Presedintele belarus Lukasenko, ingenuncheat de Gazprom

Republica Belarus a acceptat să vândă Gazpromului acţiunile pe care le deţine în compania de transport de gaz Beltransgaz, dar a cerut în schimb garanţii că gazoductele de tranzit vor funcţiona în regim deplin, a anunţat preşedintele Aleksandr Lukaşenko. “Gazpromul vrea să cumpere cele 50% acţiuni deţinute de Belarus în Beltransgaz. Este gata să plătească 2,5 miliarde de dolari. Suntem de acord”, a spus el, potrivit RIA Novosti.
Lukaşenko a declarat că Minskul va pune două condiţii. Prima este ca respectivele conducte folosite pentru tranzitul gazului rusesc să fie mereu complet pline. A doua este ca preţul gazului pentru Belarus să fie la fel ca cel pentru Rusia. “Şi Rusia şi-a pus această problemă, pentru că ea face parte din Uniunea vamală cu Belarus şi Kazahstan şi pentru că un spaţiu economic comun între aceste trei state va exista de la 1 ianuarie 2012″, a conchis Lukaşenko.

Lukasenko a scos pe taraba Belarusul pentru Gazprom

Belarusul a propus recent gigantului rus Gazprom sa participe la privatizarea intreprinderilor sale publice, concernul rus fiind deja pe punctul de a prelua controlul asupra societaţii belaruse Beltransgaz. Propunerea a fost facuta chiar de presedintele Aleksandr Lukasenko, in cadrul unei intalniri avute la Minsk cu seful Gazprom, Aleksei Miller. ”As vrea sa discutam perspectivele viitoarei noastre colaborari, inclusiv achiziţionarea si cumpararea acţiunilor Beltransgaz si, probabil, si ale altor companii, de care vor fi interesate Gazprom, daca Gazprom va fi de acord cu condiţiile pe care le propune partea belarusa”, a afirmat presedintele Lukasenko, citat de RIA Novosti. El nu a precizat insa despre ce companii este vorba. Liderul de la Minsk a insistat in continuare asupra relaţiilor de lunga durata dintre fosta republica sovietica si gigantul rus. ‘Noi ducem negocieri pentru largirea cooperarii cu Gazprom de foarte mult timp, inainte de venirea dumneavoastra la Gazprom’, a adaugat Lukasenko, adresandu-se sefului concernului rus. La randul sau, Aleksei Miller a indicat ca Gazprom si Belarus pregatesc un nou contract privind livrarea de gaze rusesti si un acord de achiziţionare de catre Gazprom a 50% din acţiunile Beltransgaz. in mai 2007, Gazprom a achiziţionat deja 50% din Beltransgaz pentru 2,5 miliarde de dolari. Aceasta vanzare a fost decisa la sfarsitul anului 2006, dupa un conflict de amploare intre Moscova si Minsk pe subiectul preţului la gazul rus vandut republicii belaruse. Belarus, ţara cu 10 milioane de locuitori care traverseaza cea mai grava criza financiara de la preluarea puterii de catre Aleksandr Lukasenko in 1994, a obţinut in luna iunie un credit de trei miliarde de dolari pe o durata de trei ani de la partenerii fostei URSS, intre care Rusia, pentru a putea iesi din situaţia in care se afla. Moscova a pus insa condiţia ca Belarusul sa procedeze la importante privatizari.

Kremlinul inarmeaza Belarusul

Totodata, autoritatile de la Minsk au anuntat ca vor să cumpere noul sistem de rachete rusesti sol-aer S-400 Triumph. “În cadrul acordului privind formarea unui sistem regional de apărare aeriană ruso-belarus, vrem să procurăm noile sisteme S-400″,  au declarat surse oficiale din cadrul comandantumentului fortelor aeriene belaruse, relatează mass-media regionala, preluata de agentia de presa KARADENIZ PRESS
Expertii militari, citati de agentia de presa KARADENIZ PRESS, au subliniat ca sistemele de rachetele S-400, destinate să distrugă tinte aeriene de toate tipurile (avioane, drone, rachete de croazieră) pe o rază de 400 kilometri si la o altitudine de 30 kilometri, vor înlocui sistemele S-300 si S-200 (tot de fabricatie ruseasca), aflate in acest moment in dotarea fortelor militare belaruse. Acestea mai detin tancuri, avioane militare ultramoderne, precum si alte sisteme de armament de fabricatie rusa, Kremlinul fiind principalul furnizor de armament pentru regimul Lukasenko, confruntat cu o dura blocada din partea majoritatii statelor democratice.

Fratia armelor Moscova-Minsk

Belarusul va fi primul client strain al sistemului rus de aparare antiracheta, au declarat anterior surse oficiale de la Moscova, citate de presa internationala. Sistemul S-400 Triumf foloseste rachete cu raza medie si lunga de actiune, capabile sa intercepteze aeronave si alte rachete. Prima data desfasurat in 2007 si considerat cea mai sofisticata arma de aparare antiaeriana a Rusiei, sistemul nu a fost niciodata exportat. “Cu siguranta, una dintre primele tari care vor primi sistemul S-400 Triumf va fi Belarusul”, a specificat Konstantin Biriulin, directorul serviciului de cooperare militaro-tehnica. Potrivit acestuia, livrarile ar putea incepe in 2013, daca Belarusul urmeaza prevederile unei scrisori de intentie din 2009 de a comanda 16 sisteme. Oficialul rus a refuzat sa precizeze pretul final al intelegerii dintre cele doua state.
Expertii militari, citati de agentia de presa KARADENIZ PRESS, au declarat ca S-400 este similar cu sistemul american Patriot, pe care SUA vor sa il desfasoare in Polonia. Reamintim ca Rusia critica de multa vreme planurile pentru scutul american antiracheta si a spus ca desfasurarea unui astfel de sistem in Europa de Est ar obliga Moscova sa dezvolte noi sisteme de armament, ceea ce va duce la o cursa a inarmarii.

UE dezarmeaza regimul Lukasenko

Uniunea Europeană a interzis, anterior, statelor membre să livreze arme şi echipamente de menţinere a ordinii în Belarus, apreciind că în această ţară are loc o deterioare a situaţiei drepturilor omului, a democraţiei şi domniei legii. Totodată, bunurile unor oameni de afaceri si oficiali care au legături stranse cu regimul din Belarus urmează să fie îngheţate, iar accesul acestora la vize pentru UE va fi blocat. Totodata, statele UE vor îngheţa bunurile a trei companii, acuzate de relaţii ilegale cu regimul condus de Lukasenko. Declaraţia făcută publică luni, în urma unei reuniuni a miniştrilor de externe din UE la Luxemburg, nu menţionează nume şi nu precizează câte persoane sunt vizate de noile măsuri.
Realegerea, la 19 decembrie 2010, a lui Aleksandr Lukaşenko ca preşedinte, după 16 ani de mandat şi cu aproape 80% din voturi, a fost urmată de o manifestaţie violent reprimată, în care sute de mii de oameni au denunţat fraude masive. Protestul s-a încheiat cu arestarea a 600 de persoane, printre care şapte candidaţi ai opoziţiei.

