Ministerul turc de Externe a chemat consorţiile care au răspuns apelului de oferte lansat de Republica Cipru privind explorarea de hidrocarburi în largul insulei să se retragă de la licitaţie, avertizând că acestea vor fi excluse de la orice proiect de cooperare în Turcia.
“Invităm statele şi companiile petroliere respective să se comporte cu bun-simţ, renunţând la orice activitate în această zonă maritimă aflată la originea unor diferende legate de probleme cipriotă, şi retrăgându-se din apelul de oferte în chestiune”, afirmă ministerul turc, într-un comunicat. Acesta previne companiile respective că vor fi considerate “responsabile” de tensiunile care ar putea apărea în regiune, dacă încep cooperarea cu guvernul cipriot grec “în dispreţul drepturilor ciprioţilor turci”.
Comunicatul mai precizează că va fi exclusă participarea la viitoarele proiecte energetice din Turcia a companiilor care vor coopera cu administraţia cipriotă greacă. Ciprul a anunţat vineri, 11 mai, că 15 societăţi şi consorţii au depus oferte la licitaţia referitoare la 12 blocuri de explorare de hidrocarburi în largul insulei. Turcia şi-a manifestat în mai multe rânduri opoziţia faţă de aceste explorări, pe care le-a calificat drept ilegale.
La sfârşitul lunii aprilie, Turcia a început să foreze în căutarea de petrol şi gaz în nordul Ciprului, gest care amplifică disputa în jurul potenţialelor resurse ascunse în solul insulei mediteraneene divizate din 1974. Ministrul turc al energiei, Taner Yildiz, a inaugurat împreună cu liderul cipriot turc Dervis Eroglu sonda Turkyurdu-1 a companiei turce de petrol şi gaz TPAO. Lansarea lucrărilor la Turkyurdu-1 are loc după ce ciprioţii greci au lansat prospecţiuni offshore în jumătate de sud a insulei, gest întâmpinat cu proteste vehemente ale Ankarei şi ale ciprioţilor turci.
Ciprul este divizat din iulie 1974, când Turcia a invadat nordul insulei ca urmare a unei lovituri de stat puse la cale de către naţionalişti ciprioţi-greci susţinuţi de junta coloneilor aflată la putere în acea vreme la Atena şi care viza unirea insulei cu Grecia. Turcia nu recunoaşte Ciprul ca stat suveran, în timp ce Republica Turcă a Ciprului de Nord este recunoscută doar de Ankara. Între comunităţile cipriotă-greacă şi cipriotă-turcă au loc negocieri sub egida ONU în vederea reunificării insulei, dar nu s-a obţinut niciun progres tangibil cu privire la subiecte sensibile, precum dreptul de proprietate şi garanţiile de securitate.

Turcia intenţionezăa să voteze împotriva participării UE la summitul NATO de la Chicago,  dacă nu va fi invitată şi Organizaţia de Cooperare Islamică (OCI).
Decizia este un semnal al amplificării dezamăgirii faţă de blocul comunitar, în contextul în care preşedinţia semestrială a UE va fi preluată din iulie de Cipru, ţară pe care Ankara refuză să o recunoască. Conform cotidianului turc Zaman, Ankara a precizat că va bloca participarea UE la summitul NATO dacă la reuniune nu va fi invitată şi OCI. Opoziţia Turciei pare să pună NATO într-o situaţie stânjenitoare, în condiţiile în care, conform unor informaţii, preşedintele Consiliului European Herman Van Rompuy şi preşedintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso au primit deja invitaţia de a participa la dineul de deschidere a summitului de la Chicago.
Pentru a participa la summitul NATO, UE ca entitate are nevoie de o invitaţie, iar Turcia, membră NATO din 1952, are puterea de a se opune. UE a căpătat o mai mare greutate politică în urma Tratatului de la Lisabona. Bruxellesul participă la eforturile de reconstrucţie şi democratizare din Afganistan, fiind de aşteptat ca rolul său să crească după retragerea NATO din această ţară în 2013.
Cotidianul turc Hürriyet, citat de EurActiv, publică declaraţia unui oficial turc rămas sub protecţia anonimatului care a spus că Ankara nu a numit participarea la summit a Organizaţiei de Cooperare Islamică drept condiţie pentru prezenţa UE, dar a confirmat că Ankara se va opune participării Bruxellesului la reuniunea de la Chicago.
“NATO nu ar trebui să irosească timp în încercarea de a invita mai mulţi reprezentanţi de la organizaţii din afară”, a spus sursa citată, care a salutat OCI, un bloc de 56 de state, pentru spriijinul acordat NATO în Libia,”’nu mai redus decât al UE”. Turcia susţine că, până la aderarea Republicii Cipru la UE în 2004, relaţiile sale în cadrul NATO mergeau destul de bine. De atunci, Ankara a împiedicat NATO să schimbe informaţii cu UE sub justificarea că Cipru nu este membru al Parteneriatului pentru Pace, un program NATO considerat anticamera pentru aderarea la Alianţă. Cipru va prelua de la 1 iulie preşedinţia semestrială a UE, însă Turcia a avertizat că îşi va îngheţa relaţiile cu UE în această perioadă.
Turcia a refuzat să accepte şi participarea Israelului la summitul NATO, care se va desfăşura pe 20 şi 21 mai, întrucât autorităţile israeliene nu au prezentat scuze pentru moartea a nouă cetăţeni turci în anul 2010, în urma unui atac al marinei israeliene asupra unor ambarcaţiuni cu ajutoare şi activişti pro-palestinieni ce se îndreptau către Fâşia Gaza.

