atunci candidatura lui Kirill, nu va ridica mari obiecţii, ci numai va paraliza definitiv rezistenţa lor. Indirect, despre intenţiile sale electorale, a vorbit inclusiv patriarhul Kirill, care a declarat că vrea să obţină cetăţenia ucraineană.
Astfel, înaintea ultimei vizite oficiale, ofiţerul de presă al Eparhiei Odesei a BOU (PM), protoiereul Serghii Lebedev s-a adresat direct preşedintelui Ianukovici, solicitandu-i acestuia să lichideze înregistrarea BOU (PK). Iar la şedinţa Sinodului de la Kiev a fost aprobata o declaratie, prin care se solicita tuturor „schismaticilor” din Ucraina să se pocăiască şi să se întoarcă în matca patriarhatului Moscovei. Dar, probabil cel mai serios argument al lui Kirill în convingerea episcopilor ucraineni este cel financiar. Patriarhul Bartolomeu nu dispune de surse financiare, pe când partidul lui Ianukovici finanţează la nivel local eparhiile BOU (PM), iar posibilităţile financiare ale lui Kirill şi ale Kremlinului sunt practic nelimitate.
Totuşi, tronul de la Kiev, rămâne încă, doar un vis frumos pentru Kirill. Se va hotărâ trecerea la acţiuni radicale? Ucraina nu este Federatia Rusa. Este o lume politică foarte emoţională şi potenţial explozibilă, orice atentat asupra autonomiei canonice putand provoca reacţii dureroase. Lipsirea (de facto) a BOU (PM) de independenţă ar putea avea un efect contrar: scăderea încrederii în rândurile populaţiei faţă de „biserica moscală”, plecarea masivă a episcopilor din BOU (PM), creşterea influenţei BOU (PK) şi BOUA. Rezultatul „victoriei clare” a patriarhului Kiril ar putea duce la intensificarea diviziunilor politice si religioase din Ucraina.

Mars religios

Faptul că rezolvarea „gambitului” ucrainean este foarte dificilă s-a văzut şi în urma ultimei vizite, produsă în contextul schimbării conducerii de la Kiev. Dacă prima vizită, în Ucraina „oranj” avea ceva dintr-o „incursiune eroică ” în spatele frontului inamic, atunci vizita actuala poate fi comparată ca un marş al victoriei. Totuşi, mulţi comentatori au remarcat lipsa de interes şi iritarea populaţiei faţă de vizită, din cauză utilizării excesive a resurselor administrative. De exemplu, în Odesa, unde erau aşteptaţi 200 mii de pelerini, abia de au fost 10 mii. Complexitatea „problemei” ucrainene poate fi ilustrată şi de relaţiile dintre biserică şi societate în istoria recentă a Federatiei Ruse. Dacă între 1990-2000, BOR avea o autoritate importantă, datorată represiunilor din perioada sovietică, atunci începând cu 2000, a devenit evident că BOR a preferat să convertească această autoritate în relaţii privilegiate cu statul şi nu în grijă faţă de populatia ortodoxa rusa. Ca rezultat observăm, azi, un tandem unit dintre puterea laică şi BOR (practic cu rol de ideolog oficial) şi totodată scăderea încrederii în BOR a componentei active a societăţii ruse, mai ales în rândurile intelectualilor care au depus eforturi considerabile pentru renaşterea bisericii.

Arme ideologice

În afară de tactica „profilaxiei schismei”, Kirill mai foloseşte în Ucraina şi alte „arme”. Referitor la „lumea rusă”, această construcţie ideologică poate fi realizată numai în cazul in care la baza sa va sta dorinţa benevolă a populatiei. Nimeni, teoretic, nu neagă că ucraineni, belorusii şi ruşii sunt popoare înfrăţite. Altă situaţie este cazul relaţiilor politice, în cadrul cărora încă din timpul Rusiei Kievene s-au adunat multe ambiţii şi răutăţi. În locul rezolvării lor, ideologii preferă poveşti frumoase despre „lumea rusă”. Dar toată construcţia se bazează doar pe tradiţii şi relaţii de bună vecinătate. Anume acesta ar trebui să fie rolul patriarhului – să diminueze efectul negativ al acţiunilor politicienilor, prin acţiuni şi cuvinte necesare. Aici şi este punctul slab al lui Kirill şi echipei sale. Ambiţiile patriarhului nu prea corespund imaginii unui „pastor bun”. Cucerirea Ucrainei are drept scop şi să demonstreze Kremlinului că argumentele puterii patriarhale sunt foarte serioase din punct de vedere geopolitic. Kirill, în Ucraina este, într-un fel, la el acasă, pe când Putin şi Medvedev sunt în cel mai bun caz oaspeţi de onoare.
„Preoţia mai presus decât împărăţia” acesta este principiul dupa care se conduce Kirill. Ucraina este doar primul cap de pod, necesar pentru acţiunile viitoare din Vest, acolo unde el poate lupta pentru supremaţia mondială cu papa Benedict şi cu liderii lumii musulmane. Şi „cartea câştigătoare” în această situaţie pentru el îl reprezintă forţa Rusiei şi strategia ei geopolitică.
„Summit-ul liderilor religioşi”, un „comitet religios pe lângă ONU”, câteva din proiectele religioase ale lui Kirill, pe care el le-a demarat ca mitropolit, au fost uitate de opinia publică. Toate aceste proiecte îşi vor juca rolul lor în viitor. Kirill nu trebuie subestimat, iar scopul său nu este doar Ucraina, ci lupta pentru „puterea spirituală” la nivel mondial.

