Compania braziliana Petrobras cucereste Marea Neagra

Cea de a doua platforma de foraj marin din lume lucreaza in Marea Neagra. Platforma Leiv Eiriksson, al carei „turn” are o inaltime de 122 de metri, a trebuit sa fie demontata in doua pentru a putea trece, in ziua de 2 ianuarie 2010 pe sub podurile Bosforului. Dupa un periplu de doua luni din Norvegia, prin Oceanul Atlantic si Marea Mediterana, platforma a fost instalata pe coastele turce ale Marii Negre, in largul portului Sinop, pentru a intreprinde foraje submarine la adancimi de pana la 6000 de metri.

Platforma a fost inchiriata de un consortiu a trei companii petroliere din Turcia, Brazilia si Statele Unite. Costul zilnic al inchirierii este de 1 milion de dolari. In ianuarie 2010, compania petroliera turca TPAO si cea braziliana Petrobras au demarat explorari in zona off shore a Turciei, iar in mai 2010, in timpul vizitei premierului turc in Brazilia, intre TPAO si Petrobras s-a semnat un acord. Turcia are nevoie de know how-ul brazilienilor pentru a valorifica economic rezervele off shore din largul coastelor sale – comenta atunci presa europeana. Exploatarea petrolului din aceasta zona a Marii Negre urmeaza sa se faca intr-un cadru tripartit: TPAO – cu o participare de 50 la suta, Petrobras – 25 la suta, Exxon Mobil – 22 la suta. „Petrobras – scria presa braziliana – considera ca Marea Neagra este una dintre cele mai noi frontiere petroliere”, altfel spus, o zona inca putin valorificata, unde uriase zacaminte asteapta a fi identificate.

Petrobras este a saptea companie petroliera mondiala. Prin ea, scriau ziarele latino-americane, „frontiera petroliera” a Braziliei atinge Marea Neagra, in cadrul relatiilor speciale dezvoltate in ultimii ani intre Ankara si Brasilia, mai ales prin faimoasa intelegere tripartita, a celor doua capitale cu Teheranul, menita sa gestioneze dosarul nuclear iranian.

Rezervele off shore din Marea Neagra sunt estimate la 10 miliarde de barili, iar Turcia, mare solicitant energetic ca urmare a dinamismului sau economic, este interesata de proiecte de anvergura in domeniu. In prezent, Turcia importa 90 la suta din petrolul care ii este necesar. Direcorul TPAO, Mehmed Uyusal, declara in martie 2010 ca aurul negru din largul coastelor turce ar putea acoperi cererile energetice ale tarii timp cde cel putin 40 de ani. Partener „de neinlocuit” al Europei in fluxurile energetice din spre Asua Centrala-Caucaz, catre Occident, Turcia ambitioneaza sa devina si o tara producatoare de petrol, chiar daca productia sa nu va fi destinata exportului ci satisfacerii necesitatilor unei economii in plina expansiune.

Ministrul turc de Externe, Ahmat Davutoglu, vrea "normalizarea" istoriei

Un analist american (Judah Grunstein) retine dintr-o intalnire oficiala chino-turca, incheiata cu intelegeri spectaculoase si cu impact amplu, un singur detaliu, care pare sa fi scapat pana la el neobservat. E vorba de o formulare a sefului diplomatiei turce, Ahmet Davutoglu, privitoare la semnificatia incheierii razboiului rece. Daca politologul american Francis Fukuyama vedea in acest act istoric “sfarsitul istoriei”, sintagma pripita, nefericit aleasa si care trimite la utopie daca nu chiar la absurd, Davutoglu vorbeste de “normalizare”. Razboiul rece, ca si perioada coloniala de dinaintea sa, au fost anomalii istorice, afirma ministrul turc, iar depasirea acestor moment indreapta politicile si relatiile mondiale pe calea normalizarii.

Daca pentru Statele Unite si Occident in general aceasta normalizare ar putea sa insemne mai degraba declin, pierdere de pozitii si de influenta, pentru “restul planetei”, iar aici se include si Turcia, normalizarea deschide perspective. “Pentru Turcia – scrie Judah Grunstein – aceasta inseamna adancirea legaturilor atat cu Statele Unite si cu Europa, pe de o parte, dar si cu China, si cu Iranul si Siria, pe de alta parte”.

In relatiile Sud-Sud se dezvolta o noua dinamica, iar Turcia “s-a adaptat din vreme la acest proces”, mai scrie autorul american. El are, desigur, in vedere politica zero probleme cu vecinii proclamata la Ankara, relatiile in plina ascensiune cu China, Rusia, Venezuela, intelegerea in domeniul nuclearului pasnic intre Turcia, Brazilia si Iran in vederea dezamorsarii uneia dintre cele mai imprevizibile si mai periculoase crize internationale ale clipei. Intr-o lume a normalizarii, statele emergente, puterile mijlocii, regionale dar si cu pondere mondiala in crestere, au posibilitatea de a indeplini un rol mai semnificativ pe scena lumii.

Cum ar trebui sa reactioneze Statele Unite fata de aceasta nou situatie? “Trebuie sa depuna mai multa energie pentru a explora modalitatile prin care sa capitalizeze succesele Turciei”, recomanda analistul american. Iar Ankara are un cuvant de spus si in problematica Orientului Mijlociu – conflictul palestiniano-israelian, Iranul, Irakul, Afganistanul si Pakistanul, dar si in ce priveste proiectul de sistem antiracheta din Europa.

