Steagul Chinei flutura deasupra Siberiei

Desfăsurate la Moscova, lucrările forumului ruso-chinez s-au concretizat prin semnarea a 27 de acorduri încheiate între diferite companii din cele două tări, în valoare totală de peste 15 miliarde de dolari, relateaza mass-media rusa. Conform cotidianului economic „Vedomosti”, cele mai importante dintre aceste contracte vizează investitii care vor fi derulate în Siberia si în Orientul Îndepărtat. În vederea dezvoltării tuturor acestor investitii, Rusia si China vor crea, până la sfârsitul lunii iunie 2012, un fond comun de investitii în valoare de patru miliarde de dolari. Părtile implicate în proiect, este vorba despre „Fondul de investitii directe al Rusiei” si „China Investment Corporation” (CIC) vor contribui cu un miliard de dolari fiecare, restul urmând să vina de la alti investitori. Referitor la aceste contracte, Kirill Dmitriev, directorul general al Fondului rusesc a declarat ca „fondurile chinezesti dispun de un important volum de resurse relativ ieftine, precum si de o proprie si unică expertiză. În Rusia creste numărul proiectelor angajate în Siberia si în Orientul Mijlociu, ceea ce stimuleaza atentia chinezilor. Ei caută parteneri de încredere: proiectele trebuie sa fie valoroase si să aibă sustinerea statului”.

Alianta oligarhilor

Unul dintre acorduri poartă semnăturile directorului general al grupurilor „UC Rusal” si „Bazovyi Element” (Bazel), proprietarul En+, Oleg Deripaska si a presedintelui „Norinco”, Zhaogang. În trei ani, cei doi parteneri intentionează să atingă o cifră de afaceri de peste un miliard de dolari. In 2009, „Norinco” a fost de acord să preia de la „UC Rusal” 1,68 milioane tone de metal pe an până în 2016.
„Norinco” este cel mai important client al UC Rusal în Asia, unde compania vrea să furnizeze două milioane de tone pe an, iar China este cea mai mare piată de aluminiu, cu 45% din consumul mondial în 2011. Tot anul trecut, „UC Rusal” a cumpărat 33% din actiunile „Shenzhen North Investments” – sucursala comercială a „Norinco”. Noua structură, care a primit numele de North United Aluminium, a început să functioneze la sfarsitul lunii aprilie 2012.

Siberia, pamant chinezesc

Anterior, autoritatile de la Beijing au anuntat ca vor arenda, in anii urmatori, aproximativ 500 de mii de hectare de pamant din regiunea de frontiera a Federatiei Ruse, pentru satisfacerea necesitatilor agricole ale populatiei chineze. Acestea se adauga la cele 426,6 mii de ha pe care administraţia provinciei Heilongjiang, situata in regiunea de nord-est a Chinei, le-a luat deja în arendă de-a lungul frontierei cu Regiunea Autonomă Evreiască şi Ţinutul Habarovsk din Federatia Rusa. Totodata, si administraţia oraşului chinez Mudanjiang, are în arendă 146,6 mii ha de pământ arabil, în Federatia Rusa. „Posesiunile” acestui oraş în Rusia au crescut, în comparaţie cu anul trecut, cu aproximativ 42 %. Administraţia Mudanjiang mai este şi operatorul a 16 întreprinderi de prelucrare a cerealelor, din extremul orient al Rusiei. Conform surselor citate anterior, pe pământul arendat de autoritatile chineze se vor cultiva cartofi – în conformitate cu politica federală chineză, de popularizare a cartofului, care spre deosebire de orez, cultura principală în agricultura chineză, are mai puţină nevoie de apă. Conform estimărilor guvernului chinez, până în 2030, populaţia ţării va ajunge la 1,5 miliarde, ceea ce va necesita 100 milioane de toane de alimente în plus anual.

Precedent coreean

Reamintim ca la inceputul lunii iunie 2011, guvernul chinez a anunţat că va ajuta Coreea de Nord să transforme doua insule în „zone economice bazate pe întreprinderi şi orientate către piaţă de larg consum”. Acest program este primul de acest fel realizat între guvernele celor două ţări comuniste, relateaza mass-media regionala, preluata de presa de la Bucuresti.
Cele 1.200 de hectare sunt închiriate de către guvernul chinez, împreună cu un port, pentru următorii 50 de ani. La ceremonie au participat ministrul chinez al Comerţului, Chen Deming, şi directorul administrativ al Partidului Muncitoresc din Coreea, Chang Sung-taek. “Cele două zone vor reprezenta o platformă pentru promovarea economică şi cooperarea comercială cu restul lumii”, au declarat cei doi oficiali. Suspiciunile că cele două ţări ar putea discuta legături economice planează de mai mulţi ani, de când dictatorul nord-coreean Kim Jong-il a vizitat China în urmă cu trei ani. În plus, China îşi susţinea deja ţara vecină trimiţând ajutoare, semnal de Internet şi alte schimburi, in conditiile in care aceasta tara a intrat sub sanctiuni internationale ca urmare a bombardamentelor lansate asupra Coreei de Sud la sfarsitul anului trecut.
În afara celor două insule, Hwanggumpyong şi Wihwa, China va avea acces şi la portul Rason, acesta fiind adevăratul motiv care stă la baza înţelegerii dintre cele două state. Prin acest port, China va avea din nou legătură maritimă cu sudul ţării, legătură pierdută când a cedat fâşia de coastă Rusie în 1860 (actuala regiune rusa Vladivostok). Chinezii intenţionează să construiască o fabrică de ciment şi să modernizeze infrastructura rutiera si portuara a zonei, trezind speculatii privind posibila desfasurare de forte navale si terestre chineze in regiune.

Statul Major rus a admis marţi că Iranul şi Coreea de Nord reprezintă o ameninţare nucleară, după ce până acum a respins în repetate rânduri o astfel de probabilitate.
“Pericolul există întotdeauna, de aceea noi urmărim cu atenţie evoluţia potenţialului nuclear al multor state. ..Şi analiza, pe care am efectuat-o împreună cu americanii confirmă că o astfel de probabilitate există şi de aceea am fost de acord că un sistem de apărare antirachetă este necesar”, a declarat şeful Statului Major al forţelor armate ruse, generalul Nikolai Makarov, într-un interviu apărut în presa de la Moscova.
Statul Major rus, a adăugat general Makarov, “ştie că multe state care au declarat că nu deţin armament nuclear, de fapt posedă un astfel de armament”. “Fără îndoială că, dacă acesta cade în mâinile extremiştilor, vor fi grave consecinţe pentru comunitatea internaţională”, a atras atenţia generalul rus. El a precizat că, “pentru contracararea unei astfel de ameninţări, Rusia este gata să acţioneze în această direcţie împreună cu alte ţări”.

