PresedinteleRepublicii Moldova, Marian Lupu, aparent indecis intre UE si CSI

Presedintele Republicii Moldova, Marian Lupu, a oferit din nou un discurs ambiguu in care a ezitat din nou sa exprime o pozitie ferma fata de viitorul Republicii Moldova. „Republica Moldova tinde sa se integreze in Uniunea Europeana. Insa, procesul de integrare europeana este mai mult o materie a politicii interne, decat a politicii externe. Republica Moldova are o pozitie geopolitica favorabila, situandu-se la hotarul a doua culturi, slavona și latina. in acest context, vrem sa imbinam aceste premise pentru a asigura o dezvoltare democratica și economica stabila statului nostru”, a spus Lupu cu ocazia summitului jubiliar al sefilor de state CSI, desfasurat la Moscova. Lupu a spus ca zona CSI ofera posibilitatea ca Republica Moldova sa se dezvolte in cadrul unui dialog multilateral, implicandu-se in numeroase proiecte. De asemenea, asigura dezvoltarea relatiilor bilaterale. „Este absolut firesc ca, Comunitatea va exista. Asta pentru ca ne leaga istoria, cultura, relatiile interstatale, precum și economia. Sunt mai multe obiective care ne unesc și trebuie sa le utilizam in mod strategic pentru a atinge interesele comune ale statelor noastre”, a mai spus acesta, citat de Unimedia.md.

Presedintele rus Dmitri Medvedev a declarat vineri ca o serie de state vecine cu Rusia, printre care Kazahstan si Belarus, si-au aratat interesul de a participa la Uniunea eurasiatica. “Experienta ne-a aratat ca aceasta cooperare a noastra, realizata pe mai multe nivele, constituie o resursa uriasa, si partenerii nostri din CSI se intereseaza in legatura cu aceasta structura de integrare”, a spus presedintele rus, dupa semnarea declaratiei pentru formarea Uniunii. “Ne bucuram. Acest lucru demonstreaza ca dorinta de extindere a cooperarii multipartite pe picior de egalitate devine tot mai puternica. Suntem deschisi pentru toti cei care inteleg avantajele de a ne uni capacitatile”, a subliniat liderul rus, adaugand ca Uniunea economica eurastiatica va putea evita problemele cu care se confrunta acum zona euro. Liderul belarus, Aleksandr Lukasenko, a spus ca o procedura speciala, sub forma unei foi de parcurs, va fi pusa la punct pentru toate statele care vor sa adere la Uniunea eurasiatica.

Premierul R. Moldova, Vlad Filat, aflat la Sankt-Petersburg pentru a participa la summitul CSI, i-a cerut omologului său rus, Vladimir Putin, un preţ mai mic pentru gazele ruseşti şi un contract de achiziţionare a acestuia pe cinci ani. Premierul rus nu i-a oferit un răspuns imediat acestuia, dar a promis că va transmite solicitarea sa oficialilor din cadrul companiei Gazprom. Actualul contract de import de gaze expiră la sfârşitul lui 2011. “Sperăm că un nou acord va fi redactat până la jumătatea lui noiembrie. Au fost organziate trei runde de negocieri. Este important pentru noi să stabilim o perioadă a valabilităţii acordului şi condiţiile de livrare a gazului, precum şi termenii de furnizare şi de plată. Vom primi gaz şi furnizorul va fi plătit”, a declarat Filat, citat de Itar-Tass, în pagina electronică. Potrivit PRO TV Chişinău, Filat i-a mai cerut lui Putin să prelungească licenţa Terminalului din Moscova, prin care se importă în Rusia vinurile moldoveneşti, ceea ce premierul rus a acceptat. “Sperăm că vinul nostru va ajunge la clienţi”, a declarat Filat. “Inclusiv ruşi”, a adăugat Putin, citat de Itar-Tass. Potrivit agenţiei ruse, Putin a întrebat dacă delegaţia moldoveană a adus vin la Sankt-Petersburg, iar Filat i-a răspuns că aceast a fost deja prezentat. “În afară de un vin bun, am adus o sticlă de congac bun fabricat în 1946, anul naşterii patriarhului Kirill. Acesta este pentru dumneavoastă”, i-a spus Filat lui Putin. El a mulţumit Rusiei pentru asistenţa oferită în reluarea negocierilor în format 5+2 în conflictul transnistrean, suspendate în 2006.