Turcia a început joi să foreze în căutarea de petrol şi gaz în nordul Ciprului, gest care amplifică disputa în jurul potenţialelor resurse ascunse în solul insulei mediteraneene divizate din 1974.
Ministrul turc al energiei, Taner Yildiz, a inaugurat joi împreună cu liderul cipriot turc Dervis Eroglu sonda Turkyurdu-1 a companiei turce de petrol şi gaz TPAO. Lansarea lucrărilor la Turkyurdu-1 are loc după ce ciprioţii greci au lansat prospecţiuni offshore în jumătate de sud a insulei, gest întâmpinat cu proteste vehemente ale Ankarei şi ale ciprioţilor turci.
Ciprul este divizat din iulie 1974, când Turcia a invadat nordul insulei ca urmare a unei lovituri de stat puse la cale de către naţionalişti ciprioţi-greci susţinuţi de junta coloneilor aflată la putere în acea vreme la Atena şi care viza unirea insulei cu Grecia. Turcia nu recunoaşte Ciprul ca stat suveran, în timp ce Republica Turcă a Ciprului de Nord este recunoscută doar de Ankara. Între comunităţile cipriotă-greacă şi cipriotă-turcă au loc negocieri sub egida ONU în vederea reunificării insulei, dar nu s-a obţinut niciun progres tangibil cu privire la subiecte sensibile, precum dreptul de proprietate şi garanţiile de securitate.
În decembrie anul trecut, compania americană Noble Energy a anunţat descoperirea unui zăcământ de gaz estimat la 140 până la 230 miliarde de metri cubi la unul din cele 13 blocuri din zona economică exclusivă a Ciprului, volum care ar fi suficient pentru a acoperi necesarul de energie al ţării pentru mai multe decenii. Depozitul cipriot se află aproape de un important zăcământ israelian, iar cele două ţări au lansat discuţii privind extracţia şi procesarea gazului pentru uz intern şi eventual pentru export. La rândul său, Ankara susţine că are drepturi asupra zonei economice exclusive a Ciprului şi consideră lipsit de valabilitate acordul semnat anul trecut între Cipru şi Israel privind graniţele maritime.