Scutul antirachetă

Pericolul pe care îl reprezintă Iranul şi Coreea de Nord a constituit una din explicaţiile date de SUA pentru instalarea scutului antirachetă în Europa şi care a generat nemulţumire la Moscova. În interviul acordat, generalul Nikolai Makarov aminteşte că Moscova nu a reuşit până în prezent să ajungă la o înţelegere cu Washingtonul în această problemă, reiterând că acest scut reprezintă un pericol pentru securitatea Rusiei, transmite Agerpres. “Dacă se construieşte acest sistem de apărare antirachetă, atunci să-l construim împreună. Acolo, unde acesta nu este necesar, nu trebuie construit”, a subliniat general rus.
Până acum, Ministerul rus al Apărării a declarat în repetate rânduri că un pericol nuclear pentru Europa şi Rusia din partea Iranului şi a Coreii de Nord nu există, întrucât cele două ţări nu deţin potenţialul necesar pentru crearea de armament nuclear. SUA şi mai multe state occidentale acuză de mai mult timp Iranul că îşi ascunde ambiţiile militare nucleare sub masca unui program civil, în timp ce Teheranul insistă pentru dreptul de a deţine tehnologie în domeniu “la vârf” şi susţine că proiectul său atomic urmăreşte scopuri strict paşnice.

Coreea de Nord a recunoscut vineri eşecul lansării rachetei sale care urma să plaseze pe orbită un satelit de observaţie terestră, denunţat de SUA ca un test cu rachetă balistică.
“Republica Populară Democrată Coreeană a lansat satelitul său Kwangmyongsong-3 vineri la 07h38m55sec. Satelitul de observaţie a Pământului nu a reuşit să intre pe orbită”, a anunţat agenţia oficială KCNA, după o tăcere de mai bine de patru ore. “Oamenii de ştiinţă, tehnicienii şi experţii examinează în prezent cauzele acestui eşec”, adaugă agenţia oficială de presă a Phenianului.Este pentru a treia oară când Coreea de Nord ratează plasarea pe orbită a unui satelit, după eşecurile din 1998 şi 2006.
La scurt timp după lansare, SUA, Coreea de Sud şi Japonia au anunţat că racheta s-a dezintegrat în zbor la puţin timp după decolare de la Centrul spaţial Tongchang-ri (nord-vest), situat la 50 km de frontiera chineză. “Sistemul american a detectat şi urmărit lansarea rachetei nord-coreene Taepodong-2 la ora locală 18:30 (22h39 GMT)”, a anunţat Comandamentul nord-american de apărare aeriană.

A căzut in Marea Galbenă

Primul etaj al rachetei a căzut în Marea Galbenă, aproximativ la 165 km vest de Seul. Al doilea şi al treilea etaj “n-au funcţionat”, a explicat NORAD, adăugând că celelalte fragmente au căzut de asemenea în larg, fără să constituie vreo ameninţare. Taepodong-2 este o rachetă balistică , cu rază lungă de acţiune pe care Coreea de Nord încearcă să o dezvolte, testând-o deja în iulie 2006 şi aprilie 2009.
Coreea de Sud, care a monitorizat îndeaproape evenimentul, a precizat că racheta lansată de vecinul său din Nord “s-a aflat în zbor un minut sau două înainte de a exploda”, confirmând astfel o informaţie furnizată înainte de Ministerul japonez al Apărării. Potrivit lui Christian Lardier, expert spaţial la revista franceză “Air et Cosmos”, eşecul s-a produs “la mijlocul activităţii de la primul etaj”.
“Potrivit planului de zbor, primul etaj al rachetei trebuia să se detaşeze după 120 de secunde şi să cadă în Marea Galbenă la aproximativ 460 km de rampa de lansare”, a indicat el, subliniind că eşecuri de acest gen se întâmplă şi în alte colţuri ale lumii. Lardier, membru al Academiei internaţionale de astronautică (IAA), spune că în medie se înregistrează 75 de lansări de sateliţi în lume, dintre care câteva eşuează. Numai în 2011 s-au înregistrat şapte eşecuri, a amintit el.
“Toate ţările cunosc eşecuri. Coreea de Sud a făcut două tentative fără succes”, a adăugat expertul francez. Phenianul dorea ca prin plasarea pe orbită a satelitului său să marcheze împlinirea a 100 de ani de la naşterea “primului şi eternului” preşedintele Kim Il-sung.

Rusia este îngrijorată de perspectiva unui atac împotriva Iranului şi propune ca acestei ţări să-i fie recunoscut dreptul de a dezvolta un program nuclear civil.
“Fără îndoială, Rusia este îngrijorată de pericolul în creştere al unui atac militar asupra Iranului. Dacă acest lucru se va întâmpla, consecinţele vor fi cu adevărat catastrofale. Reala anvergură a acestora este imposibil de imaginat”, avertizează Vladimir Putin, într-un articol dedicat politicii externe, publicat luni într-un ziar moscovit, transmite Agerpres. “Propunem să-i fie recunoscut Iranului dreptul la dezvoltarea programului nuclear civil, inclusiv dreptul de a îmbogăţi uraniu. Dar aceasta să se facă în condiţiile unui control de încredere al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA). Dacă acest lucru va reuşi, atunci să fie anulate toate sancţiunile în vigoare împotriva Iranului, inclusiv cele unilaterale”, susţine Putin.
În opinia sa, Occidentul se ocupă prea mult de “pedepsirea” anumitor state. “Una-două şi se apucă de sancţionat sau chiar ia bâta militară. Amintesc că nu suntem în secolul al XIX-lea şi nici chiar în al XX-lea”, afirmă Vladimir Putin.

Coreea de Nord nu este pe placul Rusiei

În context, el se referă şi la Coreea de Nord, afirmând că statutul nuclear al acestei ţări este “inadmisibil”. Rusia se pronunţă pentru denuclearizarea Republicii Populare Democrate Coreene exclusiv cu mijloace diplomatice şi politice, precizează Putin. Pe de altă parte, el atrage atenţia că ingerinţele tot mai frecvente în afacerile interne ale unor state “pot stimula anumite regimuri autoritare să dorească să stăpânească arma nucleară”.
“Chipurile, am bomba atomică în buzunar, nimeni nu mă va atinge, întrucât ţine mai mult la sine însuşi. Iar cine nu are bomba să aştepte intervenţie ‘umanitară’”, notează sarcastic Vladimir Putin. Articolul dedicat politicii internaţionale este al şaptelea şi ultimul din seria textelor electorale semnate de Putin, candidatul principal al prezidenţialelor din 4 martie, după altele în care a îndemnat la dialog social, a vorbit despre relaţiile interetnice din Rusia, problemele economice, democraţie, situaţia demografică, apărare şi care au fost publicate în ultimele săptămâni.

Coreea de Nord l-a proclamat joi “conducător suprem” pe Kim Jong-Un, fiul şi succesorul lui Kim Jong-Il, în cursul unei imense adunări militare organizate la Phenian în ultima din cele 13 zile de doliu naţional decretate în memoria liderului său decedat.
“Marea inimă a tovarăşului Kim Jong-Il a încetat să mai bată”, a deplâns Kim Yong-Nam, care exercită funcţia onorifică de şef al statului, în cursul unui discurs în faţa a zeci de mii de soldaţi. Alături de el se afla Kim Jong-Un, fiul cel mai tânăr şi succesor al lui Kim Jong-Il la putere. “Respectatul tovarăş Kim Jong-Un este comandantul suprem al patriei noastre şi al armatei, care a moştenit inteligenţa, capacitatea de a comanda, caracterul, sensul moral şi curajul lui Kim Ir Sen”, a continuat Kim Yong-Nam.
Adunarea din Piaţa Kim Ir Sen s-a încheiat în acordurile Internaţionalei, interpretată de o fanfară militară, şi cu o salvă de 20 de lovituri de tun, transmite Agerpres. Apoi, conform imaginilor de la televiziunea oficială, în Coreea de Nord au fost păstrate trei minute de tăcere întrerupte de sirenele vapoarelor şi trenurilor din întreaga ţară. Ele au marcat încheierea doliului naţional de 13 zile în memoria lui Kim Jong-Il, liderul care a condus ţara timp de 17 ani, decedat la 17 decembrie, şi pentru care o ceremonie funerară a fost organizată miercuri în faţa a sute de mii de persoane.
Armata joacă un rol important în Coreea de Nord, condusă în numele doctrinei “songun” (armata mai întâi), dezvoltată în anii 1990 de Kim Jong-Il pentru a menţine viabilitatea regimului său, slăbit în urma prăbuşirii blocului comunist în Europa de Est şi URSS. Celălalt principal centru al puterii este Partidul Muncitorilor, unica formaţiune politică din ţară.
Mass-media regimului comunist i-au atribuit tânărului Kim Jong-Un termenul onorific de “comanant suprem al partidului, statului şi armatei”, deşi el nu ocupă oficial aceste funcţii în prezent.