Votca Putinka, scumpita de Kremlin

Guvernul de la Moscova, condus de fostul presedinte rus Vladimir Putin, intentioneaza să majoreze accizele la alcool, ceea ce va duce la dublarea preţului votcii pe piata interna a Federatiei Ruse in următorii doi ani, relateaza surse oficiale de la Moscova, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Decizia guvernului Putin este parte a unei ambiţioase campanii de stat care vrea să neutralizeze legedarul obicei al multor ruşi de-a bea alcool în exces. Producătorii de băuturi avertizează însă că măsura va determina o creştere în producţia ilegală de băuturi etilice, relateaza mass-media locala.
Alcoolismul este una din cele mai răspândite cauze de deces în Rusia. Cantitatea medie de alcool pur consumată de populaţie s-a dublat în ultimii 20 de ani, iar potrivit statisticilor oficiale, aproximativ 4 milioane de ruşi se află în evidenţă ca alcoolici. O parte a problemei, scrie BBC News, este că votca, băutura de căpătâi a ruşilor, este foarte ieftină. La începutul acestui an guvernul a impus un preţ minim pentru o sticlă de votcă, iar acest preţ minim este aproape dublu faţă de preţul unor mărci care se găsesc în magazinele din Rusia.
Astfel, ministerul rus al Finanţelor a propus un ambitios plan fiscal de majorare a accizelor la bauturile spirtoase. Până în 2012, în aceste condiţii, preţul unei sticle de votcă se va dubla. O problemă este însă, aşa cum subliniază producătorii autorizaţi de alcool, că piaţa ilegală va înflori. Efectele ar putea fi dezastruoase pentru că până şi în prezent mulţi ruşi mor anual din cauza băuturilor contrafăcute. Există, de asemenea, şi o doză de scepticism naţional cu privire la capacitatea guvernului de-a pune în practică astfel de măsuri, judecând după gradul ridicat de dependenţă al ruşilor şi după profitul mare al firmelor producătoare de bauturi alcoolice, si ale caror proprietari sunt considerati apropiati ai Kremlinului.

Strategia anti-vodca

Reamintim ca premierul Federatiei Ruse, Vladimir Putin, a aprobat recent un proiect de combatere a alcoolismului ce vizeaza diminuarea cu peste 50% a consumului de alcool si anihilarea pietei negre a bauturilor contrafacute din Federatia Rusa, relateaza mass-media locala, citata de agentiile internationale de presa. “In prima etapa (2010-2012), consumul de bauturi alcoolice pe cap de locuitor va fi redus cu 15%. In cea de-a doua (2013-2020), piata neagra a bauturilor alcoolice va fi eradicata; consumul de produse pe baza de alcool va fi redus cu 55%”, se arata in legislatia initiata de Guvernul rus.
Conform documentului, diminuarea consumului de alcool pe cap de locuitor cu 55% pana in 2020 va fi realizata datorita inaspririi actiunilor penale pentru incalcarea legislatiei ce reglementeaza producerea si vanzarea de alcool, reducerii semnificative a numarului de reclame la bauturi alcoolice si unei noi politici de stabilire a pretului in functie de continutul de alcool etilic din produse. Autorii proiectului mai amintesc ca in perioada 1914-1917, Rusia era tara din Europa ce consuma cel mai putin alcool pe cap de locuitor (0,83 de litri pe an), consumul de bauturi alcoolice crescand incepand din 1975. Astfel, un rus consuma 5,4 litri de alcool in stare pura la inceputul anilor ‘90 si 10 litri in 2008, o crestere de 80% in aproape 20 de ani.

Pret minim

Federatia Rusa a impus, de la 1 ianuarie 2010, un pret minim pentru vodca, intr-o incercare de a-i impiedica pe rusi sa cumpere ilegal produse alcoolice de pe piata neagra, relateaza mass-media de la Moscova, citata de agentiile de presa internationale. Pretul minim a fost stabilit la 89 de ruble (n.r.-aproximativ 2,9 dolari) pentru o jumatate de litru de vodca, iar masura a intrat deja in vigoare, avand ca scop declarat lupta impotriva contrabandei cu alcool produs ilegal si vandut la preturi scazute. “Intrarea in vigoare a acestei masuri ii va priva pe producatorii de pe piata neagra de principalul lor avantaj – pretul mic”, a declarat Dmitri Dobrov, purtator de cuvant al Asociatiei Producatorilor de bauturi alcoolice din Federatia Rusa, citat de Interfax, si preluat de mass-media internationala.
Conform agentiei Interfax, vanzarile pe piata neagra ating jumatate din totalul vanzarilor de vodca in Rusia. Autoritatile ruse considera ca o mare parte a votcii contrafacute provine din statele limitrofe Federatiei Ruse, precum Ucraina, Belarus, Kazahstan, China, dar si din foste state sovietice precum Republica Moldova si Armenia. Anual, sute de imigranti legali si ilegali din aceste state sunt condamnati de justitia rusa pentru implicare in astfel de operatiuni de contrabanda. Organizatiile pentru apararea drepturilor imigrantilor au acuzat, in mod repetat, autoritatile ruse ca prin arestarile masive efectuate in randul imigrantilor incearca sa musamalizeze implicarea unor inalti oficiali rusi din cadrul militiei si organelor de securitate in operatiunile de contrabanda. In afara consecintelor economice pentru producatori, vanzarea de alcool de contrabanda are consecinte si asupra starii generale de sanatate a populatiei ruse, provocand anual sute de decese.

Votca de criza

Peste trei sferturi dintre rusi fac economii in tip de criza, exceptie facand insa votca, pentru care vanzarile sunt in crestere, atat in magazine cat si in cazul produselor de fabricatie ilegala, informeaza un articol publicat recent in cotidianul rus Nezavissimaia Gazeta. Citand un studiu al societatii de consultanta Nielsen, cotidianul rus Nezavissimia Gazeta sustine ca vanzarile de votca au crescut cu cinci procente in 2009 comparativ cu 2008. De asemenea, a crescut si consumul de votca produsa, in mod ilegal, de cetatenii rusi de la aproximativ 700 milioane litri, in 2008, la 750 milioane litri in 2009, a declarat directorul Centrului de cercetari pentru piata alcoolului din Rusia, Vadim Drobiz, citat de Nezavissimaia Gazeta. In paralel, vanzarile de alcool in restaurante sunt in scadere, rusi preferand “din ce in ce mai mult sa cumpere bauturi alcoolice din magazine pentru a le consuma acasa”, a adaugat Vadim Drobiz. “Criza economica a antrenat dupa sine o crestere a consumului de alcool, nu doar in Rusia ci in intreaga lume. Aceasta are legatura cu nevoia indispensabila de destindere psihologica”, a explicat expertul rus.