Nu numai Rusia este santajata de Kiev. Mai nou, Republica Moldova a intrat in colimatorul Ucrainei care invoca plata unor datorii din urma cu peste 10 de ani de zile. Sistemul energetic al R. Moldova este in pericol din cauza unei pretinse datorii de 60 de milioane de dolari a companiei de stat Moldoelectrica fata de compania ucraineana Energoalians, a declarat, miercuri, ministrul economiei, Valeriu Lazar. Acesta a explicat ca datoria s-ar fi acumulat la sfarsitul anilor ‘90, cand compania ucraineana a livrat cantitati importante de curent electric pe piata din R. Moldova. Potrivit unei hotarari emise de Curtea Suprema a Ucrainei in iulie 2011, compania Moldeletrica, principalul distribuitor de energie electrica din R. Moldova, este obligata sa achite aproximativ 56 milioane dolari companiei Energoalians. Datoria reprezenta aproximativ 20 de milioane de dolari, la care se adauga penalitati si alte sume in urma fluctuatiei inflatiei, a mai afirmat ministrul moldovean al economiei, care a mentionat ca Moldelectrica a fost atrasa ilegal in acest litigiu. Chisinaul nu recunoaste insa datoriile invocate de instanta de la Kiev, iar unii oficiali au sugerat ca cele doua intreprinderi au fost implicate in scheme frauduloase, ceea a dus la acumularea acestor pretinse datorii. Cu toatea acestea, partea ucraineana a pus sechestru pe doua retele electrice de inalta tensiune ale Republicii Moldova. Guvernul R. Moldova a angajat o firma de avocatura pentru a asista la litigiu in instantele internationale. Litigiul dintre Moldelectrica si compania ucraineana Energoalians va fi examinat la 25 octombrie la Curtea de Apel Economica. O decizie emisa pe teritoriul R.Moldova care ar obliga Moldelectrica sa achite 60 de milioane de dolari ar duce la falimentul uneia dintre cele mai importante intreprinderi din sectorul energetic al Moldovei. Potrivit unui acord semnat de mai multe state CSI, inclusiv Ucraina si Republica Moldova, o decizie a unei instante nationale poate deveni obligatorie spre executare doar dupa legalizarea acesteia pe teritoriul tarii vizate.

Administraţiile şi autorităţile de reglementare ale sectorului de telecomunicaţii din ţările CSI vor examina oportunitatea aplicării regimului de autorizare generală a doritorilor de a intra pe piaţa de reţele şi servicii de comunicaţii. Acest regim se aplică în Republica Moldova din anul 2008, informează Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei. Recomandarea de a aplica experienţa Moldovei se conţine în hotărârea Comisiei pentru coordonarea activităţii autorităţilor de reglementare a telecomunicaţiilor din cadrul Comunităţii Regionale în domeniul Comunicaţiilor (CRC) din CSI, aprobată în şedinţa desfăşurată pe 6 octombrie la Chişinău. Şedinţa s-a desfăşurat, în premieră, în Republica Moldova şi a fost organizată cu suportul ANRCETI. În cadrul şedinţei au fost discutate probleme privind liberalizarea pieţei de telecomunicaţii, crearea şi utilizarea fondului pentru serviciul universal, practica de licenţiere a activităţilor în domeniul telecomunicaţiilor, protecţia consumatorilor şi asigurarea parametrilor de calitate a serviciilor. Membrii comisiei au dat o înaltă apreciere experienţei acumulate de ANRCETI în ceea ce priveşte implementarea regimului de autorizare generală pe piaţa de comunicaţii electronice. Acest regim a înlocuit licenţierea cu simpla procedură de notificare a autorităţii de reglementare de către solicitant despre intenţia sa de a furniza reţele şi/sau servicii publice de comunicaţii electronice cu cel puţin 7 zile înainte de începerea activităţii. Autorizarea generală este gratuită, iar dreptul de a furniza reţele şi servicii se acordă pe un termen nedeterminat. De asemenea, a fost discutat şi aprobat raportul preşedintelui comisiei despre activitatea acesteia în anii 2009-2011. La propunerea Comitetului Executiv al CRC, directorul ANRCETI, Sergiu Sîtnic, a fost ales în funcţia de preşedinte al comisiei. Comisia pentru coordonarea activităţii autorităţilor de reglementare a telecomunicaţiilor este una din structurile Comunităţii Regionale în domeniul Comunicaţiilor. Organizaţia dată a fost creată în decembrie 1991 de administraţiile naţionale de telecomunicaţii din ţările CSI în scopul coordonării interstatale a activităţilor în domeniul comunicaţiilor şi poştei

Federatia Rusa va fi de acord cu orice format de rezolvare a conflictului transnistrean, cu exceptia solutiei unui stat unitar care sa nu ia in considerare interesele locuitorilor Transnistriei, a declarat presedintele Comisiei pentru afaceri externe din Duma de Stat, Konstantin Kosacev, potrivit Interfax. “Suntem pregatiti sa sustinem orice format convenit intre Tiraspol si Chisinau. Singura exceptie ar fi un format de stat unitar care ignora interesele poporului transnistrean. Toate celelalte sunt posibile”, a spus Kosacev, la incheierea unei intalnrii cu conducerea Consiliului Suprem transnistrean. Kosacev s-a aratat increzator ca vor fi luate decizii intr-un viitor nu prea indepartat, decizii care in cele din urma “vor asigura siguranta cetatenilor care traiesc aici (An Transnistria – n.r.) si vor crea conditii fundamental noi pentru dezvoltarea economica si prosperitate”.