Secretarul de stat american, Hillary Clinton, s-a pronunţat luni în favoarea unei tranziţii “stabile şi paşnice” în Coreea de Nord, după decesul lui Kim Jong-Il.
De asemenea, Clinton a subliniat că Statele Unite doresc o “relaţie ameliorată cu poporul nord-coreean”. Statele Unite “rămân preocupate de bunăstarea populaţiei nord-coreene”, a mai afirmat Hillary Clinton la finalul unei întrevederi cu omologul său japonez, Koichiro Gemba. “Avem interesul comun pentru o tranziţie stabilă şi paşnică în Coreea de Nord, la fel ca şi pentru pacea şi stabilitatea regională”, a declarat ea.
Şefa diplomaţiei americane a adăugat că s-a luat contact cu ţările partenere din Grupul celor şase. Acesta include Statele Unite, Japonia, Rusia, China şi cele două Corei pentru discuţii, în prezent aflate într-un punct mort, pe marginea denuclearizării peninsulei coreene. Gemba a inistat şi el asupra necesităţii unei coordonări mai strânse între Cei şase.
Statele Unite şi-au făcut imediat cunoscut sprijinul pentru Coreea de Sud şi Japonia după ce luni a fost anunţată moartea liderului nord-coreean Kim Jong-Il. Evenimentul a declanşat numeroase speculaţii cu privire la viitorul regimului dictatorial de la Phenian şi a determinat Casa Albă să insiste asupra “stabilităţii” în regiune.
De asemenea, Casa Albă a cerut luni Phenianului să îşi respecte obligaţiile internaţionale cu privire la energia nucleară. “Sperăm că noua direcţia nord-coreeană va lua măsurile necesare pentru susţinerea ţării, a prosperităţii şi a unui viitor mai bun pentru nord-coreeni, inclusiv a respectării angajamentelor luate privind renunţarea la programul nuclear”, a declarat purtătorul de cuvânt al preşedinţiei americane, Jay Carney.
“Vom continua presiunile privind respectarea obligaţiilor internaţionale” a adăugat Carney, refuzând să se pronunţe cu privire la consecinţele morţii lui Kim asupra relaţiilor nord-coreene cu Occidentul. “Este prea devreme” pentru a ne exprima, a observat purtătorul de cuvânt subliniind că Coreea de Nord traversează o “perioadă de doilu”.

Preşedintele nord-coreean Kim Jong Il a murit sâmbătă, air fiul său, Kim Jong-Un, a fost numit să îi succeadă, a anunţat, luni, mass-media oficială a regimului comunist de la Phenian.
Liderul nord-coreean, în vârstă de 70 de ani, “a decedat după o mare epuizare mentală şi fizică” la 17 decembrie la 8.30 ora locală (16 decembrie 23.30 GMT), a anunţat agenţia KCNA. Kim Jong Il, a cărui mobilitate era redusă după un accident cerebral în 2008, a murit de “infarct de miocard sever şi de o criză cardiacă” în trenul său, în timpul uneia dintre tradiţionalele sale deplasări pe teren, a adăugat agenţia, subliniind că o autopsie a fost efectuată duminică.
Fiul său, Kim Jong-Un, născut în 1983 sau 1984, a fost numit să îi succeadă în fruntea unicei dinastii comuniste din istorie, de asemenea potrivit agenţiei oficiale a Coreei de Nord, care îi cheamă pe nord-coreeni să îl recunoască acum ca liderul lor. “Toţi membrii de partid (muncitori), militarii şi publicul trebuie să urmeze fidel autoritatea tovarăşului Kim Jong-Un şi să apere şi să întărească frontul unit al partidului, armatei şi al publicului”, a cerut genţia.
Funeraliile lui Kim Jong Il au fost fixate la 28 decembrie, la Phenian. Autorităţile statului stalinist au decretat doliu din 17 până în 29 decembrie.

Coreea de Sud, în alertă

Coreea de Sud şi-a plasat armata în stare de alertă şi a consolidat supravegherea frontierei sale ultrasecurizate cu Coreea de Nord, după anunţul decesului liderului nord-coreean. Seulul i-a cerut de asemenea aliatului său american, care menţine 28.500 de militari pe teritoriul său, să sporească supravegherea prin satelit şi cu avioanele, a precizat un purtător de cuvânt al Statului Major al armatei sud-coreene.
Nici o activitate neobişnuită nu a fost observată în orele care au urmat anunţului privind decesul lui Kim, făcut luni la ora locală 12.00 (5.00, ora României). Preşedintele sud-coreean Lee Myung-bak şi-a anulat toate întâlnirile şi a convocat un Consiliu de Securitate Naţională la “Casa Albastră”, numele reşedinţei prezidenţiale. “Toţi funcţionarii Casei Albastre sunt plasaţi în stare de alertă”, a precizat purtătorul său de cuvânt.
“Monitorizarea şi securitatea zonelor frontaliere au fost consolidate. Suntem foarte atenţi la orice mişcare a armatei din Nord”, a subliniat un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării.”Toţi comandanţii sunt în alertă, iar Coreea de Sud şi Statele Unite accentuează împărtăşirea de informaţii militare”, a adăugat el.
Cele două Corei sunt din punct de vedere tehnic încă în stare de conflict armat, de la armistiţiul precar semnat la finalul Războiului din Coreea (1950-1953). O mare parte a trupelor nord-coreene, din totalul de 1,1 milioane de militari, este staţionată de-a lungul frontierei demilitarizate. Armata sud-coreeană este formată din 650.000 de militari.

SUA urmăresc evoluţia situaţiei din regiune

Statele Unite urmăresc atent informaţiile privind decesul liderului nord-coreean Kim Jong-il, a anunţat duminică seara purtătorul de cuvânt al Casei Albe, subliniind că Washingtonul doreşte “stabilitate” în peninsula coreeană.
“Urmărim îndeaproape informaţiile privind moartea lui Kim Jong-il. Preşedintele (Barack Obama) a fost pus la curent şi suntem în contract strâns cu aliaţii noştri din Coreea de Sud şi Japonia. Noi rămânem angajaţi pentru stabilitate în peninsula coreeană, precum şi pentru libertatea şi securitatea aliaţilor noştri”, a afirmat Jay Carney într-un comunicat. Un oficial de rang înalt din cadrul Departamentului de Stat, care s-a exprimat sub protecţia anonimatului, a declarat la rândul său că secretarul de Stat Hillary Clinton a fost de asemenea informată despre moartea lui Kim Jong Il.