Ingrijorare prezidentiala

Presedintele rus Dmitri Medvedev, ingrijorat ca populatia consuma mai mult alcool in prezent decat in anii ‘90, i-a indemnat pe rusi sa bea mai putin, relateaza agentiile internationale de presa. “Bem mai mult in prezent decat in anii ‘90, desi acelea erau timpuri dificile”, a declarat Medvedev, citat de agentia rusa de presa ITAR-TASS. Ministrul Sanatatii, Tatiana Golikova, urmeaza sa puna la punct o strategie impotriva consumului de baturi alcoolice. “Trebuie sa pregatim un program corespunzator si sa luam masurile adecvate”, a declarat Medvedev.
Un raport realizat de revista medicala „The Lancet”, si citata de mass-media internationala, a aratat ca alcoolul provoaca o jumatate dintre decesele inregistrate in randul rusilor cu varste intre 15 si 54 de ani. Votca face parte din cultura Rusiei, in pofida eforturilor liderilor precedenti de a pune capat acestui obicei. O campanie impotriva alcoolului, lansata in 1986 de presedintele URSS, Mihail Gorbaciov, a dus la o dezvoltare masiva a productiei ilegale de alcool de slaba calitate, populatia din fostele republici unionale incepand astfel sa consume parfumuri sau alte lichide de acest tip care contin alcool.
Scaderea populatiei din Rusia a provocat ingrijorare la Kremlin, presedintele Medvedev anuntand formarea unei comisii federale care sa identifice masuri de combatere a scaderii natalitatii. Un raport al ONU din luna aprilie 2009 a aratat ca alimentatia nesanatoasa, fumatul si consumul masiv de alcool a provocat cresterea masiva a numarului de bolnavi cronici, care, combinate cu emigratia cronica si mortile violente, ar putea provoca scaderea drastica a populatiei ruse de la 142 de milioane, in prezent, la 131 de milioane de persoane, in 2025. Conform revistei „The Lancet”, citata de mass-media rusa, speranta de viata a cetatenilor rusi este de 59 de ani pentru barbati si 72 de ani pentru femei.

„Putinka” forever

Votca “Medvedeff”, numita dupa presedintele rus Dmitri Medvedev, nu a reusit sa se impuna in fata popularei “Putinka”, numita dupa premierul Vladimir Putin, relateaza cotidianul rus Vedomosti. “Spre deosebire de Putinka, Medvedeff nu suna foarte ruseste, nu este un produs foarte atragator”, considera expertul in marketing Aleksandr Ieremenko, care a subliniat ca terminatia “eff” aminteste de aristocratii rusi refugiati in Franta, care au adaugat o terminatie franceza la numele lor. “Medvedeff” a fost lansata pe piata in luna decembrie 2009, dar nu a reusit sa cucereasca din piata pe care o are Putinka (4,4% din piata de votca ruseasca). Acest esec comercial reflecta insa si realitatea politica, avand in vedere ca Medvedev nu este atat de popular ca Putin. Reamintim ca actualul premier a imprumutat numele sau mai multor marci populare de bauturi alcolice si nonalcolice, existand propuneri pentru botezarea cu numele Putin a unui rau siberian si un varf de munte din regiunea Caucazului rusesc. Totodata, mass-media rusa a evidentiat cresterea numarului de nou-nascuti din statele CSI, botezati cu numele Putin.

Votca politica

Reamintim ca in luna septembrie 2009, magistratii Tribunalului districtual din Donetk (n.r. – estul Ucrainei) au examinat o reclamatie prin care fostul presedinte ucrainean Viktor Iuscenko este acuzat ca promoveaza alcolismul in randul populatiei ucrainene. Reclamantul a declarat ca va aduce in fata justitiei o serie de fotografii mult mediatizate de presa, in care Iuscenko aparea cu un pahar de votca, in timpul unei ceremonii dedicate Zilei Independentei Ucrainei, 24 august. In opinia avocatului, prin frecventele sale aparitii in public cu paharul de bautura, seful statului nu doar ca face propaganda unui stil de viata nesanatos, ci si comite de-a dreptul acte lipsite de patriotism. “Presedintele are datoria sa ridice prestigiul Ucrainei in lume, in schimb el devine protagonistul unor reportaje de scandal”, a declarat presei avocatul indignat, care si-a amintit ca, de Ziua Victoriei, 9 mai, Iuscenko s-a urcat la volanul Mercedesului sau dupa ce a baut cu veteranii de razboi traditionalul paharel cu 100 de grame de votca, asa cum se facea pe front.
“Cum poti sa te lupti dupa aceasta cu sofatul in stare de ebrietate, din cauza caruia mor anual mii de oameni?”, se intreaba retoric avocatul Vladimir Olentevici, care spera ca presedintia va trimite la tribunal instiintarea privind primirea citatiei, plus obiectiile pe fond in legatura cu actiunea intentata de el. Atunci judecatorii vor putea sa examineze actiunea si in absenta paratului.
Avocatul din Donetk spera ca justitia sa-i interzica presedintelui Ucrainei consumul de alcool in public. “Nu ma bag in viata lui privata, dar tinand cont ca un presedinte are indatorirea sa poarte de grija tarii 24 de ore din 24, eu i-as recomanda sa-si pastreaza mintea treaza”, a mai spus el. Olentevici ii pretinde lui Iuscenko sa evite si expresiile vulgare in spatiul public, aratandu-se deranjat de faptul ca, intr-o altercatie verbala cu premierul Iulia Timosenko, la o reuniune a Consiliului National pentru Securitate si Aparare, presedintele ucrainean a rostit in fata camerelor de televiziune cuvantul “c…r”. Enervat la culme, Iuscenko aproape ca a tipat atunci la Timosenko: “Ati aranjat relatiile din parlament numai pe baza de coruptie. La dumneata totul se tine pe mita. Si daca nu le vei plati partenerilor dumitale din Rada Suprema, daca acestia nu isi vor cumpara un nou Lexus, atunci, scuza-ma, iti vor intoarce c..rul!” In reclamatia sa, Olentevici cere de asemenea justitiei sa-i interzica presedintelui Ucrainei sa foloseasca pe viitor acest cuvant. “Am consultat special dictionarele, scrie clar acolo, ca este un cuvant vulgar”, a explicat el, spunand ca, prin cuvintele pe care le utilizeaza in public, Iuscenko i-a incalcat dreptul de a fi cetatean al unei tari cu prestigiu in lume

Bomba ruseasca

Votca face parte integranta si din procesul de productie al celui mai luxos si mai extravagant SUV din lume, care costa 1,6 milioane de dolari si va fi lansat in 2010. Acesta este blindat, are interiorul captusit cu piele din penis de balena, geamuri placate cu aur, dar si diamante incrustate in ceasurile de bord. Totodata, Dartz Prombron Monaco Red Diamond Edition vine la pachet cu trei dintre cele mai scumpe sticle de votca din lume, decorate, la randul lor cu aur si pietre pretioase. In spatele acestei creatii sta o companie ruseasca, Russo-Baltique, ce vrea sa celebreze, intr-un stil absolut inedit si impresionant, trecutul glorios si implinirea a 100 de ani de la infiintare. Impozanta masina de teren este innobilata mai ales prin prezenta celor trei sticlute de votca, evaluate la sute de mii de dolari fiecare. Acestea trebuie insa expuse ca opere de arta, nu consumate si sunt oferite ca bonus. Potrivit site-ului companiei producatoare, fiecare recipient, replica in miniatura a radiatoarelor cu care erau dotate automobilele Russo-Baltique la inceputului secolului XX, este confectionat din monede de aur aflate in circulatie intre anii 1908-1912 (aproximativ in perioada fabricarii primului autovehicul al companiei). In plus, dopul este din aur alb si galben, continand o replica incrustata cu diamante a Vulturului Imperial Rusesc, emblema familiei imperiale tariste.