Razboiul rafinariilor

Reamintim ca autoritatile ruse au intrerupt frecvent aprovizionarea cu petrol a principalelor rafinarii din Belarus, ca urmare a refuzului repetat al regimului de la Minsk de a accepta conditiile impuse de Moscova privind taxarea petrolului livrat, precum si vanzarea principalelor rafinarii de petrol belaruse catre companii rusesti. Conform surselor guvernamentale de la Minsk, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, conflictul energetic a fost declansat de intentia gigantului petrolier Lukoil de a achizitiona rafinaria Naftan din Belarus. „Ne asteptam ca tranzactia vizand rafinaria Naftan Polymer sa se materializeze in viitorul apropiat. Este posibil sa participe Lukoil sau alta companie ruseasca”, a declarat vicepremierul bielorus Vladimir Semasko, citat de mass-media locala. Rafinaria din Belarus, care a fost supusa unui intens proces de modernizare, functioneaza in prezent, conform expertilor in domeniu, la o capacitate de pana la 10,8 milioane de tone, de patru ori mai mare decat Petrotel Ploiesti, aflata in proprietatea Lukoil Romania.
Agentiile de presa internationale au precizat ca tensiunile din fostul spatiu sovietic nu au afectat tranzitul de petrol rusesc catre Uniunea Europeana. Germania si Polonia, care primesc intre 25% si 75% din importurile de petrol rusesti prin conductele belaruse, urmaresc indeaproape evenimentele, dupa ce alimentarea unora dintre principalele lor rafinarii a fost oprita in timpul unei dispute similare intre Moscova si Minsk, in 2007. Sursele citate au precizat ca doua dintre rafinariile din Belarus, Naftan si Mozir, au stocuri pentru a-si continua operatiunile inca o saptamana. Oficialii rusi, citati de mass-media locala, au respins posibilitatea ca Belarusul sa poata importa petrol din alte state prin sistemul de conducte de pe teritoriul Federatiei Ruse.

Ambitii nucleare

Presedintele Republicii Belarus, Aleksandr Lukasenko, a anuntat anterior construirea unei centrale nucleare in vestul tarii, urmand ca decretul oficial sa fie dat publicitatii in cel mai scurt timp. “Vom construi o centrala atomica, o vom edifica la Ostrovet, iar decretul privitor la aceasta decizie va fi publicat in curind”, a declarat el, fara a furniza informatii privind calendarul executiei lucrarii, estimata la cateva miliarde de dolari. Ostrovet se afla in apropierea orasului Grodno, situat in apropierea frontierei cu Polonia. “Colaboram in prezent cu tarile vecine, cu Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA). Le-am propus proiectul, este acceptabil din punct de vedere ecologic, fara pericol”, a adaugat Lukasenko.
Constructia unei centrale nucleare reprezinta o doleanta mai veche a autoritatilor de la Minsk, Federatia Rusa furnizand, in urma cu cativa ani, un imprumut de doua miliarde de dolari pentru achizitionarea de tehnologie nucleara de la compania ruseasca Atomstroexport. La randul sau, si Republica Islamica Iran si-a manifestat disponibilitatea de a furniza expertiza tehnica autoritatilor belaruse. Mentionam ca organizatiile internationale pentru protectia mediului au protestat vehement fata de constructia acestei centrale.

Razboiul laptelui

Relatiile dintre Minsk si Moscova au mai fost afectate anterior de un „razboi al laptelui”, izbucnit in urma deciziei ruse de a suspenda importul a circa 500 de produse lactate belaruse, invocand motive sanitare. Conform datelor oficiale, furnizate de autoritatile vamale belaruse, cifra schimburilor comerciale cu produse lactate dintre cele doua tari s-a ridicat in 2008 la aproximativ un miliard de dolari. Restrictiile la importurile de produse lactate din Belorusia in Rusia au evoluat intr-un scandal diplomatic, pe care presedintele rus, Dmitrii Medvedev, l-a dezvoltat singur prin declaratiile sale publice, incurajandu-l pe Lukashenko sa inceteze cu isteriile. Incercarea premierului rus, Vladimir Putin, de a pune aceste conflicte mici pe seama caniculei au fost insuficiente.
Embargoul a fost perceput de mass-media internationala ca un raspuns la semnalele diplomatice de apropiere dintre Minsk si UE, precum si contractarea unui imprumut FMI, evaluat la cateva miliarde de dolari. Totodata, autoritatile din Belarus au boicotat ultimul summit al Organizatiei Tratatului de Securitate Colectiva a fostelor republici sovietice in semn de protest fata de embargoul dictat de Moscova impotriva produselor lactate provenind din Belarus. Partea belorusa considera ca Moscova doreste astfel sa forteze mana Minskului in vederea indepartarii de pozitiile occidentale si a recunoasterii independentei provinciilor georgiene Abhazia si Osetia de Sud.
Reactia dura a lui Lukasenko nu a intarziat sa apara, mai multe investitii strategice ale companiilor ruse in sectorul alimentar din Belarus fiind stopate. “Mi s-a spus la guvernul rus: nu mai primiti lapte daca nu ne dati fabricile voastre de lapte”, a dezvaluit presedintele Lukasenko, pentru presa rusa, scopul embargoului Moscovei. “Rusia a inchis deja de facto piata pentru tractoarele si vehiculele noastre”, a adaugat el. “Le-am spus la revedere. Nu va vom lasa sa ne vorbiti asa. Mai bine murim si aruncam laptele asta”, a mai spus Lukasenko.
Totusi relatiile dintre Minsk si Moscova nu s-au racit, in luna iunie 2009, in plin „razboi al laptelui”, Rusia, Belarusul si Kazahstanul au anuntat constituirea unui bloc vamal si decizia de a candida sub forma unei uniuni economice pentru aderarea la Organizatia Mondiala a Comertului. “Aceste sarje, de ambele parti, nu inseamna schimbari profunde intre Moscova si Minsk: cei doi parteneri negociaza astfel relatia lor pe termen lung”, a spus Timofei Bordacev, redatorul-sef adjunct al revistei “Rusia in politica mondiala”. “Lukasenko este constient ca prietenia sa de astazi cu Europa se va incheia maine la Curtea Penala Internationala de Haga”, a facut el aluzie la incalcarile drepturilor omului de catre regimul de la Minsk.