China isi modernizeaza armata

China va avea, până în 2020, o armată modernă, lucru care ar putea ameninţa stabilitatea în zona Asia-Pacific, considera surse oficiale de la Pentagon, citate de mass-media internationala. În raportul său anual referitor la capacitatea de apărare a Chinei, Pentagonul considera că naţiunea asiatică a recuperat mult din decalajele tehnologice faţă de armatele occidentale. Iar China îşi dezvoltă armata tocmai cu scopul de a putea împiedica implicarea Statelor Unite într-un posibil conflict dintre China şi Taiwan. La lansarea raportului, un oficial american a spus că investiţiile militare ale Chinei îi permit acesteia să destabilizeze balanţa militară din regiune şi să crească riscul de neînţelegeri în zonă, sporind astfel neliniştea în regiune.
Deşi China a reacţionat rapid, spunând că raportul exagerează ameninţarea pe care ar putea-o suscita armata sa, datele din raportul Pentagonului nu sunt chiar liniştitoare. În zona strâmtorii Taiwan, China are mobilizaţi 400.000 de oameni (o treime din toată armata sa), faţă de 130.000 cât are Taiwanul. Raportul este dezechilibrat de altfel cam la orice: tancuri (3.100 la 1.100), piese de artilerie (3.400 la 1.600), divizii aeropurtate (3 la 0), taiwanezii fiind superiori doar la brigăzi de infanterie mecanizată: 3 la 1. Totodata, in luna martie 2011, China a anunţat o creştere a cheltuielilor cu apărarea de 12,7% comparativ cu anul precedent, antamând în acest scop 91,5 miliarde de dolari. Unii experţi cred că suma este mult mai mare.

Chinezii dau la apa primul lor portavion

China a lansat recent primul sau portavion militar. Nava a fost realitazata pe santierul de la Dalian, in nord-estul tarii, pentru a fi testat pe mare, a anuntat agentia chineza Xinhua. Nava, cu o lungime de 300 de metri, era destinata, initial, Marinei sovietice. Constructia acestei nave, numita Varyag, a fost intrerupta in 1991, dupa prabusirea fostei Uniuni Sovietice, iar China a achizitionat-o in 1998, din Ucraina. Testele pe mare vor fi de scurta durata, a anuntat agentia oficiala, fara sa faca alte precizari, citand surse militare chineze, care adauga ca portavionul va reveni in portul sau, pentru a fi supus altor lucrari de renovare si unor teste suplimentare. In iulie, China a anuntat ca portavionul va fi utilizat “pentru cercetare stiintifica, experiente si antrenamente”, intr-o perioada in care ambitiile teritoriale si militare chineze ingrijoreaza tot mai mult atat tarile din Asia, cat si Statele Unite. China a pastrat, timp de mai multi ani, o tacere absoluta asupra acestui port-avion, care simbolizeaza ambitia sa navala. Insa, televiziunea oficiala chineza a difuzat, in iulie, imagini inedite ale portavionului, pe santier. Singurul oficial chinez care a vorbit despre acesta a fost comandantul Statului Major al Armatei Populare de Eliberare (APL), generalul Chen Bingde, intr-un interviu publicat, la inceputul lui iunie 2011, de Cotidianul Comercial din Hong Kong.

Tehnologie sovietica

Potrivit unor oficiali americani din domeniul apararii au afirmat ca evaluarile pe aceasta tema se bazeaza pe informatii secrete care arata constructia primului portavion chinezesc. In fotografiile din satelit, portavionul pare asemanator cu Varyag, un portavion din perioada sovietica achizitionat de China in urma cu cativa ani. Programul de portavioane este unul dintre aspectele consolidarii capacitatii militare chineze, monitorizate atent de serviciile de informatii militare americane. Navele de razboi chinezesti intensifica ingrijorarile altor state din Asia potrivit carora Beijingul va folosi aceste platforme pentru a prelua controlul unor zone intinse din apele internationale, cum sunt cele din Marea Chinei de Sud, Marea Chinei de Est si Marea Galbena, unde China si-a revendicat suveranitatea maritima. Ambitiile Beijingului in regiunile maritime din vestul Pacificului suscita ingrijorari tot mai mari, o serie de foste diferende teritoriale provocand, in ultimele luni, amplificarea unor tensiuni cronice intre China si unii dintre vecinii sai, ca Japonia si Vietnamul.

Certuri sino-japoneze

Primul portavion chinez, a carui iesire la apa era asteptata cu mare interes de analistii militari, risca sa afecteze imaginea pe care China vrea sa o proiecteze despre ea, si anume aceea a unei tari pasnice, care se inarmeaza doar pentru a se apara, fara sa pretinda hegemonia. APL, cea mai mare armata din lume, este extrem de discreta cu privire la programele sale de modernizare, iar bugetul sau a crescut in mod exponential. La inceputul lunii, Japonia si-a exprimat ingrijorarea cu privire la ambitiile militare tot mai mari ale Chinei, expansiunea sa maritima catre Pacific si “lipsa de transparenta” a bugetului Apararii. China a reactionat exprimandu-si “nemutumire vehementa”, apreciind ca “iresponsabil” raportul anual al Japoniei asupra Apararii.

Arme impotriva SUA

In plus, China dezvolta arme cu puls electromagnetic pe care ar putea sa le foloseasca impotriva portavioanelor americane, intr-un eventual conflict pe tema Taiwanului. De asemenea, China a pus in functiune primul sau nuclear cu neutroni rapizi, asa-numit de a patra generatie. Fragmente ale studiului Centrului National pentru Informatii privind efectele letale ale armelor cu puls electromagnetic (EMP) si ale celor cu microunde de mare putere (HPM) au aratat ca aceste arme fac parte din arsenalul chinez numit “buzduganul asasinului”, care ar permite Chinei, inferioara din punct de vedere tehnologic, sa invinga fortele militare ale SUA, scrie Washington Times. Armele cu puls electromagnetic copiaza pulsul de raze gamma cauzat de o explozie nucleara, care distruge toate echipamentele electronice, inclusiv computerele si automobilele, pe suprafete vaste. Raportul declasificat, redactat in 2005 si obtinut de Arhiva Nationala de Securitate, o organizatie privata, ofera detalii despre armele EMP detinute de China si planurile pentru folosirea lor, transmite Mediafax. “Pentru utilizarea impotriva Taiwanului, China ar putea detona la o altitudine mult mai mica (30-40 de kilometri) pentru a limita efectele EMP la Taiwan si imediata vecinatate a sa”, arata raportul. “Racheta balistica cu raza medie de actiune DF-21 a fost mentionata ca platforma pentru un atac cu EMP impotriva Taiwanului”, adauga textul.