Biserica Apostolica Armeana dinamiteaza pacea religioasa din Georgia

Erevanul consideră crearea unei eparhii separate a Bisericii Apostolice Armene pentru regiunea georgiana Javakheti, majoritar armeana, o problemă de securitate naţională, relateaza mass-media armeana, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Recent, liderul Mişcării Neoconservatoare din Armenia (MNA) Eduard Abrahamyan a declarat că Eparhia georgiană a Bisericii Apostolice Armene (BAA) face faţă cu mare dificultate problemelor armenilor din Georgia. În acest sens, liderul partidului consideră că este necesară crearea unei eparhii separate în Javahketi. Potrivit lui, necesitatea creării eparhie Javahketi este motivată prin faptul că, problemele din regiune ar fi rezolvate de clerul armean zilnic, în timp ce în prezent,  conducerea Eparhiei georgiene vizitează regiunea doar periodic.

Autonomie religioasa

”În plus, crearea unui eparhii separate în Javakh va creşte semnificativ gradul de autonomie al regiunii, care va consolida regiunea, ca un factor etno-politic. Aceasta va avea în primul rând un mare impact moral şi psihologic pentru armenii din Javakh. Deschiderea acestei eparhii a Bisericii Apostolice Armene este o chestiune de securitate naţională a Armeniei. Acest pas va fi un răspuns adecvat la crearea pe teritoriul Armeniei a Eparhiei Lori – Tashir a Bisericii Ortodoxe Georgiene. MNA îşi asumă cheltuielile pentru întreţinerea a unuia sau doi preoţi din viitoarea Eparhie” a declarat Abrahamian.

Istorie zbuciumata

Javakhk, astfel numesc armenii regiunea Javakheti de pe teritoriul Georgiei, care este parte a provinciei Samtskhe-Javakhketi, este zona majoritar armeana, zguduita periodic de intensificarea activitatilor secesioniste armene, sprijinite de Federatia Rusa.
În opinia istoricilor armeni, Biserica Apostolică Armeană este reprezentată ca entitate separată în Georgia începând cu secolul al V-lea (afirmaţie contestată de istoricii georgieni). Potrivit clerului armean, Biserica Apostolică Armeană are construite pe teritoriul Georgiei, mai mult de 600 de clădiri şi anume: biserici, capele, seminarul teologic, care mai târziu au fost ocupate de către Biserica Ortodoxă Georgiană (GOC). BAA solicita autoritatilor armene returnarea acestor proprietati. Reprezentanţii GOC nu sunt de acord cu învinuirea de confiscare a instituţiilor religioase armene. Împotriva acestei iniţiative s-a pronunţat, de asemenea, şi Parlamentul din Georgia.
Biserica Apostolică Armeană este cea mai mare instituţie religioasă de pe teritoriul Armeniei. Ea are propriile eparhii în Iran, Egipt, America de Nord, Australia, Marea Britanie, Grecia, România, Bulgaria, Germania, Elveţia, Georgia, Ucraina şi Nagorno-Karabah. Pe teritoriul Federatiei Ruse Biserica Apostolică are două eparhii, si anume Eparhia Novo-Nakhichevan a Rusiei cu sediul la Moscova, precum şi Episcopia din sudul Rusiei, cu centrul în Krasnodar.

Opozitie georgiana

După cum declara consilierul preşedintelui Georgiei, Vahan Bayburt, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS, îi sunt neclare încercările de a crea o Eparhie separată a Biserica Apostolice Armene în Javakheti. „La urma urmei, Georgia e o ţară mică. Şi după cum se ştie, unele Eparhii ale Bisericii Apostolice Armene, cu sediul în ţări mari acoperă necesităţile tuturor enoriaşilor din ţara respectivă. Cred că deschiderea unei Eparhia separate în Javakheti nu este necesară” a subliniat Vahan Bayburt, un apropiat al conducerii Bisericii Ortodoxe Georgiene.
De menţionat este faptul că semnificaţia specială a Bisericii Apostolice Armene este clar stipulata în Constituţia Armeniei, fapt considerat normal de oficialii armeni, deoarece crearea Armeniei ca stat independent a fost posibilă datorită bisericii. Conform Constituţiei, Republica Armenia este succesorul Republicii Democrate Ararat (Armenia), înfiinţată în mai 1918 din teritoriile azere ocupate de către naţionalişti armeni. Şi anume BAA, şi  partidul revoluţionar „Daşnakţiutun” creat de ea a condus capturarea teritoriilor din Azerbaidjan, distrugerea a populaţiei civile care trăiau în aceste regiuni. Şi BAA a susţinut prin toate mijloacele separatiştii armeni din Nagorno-Karabah.

Federalizare etnica

De aceea, autorităţile georgiene sunt foarte precaute la informaţiile despre încercările autorităţilor armene de a crea o eparhie separată în Javakheti. Menţionăm faptul că, în decembrie 2008, Consiliul ONG-urilor armene din provinciile georgiene Samtskhe-Javakheti şi Kvemo Kartli, au venit cu o declaraţie în care se spunea că formarea unui stat federal este singura variantă posibilă pentru dezvoltarea Georgiei. În declaraţie se mai cerea ca Samtskhe-Javakhetiei şi zonelor locuite de armeni, să li se acorde statutul de subiect suveran al Georgiei Federale, cu puteri largi de auto-guvernare. Altă cerinţă era aceea de acordare limbii armene statutului de limbă de stat în viitoarea autonomie. Dar cererile naţionaliştilor armeni nu se limitează doar la cereri de autonomie. Astfel, Centrul de Analiză din Erevan „Mitk” susţine că „Javakhk, fiind regiune istorică armeană şi acum fiind populată de armeni în proporţie de 70% este, de fapt, Armenia, deşi nu este inclusă în hotarele legale ale ţării”.