Recunoastere posibila

Republica Belarus va recunoaşte independenţa Abhaziei şi a Osetiei de Sud, a declarat anterior preşedintele rus, Dmitri Medvedev, care a mai adăugat că omologul său belorus, Alexandr Lukaşenko, a promis că va face acest lucru în cel mai scurt timp. Liderul de la Kremlin a anunţat că Lukaşenko şi-a exprimat intenţia clară de a recunoaşte independenţa Abhaziei şi a Osetiei de Sud. Preşedintele belarus a făcut această promisiune în prezenţa mai multor şefi de stat ai ţărilor membre ale Comunităţii Statelor Independente, a precizat Medvedev.
Lukaşenko a declarat, anterior, că decizia privind recunoaşterea independenţei celor două republici separatiste, trebuie să fie adoptată de parlamentul belarus. Însă, subiectul nu a fost inclus pe agenda sesiunii de primăvară a forului legislativ. Astfel, această temă va fi abordată când se va deschide sesiunea de toamnă, adică abia la 2 octombrie 2010.

Consulate in Caucaz

Conform unor surse diplomatice abhaze, citate in exclusivitate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, Republica Belarus si Kazahstan si-au luat angajamentul sa deschida cate un consulat general in cele doua republici separatiste din Caucaz.
Reamintim ca parlamentul belarus a înfiinţat o comisie de lucru pentru examinarea acestei acţiuni. Membrii grupului de lucru au efectuat vizite în ambele republici separatiste, precum si in Georgia, „pentru a studia situatia si a purta discutii in parlamentele acestora”, conform serviciului de presa al legislativului belarus, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Raportul raportul referitor la concluziile întrevederilor nu a fost inca dat publicitatii.
La începutul lunii iulie 2010, Lukaşenko s-a întâlnit în Crimeea cu liderul georgian Mihail Saakaşvili, cu ocazia zilei de naştere a preşedintelui ucrainean, Viktor Ianukovici. Pe 15 iulie, postul public de televiziune de la Minsk a difuzat un interviu cu Saakaşvili, în care acesta mulţumea Belarusului pentru politica echilibrată faţă de Abhazia şi Osetia de Sud şi critica Moscova pentru pretenţiile neclare faţă de el. Lukaşenko a afirmat, totodată, că discuţiile sale cu Saakaşvili nu au fost îndreptate împotriva cuiva anume.
Independenta Abhaziei si Osetiei de Sud a fost recunoscuta de Federatia Rusa imediat dupa razboiul cu Georgia din august 2008, o masura similara fiind adoptata doar de Nicaragua, Venezuela, Republica Nauru, Tuvalu si Vanuatu. Mentionam ca Abhazia mai este recunoscuta si de catre Transnistria, Osetia de Sud si Nagorno-Karabach, regiuni separatiste din spatiul Comunitatii Statelor Independente (CSI).

Camera superioară a Dumei (Parlamentul bicameral rus – n.red.) a ratificat acordurile încheiate anul trecut cu Abhazia şi Osetia de Sud, republici separatiste georgiene unde Moscova îşi va amplasa baze, relatează RIA Novosti. Tratatele permit Rusiei să opereze baze militare în cele două republici pentru o perioadă iniţială de 49 de ani, cu posibilitate de prelungire cu 15 ani. La 22 septembrie, Duma de Stat a ratificat acelaşi acord. Ministerul georgian de Externe a calificat mişcarea ca o legitimizare iresponsabilă a prezenţei militare ruse în regiunile separatiste. Rusia a recunoscut republicile în 2008, după războiul de cinci zile cu Georgia. Până acum, ele au mai fost recunoscute doar de Nicaragua, Venezuela, Nauru, Vanuatu şi Tuvalu. Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a reiterat la Adunarea generală a ONU că Rusia va face tot posibilul pentru a evita un alt război în Caucaz ca cel din august 2008.

Republica separatista Abhazia, sprijina de Rusia, si-a ales sambata noul presedinte. Acesta este Aleksandr Ankvab iar alegerile au fost organizate la o distanta de trei ani dupa recunoasterea acestui teritoriu de catre Moscova si denuntate de Tbilisi. Ankvab, in varsta de 58 de ani, care era pana in prezent vicepresedintele Abhaziei, a obtinut 54,86 la suta din voturi. Rata de participare a fost de peste 70 la suta. Presedintele ales a urmat o cariera clasica de membru de partid sovietic, a fost Ministru de Interne al Abhaziei in timpul razboiului din Georgia in 1992-1993. El a fost ranit in 2010 de un atac comis de persoane necunoscute asupra casei sale, acesta fiind al patrulea atentat impotriva lui din 2005. Aceste alegeri prezidentiale anticipate au fost convocate dupa decesul, in mai, din cauza cancerului, al presedintelui abhaz Serghei Bagaps. “Rusia a fost si va ramane partenerul strategic al Abhaziei in toate domeniile”, a declarat Ankvab pentru agentia Interfax. La randul sau, Tbilisi a protestat fata de aceste alegeri, calificandu-le drept o ‘”farsa” si un “act cinic”. Rusia mentine importante forte in Abhazia si Osetia de Sud dupa razboiul scurt cu Georgia, care s-a soldat cu infrangerea acesteia din urma in august 2008. Abhazia s-a separat de Georgia in timpul conflictului din 1992-1993, care s-a soldat cu mai multe mii de morti. În afara de Rusia, numai Venezuela si insula Nauru din Oceanul Pacific au mai recunoscut independenta Abhaziei. Conform analistilor, Moscova isi va pastra pozitiile, chiar isi va creste influenta la incheierea acestor alegeri.

Situatia de ocupatie a trupelor ruse din Caucaz nu mai poate continua. Asa a decis senatul Statelor Unite care a adoptat in unanimitate, vineri, o rezolutie prin care cere Rusiei sa respecte integritatea teritoriala a Georgiei si sa-si retraga trupele din Osetia de Sud si Abhazia, relateaza RIA Novosti. Relatiile dintre Rusia si Georgia s-au inrautatit in 2008, cand trupele ruse au intrat pe teritoriul Georgiei pentru a apara “cetatenii rusi” din Osetia de Sud, teritoriu separatist prorus, unde fortele georgiene incercau sa preia din nou controlul. Dupa razboiul ruso-georgian de cinci zile, incheiat prin mediere internationala, Rusia a recunoscut independenta Osetiei de Sud, dar si a celuilalt teritoriu separatist georgian, Abhazia. Moscova a incheiat acorduri cu cele doua entitati pentru a instala baze militare pe teritoriile lor.

Respectarea angajamentelor ruse

Rezolutia Senatului american “cere Guvernului Rusiei sa indeplineasca toti termenii si conditiile acordului de incetare a focului intre Georgia si Rusia, incheiat in 2008, inclusiv in ceea ce priveste intoarcerea fortelor militare la pozitiile de dinainte de razboi, si sa permita accesul ajutorului umanitar international catre toti cei afectati de conflict”. Documentul american recunoaste Abhazia si Osetia de Sud ca regiuni ale Georgiei “ocupate de Federatia Rusa”. Georgia a salutat sambata rezolutia americana spunand ca documentul creeaza “o baza serioasa pentru viitoare actiuni”. Dupa toate probabililitatile, Rusia nu va raspunde apelului lansat de senatorii americani, intrucat considera pretentiile teritoriale ale Georgiei nelegitime, si va continua sa-si consolideze legaturile cu ambele republici.