Rachetele chinezesti ameninta bazinul Marii Negre

China a exportat rachete şi componente de rachete în Iran, Siria şi Pakistan, încălcând în mod repetat Regimul de Control pentru Tehnologii de Rachetă (MTCR), arată documente americane citate de ediţia online a Washington Times, preluate de mass-media de la Bucuresti. MTCR este o asociaţie informală din care fac parte 34 de ţări care are scopul limitării exporturilor de rachete cu raze de acţiune de peste 250 de kilometri şi a focoaselor de rachetă. Conform expertilor militari, sistemele de racheta furnizate Republicii Islamice Iran si Siriei sunt capabile sa atinga tinte din Europa, inclusiv Romania si Bulgaria. Reamintim ca rachete de fabricatie chinezeasca se afla si in dotarea armatei turce.
Potrivit unui document declasificat din 2009, semnat de secretarul de Stat american Hillary Clinton, China nu manifestă “voinţa politică” de a opri exporturile de rachete.
“Autorităţile şi firmele chineze nu verifică tranzacţiile suspecte cu rachete şi nu iau măsuri pentru depistarea companiilor care le efectuează”, precizează documentul american, citat de site-ul WikiLeaks. Potrivit documentului american, China a exportat piese de rachete balistice spre Siria şi Iran, prin intermediul companiilor Dalian Sunny Industries şi Technical By-Products International. Cele două companii au fost vizate de sancţiuni americane în 2009. Un oficial chinez ar fi declarat, conform documentului citat, că verificările autorităţilor “nu au rolul de a depista toate transporturile” de arme.

Coreea de Nord, pericol “real”

Coreea de Nord, unul din principalii recipienti ai tehnologiilor militare chinezesti, reprezintă un pericol “real” pentru pace şi ar putea lansa noi atacuri împotriva Coreei de Sud, în lipsa unei disuasiuni puternice, a declarat recent amiralul Mike Mullen, comandantul Statului Major Interarme american, aflat în vizită în Coreea de Sud, relatează mass-media internationala. Amiralul Mullen efectuează o vizită în Coreea de Sud cu ocazia instalării în funcţie a noului comandant al forţelor americane în această ţară, generalul James Thurman, care conduce o forţă de aproximativ 28.500 de soldaţi.
“Ameninţarea (Coreei de Nord) rămâne foarte reală”, a declarat Mullen, în faţa presei. “Coreea de Nord nu dă niciun semn de încetinire a ritmului dezvoltării capacităţilor sale nucleare şi nu sunt convins că ei (nord-coreenii) nu vor lansa noi provocări”, a adăugat el. Forţele americane şi sud-coreene au ca misiune urgentă să “coopereze în special pentru a descuraja Nordul să lanseze noi provocări”, a spus Mullen, adăugând că “rămâne de văzut dacă ei (nord-coreenii) vor fi descurajaţi să o facă”.
Tensiunile au sporit între cele două Corei de la atacul cu torpilă, atribuit Coreei de Nord, asupra corvetei sud-coreene Cheonan, în martie 2010, în care au fost ucişi 46 de marinari.

Reconfigurari pe noua tabla de sah a razboiului

Amenintarile asimetrice si mutarea unor fronturi de lupta in sfera virtuala a reasezat in scheme de aparare nationala notiunea de contracarare a atacurilor cibernetice. Daca pana in prezent se utilizau metode conventionale de lupta, in ziua de azi s-a constat ca un atac cibernetic bine plasat asupra unor institutii-cheie poate paraliza un intreg sistem de stat, fapt ce ar putea aduce prejudicii grave dar si dezordine in randul populatiei. Dupa ce in ultimii ani, statele membre NATO s-au plans constant de atacuri cibernetice, cele mai multe fiind localizate din zona Asiei dinspre China, se pare ca statele membre ale Aliantei Nord-Atlantice isi vor concentra atentia din in ce mai multa in vedere inchiderii breselor din sistemele cibernetice de aparare si vor monitoriza cu atentie acest fenomen. Pe acest trend doreste sa se aseze si Romania care a anuntat ca lucreaza la un astfel de proiect de aparare coordonat simultan de toate institutiile care se ocupa cu securitatea nationala.Mai mult, SUA ia in calcul chiar si masuri de retorsiune armata impotriva statelor care vor incerca atacuri de acest tip asupra institutiilor americane. Agentia KARADENIZ-PRESS a scris marti ca Pentagonul a precizat ca atacarea retelelor informatice de catre o alta tara poate constitui un act de razboi, lasand de inteles ca fortele SUA isi rezerva dreptul de a interveni in aceste tari. Aceasta noua strategie este gandita in termenii in care un astfel de atac cibernetic produce moartea, avarierea, distrugerea sau perturbari importante, ca cele care pot fi provocate de un atac militar traditional, atunci acestea pot fi considerate ca “utilizare a fortei” si li se poate raspunde in forma clasica de retorsiune. Raportul american despre astfel de vulnerabilitati se intinde pe 30 de pagini, in versiunea clasificata, si 12 in cea neclasificata si da drept exemple sabotarea programului nuclear iranian cu virusul Stuxnet si atacurile asupra retelei informatice a firmei americane de armament si aviatica Lockheed Martin, una dintre cele mai mari din lume.

Dupa scut antiracheta, urmeaza scutul cibernetic

Romania vine si ea in intampinarea unor astfel de probleme de securitate si mai nou incearca sa dezvolte o infrastructura informationala menita sa poate sa faca fata noilor amenintari de acest tip. Prin Hotararea de Guvern privind infiintarea si functionarea CERT (Centrul national de raspuns la incidente de securitate cibernetica), Bucurestii intra in randul capitelelor NATO preocupate de acest fenomen. Potrivit unui document obtinut de Hotnews, noua structura va avea 41 de posturi si va gestiona un sistem de alerta timpurie si informare in timp real privind incidentele cibernetice. Centrul national de raspuns la incidente de securitate cibernetica (CERT-RO) este in prezent un doar un departament in cadrul ICI (Institutul national de cercetare in Informatica), iar anuntul ca se pregateste cadrul legal pentru operationalizarea acestuia a fost facut de catre ministrul comunicatiilor in luna aprilie 2011, la o conferinta ministeriala din Ungaria pentru ca acesta sa fie repetat de catre Valerian Vreme vinerea trecuta la Bruxelles. “Centrul de raspuns la incidente de securitate cibernetica a fost infiintat prin Hotarare de Guvern in urma cu circa doua saptamani, este o directie in subordinea ministerului Comunicatiilor (MCSI), localizat la ICI, cu un director in persoana lui Victor Vevera. Intr-o prima etapa centrul va avea 20 de posturi, iar lansarea oficiala a acestuia a avut loc pe 20 iunie 2011, in cadrul unui eveniment la care a participat si presedintele Agentiei Europeane pentru securitatea retelelor si a informatiei (ENISA). Politica acestuia este sa apere in principal sistemele IT ale statului”, a declarat Vreme pentru Hotnews. Comitetul de coordonare va fi format din reprezentanti ai: Ministerului Comunicatiilor, Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor, ai Serviciului Roman de Informatii, ai Serviciului de Informatii Externe, ai Serviciului de Telecomunicatii Speciale, ai Serviciului de Protectie si Paza, ai Oficiului Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat si ai Autoritatii Nationale pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii (ANCOM). Printre principalele directii de actiune ale acestui nou program se numara constituirea si operationalizarea unui Sistem national de securitate cibernetica (SNSC). Acesta reprezinta “cadrul de cooperare care reuneste autoritati si institutii publice, mediul academic si cel de afaceri, asociatii profesionale, organizatii neguvernamentale, cu responsabilitati si capabilitati in domeniu, in vederea coordonarii actiunilor pentru asigurarea securitatii componentei nationale a spatiului cibernetic”.