Kremlinul, gata sa desfasoare rachete S-400 in spatiul CSI

Sistemele de aparare antiaeriana de ultima generatie C-400 „Triumf” pot fi amplasate in statele membre ale Organizatiei Tratatului de securitate Colectiva  (OTSC), relateaza portalul „Analitika”, citand surse oficiale ruse, si aducand ca argument acordul in vigoare, dintre statele membre ale OTSC, de aparare antiaeriana.
Conform expertilor, declaratia facuta recent de catre Seful Statului Major al Fortelor Aeriene ale Federatiei ruse, generalul Vadim Volkovitkii despre posibilitatea amplasarii de rachete C-400, indica faptul ca Rusia este deranjata de intentia SUA de a amplasa sisteme de aparare antiaeriana in Turcia si Romania. „SUA intentioneaza sa instaleze sisteme Patriot PAC-3, iar C-400 pot concura cu Patriot”, a declarat Volkovitkii.

CSI antiaerian

Expertul militar Artrun Ovanissean, crede ca sistemele C-400 pot fi foarte eficiente in apararea antiaeriana: „C-400 pot pe o distanta de 600 km sa identifice pana la 100 de tinte, iar pe o distanta de 400 km pot distruge simultan 24 de tinte. C-400 poate distruge tintele la inaltimi intre 10 m si 30 km”. El a mentionat ca principala conditie pentru o activitate efectiva al sistemelor C-400 este necesara asigurarea unui sistem centralizat de comanda. Iar primul pas a fost facut – acordul de creare a unui sistem unic de aparare antiaeriana al tarilor membre OTSC si CSI.  Ovanessian a mai declarat ca  amplasarea sistemelor C-400 este indreptata impotriva sistemului de aparare antiaeriana american, tarilor NATO si, in special, impotriva Turciei. Conform expertului, Turcia a acumulat prea multe mijloace militare ofensive: „Turcia s-a inteles cu SUA privind achizitionarea a 100 de avioane F-35, iar cresterea puterii ofensive a acestei tari nu poate sa nu ingrijoreze Rusia” .
De mentionat, ca si agentia de presa RIA Novosti, citand surse oficiale de la Moscova, a precizat ca Rusia va instala sisteme C-400 in tarile CSI, mentionand ca aceste sisteme vor fi utilizate atat in cadrul sistemului de securitate colectiva, cat si pentru apararea antiaeriana a CSI.

Imigrantii economici din CSI platesc pretul crizei din Rusia

In relatia cu tarile membre ale Comunitatii Statelor Independente (CSI), Federatia Rusa trebuie sa renunte la rolul de „frate mai mare”, dar in acelasi timp sa majoreze semnificativ asistenta economica acordata acestora, recomanda Institutul pentru dezvoltare contemporana din Federatia Rusa (INSOR), consiliul de administratie al carui este condus din 2008 de presedintele Dmitri Medvedev, in studiul “Interesele economice si sarcinile Rusiei in CSI”, citat de mass-media de la Chisinau. Studiul lansat la inceputul lunii martie 2010, constata reducerea semnificativa a influentei economice a Rusiei in spatiul CSI in favoarea UE si a Chinei. Astfel cota Rusiei in exporturile in tarile CSI a scazut de la 42% in 1995 la 28% in 2000 si la 15% in 2008, iar  la import cota Rusiei s-a redus de la 48% la 45% si la 32,5%, respectiv. In ciuda declinului in comertul extern al tarilor CSI, Rusia continua sa fie unul dintre parteneri comerciali cei mai importanti. Astfel in 2008, Rusia a fost principalul partener la export pentru Armenia, Belarus, Kargazstan, Turkmenistan si Ucraina, in timp ce la import – pentru toate tarile CSI, cu exceptia Georgiei si Moldovei.
Deosebit de sensibila este dependenta sectorului agrar al tarilor CSI de livrarile in Rusia, care serveste drept principala piata de export pentru produsele agricole. In 2008, mai mult de 30% din exporturile agricole ale CSI au avut ca destinatie Rusia, se mai arata in raport.

Prognoze pesimiste

Conform studiului, volumul comertului dintre statele membre CSI va cunoaste un declin semnificativ. Potrivit celor mai recente calcule si tinand cont de procesele integrationiste ce au loc intre unele state CSI si Rusia, rolul pietei rusesti in cel mai bun caz va ramane la fel, dar cel mai probabil ca va cadea.
De exemplu, ponderea Olandei in exporturilor rusesti (12% in 2009) este deja mai mare decat a Comunitatii Economice Eurasiatice (9,6%), in timp ce cota Chinei in importurile Rusiei (13,6%) – depaseste cota tuturor statelor CSI (13,0%). Expertii INSOR sustin ca pana in anul 2020 cota Rusiei in exporturile statelor CSI se va mentine in limitele de 15,5-16,0%. La capitolul importuri situatia este mai rea: ponderea CSI in ambele scenarii va scadea de la nivelul actual de 13% la mai putin de 10%, constata expertii rusi. Chiar si in cadrul Uniunii Vamale (Rusia, Belarus si Kazahstan) nu se va atesta o crestere semnificativa a schimburilor comerciale.

Migrantii, cheie a dominatiei ruse

Studiul constata ca unul dintre lianturile cele mai importante intre Rusia si mai multe state din CSI, in special din Asia Centrala, il reprezinta fluxurile mari de migratie, in care sunt interesate nu numai tarilor exportatoare de forta de munca ieftina, dar si Rusia. In ultimul deceniu, fluxul de imigranti la munca din statele-CSI, in Rusia a crescut semnificativ. In 2008, in conformitate cu datele Serviciului Federal de Migratie (FMS), in Rusia lucrau legal 1780 mii de cetateni din CSI, in timp ce in 2000 – 106 mii. Numarul real de imigranti ilegali din Rusia este estimat la 10-20 mil. de oameni. Rusia este principalul importator de forta de munca din Uzbekistan, Tadjikistan, Ucraina, Kargazstan, Moldova si Armenia.
Potrivit Bancii Centrale a Rusiei, in perioada 2000 – 2009, platile totale ale Rusiei in cadrul migratiei fortei de munca in beneficiul statelor CSI, au depasit 68 mlrd USD. Unele estimari arata ca imigrantii la munca contribuie cu 3-5% din PIB-ul Rusiei. Daca tinem cont ca PIB-ul Rusiei este de circa un trilion de USD, apoi contributia imigrantilor este de 30-50 mlrd USD pe an, ceea ce este incomparabil mai mult decat valoarea remitentelor din Federatia Rusa.