Rusia este responsabila pentru un atac cu bomba ce s-a petrecut in luna septembrie 2010 langa un zid exterior al ambasadei americane la Tbilisi, potrivit unui raport al agentiilor SUA de informatii. Raportul despre incidentul din 22 septembrie a fost prezentat cotidianului american Washington Times de doi oficiali americani care l-au citit. Ei au declarat, sub protectia anonimatului, ca documentul confirma concluziile la care a ajuns Ministerul de Interne al Gerogiei, potrivit caruia un ofiter din serviciile ruse de informatii militare, GRU, s-a aflat la originea atacului. Saptamana trecuta, directorul de informatii si analize din Ministerul georgian de Interne, Şota Utiasvili, a declarat pentru Washington Times ca maiorul Evgheni Borisov ar fi fost autorul atentatului. Contactat, un purtator de cuvant al ambasadei ruse la Washington a negat saptamana trecuta acuzatiile georgiene. Unul dintre oficialii care au citit raportul american afirma ca acesta il mentioneaza pe Borisov si il leaga de atac. Raportul a fost redactat de CIA, in cooperare cu intreaga comunitate americana de informatii. Textul nu analizeaza numai explozia de la ambasada, ci valul de atentate cu care se confrunta Georgia de vara trecuta.

Discutii cu MAE rus

Documentul a fost finalizat in decembrie si le-a fost prezentat membrilor comisiilor de informatii ale Congresului in ianuarie. Departamentul de Stat a abordat acest dosar la cel mai inalt nivel din Ministerul rus de Externe, au precizat doi oficiali din administratia Obama. “Aceste evenimente – explozia de la ambasada si alte presupuse atentate – au fost discutate cu rusii la nivel inalt si cu georgienii la nivel inalt (…). Nu este vorba neaparat despre aratat cu degetul, ci face parte dintr-un dialog prin care ne exprimam ingrijorarea noastra sincera”, a spus unul dintre ei. Unii congresmeni au incercat sa afle mai multe despre acest incident. Senatorul republican de Arizona Jon Kyl a declarat ca a trimis in iunie o scrisoare secreta comisiilor de informatii ale Camerei Reprezentantilor si Senatului, cerandu-le sa ancheteze. El a subliniat ca acest raport este important, cu atat mai mult cu cat Washingtonul vrea sa coopereze cu Moscova in apararea antiracheta. “Pare o contradictie ca administratia sa incerce sa incheie un acord de cooperare privind apararea antiracheta, daca GRU si guvernul lor autorizeaza bombardarea ambasadei noastre”, a spus el. O instanta georgiana l-a condamnat pe Borisov, in lipsa, pentru presupusul sau rol in atac. Oficiali americani si georgieni au declarat ca Borisov se ascunde inca in republica separatista Abhazia.

Serghei Bagapş, preşedintele regiunii separatiste georgiene Abhazia, a murit duminică la un spital din Moscova, în urma unei operaţii la plămâni, a anunţat administraţia de la Sukhumi. Bagapş, în vârstă de 62 de ani, se afla la putere de peste cinci ani. Fost director al unei companii energetice, care a luat parte la războiul abhazo-georgian din 1992-1993, el a fost reales în decembrie 2009. “Este complet neaşteptat, foarte brusc”, a comentat pentru televiziunea de stat rusă un purtător de cuvânt al Parlamentului abhaz, în timp ce oficialii abhazi au dat asigurări că “situaţia rămâne calmă”. Abhazia face obiectul unui grav conflict între Rusia şi Georgia. Ea ocupă puţin mai mult de 12 la sută din teritoriul georgian şi are aproximativ 250.000 de locuitori. După destrămarea Uniunii Sovietice, separatiştii din Abhazia au declanşat un război, soldat cu mii de morţi şi circa 250.000 de refugiaţi. Rusia a recunoscut în august 2008 independenţa Abhaziei, precum şi a Osetiei de Sud, un alt teritoriu separatist georgian prorus, după un scurt război cu Georgia pentru controlul acestuia din urmă. La sfarsitul lui decembrie 2009, preşedintele abhaz în exerciţiu Serghei Bagapş a fost reconfirmat în funcţie din primul tur al alegerilor prezidenţiale, obţinând 59,4% din voturi. Scrutinul, în care Bagapş a avut patru contracandidaţi, toţi proruşi, a fost primul de la recunoaşterea independenţei de către Moscova, în august 2008, a acestui teritoriu separatist georgian. Tot pentru prima dată la scrutin nu au putut vota decât persoanele având paşaport abhaz, ceea ce i-a exclus din start din procesul electoral pe cei 40.000 de etnici georgieni rămaşi în regiune. Rusia a salutat rezultatele alegerilor prezidenţiale din Abhazia. Potrivit Comisiei Electorale, Bagapş a obţinut de aproape patru ori mai multe voturi decât următorul clasat, fostul vicepreşedinte Raul Hadzimba. “Îl putem felicita pe Serghei Bagapş pentru victorie. Vom lucra cu preşedintele ales de poporul abhaz şi vom continua cooperarea în toate direcţiile”, a declarat atunci Liakin-Frolov, director-adjunct în Ministerul rus de Externe. Fostul preşedinte Hadzimba a obţinut 15,4 % din voturi, omul de afaceri Zaur Ardzinba 10,8%, liderul opoziţiei, Beslan Butba a fost votat de 7,9% dintre alegători, iar candidatul independent Vitali Bganba a avut 1,5% din sufragii. Bagapş, în vâstă de 60 de ani, a fost preşedinte al republicii separatiste din ianuarie 2005. În campania electorală el a pledat pentru dezvoltarea economiei abhaze, îmbunătăţirea standardelor de trei şi mărirea salariilor. În politica externă a spus că va continua să consolideze legăturile politice şi economice cu Rusia. De altfel, panouri mari în care Bagapş apărea alături de liderii ruşi, Dmitri Medvedev şi Vladimir Putin, au împânzit Abhazia în timpul campaniei din 2009. Preşedintele Georgiei, Mihail Saakaşvili, a condamnat atunci votul şi l-a calificat drept un gest ilegal sprijinit de Kremlin, într-un “teritoriu ocupat”.