Desant rusesc la Chisinau

Konstantin Kosacev s-a aflat vineri la Chisinau, la invitatia lui Igor Corman, seful comisiei parlamentare de politica externa din Parlamentul R. Moldova. Igor Corman i-a propus omologului rus sa fie reluata cooperarea interparlamentara moldo-rusa. Potrivit unui comunicat al Parlamentului de la Chisinau, Kosacev a acceptat propunerea si si-a exprimat speranta ca dialogul moldo-rus poate primi un imbold prin intermediul cooperarii interparlamentare. Igor Corman l-a mai informat pe oaspetele rus despre crearea in Parlamentul Republicii Moldova a grupului de prietenie cu Federatia Rusa si, in calitate de membru al acestuia, si-a exprimat dorința de a intari contactele cu parlamentarii din Rusia. Oficialul rus a mers vineri si la Tiraspol, unde a avut intrevederi cu parlamentari de acolo. “Noi vrem in mod sincer sa ajutam, vreau sa va spun clar ca Rusia a fost intotdeauna si va fi in continuare alaturi de Transnistria si poporul sau”, le-a declarat oficialul rus politicienilor transnistreni. “Oamenii de aici, din Transnistria, au dreptul la o viata demna, la fel ca in orice alta parte a Europei”, a adaugat Kosacev.

Smirnov pe faras

Potrivit agentiei Novai Reghion, Kosacev le-a mai spus parlamentarilor din Transnistria ca “a sosit momentul in care este necesar sa analizeze toata experienta din trecut si sa inteleaga solutiile, proiectele si formatele care pot rezolva in mod optim problemele cu care se confrunta oamenii”.
Kosacev a subliniat ca Rusia “a admirat curajul oamenilor care in ultimele doua decenii au trait in Transnistria in cele mai grele conditii, generate de statutul incert al teritoriului, care a adus uriase probleme economice, sociale si politice”. Pe de alta parte, Kosacev si-a exprimat clar sustinerea pentru partidul ReAnnoirea, condus de Evgheni sevciuk, unul dintre politicienii de la Tiraspol pe care Moscova i-ar prefera la conducerea regiunii separatiste in locul lui Igor Smirnov, cazut in dizgratie. Oficialul rus a laudat initiativa acestui partid de a face o strategie pe termen lung pentru Transnistria, inclusiv o reforma a Constitutiei.

Alta marioneta pentru Moscova

Kosacev s-a intalnit si cu Anatoli Kaminski, presedintele legislativului transnistrean, despre care presa a scris ca ar fi un alt favorit al Moscovei. Parlamentarul rus a mentionat in discutiile cu oficialul transnistrean perspectiva ca Rusia sa acorde imprumuturi pentru afacerile mici si mijlocii si pentru sectorul agricol. Presa rusa a scris luna trecuta ca Moscova nu-l mai vrea pe Igor Smirnov lider al regiunii transnistrene, considerand ca sta in calea solutionarii problemei transnistrene,  iar la discutiile care au avut loc la Kremlin in aprilie i s-a sugerat sa nu mai candideze pentru un al cincilea mandat, ci sa faca o “rotatie a cadrelor”. Alegerile prezidentiale in Transnistria vor avea loc la sfarsitul acestui an. La intalnirea de la Tiraspol au mai fost prezenti si presedintele Comisiei pentru cultura din Duma de Stat a Rusiei, Grigori Ivliev, si vicepresedintele Comisiei pentru afacerile CSI, Anatoli Korendiasev.

Schimburile comerciale dintre Romania si Republica Moldova au crescut semnificativ in 2010

Volumul schimburilor comerciale dintre Romania si Republica Moldova a crescut cu 17% in 2010 in comparatie cu anul precedent, ajungand la 644 milioane dolari, fata de 551 milioane in 2009. In 2010 nu a fost insa atins nivelul anului 2008, cand volumul comertului dintre cele doua state a fost de aproape un miliard de dolari (927 milioane), dar nici macar rezultatele din 2007 – circa 700 milioane dolari, potrivit datelor prezentate de Biroul National de Statistica de la Chisinau. Cresterea se datoreaza in special cresterii volumului exporturilor romanesti cu 24%, ajungand la 386 milioane de dolari, ceea ce constituie 10% din totalul importurilor Republicii Moldova in 2010. Importurile din Republica Moldova au constituit 257 milioane dolari, in crestere cu 7,4%, Romania fiind a doua piata de desfacere pentru marfurile moldovenesti, dupa Rusia.
Cu 644 milioane dolari, Romania este al doilea partener comercial al Republicii Moldova dupa Federatia Rusa, schimburile comerciale ale acesteia cu Chisinaul fiind de 980 milioane dolari in 2010. Romania este urmata de Ucraina – 620 milioane dolari, Italia – 418 milioane, Germania – 370 milioane.