Presedintele iranian Ahmadinejad mizeaza pe sprijinul Turciei in confruntarea nucleara cu statele occidentale

Turcia se opune proliferarii armelor nucleare si asteapta ca Iranul sa demonstreze comunitatii internationale caracterul pasnic al programului sau nuclear, se mentioneaza intr-un comunicat dat publicitatii de ambasadorul Turciei in Republica Moldova, Ahmet Ferit Ülker, privind evolutiile recente ale Programul Nuclear al Republicii Islamice Iran, citat de mass-media. Conform sursei citate, Turcia impreuna cu Brazilia au votat impotriva deciziei Consiliului de Securitate al ONU privind noile sanctiuni impuse Iranului pe motiv ca este preocupata sa nu submineze posibilitatea unei oportunitati pentru solutionarea problemei privind programul nuclear al Iranului prin mijloace pasnice. Pozitia Turciei nu este de a sustine neconditionat programul nuclear al Iranului, ci de a adopta o pozitie principiala pe termen lung.
Totodata, Turcia afirma ca dialogul tuturor partilor implicate trebuie continuat, iar singura cale viabila de depasire a situatiei este folosirea tuturor oportunitatilor din sfera diplomatica. In comunicatul de presa este subliniat ca Turcia nu a dorit ca Iranul sa adopte o atitudine de confruntare in detrimentul stabilitatii regionale, in particular in Irak, Liban si Afganistan. In aceeasi ordine de idei, Turcia spera ca Iranul va respecta si in continuare Declaratia Comuna de la Teheran, semnata de Turcia, Brazilia si Iran pe 17 mai curent, va ramâne pe calea solutionarii diplomatice a problemelor, va manifesta transparenta in ceea ce priveste programul sau nuclear.
In acelasi timp, Turcia recunoaste dreptul fiecarui stat-parte la Tratatul de Non-Proliferare de a efectua cercetari, de a produce si folosi energia nucleara in scopuri pasnice, se mai spune in Nota diplomatica privind evolutiile recente din Programul Nuclear al Iranului.

Reactor nuclear

Iranul va construi “in curind” un nou reactor de cercetari nucleare “mai puternic” decat cel de care dispune in prezent la Teheran, a anuntat miercuri seful programului nuclear iranian Ali Akbar Salehi, citat de mass-media internationala, preluata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. “Suntem pe cale de a pregati construirea unui reactor mai puternic decat cel din Teheran pentru producerea de radioizotopi si acest reactor va intra in serviciu in curand in tara”, a declarat Salehi, citat de televiziunea de stat a Republicii Islamice Iran. Seful Organizatiei iraniene pentru Energie Atomica n-a facut precizari in legatura cu stadiul acestui proiect, puterea noului reactor si locul unde el va fi construit. Iranul dispune in prezent de un reactor de cercetari nucleare de 5 MGW, construit inainte de revolutia islamica la Teheran.

Acordul imposibil

Surse diplomatice occidentale considera ca acordul pe care Iranul l-a semnat cu Brazilia si Turcia este, din punct de vedere tehnic, imposibil de pus in aplicare, deoarece perioada de timp fixata pentru a imbogati uraniul, un an, este prea scurta. “Acordul este irealizabil din punct de vedere tehnic. Iranienii vor ca acest combustibil sa fie produs in decurs de un an, dar ar fi nevoie de cel putin un an si jumatate pentru a reusi acest lucru”, a explicat diplomatul, care s-a exprimat sub acoperirea anonimatului. Acest acord, semnat pe 17 mai 2010, la Teheran, prevede schimbul in Turcia a 1.200 de kilograme de uraniu slab imbogatit (la 3,5 %), contra 120 de kilograme de combustibil imbogatit la 20 %, furnizat de marile puteri si destinat reactorului de cercetare nucleara medicala al Teheranului. Prin acest acord, Iranul vrea sa dea asigurari comunitatii internationale in legatura cu programul sau nuclear. In pofida dezmintirilor regimului islamic iranian, care afirma ca programul sau nuclear are scopuri exclusiv civile si pasnice, marile puteri si ONU suspecteaza Teheranul ca vrea sa obtina arma atomica. Luni, Iranul a remis scrisoarea de notificare a acordului tripartit semnata de directorul Organizatiei iraniene de Energie Atomica, Ali Akbar Salehi, in cursul unei reuniuni la resedinta directorului general al AIEA la Viena.

Trilaterala nucleara

Iranul, Turcia si Brazilia au semnat un acord privind schimbul de uraniu, in baza caruia Teheranul trimite in Turcia uraniu slab imbogatit si primeste uraniu imbogatit 20 la suta, ce poate fi folosit doar in scopuri civile. Acordul este considerat un succes pentru presedintele brazilian Lula da Silva, care a efectuat luna trecuta o vizita oficiala in Republica Islamica, participand la un summit al statelor in curs de dezvoltare si a folosit ocazia pentru a discuta cu autoritatile locale pe tema dosarului nuclear.
Diplomatia turca s-a alaturat efortului brazilian de a evita implementarea unor noi sanctiuni occidentale impotriva Teheranului. Presedintele brazilian Silva a subliniat ca un program pasnic de cercetare in domeniul nuclear este unul dintre drepturile suverane ale Iranului.