Politici gresite

Pierderea treptata de catre Rusia a influentei economice in spatiul postsoveitic este pusa si pe seama unor masuri protectioniste impuse de aceasta tara fata de marfurile din statele CSI. De exemplu in 2008, tariful mediu impus marfurilor de import de Rusia s-a ridicat la aproximativ 11%, comparativ cu 9% in Azerbaidjan, 8% in Tadjikistan, 6% – in Kazahstan, 5,5% in Ucraina, mai putin de 5% in Moldova si Kargazstan, 3% in Armenia si 1,4% in Georgia. Altfel, conform studiului, insasi Rusia, prin politica promovata, este cea care forteaza indepartarea statelor CSI de Rusia.
Potrivit studiului actualul sistem de garantii de stat este discriminatoriu fata de statele CSI si nu are ca prioritatea cooperarea, ci din contra reducerea la minimum a acesteia. Astfel pentru a oferi garantii de stat la stimularea exporturilor de marfuri industriale, Rusia a impartit tarile partenere in 4 categorii, in functie de risc (de la un minimum de 0 la categoria 3, dintre care categoriile 1-3, includ tari care nu dispun de rating de credit pentru investitii).
In lista corespunzatoare ale tarilor straine, aprobat de guvernul rus, practic toate tarile CSI, sunt incluse in categoria 3 – cea mai de risc, cu un volum limitat de finantare de 10-50 mil. USD. Valoarea alocatiei anuale pentru 9 tari ale CSI (cu exceptia Kazahstanului si Belarus) reprezinta doar 25% din alocatia prevazuta pentru Indonezia (categoria 1), 50% din cea pentru Filipine (categoria 2) si este aproximativ egala cu cea pentru Macedonia (tara ce este de marimea Moldovei). Acestor 9 tari le revin 7% din exporturile rusestu si doar 1,75% din totalul fondurilor din cadrul sistemului de garantare. Fondurile prevazute pentru Georgia (50 mil. USD) sunt egale cu suma totala a fondurilor pentru Ucraina, Uzbekistan, Turkmenistan, Kargazstan si Moldova impreuna (10 mil. USD fiecare).
Autorii studiului recomanda autoritatilor de la Moscova o revizuire urgenta a politicilor economice in relatia cu statele CSI, in caz contrar locul Rusiei va fi preluat de China, UE si alte state.

Politica si securitate

La randul sau, Institutul rus de economie mondiala si a relatiilor internationale RAN si Fondul cercetarilor si initiativelor de perspectiva au publicat recent raportul “Rusia si lumea: 2010” care vizeaza economia si politica externa a Rusiei. In prima parte a raportului, citat de mass-media rusa, sunt oferite analize si prognoze privind dezvoltarea economiei, conditiile de imprumut pe pietele financiare internationale si exportul rusesc pe cele mai importante piete. In a doua parte, este prezentata o prognoza a relatiilor internationale ale Rusiei pentru anul 2010, precum si de prognoze ale diferitilor experti.
Potrivit raportului, prioritatile politicii economice a Rusiei pentru anul 2010 vor fi reorganizarea sistemului bancar, stimularea cererii pentru productia autohtona, reducerea somajului prin lichidarea posturilor “proaste” si stimularea celor “profitabile” si gestionarea activelor de productie care au trecut in administrarea statului.
Autorii mai considera ca Rusia este constienta ca joaca un rol important in rezolvarea problemelor de securitate internationala, calitate, care va determina politica sa externa in anul 2010. Este vorba de problema nucleara a Iranului, a Coreei de Nord, problema terorismului si neproliferarea armelor de distrugere in masa, mai relateaza mass-media rusa.

Kremlinul revitalizeaza Comunitatea Statelor Independente

Federatia Rusa vrea sa transforme Comunitatea Statelor Independente intr-o uniune similara Uniunii Europene, relateaza mass-media rusa, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Oferta Kremlinului a fost facuta publica saptamana trecuta, in cadrul Forumului Economic CSI, la care a participat si ministrul moldovean al Economiei, Valeriu Lazar, relateaza si mass-media de la Chisinau. “Este o oferta a Federatiei Ruse facuta din numele a 3 tari, inclusiv, Belarus si Kazahstan, care au ajuns la faza de integrare in Uniunea Vamala. Fiecare tara va decide la ce faza se va opri, la cea de aderare la zona economica libera, la cea de Uniune Vamala sau se va integra in totalitate, faza finala fiind Uniunea Valutara”, a declarat demnitarul moldovean.

Flexibilitate rusa

Ministrul moldovean a mai precizat ca este vorba despre o reorganizare dupa modelul Uniunii Europene, iar pana unde va merge tara noastra urmeaza sa se decida. “Aceasta schimbare ce vine din partea Federatiei Ruse ne face la acest moment sa ne pregatim pentru discutii si sa decidem pana unde Republica Moldova e gata sa participe la procesul de integrare in CSI. Totul depinde de fiecare tara, la ce faza vrea sa se opreasca. Rusia este foarte flexibila”, a mentionat Valeriu Lazar.
Potrivit acestuia, Moscova nu va avea cum sa santajeze R.Moldova sa aleaga Uniunea CSI in locul UE. “Din 2011 pretul gazelor naturale vor fi europene si nu vedem cum s-ar recurge la santaj, mai ales ca relatiile noastre se bazeaza pe anumite principii”, a precizat vicepremierul, citat de mass-media de la Chisinau.
Reamintim ca majoritatea fostelor republici sovietice au decis in decembrie 1991, sub presiunea militara, politica si economica a Federatiei Ruse, crearea Comunitatii Statelor Independente (CSI). Din CSI fac parte Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Republica Moldova, Kazahstan, Kirghizstan, Federatia Rusa, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina si Uzbekistan, republicile baltice Letonia, Estonia si Lituania refuzand integarea in noul sistem politic postsovietic. In 2008, in urma conflictului din jurul statutului regiunilor separatiste Osetia de Sud si Abhazia, Georgia s-a retras din CSI.