Exporturi de 1,5 miliarde de dolari

In anul 2010, exportul de marfuri din R. Moldova a constituit 1 mlrd 582,1 mln dolari SUA, volum superior celui inregistrat in anul 2009, cu 22,9 la suta, informeaza Biroului National de Statistica de la Chisinau. Potrivit Marianei Eni, sefa Directiei statistica comertului exterior si serviciilor a BNS, pe parcursul anului trecut, exportul de marfuri destinate tarilor Uniunii Europene a fost estimat la 746,5 mln dolari SUA sau cu 11,7 la suta mai mult, fata de anul 2009.
In aceeasi perioada, livrarile de marfuri moldovenesti in tarile CSI au constituit 624,2 mln dolari SUA si au fost in crestere fata de anul precedent, cu 27,3 la suta. Principalele tari-partenere ale Republicii Moldova in derularea exporturilor au fost: Rusia, Romania, Italia, Ucraina, Turcia, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Belarus, Germania, Polonia, Kazahstan, Grecia, Franta, SUA, Bulgaria, Elvetia, Olanda, Austria.
La capitolul grupe de marfuri exportate, predomina: produse alimentare si animale vii, bauturi si tutun, combustibili minerali, lubrifianti si materiale derivate, uleiuri si grasimi, produse chimice si produse derivate nespecificate in alta parte, marfuri manufacturate, masini si echipamente pentru transport. In anul 2010, importurile de marfuri pe piata interna au constituit 3 mlrd 855,3 mln dolari SUA, volum superior celui inregistrat in anul 2009, cu 17,6 la suta. Decalajul considerabil in evolutia exporturilor si importurilor a determinat acumularea in anul trecut a unui deficit al balantei comerciale, estimat la 2 mlrd 273,2 mln dolari SUA sau cu 14,2 la suta mai mare, fata de cel inregistrat in anul 2009. Gradul de acoperire a importurilor cu exporturi in 2010 a fost de 41%, fata de 39,3%, in anul precedent. Datele BNS nu includ operatiunile de export-import ale intreprinderilor si organizatiilor din partea stinga a Nistrului si mun. Bender.

Memorandum in domeniul tehnologiei

Guvernul Republicii Moldova si cel al Romaniei vor semna in curind un Memorandum de intelegere privind colaborarea in domeniul tehnologiei informatiei si comunicatiilor. Intentia a fost facuta publica la o intrevedere a ministrului Tehnologiei Informatiei si Comunicatiilor al R. Moldova, Pavel Filip, cu Ambasadorul Extraordinar si Plenipotentiar al Romaniei la Chisinau, Marius Lazurca, ce a avut loc recent la Chisinau. Pavel Filip a specificat, in timpul intrevederii, ca ministerul pe care il reprezinta este interesat in dezvoltarea si diversificarea legaturilor cu tarile vecine si, prioritar, cu statele-membre ale UE, pentru promovarea politicii de integrare europeana a Republicii Moldova. Oficialii au fost unanimi in ce priveste urgentarea semnarii Memorandumului de intelegere intre Guvernul R. Moldova si cel al Romaniei referitor la colaborarea in domeniul tehnologiei informatiei si comunicatiilor. Negocierile pe marginea acestui document sint in faza de finalizare, iar prevederile Memorandumului includ efectuarea schimbului de experienta si consultari bilaterale in domeniul edificarii guvernarii electronice. Astfel, colaborarea dintre cele doua state va viza promovarea utilizarii semnaturii digitale si a circulatiei documentelor electronice, dezvoltarea comertului electronic si a achizitiilor publice cu utilizarea tehnologiilor informationale, achitarea serviciilor prin mijloace electronice, precum si evaluarea conformitatii produselor si standardizarii in domeniu.

Lupta pentru alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie de la Chisinau se ascute tot mai mult dupa inscrierea a tot mai multi candidati. Potrivit datelor oferite de Comisia Electorala Centrala (CEC) de la Chisinau, marti, s-au mai inscris inca doi concurenti, numarul total al acestora ajungand la 15. De asemenea, fostul ministru al apararii Valeriu Plesca s-a inregistrat, marti, drept candidat indepedent dar si Partidul Conservator, o formatiune tanara, care a acumulat circa 0,3% la alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, scrie Agerpres, preluata de KARADENIZ-PRESS. Pragul electoral pentru candidatii independenti a fost redus recent de la 3% la 2%, ceea ce ar insemna cam 32.000 de voturi, tinand cont de rata de participare la ultimele alegeri parlamentare. Data limita de depunere a actelor pentru inregistrare este 28 octombrie, iar peste 20 de persoane si-au anuntat intentia de a candida independent, printre acestea fiind si personalitati cunoscute in Republica Moldova, precum omul de afaceri Gabriel Stati, fostul deputat comunist si unul din ideologii Partidului Comunistilor Victor Stepaniuc, sau interpreta Lenuta Burghila.
De asemenea, se asteapta inscrierea in cursa electorala si a altor formatiuni politice. Una dintre acestea – Partidul Popular Republican – a depus marti actele la CEC. Pragul de accedere in parlament a fost de asemenea redus recent de la 5% la 4%. CEC a mai decis, marti, deschiderea a 75 de sectii de votare peste hotare. Dintre acestea, 35 vor fi deschise in misiunile diplomatice, iar 40 in afara acestora. Cele mai multe – 16 sectii – vor activa in Italia. In Romania vor fi deschise opt sectii de votare, fata de sase la referendumul constitutional din 5 septembrie. Doua dintre acestea vor activa la Bucuresti si cate una la Iasi, Galati, Timisoara, Brasov, Cluj si Constanta.