Campul virtual de lupta

In aceeasi logica a prevenirii si contracararii unor astfel de atacuri, cotidianul britanic “The Guardian” a relatat recent ca Marea Britanie va dezvolta un program de instrumente cibernetice destinate contracararii riscurilor la adresa sigurantei nationale provenind din mediul informatic. La fel ca si partenerii de peste Ocean, oficiali guvernamentali britanici au declarat ca Marea Britanie are nevoie de noi optiuni ofensive, nu doar de metode de protejare a infrastructurii informatice guvernamentale. Secretarul de stat responsabil de Fortele Armate, Nick Harvey, a declarat ca “spatiul cibernetic va face parte in viitor din campul de lupta”, subliniiind ca instrumentele de contracarare a atacurilor informatice vor face parte integranta din capacitatile militare britanice. “Avem nevoie de capabilitati in acest domeniu si dezvoltam astfel de capabilitati”, a subliniat secretarul de stat. “Spatiul virtual este un domeniu nou, dar regulamentele si normele generale pot fi aplicate in aici”, a explicat el.

Germania, pe pozitii

Si cea mai mare forta a NATO din Europa, Germania, se gandeste tot mai serios la combaterea acestui fenomen. Agentia Deutsche Welle a relatat ca la 1 aprilie 2011, la Bon, si-a inceput activitatea Centru National de Aparare Cibernetica in cadrul Oficiului Federal pentru Siguranta si Tehnica Informationala, pe scurt BSI. La inceputul lunii februarie, in cadrul celei de-a 47-a Conferinte Pentru Securitate de la München, Thomas de Maiziere pe atunci inca ministrul de interne si responsabil pentru siguranta cibernetica atragea atentia asupra dimensiunii amenintarii: “La fiecare doua secunde asistam la un atac in internet, la fiecare doua secunde. De patru-cinci ori pe zi, sunt atacate retelele de informatii guvernamentale, atacuri puse de autoritatile germane pe seama serviciilor de informatii straine”. Amenintarile venite din spatiul cibernetic sunt, intre timp, constientizate si de opinia publica si de politicieni. Anul trecut si-a inceput activitatea comandoul cibernetic in Statele Unite ale Americii.

Combatanti electronici

Astfel de “pregatiri de razboi” se fac si de catre alte state militariste ale lumii: Rusia, Israel, Coreea de Nord si Iran, aceasta din urma sustinand sus si tare ca detine cea de-a doua armata cibernetica din lume. China, alaturi de Rusia, este acuzata ca deruleaza cele mai mari operatiuni de spionaj virtual, atacand frecvent computerele militare ale Occidentului. Mai nou, agentii chinezi din diverse zone ale lumii lasa in diferite locuri stick-uri USB infectate in speranta ca cei care le gasesc le vor folosi, facilitandu-le in acest mod accesul la diverse retele. Beijingul respinge ferm acuzatiile si vine cu date ce arata ca, de fapt, China este principala tinta in acest conflict. Revista „Wangluo Chuanbo”, editata de Biroul de informatii al Guvernului, sustine ca aproximativ 18 milioane de computere din China sunt virusate lunar, iar aceste atacuri cresc de la an la an. Potrivit unui raport al companiei americane Symantec, 25% din atacurile asupra computerelor chineze au fost lansate, in 2008, din SUA. Motiv pentru multi de a arata cu degetul spre Washington, care refuza propunerile Rusiei de creare a unui tratat (dupa modelul START) privind reglementari mai stricte pentru internet. Chiar daca America, fiind tara cea mai computerizata, este si cea mai expusa la atacurile cibernetice. Aceste temeri si contramasurile care se impun vin pe fondul crearii unor noi dimensiuni conflictuale in care regulile combative clasice nu sunt inca asezate inca pe aceasta noua harta a razboiului iar actorii nu tin cont de nicio regula.

China anunta ca se inarmeaza

Bugetul alocat armatei pe anul 2011 va creste cu aproape 13%, anunta anterior un purtator de cuvant al guvernului chinez. Procentul cresterii poate fi insa mai mare, spun unii analisti, citati de presa internationala. Anuntul a fost facut cu numai o zi inaintea desfasurarii Adunarii Nationale Populare, in care partidul comunist si-a lansat planul cincinal. Bugetul chinez destinat apararii a ajuns astfel la aproximativ 65,6 miliarde de euro (cira 90 de miliarde de dolari). Purtatorul de cuvant al legislativului, Li Zhaoxing, spune ca aceasta crestere este justificata. “Cresterea cheltuielilor armatei chineze este totusi relativ modeste comparativ cu restul lumii”, a spus acesta, adaugand ca aceasta cifra reprezinta 6% din ansamblul bugetului national al Chinei, iar “acest lucru nu reprezinta nicio amenintare pentru nicio tara”. Aceasta crestere nu pare sa linisteasca tarile din regiune cum ar fi Japonia si Taiwan, care au dispute teritoriale cu guvernul de la Beijing. “Modernizarea armatei chineze, precum si intensificarea activitatii sale insumata cu insuficienta transparenta a acestor actiuni nu fac decat sa sporeasca ingrijorarea”, a spus secretarul guvernului nipon, Yukio Edano. Relatiile dintre China si Japonia sunt tensionate dupa disputa privind insulele din sudul Chinei, unde se gasesc rezerve importante de petrol si gaz natural.

Provocarea armatei chineze

Testarea avionului invizibil J 20 in luna ianuarie 2011, chiar in timp ce secretarul american al apararii se afla in Beijing, este considerata de oficialii militari americani drept o demonstratie de forta din partea Chinei. Secretarul american al apararii, Robert Gates, s-a aflat la Beijing timp de mai multe zile la invitatia presedintelui Hu Jintao. Testarea avionului invizibil J 20 ridica intrebari despre gradul de control civil asupra armatei chineze intrucat se pare ca presedintele chinez si ceilalti lideri civili nu au stiut ca testul a avut loc cu numai cateva ore inainte de a-l primi pe secretarul american al apararii. “Este clar ca liderii civili nu au stiut”, a declarat un oficial american reporterilor care l-au insotit pe Robert Gates in China. Seful de la Pentagon a subliniat ingrijorarile crescande ale americanilor privind faptul ca armata chineza actioneaza cateodata independent fata de conducerea politica de la Beijing. Oficialii americani ai apararii spun ca nu cunosc intentiile reale ale fortelor armate chineze. Programul de constructie a avionului invizibil J 20, cu facilitati care includ, echiparea cu rachete, alimentarea in aer, autonomie de zbor mult dincolo de granitele Chinei, a fost tinut mult timp in secret de catre chinezi.

Tensiuni militare

Oficialii americani spun ca au privit testul drept un act provocator al armatei chineze dar ca nu sunt siguri cui a fost menita demonstratia: secretarului apararii Robert Gates sau presedintelui Hu insusi ori amandurora. Unii oficiali americani au facut chiar speculatii cum ca testul a fost menit in parte drept un act de sfidare la adresa presedintelui chinez care a ordonat armatei chineze sa incerce sa relaxeze relatiile de ani de zile tensionate cu Pentagonul. Analistii spun ca nu este o surpriza ca Hu Jintao nu a fost informat in legatura cu testul pentru ca armata chineza isi stabileste adesea propria agenda a operatiunilor zilnice fara a cere aprobarea politica. Seful Marilor State Majore Reunite, amiralul Mike Mullen a aratat ca Beijingul “are tot dreptul sa aiba armata pe care si-o doreste. Ceea ce nu inteleg este de ce unele din aceste capacitati par sa fie indreptate in mod foarte specific asupra SUA”, a adaugat amiralul Mullen. Robert Gates a incercat sa minimalizeze demonstratia armatei chineze, intrebandu-se cat de invizibil pe radare este cu adevarat avionul de lupta J 20. Afirmand ca “discutiile au fost foarte productive” el a insistat, totusi, in fata reporterilor ca Pentagonul a crescut investitiile intr-o serie de armamente, avioane de lupta si tehnologie ca raspuns la noua inarmare a Chinei si la alte aspecte privind consolidarea militara chineza in Pacific. Secretarul american al apararii spune ca Beijingul ia serios in considerare propunerea lui privind stabilirea unui cadru mai durabil pentru convorbiri militare, dupa un an de relatii tensionate intre cele doua armate, an in care China s-a retras din convorbirile militare in urma vinzarii de arme in valoare de 6.4 miliarde de dolari de catre SUA Taiwanului.