Cenzura comunista ameninta internet-cafeurile din Chisinau, capitala Republicii Moldova

Furnizorii moldoveni de servicii de Internet vor fi obligati la mijlocul anului 2010 sa asigure in decurs de 90-180 de zile descifrarea oricarei informatii din retelele sale, relateaza mass-media locala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Asa prevede Legea cu privire la prevenirea si combaterea criminalitatii in domeniul informational, adoptata de fostul Parlament, dominat de deputatii comunisti, care a intrat in vigoare saptamana trecuta.
Conform surselor oficiale, in combaterea criminalitatii in retelele informationale din Republica Moldova se vor odupa toate structurile de forta din fosta republica sovietica, inclusiv Ministerul Afacerilor Interne si Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei. Procuratura Generala de la Chisinau va coordona si va dirija urmaririle penale, iar Serviciul de Informatii si Securitate (SIS) al Republicii Moldova va desfasura actiuni de investigatii operative in acest domeniu.
La solicitarea organelor respective furnizorul de servicii trebuie sa prezinte toate datele despre utilizatorii care pot identifica clientul, inclusiv informatia despre partenerii sai – despre furnizorii de servicii prin care circula fluxurile informationale de care serviciile speciale sint interesate. Legea permite organelor competente ale Moldovei sa ofere altor state informatia despre utilizatorii de internet. Legea nu precizeaza ce inseamna notiunea de “criminalitate informatica”, ci obliga Guvernul ca in decurs de trei luni sa prezinte Parlamentului de la Chisinau propunerile privind armonizarea legislatiei in vigoare.
Mass-media locala de la Chisinau precizeaza ca o serie de experti rusi, consultati de fosta conducere comunista, au declarat ca in urmatorii ani influenta retelelor informationale asupra politicii si economiei statelor din spatiul Comunitatii Statelor Independente va creste de cateva ori. Drept argument acestia citeaza „devastarea la 7 aprilie a cladirii Parlamentului si Presedintiei din Moldova, ai carei organizatori au utilizat intens internetul si mesajele SMS”.

Avigdor Lieberman, considerat cel mai controversat ministru israelian

Ministrul Afacerilor Externe din Israel, Avigdor Lieberman, le-a cerut ambasadorilor israelieni sa inceteze cu “atitudinea slugarnica” si sa apere onoarea nationala, au declarat ieri surse diplomatice israeliene, citate de mass-media locala, preluata de presa de la Bucuresti. “Am vazut ca unii ambasadori se identifica intr-atat de mult cu ‘partea cealalta’ incat tot timpul cauta justificari si explicatii in acest sens”, a spus ultranationalistul Avigdor Lieberman, in cadrul unei intalniri private avute saptamana trecuta cu circa 150 de agenti diplomatici israelieni, potrivit oficialului citat, care a dorit sa-si pastreze anonimatul. “Termeni precum ‘onoare nationala’ au o mare valoare aici in Orientul Mijlociu”, a insistat seful diplomatiei israeliene, in fata audientei amutite. “Nu trebuie sa existe o atitudine auto-critica sau de servilism si nevoia permanenta de a justifica actiunile partii adverse. Aceasta este o abordare gresita”, a subliniat Lieberman, ale carui declaratii au fost publicate initial in cotidianul liberal Haaretz. “Era slugarniciei s-a sfarsit. Trebuie sa avem relatii bune si de respect cu tarile gazda, dar nu vom tolera insultele si provocarile. Nu vom intoarce si celalalt obraz. Va exista un raspuns pentru orice” a conchis ministrul israelian.

Obstacolul Lieberman

Presa israeliana anunta recent ca presedintele francez Nicolas Sarkozy i-ar fi cerut premierului Benjamin Netanyahu “sa scape” de ministrul de externe, Avigdor Lieberman. “Trebuie sa scapi de acest om”, i-ar fi spus Sarkozy lui Netanyahu, potrivit cotidianului Haaretz, care leaga afirmatia de refuzul lui Netanyahu de a opri colonizarea in Cisiordania. Haaretz sustine ca Sarkozy l-a comparat pe Lieberman, acuzat de rasism de catre parlamentarii arabi din Israel, cu politicianul francez de extrema-dreapta Jean Marie Le Pen. Netanyahu i-a replicat ca Lieberman lasa o cu totul alta impresie in discutiile in privat, ocazie cu care presedintele francez si-a retras remarca.
Biroul de presa al guvernului israelian a transmis ca “in lumina acestor afirmatii din presa, premierul isi exprima deplina incredere” in Lieberman. De cealalta parte, presedintele francez nu a luat o pozitie oficiala privind afirmatiile din presa israeliana. Un purtator de cuvant al lui Lieberman a aratat ca, daca Sarkozy a facut intr-adevar aceste comentarii, ar fi vorba despre un amestec “intolerabil” in afacerile interne israeliene.

Atac la Obama

Reamintim ca recent ministrul de Externe israelian, Avigdor Lieberman, a declarat ca presedintele american Barack Obama este complet nerealist, atunci cand vorbeste despre planurile de pace in Orientul Mijlociu. “Realizarea visului presedintelui Obama in doi ani, adica un acord global si un stat palestinian, este un obiectiv nerealist”, a avertizat Lieberman, care este si seful partidului ultranationalist Israel Beiteinou, a precizat ca el considera putin probabila incheierea unui acord de pace chiar si in 2025. “Dupa ce am semnat acordurile de la Oslo (in 1993), am crezut ca trebuie sa ni se dea drept obiectiv un acord global care sa fie incheiat in urmatorii cinci ani. Au trecut 16 ani. Si chiar daca am astepta inca 16 ani, nu vom cadea la niciun acord”, a continuat el, citat de mass-media locala. Presedintele Barack Obama a transformat obtinerea unui acord de pace intre Israel si palestinieni in una dintre prioritatile administratiei sale.
Lieberman, lider al formatiunii de dreapta Isreal Beiteinou, considerat partid al importantei comunitati a evreilor emigrati in Israel din spatiul Comunitatii Statelor Independente (CSI), este un fervent sustinator al intensificarii politicii de colonizare a regiunilor majoritar arabe, aflate sub administratia militara a statului evreu. El a declarat recent ca „nu avem nicio intentie sa modificam echilibrul demografic in Iudeea-Samariteana”, a declarat Lieberman, utilizand denumirea israeliana pentru Cisiordania, dar ca „nu putem accepta viziunea unui inghet absolut si complet al colonizarii”. Lieberman a invocat acordurile informale din trecut cu administratia Bush, care, sustine Israelul, lasa poarta deschisa pentru noi constructii in colonii.
El a sfidat-o astfel deschis pe Hillary Clinton, care a cerut recent stoparea procesului de colonizare: “Fara colonii, fara avanposturi, fara exceptii legate de cresterea naturala”. „Vrem ca procesul de colonizare sa inceteze. Credem ca este o componenta importanta, si chiar esentiala, in eforturile de a ajunge la un acord de pace global si in procesul de creare a unui stat palestinian vecin cu statul evreu”, a spus seful diplomatiei americane. Oricare ar fi “aranjamentele” cu administratia Bush, Clinton a dat asigurari ca nu exista “niciun acord informal sau verbal aplicabil”.