Tandemul Putin-Medvedev cheama cetatenii rusi la recensamant

În perioada 14-25 octombrie 2010, în Rusia va avea loc recensământul populaţiei, conform unei dispoziţi semnate de premierul rus Vladimir Putin, relateaza mass-media rusa, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Pe lângă datele personale, pe formularele de înregistrare vor fi şi răspunsurile ruşilor la întrebările legate de migraţie şi locul de muncă. Vor exista şi întrebări referitoare la copii şi problema locuinţelor. Ultima dată, recensământul populaţiei s-a efectuat în Rusia în octombrie 2002.

Străinii, chemati la recensământ

Rusia a apelat la cetăţenii străini care locuiesc în Rusia să participe la recensământul care va avea loc între 14 şi 25 octombrie. Indiferent dacă aceştia se află legal sau nu pe teritoriul Rusiei ei nu trebuie să se teamă să furnizeze informaţii personale. Scopul recensământului este evidenţa persoanelor ce locuiesc pe teritoriul Rusiei. De aceea vor fi înregistraţi şi cetăţenii străini şi cei fără cetăţenie. Nu vor fi prezentate buletinele de identitate sau alte documente, importante sunt datele statistice, au subliniat autoritatile ruse.
În chestionarele pentru străinii care locuiesc în Rusia mai puţin de un an de zile vor fi incluse doar şapte întrebări. Pe lângă întrebările tradiţionale-sex, vârsta, cetăţenia-recensământul va înregistra scopul sosirii în Rusia. Cei care locuiesc pe teritoriul Rusiei mai mult de un an, chiar dacă nu au reuşit să-şi facă toate actele, se vor socoti ca locuitori cu domiciliu permanent. Ei vor răspunde la întrebări despre studii,situaţia familială, numărul de copii şi sursa de venituri. Toate datele vor fi securizate şi depersonalizate.
“Pentru noi este important să obţinem date privind numărul cetăţenilor străini ce locuiesc în Rusia. De aceea vom duce muncă de lămurire cu ei”, a declarat directorul Rosstat, Aleksandr Surinov. „Noi ne-am întâlnit cu liderii diasporelor, cu jurnaliştii, reprezentanţii ambasadelor, pentru a explica felul în care decurge recensământul în Rusia, scopul lui, de ce să nu se teamă, unde să fie atenţi, cum să-i recunoască pe cei ce efectuează recensământul, îi convingem să participe la recensământ”.
Mult mai greu este să se ţină evidenţa cetăţenilor CSI, care dispun de regim fără vize cu Rusia. Numărul migranţilor ilegali poate fi cuprins între 5 şi 20 de milioane.
De exemplu, conform datelor ambasadei Kârgâzstanului, în prezent pe teritoriul Rusiei se află 385 de mii de kârgâzi. Consulul Ambasadei Kargâzsatnului în Rusia, Aigighit Buranov, a declarat ca „nu este un secret că mulţi kârgâzi se află ilegal în Rusia. Noi vom încerca sa-i convingem să nu se teamă să participe la recensământ”.
Recensământul se va efectua la domiciliu, însă oamenii vor putea veni la secţiile speciale de recensământ

Cartea religioasa

Această problemă se dezbate din nou în ajunul unui nou recensământ al populaţiei, care se va desfăşura în perioada 14-25 octombrie 2010. Ultima oară, această întrebare a fost pusă ruşilor în timpul recensământului populaţiei din 1937. Se spune că întrebarea a fost inclusă pe listă de însuşi Stalin. Atunci, s-au declarat credincioşi 53,3% din populaţia URSS, în sate procentul a fost mai mare, de aproximativ 70%. Rezultatele au fost declarate nesatisfăcătoare, iar datele au fost secretizate.
În formularele recensământului din 2010 nu este prevăzută întrebarea privind poziţia faţă de religie. Deşi, fără îndoială, în prezent, ar fi interesant să se afle câţi dintre ruşi aparţin unei confesiuni. În primul rând, acest lucru prezintă interes pentru reprezentanţii diferitelor confesiuni religioase, care consideră că datele sociologice privind numărul credincioşilor din Rusia sunt micşorate. Recensământul ar putea indica adevărata stare a lucrurilor, deoarece este chestionată întreaga populaţie a ţării. Însă personalităţile clerice spun că întrebarea privind confesiunea poate să-i pună în dificultate pe unii ruşi.
În decursul ultimilor 70 de ani, în ţară nu s-a practicat identificarea persoanelor după religie, declară Gheorghi Roşcin, preşedintele Departamentului Sobornicesc de Colaborare între Biserică şi Societate din cadrul Patriarhiei din Moscova. „Poate că înainte de a pune întrebarea privind apartenenţa religioase ar trebui să acordăm atenţie sferei educaţionale, să-i pregătim pe oameni pentru ca ei să poată răspunde la această întrebare. Un număr mare de cetăţeni, deşi aparţin unei religii, nu au fost botezaţi”.
Din punct de vedere al etnologiei şi dezvoltării generale a ţării răspunsul la întrebarea privind apartenenţa religioasă a ruşilor este extrem de important. Rusia este o ţară multiconfesională. Recensământul ar ajuta să se stabilească procentajul exact al reprezentanţilor religiilor tradiţionale şi ai altor confesiuni. Însă pentru experţi problema referitoare la religie nu este încă prioritară. În plus, potrivit lui Vladimir Zorin, directorul adjunct al Institutului de Etnologie şi Antropologie, ei au alte surse de la care primesc aceste informaţii. În primul rând, este vorba de principiul etnic prin recensământ: se ştie ce viziuni sunt susţinute tradiţional de anumite popoare. În al doilea rând, sondajele sociologice. Ele vorbesc despre faptul că numărul credincioşilor din ţară este în creştere. Potrivit ultimelor date, procentul este de 60%. În sfârşit, există şi datele conferite de confesiuni.