Dmitri Medvedev i-a felicitat pe liderii si cetatenii statelor din CSI, din Abhazia si Osetia de Sud, precum si poporul georgian cu ocazia a 66 de ani de la victoria din Al Doilea Razboi Mondial, potrivit agentiei RIA Novosti. Presedintele a adresat câte un mesaj fiecarui lider, amintind contributia poporului sau la victoria comuna asupra nazismului. In mesajul pentru georgieni, presedintele rus a subliniat: “Fidela traditiilor seculare de prietenie cu poporul acestei tari, Rusia vrea sa vada o Georgie libera, prospera si cu relatii de pace cu toti vecinii”. Cu toate acestea, aceste declaratii nu au facut mare valva la Tbilisi, acolo unde clasa politica pro-occidentala condusa de presedintele Mihail Saakasvili nu s-a aratat foarte impresionata de ramura de masline fluturata de la Moscova, ranile conflictului de acum trei ani nefiind vindecate inca. Reamintim ca Rusia si Georgia au fost intr-un conflict militar in vara lui 2008. In urma acestui razboi castigat net de fortele ruse, Abhazia si Osetia de Sud de afla acum intr-o stare de semi-independenta garantata de Moscova in virtutatea numarului mare de cetateni rusi care traiesc in aceste republici separatiste.

Presedintele georgian Saakasvili acuza Rusia de spionaj

20 de cetateni georgieni suspectaţi de spionaj în favoarea Rusiei au fost arestaţi în diferite localitati din fosta republica sovietica, relatează surse oficiale de la Tbilisi, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Solicitat de KARADENIZ PRESS, serviciul de presa al ministerului georgian de Interne nu a confirmat, dar nici nu a dezminţit informaţiile. La randul lor, surse anonime din serviciile georgiene de securitate au declarat, in exclusivitate pentru agentia de presa KARADENIZ PRESS, ca in perioada urmatoare autoritatile georgiene vor efectua noi arestari. “Nu putem nici să confirmăm, nici să dezminţim această informaţie. Vom face un anunţ (în această privinţă) în zilele următoare”, a declarat Ciota Utiacivili, purtătorul de cuvânt al Ministerului georgian de Interne.
Reamintim ca in august 2008, Rusia şi Georgia s-au confruntat într-un scurt război pentru controlarea regiunii separatiste georgiene Osetia de Sud. Georgiei a pierdut războiul iar Moscova a recunocut independenţa Osetiei de Sud şi Abhaziei, un alt teritoriu georgian separatist.
Totodata, in anul 2006, patru ofiţeri ruşi au fost arestaţi în Georgia, fiind acuzaţi de spionaj în favoarea Moscovei. În acelaşi an, ofiţerii au fost predaţi Rusiei prin intermediul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE).

Kremlinul pregateste desfasurarea submarinelor nucleare in bazinul Marii Negre

Armata rusa va avea pana in 2020 o dotare adaptata la exigentele razboiului modern, prin aplicarea programului de inzestrare aflat in prezent in examinarea Guvernului, a declarat directorul Centrului de cercetari pentru comertul cu armament de la Moscova, Igor Korocenko, fost ofiter in serviciile militare de informatii ale Federatiei Ruse, GRU, citat de mass-media regionala. Prin aplicarea noului program, Ministerul Apararii va beneficia de 19 miliarde ruble in urmatorii noua ani (2011-2020) pentru inzestrarea armatei. Daca aceste sume vor fi cheltuite corect, in 2020 armata rusa va fi capabila sa raspunda tuturor amenintarilor potentiale, mai afirma expertul. Acesta a mai apreciat ca sunt sanse bune ca programul de inzestrare a armatei sa fie aprobat chiar anul acesta, dar a insistat ca guvernul rus sa creeze un mecanism transparent de control pentru a evita deturnarile de fonduri din acest program finantat generos.
Printre noile dotari, Korocenko a citat rachetele nucleare RS24 Jars cu combustibil solid, opt submrine nucleare din clasa Borei si rachetele intercontinentale Bulava, iar pentru fortele aeriene noile avioane de bombardament si vanatoare cu raza lunga.

Anunt militarist

Moscova a anuntat recent ca va cheltui suma de 22.500 miliarde de ruble (562,5 de miliarde de euro) pentru programul de inarmare in urmatorii zece ani. Declaratia ii apartine vicepremierul rus Serghei Ivanov, citat postul de televiziune Vesti-24. Oficialul a precizat ca principalii parametri ai programului de inarmare pentru urmatorii zece ani au fost deja stabiliti si ca suma de 19.000 de miliarde de ruble va fi alocata de la bugetul de stat Ministerului Apararii. Vicepremierul a mai precizat ca 20% din suma totala va merge pentru Cercetare si Dezvoltare, in special pentru crearea acelor tipuri de arme necesare Ministerului Apararii, Ministerului Afacerilor Interne si Serviciului Federal de Securitate in urmatorii zece ani. Bugetul apararii este singurul care va spori in urmatorii trei ani, urmand sa atinga suma de 2.025 miliarde de ruble (49 de miliarde de euro) in 2013, potrivit previziunilor bugetare publicate miercuri pe site-ul Ministerului rus de Finante.

Armament american

Anterior, ministrul rus al Apararii, Anatoli Serdiukov, declarase ca Rusia va cheltui 19.000 miliarde de ruble (466 de miliarde de euro) pentru cumpararea de armament nou in perioada 2011-2020. “Aceasta este suma minima necesara dotarii fortelor noastre armate cu armament modern”, a afirmat Serdiukov. Pentru prima oara in ultimele cateva decenii, Rusia ar putea cumpara echipamente din Statele Unite, adversarul sau in timpul Razboiului Rece, a precizat el, conform Bloomberg. “In mod evident, suntem interesati de achizitionarea unor tehnologii militare americane”, a adaugat Serdiukov. “Exista multe aspecte care ne intereseaza: telecomunicatiile ca baza pentru un sistem de gestiune automatizata, precum si tehnologiile in domeniul informatiei. Cred ca si anumite arme de mare precizie ne trezesc interesul”, a spus el. O reinarmare completa a Rusiei ar presupune o suma si mai importanta decat cea prevazuta. Dar “trebuie sa tinem cont de faptul ca bugetul nu ne poate oferi o suma mai mare decat cea care a fost deblocata. Totusi, cele 19.000 de miliarde de ruble reprezinta o suma foarte importanta”, a apreciat Serdiukov. Anul trecut, presedintele rus, Dmitri Medvedev, anuntase o reinarmare “la scara ampla” incepand din 2011, cu scopul de a face fata amenintarii unor “conflicte grave in anumite regiuni”.

Aviatia rusa, obiectiv strategic al premierului Putin

Premierul Federatiei Ruse, Vladimir Putin, a anuntat recent ca a fost aprobata finantarea construirii avionului rusesc „de a 5-a generaţie”, model Suhoi T 50, relateaza surse oficiale de la Moscova, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Conform declaraţiilor lui Putin, până acum din bugetul de stat au fost cheltuite 30 miliarde de ruble, şi mai sunt necesare alte 30 de miliarde. Despre preţul avionului, Putin a vorbit pe larg în timpul recentei sale vizite la Institutul Central de Aerohidrodinamică, în orasul Jukovski. Acolo el a asistat la al 16-lea zbor al T50 din istorie, şi nu şi-a putut stăpâni emoţiile. „Acesta va fi un aparat de zbor care va fi mai bun decât concurentul nostru principal, F – 22 Raptor, la toate capitolele – manevrabilitate, armament, distanţa de zbor. Acest avion va putea fi utilizat 30-35 de ani, luând în consideraţie modernizările viitoare” – a declarat Putin urmărind zborul T 50.