Republica Turcă a Ciprului de Nord îşi va schimba numele în Republica Turcă a Ciprului, dacă până la 1 iulie, înainte ca Republica Cipru să preia preşedinţia, prin rotaţie, a Uniunii Europene, problema cipriotă nu va fi rezolvată.
Potrivit ziarului Sabah, unul din cele mai influente cotidiene de la Ankara, după aceasta, Ciprul de Nord va încerca să obţină recunoaşterea sa sub noul nume din partea comunităţii internaţionale. Este de aşteptat ca, după schimbarea numelui, Ciprul de Nord să fie recunoscut de către ţările membre ale Organizaţiei pentru Cooperarea Islamică (OCI).
În 2004, Republica Turcă a Ciprului de Nord a fost acceptată în componenţa OCI, astfel încât este greu de crezut că cele 57 de ţări membre ale Organizaţiei nu vor recunoaşte şi de această dată noul stat cipriot turc. De asemenea, Milliyet, citând sub rezerva anonimatului un înalt oficial de la Ankara, susţine că părţile turcă şi turco-cipriotă depun eforturi pentru rezolvarea diferendului, dar Nicosia evită negocierile.
Oficialul citat de Milliyet a sugerat că odată cu preluarea preşedinţiei UE de către Republica Cipru de la 1 iulie, relaţiile între Turcia şi Uniunea Europeană vor fi îngheţate în problema Ciprului. “După aceasta, negocieri nu sunt de aşteptat. Din această zi, se va trece la punerea în aplicare a planului B”, a afirmat el, subliniind că partea turcă va iniţia discuţii diplomatice privind recunoaşterea “statului cipriot turc”.
UE pledase înainte pentru reunificarea insulei într-un singur stat, care urma să devină o confederaţie între grecii şi turcii locali. Autorităţile de la Ankara acceptaseră la vremea respectivă crearea unui stat comun după aşa-numitul “plan Annan”, transmite Agerpres. Conform acestui plan, un referendum urma să decidă soarta viitorului statut al insulei. Partea turcă a insulei a reacţionat pozitiv la posibilitatea creării unui stat comun. Astfel, 60% dintre etnicii turci din nordul insulei s-au pronunţat în favoarea înfiinţării unei confederaţii cu etnicii greci. În schimb, partea greacă a insulei divizate a respins ideea confederaţiei şi “planul Annan” a eşuat. UE a primit în rândurile sale doar Republica Cipru, ca stat unitar insular.

Republica Turca a Ciprului de Nord, miza strategica pentru Ankara

Turcia ar putea anexa Ciprul de Nord, dacă situaţia insulei divizate din 1974 nu va fi rezolvată prin negocieri, a declarat ministrul turc pentru afaceri europene, Egemen Bagis, într-un interviu acordat publicaţiei cipriote turce Kibris, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. “Toate opţiunile sunt posibile”, a declarat Egemen Bagis, adăugând că Ankara speră că va avea loc o reunificare sub un sistem federal sau se va ajunge la o soluţie cu două state. Dacă niciuna dintre aceste două soluţii nu va fi pusă în practică, Republica Turcă a Ciprului de Nord ar putea fi anexată de Turcia, singura ţară care recunoaşte această republică. Bagis a mai spus că Turcia nu va purta niciun fel de discuţii cu preşedinţia UE, în perioada în care aceasta va fi deţinută de Cipru – a doua jumătate a anului 2012, relateaza mass-media internationala.
Purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene Peter Stano a refuzat să comenteze declaraţiile oficialului turc, precizând doar că UE depune “toate eforturile” pentru a se ajunge la o reunificare a Ciprului.
Reamintim ca Ciprul este divizat în două din 1974, când armata turca a fost obligata sa invadeze nordul insulei pentru a stopa atacurile impotriva etnicilor turci şi de a impiedica anexarea neconstitutionala a Ciprului de catre Republica Elena, dorita de autorii loviturii de stat de la Nicosia, sprijiniti de autoritatile grecesti.

Flota turca raspunde provocarii grecilor ciprioti

O navă turcă de prospecţie pentru depistarea zăcămintelor de gaze se află în apropierea unei zone de foraj aparţinând Republicii Cipru, în Marea Mediterană, au declarat surse oficiale turce, citate de mass-media regionala. “Nava noastră, Piri Reis, se află în apropierea zonei de foraj a Republicii Cipru (partea greacă a insulei), fiind escortată de nave militare turce”, a declarat oficialul turc, sub protecţia anonimatului.
Turcia a anunţat luni că va încerca să depisteze zăcăminte de gaz în Marea Mediterană, după un acord în acest sens cu Republica Turcă a Ciprului de Nord (RTCN), entitatea turcă a insulei Cipru, care este recunoscută doar de Ankara.
Turcia a luat această decizie după ce Republica Cipru, entitatea greacă de pe insula Cipru, ceruse companiei americane Noble să înceapă operaţiuni pentru depistarea zăcămintelor de gaze în largul insulei. Nemulţumită, Turcia a semnat în replică un acord similar cu statul etnicilor turci din insula.