Patriarhul rus Kirill debarca in Ucraina

A treia vizita, în decursul ultimului an, a patriarhului Kirill în Ucraina, nu mai lasă nici urmă de îndoială asupra priorităţilor politicii externe ale actualului conducător al Bisericii Ortodoxe Ruse (BOR). Anume în Kiev, se intersectează toţii vectorii geopolitici ai patriarhului Kirill.
În primul rând, Ucraina rămâne cel mai sensibil punct al BOR începând cu „schisma” mitropolitului Filaret şi crearea Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhatului de Kiev (BOU-PK) în 1992. În al doilea rând, anume Ucraina, fiind a doua ca suprafaţă regiune canonică în lumea ortodoxă, devine arena luptei pentru supremaţia mondială dintre patriarhatul Moscovei şi cel al Constantinopolului. Şi nu în ultimul rând, din cauza regiunilor din vestul fostei republici sovietice, unde sunt puternice poziţiile greco-catolicilor, aceste regiuni sunt ieşirea direct spre Occident şi potenţialul câmp „de luptă” cu papa romano-catolic Benedict.
Iar aici patriarhul Kirill are din start un avantaj extrem de important. Odată Stalin, când i s-a reamintit de poziţia politică a papei de la Roma, a întrebat sarcastic: „câte divizii are papa”?. Iar azi nici Benedict, cu atât mai mult nici Bartolomeu nu au divizii sau bombe atomice. Dar rolul „motorului” expansiunii duhovnice ruseşti, ca şi în trecut, poate fi îndeplinit de „baionetele imperiale”. Nu în zadar, în Rusia, sunt foarte populare ideile „ortodoxiei atomice”, iar patriarhul acordă atenţie deosebită obiectelor ministerului apărării (sfinţirea navelor cu propulsie nucleara, purtătoare de rachete, etc.)
De aici devine clară poziţia strategică a Ucrainei, în relaţiile lui Kirilll cu puterea. Până acum tot ce primea până acum biserica de la conducerea statului (restituiri, religia în şcoli, etc.) erau doar plăţi ale vechilor „păcate ale statului”. Anume aici, în Ucraina, unde poziţia BOR este puternică, Kirill are posibilitatea de a demonstra conducerii ruseşti, importanţa şi eficacitatea sa şi să se transforme într-un jucător cu influenţă politică reală in Rusia si spaţiul Comunitatii Statelor Independente (CSI). Importanţa Ucrainei pentru Kirill a putut fi observată şi în problema recunoaşterii independenţei Abhaziei şi Osetiei de Sud. La cererile exprese ale Kremlinului de a include în componenţa sa ortodocşii celor două republici, Patriarhia Rusa a fost nevoită să refuze. Recunoaşterea bisericilor ortodoxe abhaze şi osetine ar fi creat un precedent periculos, care ar fi dus la declararea autocefaliei şi recunoaştere de către Constantinopol a Bisericii locale ucrainene. Insistând pe această poziţie, Kirill a reuşit să obţină din această istorie şi un anumit capital propagandistic, prezentând-o ca pe o dovadă a independenţei BOR faţă de Kremlin. Dar aceasta aduce şi anumite obligaţii pentru Kirill. Ucraina rămâne nu doar epicentrul intereselor sale, dar şi acel al „doilea front”, unde conducerea rusă aşteaptă de la el şi ierarhia Patriarhiei ruse succese imediate. Iar pentru menţinerea prestigiului şi a încrederii Kremlinului, patriarhul trebuie sa obtina anumite succese într-un interval de timp cât mai scurt.

Statistica religioasa

Care sunt „forţele ortodoxe” ale patriarhului Kirill în Ucraina? În primul rând poziţia BOU (PM) (cu patriarhatul la Moscova), cea mai numeroasă şi singura recunoscută de toată lumea ortodoxă. BOU PM are circa 11 mii de eparhii, BOU (PK) (patriarhatul de Kiev) are circa 4500 eparhii, iar BOUA (biserica ortodoxă ucraineană autonomă, care îşi are originea în perioada revoluţiei din 1917) are 1200 eparhii. În afară de acesta, BOU (PM) are şi o autonomie destul de largă, obţinută după evenimentele din 1991-92. Această „filială locală a patriarhiei Moscovei” este practic independentă de Moscova în numirea episcopilor proprii, dar episcopii ucraineni, fiind membri cu drepturi depline a Sinodului BOR, sunt capabili să influenţeze viaţa bisericească din Rusia. Păstrarea acestui status-quo este probabil convenabil ambelor părţi. Cu preţul autonomiei canonice, patriarhia Moscovei, după declararea independenţei Ucrainei, a reuşit să îşi păstreze aici o influenţă reală. Iar liderilor BOU (PM) îi convine aceasta situatie, autocefalia ramurii ucrainene a Patriarhiei ruse putand conduce treptat la supunerea ei totală faţă de puterea locală de la Kiev.