Putin contestat

Dar bucuria premierului nu este împărtăşită de experţii militari ruşi. Astfel directorul uzinei „Suhoi”, Mihail Pogosian a declarat ziariştilor că, abia la anul următor vor fi iniţiate lucrările de producţie a aşa numitului motor „de etapa a doua”, care va face din T 50 întradevăr un avion din a 5-a generaţie: avionul va putea zbura în lateral, să se rotească în loc, etc. Perspectivele creării acestui motor vor fi discutate de Putin în timpul vizitei sale la Rîbinsk, la uzina de motoare „Saturn”. Acum aceste caracteristici sunt doar proiecte imaginare. Singura calitate a avionului testat la Jukovsk, în faţa lui Putin, este invizibilitatea sa în faţa radarelor standard. Restul – ţin de domeniul viitorului şi a miliardelor de dolari. Pogosian a mai anunţat şi alte inovaţii planificate pentru T50 – rachete cu o rază mare de acţiune, sistem de control intern, care va fi capabil să se diagnosticheze singur, uşurând munca mecanicilor în găsirea motivelor eventualelor defecte.
Şeful Direcţiei de Înarmare a Ministerului Apărării rusesc, Vladimir Popovkin a declarat că, începând cu 2016 este planificată predarea în folosinţa armatei a mai mult de 50 de avioane T 50, dar şi această declaraţie a fost combătută de Pogosian şi alţi experţi. Astfel, conform lui Pogosian, în 2010 – 2011 vor fi construite doar trei T 50, pentru testări. Iar conform lui Constantin Makienko, expert al Centrului de Analiză a Strategiilor şi Tehnologiilor, primele avioane pentru testări T 50 vor ajunge la Lipeţk (la Centrul de instructaj militar al contingentului aviaţiei) nu mai devreme de 2015. Astfel, în cel mai bun caz, Ministerul Apărării va încheia contractul de producţie în serie a T 50, în 2016, iar real, la dispoziţia armatei vor ajunge abia în 2018. Costurile producţiei unui T 50, dacă volumul declarat al producţie este real, vor fi în mediu cu 50 % mai mari decât pentru un Su – 35 şi vor ajunge la 2 miliarde de ruble, în preţurile anului 2010, consideră Makienko. Aceasta este de două ori mai puţin decât costă un F – 22. „Iar efectivitatea lui T 50, nu va fi mai performantă decât a unui F – 22. Avionul american există de mulţi ani, iar modernizarea lui continuă şi în 2016, caracteristicile sale pot să se schimbe semnificativ” – a mai adăugat Makienko.

Opozitie academica

Cu prognoza optimistă a premierului rus nu este de acord nici Constantin Sivkov, vice – preşedintele Academiei Geopolitice: „dacă vorbim despre aerodinamică, atunci T 50 este în linii mari similar  F -22 – lui. Dar motoarele americane sunt cu mult mai bune. Astfel cu siguranţă T 50 va avea o rază de acţiune cu mult mai mică decât are F – 22”
Experţii au căzut de acord că 2 miliarde de dolari este o sumă foarte mică pentru dezvoltarea sistemului aviatic T 50. „Dacă vorbim despre producţia întregului sistem aviatic (armament, motor, etc.) şi nu doar de structura şi forma avionului atunci 2 miliarde de dolari este o sumă foarte mică. F – 22 i-a costat pe americani 10 miliarde de dolari”, este de părere Constantin Makienko.
Iar Constantin Sivkov merge şi mai departe, presupunând că mai mult de 10 % din sumă nici nu vor fi folosite la construcţia avionului, reprezentând componenta corupţiei din suma totala alocata de autoritatile ruse.

Armament german pentru Kremlin

Tehnica militara usoara, destinata modernizarii armatei ruse, precum si mai multe modele de blindate de fabricatie germana vor fi achizitionate de autoritatile ruse din Germania, a declarat recent ministrul rus al apărării, Anatolii Serdiukov, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Conform inaltului oficial rus, această hotărâre a fost dictată de necesitatea asigurării protecţiei pentru soldaţi, pe câmpul de luptă. „Industria de armament rusă trebuie să producă armament modern, iar să achiziţionăm tehnică rusă în starea ei actuală noi nu intenţionăm” a declarat Serdiukov. Astfel ministerul rus al apărării a obligat „KamAZ” – ul şi alte companii producătoare să achiziţioneze din Germania, armura folosită la producţia maşinilor militare de cercetare, TAB – urilor, şi maşinilor de luptă ale infanteriei.

UCAV-uri ucigase

Acesta nu este primul caz când Ministerul Apărării din Rusia recurge la achiziţii din occident pentru modernizarea armamentului. Astfel, recent a fost aprobată cumpărarea de la francezi a navelor de desant de tip „Mistral”, precum si a nasturilor italieni pentru noile uniforme ale armatei ruse. Totodata, au fost achiziţionate, din Israel, 15 aparate de zbor fără pilot (UCAV) pentru testare, urmand ca pe parcursul acestui an sa fie semnat un acord de colaborare între ministerul rus al Apararii şi compania israeliană IAI. Conform unor surse militare rusesti, anul trecut s-a efectuat testarea mai multor tipuri de UCAV de producţie rusească, dar nici un model nu a trecut testările. Pentru aceste probe au fost cheltuite peste 5 miliarde de ruble. Comandantul Forţelor Militare Aeriene ruse, Alexandr Zelin, a declarat ca folosirea UCAV – urilor de productie ruseasca in armata federala „ar fi o crimă”.

Imagine stirbita

Conform analistilor militari rusi, citati de agentia de presa KARADENIZ PRESS, aceste decizii si declaratii ale oficialilor rusi au stirbit serios imaginea produselor, cu calitati tehnico – tactice „presupus excepţionale”, ale tuturor tipurilor de armament cu marca „fabricat în Rusia”. Mai mulţi experţi ruşi sunt de părere că ar trebui mai puţin crezute miturile sovietice şi publicitatea facuta de întreprinderile ruseşti producătoare de armament. Conform directorului adjunct al Institutului de analize politice şi militare, Alexandr Hramcihin, dacă ai crede publicitatea făcută de întreprinderile ruseşti producătoare de armament, armamentul rusesc este cel mai bun din lume, dar „dacă este adevărat, atunci unde este acest armament? Produceţi-l ca să-l vedem şi noi”.
Sursele citate au mai declarat ca uzinele metalurgice ruseşti vor avea de suferit, în urma decizie de a folosi armura germană la blindatele de fabricatie rusa. Reprezentantii acestora se tem că, dacă „azi s-a decis utilizarea armurii germane în construcţia tehnicii militare uşoare, mâine s-ar putea să urmeze tancurile şi altă tehnică grea”.