Colonizare imobiliara

Israelul planuieste extinderea mai multor proiecte de colonizare a teritoriilor din regiunea orasului Ierusalim. Un document care cuprinde toate datele necesare crearii unui nou cartier evreiesc in partea de est a Orasului Sfant a fost supus aprobarii municipalitatii din Ierusalim, anunta cotidianul Haaretz, citat de mass-media. Proiectul prevede construirea a 104 locuinte, precum si a unei sinagogi in mijlocul cartierului Ras al-Amud, unde traiesc aproximativ 14.000 de palestinieni. Noul cartier va fi legat de unul deja existent, Ma’aleh Zeitim, si impreuna vor gazdui peste 200 de familii, formand cel mai mare cartier evreiesc din Ierusalimul de Est, potrivit publicatiei israeliene citate.
Complexul va fi construit pe terenul pe care, pana in urma cu 18 luni, se gasea cartierul general al politiei generale. Aceasta din urma a fost transferata in sectorul E-1 situat in Cisiordania, asa ca terenul a fost rapid cuprins intr-un nou plan. Proiectul cuprinde construirea unei piscine, a unui mic club, a unei biblioteci, dar prevede si spatii de parcare si gradinite, adica tot necesarul de care are nevoie o comunitate pentru a-si desfasura existenta. “Cand cele doua cartiere vor fi terminate si legate intre ele, o comunitate evreiasca ce va cuprinde peste 1.000 de persoane va fi situata in inima cartierului Ras al-Amud, unde se afla 14.000 de palestinieni”, scriu jurnalistii de la Haaretz. “Planul de constructie intr-un sector cu o densitate mare a populatiei palestiniene este foarte periculos pentru echilibrul urban”, a declarat Yariv Oppenheimer, responsabil al miscarii care se opune colonizarii din cadrul organizatiei “Pace Acum”, citat de mass-media.
Surse locale, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, au declarat ca printre beneficiarii directi ai fondurilor puse la dispozitie de autoritatile israeliene se afla si firme apropiate partidului Israel Beiteinou, condus de Avigdor Lieberman.

Viraj spre Moscova

Relatiile dintre Rusia si Israel trebuie si se pot ridica la nivelul unui parteneriat strategic, a declarat anterior Avigdor Lieberman, liderul formatiunii Israel Beitenu, partid ce face parte din coalitia de guvernamant din Israel. “Am afirmat mereu ca relatiile dintre Israel si Rusia trebuie sa se ridice la nivel de parteneriat strategic. Astazi acest lucru este mai relevant mai oricand”, a declarat Lieberman intr-un interviu pentru Interfax. “Cu toate ca pare paradoxal, aceasta criza economica ofera oportunitati Israelului de a intra pe pietele rusesti, dupa ce multe dintre occidentale le-au abandonat”, a mai spus politicianul israelian, nascut la Chisinau, pe timpul URSS.
Lieberman, cel care a co-prezidat Comisia interguvernamentala pentru schimburi si cooperare economica Rusia-Israel intre anii 2003-2004, a mai afirmat ca cele doua doua tari au realizat “un adevarat progres” in acest sector, iar potentialul economic este departe de a fi epuizat. Aceleasi referiri au fost facute si despre cooperarea dintre Israel si Rusia. “Israel are destule de oferit Rusiei in acest domeniu – de la aparatura electronica pentru avioane de lupta la drone militare”, a adaugat Lieberman.
Reamintim ca Lieberman vede in contacte Rusiei cu Hamasul o legitimare a terorii si cere Moscovei sa reduce legaturi cu organizatia palestiana Hamas. “Sunt de parere ca Rusia trebuie sa isi asume o pozitie mult mai echilibrata. Evident, dialogul sau cu Hamas este inacceptabil pentru noi. Dupa parerea mea, primirea liderilor Hamas ca pe niste oficiali de rang inalt de catre seful diplomatiei ruse (Serghei Lavrov -n.red.), a garantat reprezentarea Hamas la Moscova si totodata legitimarea terorii. Hamas este un specimen elocvent al organizatiilor teroriste. Acestia au spus un nu raspicat la mai muite propuneri venite din partea Cvartetului precum recunoasterea tuturor acordurilor dintre Palestina si Israel si de a renunta la orice forma de terorism. Cred ca prezenta unor lideri marcanti ai acestei organizatii la Moscova este o grava greseala”, a atras atentia Lieberman.
Acesta a mai punctat faptul ca in domeniul energiei nucleare, o colaborare intre Moscova si Teheran, nu va aduce beneficii nici Rusiei, nici Israelului. “Iranul este o problema la scara globala, nu numai a Israelului, la fel precum Coreea de Nord sau Libia au fost in trecut. Din momentul in care Iranul va pune mana pe arma nucleara, o cursa nebuna pentru inarmare se va produce in Orientul Mijlociu. Situatia va scapa de sub control.  Acest lucru nu ar trebui incurajat sa se intample. Ar trebuie sa se faca mai multe oferturi pentru ca programul nuclear iranian sa fie inghetat de impunerea de sanctiune severe, atat economice, cat si politice”, a conchis Lieberman.

Ministru inculpat

Politia israeliana a recomandat recent inculparea ministrului Afacerilor externe, Avidgor Lieberman, pentru coruptie si spalare de bani, relateaza mass-media internationala. „Departamentul pentru fraude a recomandat inculparea ministrului Avigdor Lieberman, acuzat de spalare de bani, coruptie si obstructionarea justitiei”, a afirmat un oficial al politiei, sub acoperirea anonimatului.
Obiect al unei anchete care dureaza de peste zece ani, Lieberman, seful partidului ultranationalist Israel Beiteinou, a fost audiat de nenumarate ori de departamentul pentru cercetarea fraudelor, care il banuieste de coruptie, frauda, spalare de bani, abuz de incredere si obstructionarea justitiei. Potrivit presei israeliene, el ar fi primit “sume importante de bani proveniti din strainatate” pentru a-si finanta campania electorala, tranzitati prin mai multe societati fictive si conturi bancare. Lieberman, in varsta de 51 de ani, a fost numit in fruntea diplomatiei Israelului dupa succesul pe care l-au inregistrat ultranationalistii la alegerile legislative din februarie 2009, cand au devenit al treilea partid parlamentar al tarii, cu 15 deputati din totalul de 120 care formeaza Knesset-ul, parlamentul unicameral de la Ierusalim.