Autocefalia, arma religioasa

Totuşi, poziţiile autocefaliştilor sunt extrem de puternice, iar argumentele lor pot fi cu greu combatute de liderii Patriarhiei ruse. Crearea unei Biserici Locale Ucrainene ar rezolva majoritatea problemelor ucrainene, considera liderii Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhatului de Kiev. Autocefalia ar „vindeca” toate schismele interne ucrainene, iar supunerea canonica fata de Patriarhul ecumenic ar scoate Ucraina de sub influenţa politicienilor de la Kiev sau Moscova, influenta „liberală” si „ecumenica” a Patriarhului ecumenic fiind preferata „mânei duri a Moscovei”.
Autocefalia este considerata, de liderii Patriarhatului de Kiev, o soluţie viabilă şi din punct de vedere al dreptului bisericesc, Constantinopolul avand aceleaşi drepturi canonice asupra Ucrainei ca şi Moscova, mai ales ţinând cont de alipirea scandaloasă a bisericii ucrainene la cea din Moscova din 1686. Autocefalia este justificată şi din punct de vedere istoric, naţiunile se maturizează şi obţin suveranitatea. Moscova, la rândul său, a obţinut în mod similar independenţa faţă de Constantinopol. Independenţa va fi benefică şi pentru relaţiile dintre cele două biserici. Ortodocşii si ierarhiile ucraineana şi rusa ar putea începe relaţiile de la zero, de la egal la egal. Toate cele expuse mai sus, fac proiectul autocefaliei să fie foarte atractiv. Dar Ucraina este un subiect geopolitic prea important, pentru ca problema ei să fie rezolvată în „spiritul iubirii, fraternităţii şi dreptăţii”. 17 mii de eparhii ortodoxe în Ucraina, faţă de 30 mii în Rusia – acesta este preţul problemei, care ar putea schimba total raportul de forţe în lumea ortodoxă. De aceea proiectul autocefaliei nu convine nici conducerii ruseşti, nici lui Kirill cu ambiţiile sale şi cu pretenţiile faţă de biserica ucraineană.

Cruciatul Ianukovici

Victoria lui Ianukovici, a întărit brusc poziţiile patriarhatului Kirill şi ale BOU (PM). Totuşi perspectiva de a pierde Ucraina este destul de reală pentru BOR. Şi aceasta şi din raţiuni obiective. Vladimir Sabodan, Mitropolitul rus al Kievului, împlineşte în acest an 75 de ani. Este o vârstă la care este firească întrebarea – cine îl va înlocui la Kiev? Autonomia relativă, nu îi permite patriarhului Kirill să numească, in mod direct, candidatul său, care ar trebui să convină şi episcopatului ucrainean. Acesta este unul din motive care îl determină pe „pastorul” Kirill să nu îşi lase nesupravegheată pentru mult timp „turma” ucraineană. În această situaţie Kirill ar putea recurge la o soluţie neaşteptată, si anume să încerce să ocupe el însuşi poziţia de conducător al bisericii ucrainene. Această propunere nu ar putea fi refuzata de episcopii ucraineni daca ar fi sustinuta de presiunile conducerilor politice de la Kiev şi Moscova. Obţinerea conducerii mitropoliei ucrainene, ar permite obţinerea de catre patriarhatul Kiril a unei poziţii strategice pentru un „atac” hotărât spre vest. Ar fi o victorie clară asupra patriarhului ecumenic Bartolomeu şi o poziţie excelentă în negocierile cu papa Benedict. În această perspectivă devin clare şi aceste şedinţe „în deplasare” ale Sinodului şi chiar declararea Kievului „capitală sinodală a patriarhatului Moscovei”. Toate acestea, împreună cu vizitele tot mai dese au importanţă de ordin psihologic. Patriarhul îşi marchează teritoriul, sugerându-le episcopilor ucraineni: „eu sunt aici pe teritoriul meu”, „eu sunt puterea reală”, „e timpul să vă obişnuiţi”. Dacă în urma acestor presiuni psihologice se va reuşi să mai taie din elanul „autonom” al episcopilor ucraineni, atunci candidatura lui Kirill, nu va ridica mari obiecţii, ci numai va paraliza definitiv rezistenţa lor. Indirect, despre intenţiile sale electorale, a vorbit inclusiv patriarhul Kirill, care a declarat că vrea să obţină cetăţenia ucraineană.
Astfel, înaintea ultimei vizite oficiale, ofiţerul de presă al Eparhiei Odesei a BOU (PM), protoiereul Serghii Lebedev s-a adresat direct preşedintelui Ianukovici, solicitandu-i acestuia să lichideze înregistrarea BOU (PK). Iar la şedinţa Sinodului de la Kiev a fost aprobata o declaratie, prin care se solicita tuturor „schismaticilor” din Ucraina să se pocăiască şi să se întoarcă în matca patriarhatului Moscovei. Dar, probabil cel mai serios argument al lui Kirill în convingerea episcopilor ucraineni este cel financiar. Patriarhul Bartolomeu nu dispune de surse financiare, pe când partidul lui Ianukovici finanţează la nivel local eparhiile BOU (PM), iar posibilităţile financiare ale lui Kirill şi ale Kremlinului sunt practic nelimitate.
Totuşi, tronul de la Kiev, rămâne încă, doar un vis frumos pentru Kirill. Se va hotărâ trecerea la acţiuni radicale? Ucraina nu este Federatia Rusa. Este o lume politică foarte emoţională şi potenţial explozibilă, orice atentat asupra autonomiei canonice putand provoca reacţii dureroase. Lipsirea (de facto) a BOU (PM) de independenţă ar putea avea un efect contrar: scăderea încrederii în rândurile populaţiei faţă de „biserica moscală”, plecarea masivă a episcopilor din BOU (PM), creşterea influenţei BOU (PK) şi BOUA. Rezultatul „victoriei clare” a patriarhului Kiril ar putea duce la intensificarea diviziunilor politice si religioase din Ucraina.