Spionaj total

China spioneaza din ce in ce mai mult Statele Unite, gratie mijloacelor puse la dispozitie de razboiul informatic, dar si prin clasica recrutare de agenti, afirma un raport dat publicitatii anterior de o comisie a Congresului american. “China isi schimba maniera in care practica spionajul”, a declarat sefa comisiei economice si de securitate sino-americana, Carolyn Bartholomew. Comisia a reluat, intr-un voluminos raport anual adresat Congresului, acuzatia de manipulare a monedei chineze de catre autoritatile de la Beijing, recomandand o abordare mai ferma a Statelor Unite pe acest subiect.
Raportul noteaza o intensificare puternica a atacurilor informatice chineze care vizeaza sa infiltreze sau sa perturbe site-urile guvernului american sau ale personalitatilor pe care China le considera drept dusmanii sau, cum ar fi Dalai Lama. Colonelul Gary McAlum, un inalt responsabil militar american, a declarat comisiei ca Pentagonul a cunoscut 54.640 de incidente legate de cyber-atacuri in 2008, ceea ce reprezinta o crestere cu 20% in raport cu 2007, iar anul acesta s-ar putea atinge o rata de progresie de 60% a atacurilor informatice.
Chiar daca aceste atacuri provin din lumea intreaga, China este principala responsabila, potrivit comisiei. Raportul afirma, de asemenea, ca autoritatile din Beijing ar fi gata sa desfasoare o armata de hackeri chinezi, in caz de conflict. Potrivit comisiei, China este tara cea mai agresiva in termeni de spionaj fata de Statele Unite, iar spionajul chinezesc incearca sa recruteze din ce in ce mai multi cetateni americani.

Dictatorul nord-coreean Kim Jong-Il viseaza la Siberia

O delegaţie din Coreea de Nord, ţară care se confruntă cu o gravă penurie de produse alimentare, a purtat discuţii, zilele acestea, cu autorităţile din regiunea Amur (Orientul Îndepărtat al Rusiei) pentru a închiria terenuri pe care să cultive legume şi cereale, a anunţat un oficial regional citat de mass-media regionala. Autorităţile comuniste de la Phenian intenţionează să închirieze câteva sute de mii de hectare de teren în regiunea Amur şi plănuiesc un proiect agricol fără precedent: vor să înfiinţeze o fermă unde să cultive soia, cartofi, porumb, legume şi alte culturi.
Contractul iniţial de închiriere urmează să se ridice la 1,7 dolari pe hectar, pe an. Ruşii sunt dispuşi să le pună la dispoziţie nord-coreenilor şi maşini şi echipamente agricole, dar pun o condiţie, societatea nou-înfiinţată să fie înregistrată în regiunea Amur, pentru a plăti taxe la bugetului regiunii.
Potrivit presei de la Phenian, problemele alimentare cronice cu care se confruntă ţara au fost agravate de ploile abundente din iunie şi iulie, când o furtună tropicală a inundat 60.000 de hectare de terenuri agricole. Liderul nord-coreean Kim Jong-Il a vizitat Rusia luna trecută, iar Moscova i-a promis un ajutor de 50.000 de tone de cereale.

Gazoduct strategic

Preşedintele rus Dmitri Medvedev a încheiat, la sfarsitul lunii august 2011, un acord cu liderul de la Phenian Kim Jong-Il, pentru construcţia unei conducte de export al gazului către Coreea de Sud pe teritoriul ţării comuniste. Coreea de Nord a purtat negocieri cu compania rusă Gazprom, pentru construcţia unei conducte pe teritoriul său, către Coreea de Sud. Potrivit presei de la Seul, acordul ar putea aduce 100 de milioane de dolari anual Phenianului.
Kim, insotit de o importanta delegatie, s-a întâlnit cu Medvedev la un hotel din oraşul Sosnovi Bor. Pe agendă s-au aflat programul nuclear al Phenianului, energia şi un posibil ajutor alimentar pentru ţara asiatică. Părţile au discutat şi despre o datorie de 11 miliarde de dolari pe care Coreea de Nord o are faţă de fosta Uniune Sovietică, a declarat viceministrul rus de finanţe Serghei Storceak. “În primul rând, trebuie să recunoască Rusia ca succesor al Uniunii Sovietice”, a explicat Storceak.
A doua etapă a discuţiilor ar urma să se concentreze pe mijloacele de plată. Intinerariul deplasării lui Kim a fost ţinut secret, dictatorul deplasandu-se la bordul trenului său blindat. În primele sale zile în Rusia, liderul nord-coreean a vizitat un baraj de la nord de Vladivostok, a înotat în lacul Baikal şi a vizitat o fabrică de avioane din perioada sovietică.

Colonizare cu repetitie

Reamintim ca la inceputul lunii iunie 2011, guvernul chinez a anunţat că va ajuta Coreea de Nord să transforme doua insule în „zone economice bazate pe întreprinderi si orientate către piaţă de larg consum”. Acest program este primul de acest fel realizat între guvernele celor două ţări comuniste, relateaza mass-media regionala, preluata de presa de la Bucuresti. Cele 1.200 de hectare sunt închiriate de către guvernul chinez, împreună cu un port, pentru următorii 50 de ani. La ceremonie au participat ministrul chinez al Comerţului, Chen Deming, si directorul administrativ al Partidului Muncitoresc din Coreea, Chang Sung-taek. “Cele două zone vor reprezenta o platformă pentru promovarea economică si cooperarea comercială cu restul lumii”, au declarat cei doi oficiali. Suspiciunile că cele două ţări ar putea discuta legături economice planează de mai mulţi ani, de cand dictatorul nord-coreean Kim Jong-il a vizitat China în urmă cu trei ani. În plus, China îsi susţinea deja ţara vecină trimiţand ajutoare, semnal de Internet si alte schimburi, in conditiile in care aceasta tara a intrat sub sanctiuni internationale ca urmare a bombardamentelor lansate asupra Coreei de Sud la sfarsitul anului trecut.
În afara celor două insule, Hwanggumpyong si Wihwa, China va avea acces si la portul Rason, acesta fiind adevăratul motiv care stă la baza înţelegerii dintre cele două state. Prin acest port, China va avea din nou legătură maritimă cu sudul ţării, legătură pierdută cand a cedat fasia de coastă Rusie în 1860 (actuala regiune rusa Vladivostok). Chinezii intenţionează să construiască o fabrică de ciment si să modernizeze infrastructura rutiera si portuara a zonei, trezind speculatii privind posibila desfasurare de forte navale si terestre chineze in regiune.