Compania americană Noble Energy a început explorarea zăcămintelor de gaz din largul insulei Cipru, în pofida opoziţiei Turciei, a anunţat luni directorul serviciilor cipriote de energie, Solon Kassinis, citat de agenţiele de presa internatioanle. Potrivit oficialului cipriot, lucrările de forare au început duminică seara şi se derulează în condiţii optime pe platforma Aphrodite, în zona economică exclusivă a Ciprului. Noble Energy, companie cu sediul în Texas, speră să găsească ‘cantităţi semnificative’ de gaz. Turcia, care nu recunoaşte autorităţile ciprioto-greceşti ale insulei divizate din 1974, a avertizat luni că va riposta imediat la aceste explorări de gaz prin lansarea propriilor sale lucrări de sondare, şi, dacă va fi nevoie, chiar sub protecţie militară. Uniunea Europeană a cerut autorităţilor de la Ankara să ‘se abţină de la orice fel de ameninţare’, care ar putea afecta legăturile sale cu Cipru. Turcia a cerut Nicosiei să renunţe la explorarea zăcămintelor de gaz în Mediterana de est, invocând situaţia divizată a insulei în partea cipriotă greacă (Republica Cipru, recunoscută de comunitatea internaţională, dar nu şi de Ankara) şi partea cipriotă turcă (Republica Turcă a Ciprului de Nord, RTCN, recunoscută doar de Ankara). Nicosia afirmă însă că explorarea platoului continental va fi în beneficiul tuturor ciprioţilor şi a semnat cu Israelul un acord care delimitează zonele economice exclusive între cele două state în Mediterana. Atena va sustine Ciprul in eventualitatea unui atac din partea Turciei, dupa ce Nicosia a decis sa inceapa lucrari de prospectare pentru gasirea de resurse de petrol si gaze naturale in zona economica exclusiva a Ciprului, a asigurat duminica ministrul grec al afacerilor externe, Stavros Lambridis, citat de agentia cipriota CNA si preluat de Agerpres. Lambrinides a mai declarat ca estul Mediteranei nu are nevoie de ”un jandarm”, mai ales de unul care in loc sa implementeze dreptul international, este primul care il incalca. intr-un interivu acordat unui ziar grecesc, Lambrinides a precizat ca”solidaritatea intre parteneri, in cazul uni atac impotriva unuia dintre ei, provine si din prevederile tratatului de la Lisabona. in ceea ce priveste activitatile de explorare ale Turciei in zonele din apropierea Greciei, Lambridines a declarat: ”vom face tot ceea ce este necesar pentru a ne apara”.

Autoritatile de la Ankara ameninta ca va ingheta relatiile cu UE daca situatia Ciprului nu va fi rezolvata prin negocieri pana in iulie 2012, cand autoritatile de la Nicosia urmeaza sa preia presedintia semestriala a Uniunii, a declarat vicepremierul turc Besir Atalay. “Daca negocierile (privind Ciprul) nu vor avea un rezultat pozitiv si daca UE va incredinta presedintia Ciprului de Sud, criza va fi in principal intre UE si Turcia. Deoarece noi vom ingheta relatiile cu UE”, a avertizat el sambata seara, intr-o declaratie difuzata de un post TV din Ciprul de Nord. Turcia nu recunoaste Republica Cipru si este singurul stat care a recunoscut Republica turca a Ciprului de Nord, unde traieste comunitatea turca din insula. Premierul Recep Tayyip Erdogan a amenintat in mai multe randuri cu inghetarea relatiilor cu UE din cauza situatiei Ciprului. “Daca nu va fi gasita o solutie privind impartirea Ciprului pana la sfarsitul anului, Turcia va ingheta relatiile cu Uniunea Europeana pe durata presedintiei cipriote”, in perioada iulie – decembrie 2012, a afirmat el, la sfarsitul lunii iulie.”Vreau sa spun clar: vom ingheta toate raporturile cu UE. Nu putem discuta cu administratia cipriota greaca”, a adaugat el. Situatia Ciprului nu a inregistrat progrese importante dupa 2004, cand cipriotii greci au respins masiv, prin referendum, un plan ONU de reunificare, acceptat de cipriotii turci. La scurt timp dupa vot, sectorul grec al insulei a aderat la UE.