Mitraliere ilegale

Reamintim ca oficialii Rosoboronexport (n.r.-principala firma de export a armamentului rus) si alti inalti demnitari militari rusi anunta periodic ca Federatia Rusa va deschide in strainatate uzine pentru fabricarea mitralierelor Kalasnikov, intrucat mai multe tari, inclusiv Romania, produc arme contrafacute. Federatia Rusa a mai lansat astfel de acuzatii la adresa Romaniei, in 2004 si 2007, Compania Nationala Romarm replicand ca in Romania nu se produc arme Kalasnikov, ci un model de AK-47 “construit pe baza unei documentatii romanesti”.
O alta tinta frecventa a atacurilor ruse este Bulgaria, care este acuzata ca vinde, cu sprijinul si sustinerea SUA, arme tip Kalasnikov in Afghanistan si Irak, fabricate fara licenta. Oficialii Rosoboroneksport au declarat ca arme de tip Kalasnikov sunt fabricate de uzina Arsenal din orasul bulgar Kazanlik, care produce AK-7, o varianta imbunatatita a mitralierei si care corespunde standardelor internationale, inclusiv NATO. Sursa citata a mai declarat ca productia de la Arsenal reduce pretul de vanzare a armamentului pe piata internationala, preturile armelor produse in aceasta fabrica fiind de cateva ori mai mici decat ale celor rusesti.

Temeri regionale

Reamintim ca la sfarsitul anului 2009, ministrii apararii din Letonia, Lituania si Estonia s-au intalnit in capitala letona Riga, pentru a discuta pe marginea consecintelor pe care le are achizitionarea de catre Moscova a navelor franceze model Mistral. Oficialii militari ai celor 3 republici baltice considera ca aparitia in cadrul Flotei Ruse de la Marea Baltica a unei nave de asemenea calibru va inclina decisvi militar-politica din zona estica a acestei mari. ‘Am dezbatut posibilele planuri privind achizitionarea de catre Rusia a unei nave de desant franceze. Fara indoiala, suntem ingrijorati ca prezenta unei asemenea nave la Marea Baltica ar putea modifica situatia privind securitatea in zona’, si-a exprimat temerile ministrul leton al apararii, Imants Viesturs Liegis.
La randul sau, Georgia si-a manifestat ingrijorarea fata de decizia franceza, flota militara rusa, cu baza principala la Sevastopol jucand un rol pivotal in operatiunile militare ruse care au distrus infrastructura militara si civila georgiana. Reamintim ca Flota militara a Marii Negre a debarcat mii de soldati rusi pe coastra georgiana, a blocat sau ocupat principalele porturi maritime ale statului pontic, distrugand minuscula flota georgiana intr-o sangeroasa confruntare in largul portului Poti. Si analistii militari din Romania iau in calcul si varianta in care Rusia va cumpara nave din clasa Mistral si le va integra in Flota militara rusa ancorata in portul ucrainean Sevastopol, inclinand balanta si mai mult in favoarea Moscovei, care dispune deja de cea mai importanta flota militara din Marea Neagra, cu exceptia tangentiala a Turciei.

Flota consolidata

Federatia Rusa intentioneaza sa isi consolideze Flota militara a Marii Negre, cu baza in portul Sevastopol din peninsula Crimeea, cu doua fregate si trei submarine pana in anul 2015, a anuntat recent un inalt oficial militar din Statul Major al Flotei ruse, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Amiralul rus a comentat informatiile din mass-media locala, conform carora Rusia planuieste dotarea Flotei militare a Marii Negre cu doua corvete si trei submarine. RIA Novosti noteaza ca modelele de fregate ce vor fi achizitionate sunt vase de lupta de talie medie, mai bine inzestrate decat corvetele, care sunt vase mici, utilizate pentru misiuni in zona de coasta. “Zona de actiune a Flotei ruse a Marii Negre cuprinde intreaga regiune a Mediteranei. Mai mult, vasele Flotei Marii Negre sunt angajate in operatiuni anti-piraterie in cornul Africii. Misiunile in largul marii nu pot fi indeplinite decat de fregate dotate cu armament universal”, a explicat responsabilul rus.
Anterior, generalul Vladimir Popovkin, ministru adjunct al Apararii, insarcinat cu inarmarea a declarat ca Rusia isi va consolida capacitatile de aparare mobilizate in “regiunea sudica” a tarii, inclusiv flota Marii Negre. Considerat un apropiat al Kremlinului, generalul rus a afirmat ca, dupa o analiza amanuntita a “rezultatului conflictului din Osetia de Sud”, Ministerul Apararii a propus o serie de masuri pentru cresterea numarului de miltiari in regiunea de sud a tarii, precum si a flotei Marii Negre.
Popovkin a precizat ca unitatile navale din Flota rusa a Marii Negre vor fi dotate cu noi submarine electrice diesel Lada Project 677, versiuni modernizate de submarine de clasa Varsavianka, sisteme mobile de rachete de coasta Bal-U, precum si un numar de nave capitale. El a reiterat angajamentul partii ruse de a sprijini Republica Abhazia in dezvoltarea unei „flote eficace” pentru combaterea „pirateriei georgiene”, subliniind ca marina abhaza va fi dotata cu noi nave de patrulare pentru protejarea coastei si a liniilor de comunicatie maritima.
In legatura cu fortele aeriene ale Flotei militare ruse din Marea Neagra, el a declarat ca va fi finalizata modernizarea avioanelor de vanatoare MiG-29 Fulcrum, avioanele de atac la sol Su-25 Frogfoot si elicopterele militare Mi-28H Night Hunger, iar in acelasi timp vor fi furnizate noi avioane militare (inclusiv Su-27SM, Su-30MK-2) si elicoptere de lupta (inclusiv Ka-52, Mi-28N, Mi-24M si Mi-8MTB5), capabile sa sustina actiunile navale din Marea Neagra. El nu a exclus posibilitatea ca fortele de aparare aeriana care protejeaza bazele militare navale din Novorosiisk si regiunea abhaza sa fie dotate cu sisteme de rachete aer-sol Pantsir-S modernizate.
Mass-media rusa a speculat in mod repetat ca Moscova analizeaza posibilitatea infiintarii unor baze militare navale permanente in Yemen, Siria and Libia. Oficiali militari rusi au confirmat pentru mass-media locala ca Moscova ar putea sa-si construiasca o prezenta permanenta in Marea Mediterana, pentru a compensa posibila pierdere a Sevastopolului. Aceasta masura completeaza recenta semnare a unui acord cu autoritatile abhaze privind mentinerea pe teritoriul republicii caucaziene a unei baze militare navale rusesti pentru o perioada de 49 de ani, cu posibilitatea de prelungire.
Flota militara rusa a Marii Negre are termen sa paraseasca baza de la Sevastopol in mai 2017, cand expira acordul pe 20 de ani cu Republica Ucraina. Prezenta acesteia in Peninsula Crimeea a provocat grave conflicte diplomatice intre Moscova si Kiev. Federatia Rusa doreste prelungirea temenului de stationare a flotei sale, insa autoritatile actuale de la Kiev exclud aceasta posibilitate. Republica Autonoma Crimeea, unde se afla portul militar Sevastopol, este considerata o zona strategica in Marea Neagra, peninsula fiind populata majoritar de etnici rusi, colonizati dupa 1944, cand populatia tatara a fost deportata de autoritatile URSS.