Siberia, pamant chinezesc

Autoritatile de la Beijing au anuntat anterior ca vor arenda, in anul 2012, aproximativ 500 de mii de hectare de pamant din regiunea de frontiera a Federatiei Ruse, pentru satisfacerea necesitatilor agricole ale populatiei chineze. Acestea se adauga la cele 426,6 mii de ha pe care administraţia provinciei Heilongjiang, situata in regiunea de nord-est a Chinei, le-a luat deja în arendă de-a lungul frontierei cu Regiunea Autonomă Evreiască si Ţinutul Habarovsk din Federatia Rusa. Totodata, si administraţia orasului chinez Mudanjiang, are în arendă 146,6 mii ha de pămant arabil, în Federatia Rusa. „Posesiunile” acestui oras în Rusia au crescut, în comparaţie cu anul trecut, cu aproximativ 42 %. Administraţia Mudanjiang mai este si operatorul a 16 întreprinderi de prelucrare a cerealelor, din extremul orient al Rusiei. Conform surselor citate anterior, pe pămantul arendat de autoritatile chineze se vor cultiva cartofi – în conformitate cu politica federală chineză, de popularizare a cartofului, care spre deosebire de orez, cultura principală în agricultura chineză, are mai puţină nevoie de apă. Conform estimărilor guvernului chinez, pană în 2030, populaţia ţării va ajunge la 1,5 miliarde, ceea ce va necesita 100 milioane de toane de alimente în plus anual.

China colonizeaza economic Islanda

Un magnat chinez doreste sa cumpere o suprafata mare de teren in Islanda pentru un proiect turistic in valoare de 100 de milioane de dolari, dar criticii sustin ca tranzactia ar oferi Beijingului o zona strategica la Oceanul Atlantic, informeaza mass-media regionala, preluată de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Huang Nubo, un magnat in domeniul imobiliar si fost oficial guvernamental, doreste sa cumpere 300 de metri patrati de teren in nord-estul Islandei, unde ar intentiona sa construiasca o statiune ecoturistica si un teren de golf. Tranzactia imobiliara a fost acceptata deja de proprieterii terenurilor, dar trebuie sa primeasca aprobarea Guvernului islandez.
Insa opozantii sunt sceptici in legatura cu achizitionarea unui teren atat de mare, echivalentul a 0,3 la suta din suprafata Islandei. Scepticii avertizeaza ca un astfel de proiect ar putea fi un paravan pentru interesele geopolitiuce ale Chinei intr-o tara din Atlantic care este membra NATO.
Avand o populatie de 320.000 de locuitori, Islanda este o locatie strategica intre Europa si America de Nord si ar putea prezenta interes pentru transportatorii maritimi asiatici, favorizati de topirea calotei polare.

Islanda, noua colonie chinezeasca de la Polul Nord

Un magnat chinez doreste sa cumpere o suprafata mare de teren in Islanda pentru un proiect turistic in valoare de 100 de milioane de dolari, dar criticii sustin ca tranzactia ar oferi Beijingului o zona strategica la Oceanul Atlantic, informeaza mass-media regionala, preluată de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Huang Nubo, un magnat in domeniul imobiliar si fost oficial guvernamental, doreste sa cumpere 300 de metri patrati de teren in nord-estul Islandei, unde ar intentiona sa construiasca o statiune ecoturistica si un teren de golf. Tranzactia imobiliara a fost acceptata deja de proprieterii terenurilor, dar trebuie sa primeasca aprobarea Guvernului islandez.
Insa opozantii sunt sceptici in legatura cu achizitionarea unui teren atat de mare, echivalentul a 0,3 la suta din suprafata Islandei. Scepticii avertizeaza ca un astfel de proiect ar putea fi un paravan pentru interesele geopolitiuce ale Chinei intr-o tara din Atlantic care este membra NATO.
Avand o populatie de 320.000 de locuitori, Islanda este o locatie strategica intre Europa si America de Nord si ar putea prezenta interes pentru transportatorii maritimi asiatici, favorizati de topirea calotei polare.

Siberia, pamant chinezesc

Autoritatile de la Beijing au anuntat anterior ca vor arenda, in anul 2012, aproximativ 500 de mii de hectare de pamant din regiunea de frontiera a Federatiei Ruse, pentru satisfacerea necesitatilor agricole ale populatiei chineze. Acestea se adauga la cele 426,6 mii de ha pe care administraţia provinciei Heilongjiang, situata in regiunea de nord-est a Chinei, le-a luat deja în arendă de-a lungul frontierei cu Regiunea Autonomă Evreiască si Ţinutul Habarovsk din Federatia Rusa. Totodata, si administraţia orasului chinez Mudanjiang, are în arendă 146,6 mii ha de pămant arabil, în Federatia Rusa. „Posesiunile” acestui oras în Rusia au crescut, în comparaţie cu anul trecut, cu aproximativ 42 %. Administraţia Mudanjiang mai este si operatorul a 16 întreprinderi de prelucrare a cerealelor, din extremul orient al Rusiei. Conform surselor citate anterior, pe pămantul arendat de autoritatile chineze se vor cultiva cartofi – în conformitate cu politica federală chineză, de popularizare a cartofului, care spre deosebire de orez, cultura principală în agricultura chineză, are mai puţină nevoie de apă. Conform estimărilor guvernului chinez, pană în 2030, populaţia ţării va ajunge la 1,5 miliarde, ceea ce va necesita 100 milioane de toane de alimente în plus anual.

Colonizare cu repetitie

Reamintim ca la inceputul lunii iunie 2011, guvernul chinez a anunţat că va ajuta Coreea de Nord să transforme doua insule în „zone economice bazate pe întreprinderi si orientate către piaţă de larg consum”. Acest program este primul de acest fel realizat între guvernele celor două ţări comuniste, relateaza mass-media regionala, preluata de presa de la Bucuresti. Cele 1.200 de hectare sunt închiriate de către guvernul chinez, împreună cu un port, pentru următorii 50 de ani. La ceremonie au participat ministrul chinez al Comerţului, Chen Deming, si directorul administrativ al Partidului Muncitoresc din Coreea, Chang Sung-taek. “Cele două zone vor reprezenta o platformă pentru promovarea economică si cooperarea comercială cu restul lumii”, au declarat cei doi oficiali. Suspiciunile că cele două ţări ar putea discuta legături economice planează de mai mulţi ani, de cand dictatorul nord-coreean Kim Jong-il a vizitat China în urmă cu trei ani. În plus, China îsi susţinea deja ţara vecină trimiţand ajutoare, semnal de Internet si alte schimburi, in conditiile in care aceasta tara a intrat sub sanctiuni internationale ca urmare a bombardamentelor lansate asupra Coreei de Sud la sfarsitul anului trecut.
În afara celor două insule, Hwanggumpyong si Wihwa, China va avea acces si la portul Rason, acesta fiind adevăratul motiv care stă la baza înţelegerii dintre cele două state. Prin acest port, China va avea din nou legătură maritimă cu sudul ţării, legătură pierdută cand a cedat fasia de coastă Rusie în 1860 (actuala regiune rusa Vladivostok). Chinezii intenţionează să construiască o fabrică de ciment si să modernizeze infrastructura rutiera si portuara a zonei, trezind speculatii privind posibila desfasurare de forte navale si terestre chineze in regiune.