Seful Executivului de la Ankara, Recep Tayyipt Erdogan, doreste ca dosarul cipriot sa fie rezolvat inainte ca Ciprul – pe care Ankara nu il recunoaste – sa preia presedintia semestriala a UE, in iulie 2012, si a amenintat ca va ingheta relatii cu UE in caz contrar. “Nu vom avea nicio discutie cu presedintia cipriota. Relatiile cu UE vor fi inghetate timp de sase luni”, a avertizat Erdogan intr-un interviu publicat marti de ziarul Milliyet. “Consideram o rusine sa ne asezam la masa negocierilor alaturi de ei (cipriotii greci – n.r.) la ONU”, a adaugat el. “Nu vom negocia cu o tara pe care nu o recunoastem”, a subliniat premierul turc, inainte de o vizita in partea de nord a insulei, pentru a comemora 20 de ani de la interventia militara turca din 20 iulie 1974. De atunci, insula mediteraneana este divizata in sectorul turc si sectorul grec, singurul recunoscut international. De asemenea, Erdogan a exclus retragerea trupelor turce (35.000 de militari in prezent) din Republica turca a Ciprului de Nord, recunoscuta numai de Turcia. Si seful diplomatiei turce, Ahmet Davutoglu, a avertizat saptamâna trecuta ca dosarul cipriot trebuie rezolvat inainte ca Nicosia sa preia presedintia UE. Negocierile de pace dintre liderii comunitatilor elena si turca au fost lansate in septembrie 2008, dar nu au dus la niciun rezultat tangibil.

Ministrul turc de Externe, Ahmet Davutoglu, a consolidat statutul de lider regional al Turciei

Prin victoria in alegerile parlamentare, partidul premierului Erdogan isi prelungeste peste un deceniu guvernarea neintrerupta si beneficiaza de continuitate in actiune. Majoritatea clara din parlament ii ingaduie sa se ocupe pe indelete si decis de bogata agenda externa a cabinetului, definita de probleme zero cu vecinii. Probleme dificile poate nu exista, dar subiecte acute de tratat sunt multe in aceasta perioada de efervescenta pe care o cunoaste Orientul Mijlociu si lumea musulmana.

Dosarul cipriot nu poate fi urnit inca din stagnare, chiar daca relatiile dintre Ankara si Atena sunt binevoitoare. O mostenire dureroasa afecteaza si relatiile cu Armenia, care incepusera sa se invioreze nu demult, dar au inghetat din nou. Situatia incerta din Siria, angrenata si ea in valul de schimbari din zona, are impact direct asupra Turciei, inclusiv in ce priveste exodul masiv de refugiati din aceasta tara cuprinsa de framantari. Si relatiile cu Israelul au nevoie de clarificari urgente, si se fac eforturi in acest sens, pentru ca bunele relatii turco-israeliene sunt esentiale pentru un echilibru stabil in zona. Iar marile miscari din lumea araba sunt urmarite cu atentie de Ankara, mai ales ca modelul turc de dezvoltare este “sursa de inspiratie’ pentru regiune, cum spune ministrul de externe Davutoglu.

Probleme interne? Pentru prima oara in istoria republicii, militarii nu mai au ultimul cuvant in politica. Acum, la ordinea zilei este, cel putin pentru guvern, o noua Constitutie, prima care sa nu fie dictata de varfurile armatei, o Constitutie care sa statueze un regim prezidential, dar pentru acest deziderat trebuie tratat si convenit cu opozitia, inclusiv prin acceptarea unor concesii solicate de aceasta.

Desi se pare ca a decazut in scara de prioritati a guvernului, aderarea la Uniunea Euroepena isi mentine actualitatea si regimul Erdogan si-ar inscrie in istorie cea mai mare performanta a sa daca ar integra tara in Europa Unita. Mostenirea cea mai valoroasa pe care o pate lasa Erdogan Turciei, la centenarul Republicii, este integrarea europeana.