Mars religios

Faptul că rezolvarea „gambitului” ucrainean este foarte dificilă s-a văzut şi în urma ultimei vizite, produsă în contextul schimbării conducerii de la Kiev. Dacă prima vizită, în Ucraina „oranj” avea ceva dintr-o „incursiune eroică ” în spatele frontului inamic, atunci vizita actuala poate fi comparată ca un marş al victoriei. Totuşi, mulţi comentatori au remarcat lipsa de interes şi iritarea populaţiei faţă de vizită, din cauză utilizării excesive a resurselor administrative. De exemplu, în Odesa, unde erau aşteptaţi 200 mii de pelerini, abia de au fost 10 mii. Complexitatea „problemei” ucrainene poate fi ilustrată şi de relaţiile dintre biserică şi societate în istoria recentă a Federatiei Ruse. Dacă între 1990-2000, BOR avea o autoritate importantă, datorată represiunilor din perioada sovietică, atunci începând cu 2000, a devenit evident că BOR a preferat să convertească această autoritate în relaţii privilegiate cu statul şi nu în grijă faţă de populatia ortodoxa rusa. Ca rezultat observăm, azi, un tandem unit dintre puterea laică şi BOR (practic cu rol de ideolog oficial) şi totodată scăderea încrederii în BOR a componentei active a societăţii ruse, mai ales în rândurile intelectualilor care au depus eforturi considerabile pentru renaşterea bisericii.

Arme ideologice

În afară de tactica „profilaxiei schismei”, Kirill mai foloseşte în Ucraina şi alte „arme”. Referitor la „lumea rusă”, această construcţie ideologică poate fi realizată numai în cazul in care la baza sa va sta dorinţa benevolă a populatiei. Nimeni, teoretic, nu neagă că ucraineni, belorusii şi ruşii sunt popoare înfrăţite. Altă situaţie este cazul relaţiilor politice, în cadrul cărora încă din timpul Rusiei Kievene s-au adunat multe ambiţii şi răutăţi. În locul rezolvării lor, ideologii preferă poveşti frumoase despre „lumea rusă”. Dar toată construcţia se bazează doar pe tradiţii şi relaţii de bună vecinătate. Anume acesta ar trebui să fie rolul patriarhului – să diminueze efectul negativ al acţiunilor politicienilor, prin acţiuni şi cuvinte necesare. Aici şi este punctul slab al lui Kirill şi echipei sale. Ambiţiile patriarhului nu prea corespund imaginii unui „pastor bun”. Cucerirea Ucrainei are drept scop şi să demonstreze Kremlinului că argumentele puterii patriarhale sunt foarte serioase din punct de vedere geopolitic. Kirill, în Ucraina este, într-un fel, la el acasă, pe când Putin şi Medvedev sunt în cel mai bun caz oaspeţi de onoare.
„Preoţia mai presus decât împărăţia” acesta este principiul dupa care se conduce Kirill. Ucraina este doar primul cap de pod, necesar pentru acţiunile viitoare din Vest, acolo unde el poate lupta pentru supremaţia mondială cu papa Benedict şi cu liderii lumii musulmane. Şi „cartea câştigătoare” în această situaţie pentru el îl reprezintă forţa Rusiei şi strategia ei geopolitică.
„Summit-ul liderilor religioşi”, un „comitet religios pe lângă ONU”, câteva din proiectele religioase ale lui Kirill, pe care el le-a demarat ca mitropolit, au fost uitate de opinia publică. Toate aceste proiecte îşi vor juca rolul lor în viitor. Kirill nu trebuie subestimat, iar scopul său nu este doar Ucraina, ci lupta pentru „puterea spirituală” la nivel mondial.