Baze permanente la Marea Neagra

Anterior, Federatia Rusa si Republica Abhazia au semnat un acord care permite Moscovei mentinerea unei baze militare terestre pe teritoriul regiunii separatiste, care si-a declarat in mod unilateral independenta in urma unui sangeros razboi civil. Baza militara se va afla in apropierea portulului Gudauta, la mica departare de capitala Suhumi, gazduind in prezent 1700 de militari rusi. Acordul va fi valabil timp de 49 de ani, dupa care va fi prelungit automat. Reamintim ca dupa interventia in forta a armatei ruse in Abhazia si Osetia de Sud, ambele regiuni au fost recunoscute ca state independente doar de autoritatile din Federatia Rusa, Venezuela, Nicaragua si Republica Nauru.
Ceremonia semnarii acordului privind baza militara rusa a avut loc la Kremlin in prezenta presedintelui rus Dmitri Medvedev si a omologului sau abhaz Serghei Bagapsh, care a obtinut recent al doilea mandat, in urma unui controversat scrutin. Surse militare ruse, citate de mass-media, au declarat ca noul acord va permite Rusiei sa modernizeze si sa extinda infrastructura bazei, care este deja folosita de corpul expeditionar rus desfasurat in regiune. Totodata, noul tratat militar vor permite regimurilor de la Moscova si Sukhumi sa infiinteze unitati militare mixte ruso-abhaze, inclusiv de graniceri, forte speciale, batalioane de mentinere a pacii si detasamente maritime, partea rusa alocand deja, in bugetul pentru 2010, sumele necesare.
Parafarea acordului a fost salutata de catre presedintele rus Medvedev, care a declarat ca documentele semnate vor duce la dezvoltarea cooperarii cu Abhazia si corespund „obligatiilor internationale” ale Rusiei. „Lucrul cel mai important este ca intelegerea permite dezvoltarea pasnica a Abhaziei ca stat independent” a adaugat Medvedev. La randul sau, liderul regimului abhaz, Serghei Bagapsh, a multumit Federatiei Ruse in numele compatriotilor sai si a subliniat ca la Kremlin se afla printre prieteni, reprezentand un stat recunoscut in fata unor oameni care inteleg perfect situatia tarii sale. Totodata, inaintea ceremoniei, adjunctul ministrului abhaz al apararii, Garri Kupalba, seful serviciilor militare de informatii abhaze, a declarat ca atunci cand baza va lucra la capacitate maxima, aceasta va adaposti peste 3000 de militari rusi, inclusiv unitati ale Serviciului Federal rus de Securitate (FSB), detasamente ale fortelor speciale, precum si echipajele care vor deservi escadra navala rusa desfasurata in Abhazia.

Inarmare navala

Manevrele extinse efectuate de catre marina militara rusa in Marea Neagra, care au inclus simularea unor debarcari masive de trupe si tehnica, au provocat ingrijorarea oficialilor militari din statele pontice, pe fondul anuntului privind achizitionarea de catre Moscova a patru nave de razboi franceze de tip Mistral.
Anuntul sec al presedintelui francez, Nicolas Sarkozy, privind inceperea de catre Rusia si Franta a unor “negocieri exclusive” pentru achizitionarea de catre partea rusa a patru nave de razboi franceze de tip Mistral, a fost facut la cateva saptamani dupa ce si Jacques de Lajugie, director international al Directiei generale pentru armament (DGA) din Ministerul francez al Apararii, a confirmat ca Franta va vinde Federatiei Ruse patru nave de razboi tip Mistral, fiind initiate negocieri si pentru alte categorii de armament naval ofensiv si defensiv, inclusiv nave antisubmarin si de patrulare.
Conform unor surse militare ruse, citate in exclusivitate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, pretul final unei astfel de nave de razboi, care poate juca rolul atat de port-elicopter, cat si nava de comanda si transport, depaseste suma de 700 de milioane de euro. Fiabilitatea navei a fost demostrata de interventia din timpul conflictului din Liban din 2006, cand flota franceza a desfasurat o nava Mistral in regiune pentru a asigura evacuarea cetatenilor straini si coordonarea eforturilor umanitare. Potrivit surselor militare citate, aceste nave au un deplasament de aproximativ 22 de mii de tone cand sunt incarcate, beneficiind de o viteza de 19 mile marine si o raza de actiune de peste 15 mii de kilometrii. Echipajul standard este format din 20 de ofiteri, 80 de subofiteri si marinari, precum si din 20 de persoane din echipajul auxiliar. Mistral poate transporta un desant de 900 de soldati intr-un teatru de razboi similar celui din Marea Neagra, precum si un batalion de tancuri sau mecanizat. Cand este folosit in rolul de port-elicopter, Mistral poate transporta intre 16 si 35 de elicoptere de mai multe tipuri, inclusiv de atac, transport sau destinate lupte antinava sau antisubmarin. Mistral mai poate fi folosita cu deosebit succes si in calitate de centru operational in actiuni militare terestro-aero-navale combinate, dupa cum au demonstrat amplele manevre navale militare franceze din 2008 si 2009, in care Mistral a jucat rolul principal.
Reamintim ca in 2008, autoritatile franceze au incercat sa vanda astfel de nave si Chinei, provocand reactia dura a Statelor Unite si Taiwan-ului, care este amenintat periodic de autoritatile comuniste de la Beijing cu invazia. Totodata, surse oficiale din servicile secrete franceze au declarat ca spioni chinezi au fost implicati in actiuni de spionaj industrial impotriva industriei militare franceze, fiind vizate inclusiv planurile navelor din clasa Mistral.

Modernizare masiva

După semnarea acordului de prelungire a staţionării marinei de razboi ruse în Ucraina, a devenit inevitabil faptul că Rusia va începe modernizarea masivă a Flotei militare din Marea Neagra, au declarat surse militare ruse, citate in exclusivitate de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Conform surselor citate, in acest moment, circa 20 de nave din Flota Mării Negre, inclusiv nava amiral, crucişătorul „Moscva”, sunt mai vechi de 30 de ani, considerata perioadă critică pentru exploatarea navelor. Printre primele nave, care vor fi dislocate în Crimeea ar putea fi şi prima navă model „Mistral” cumpărată de Moscova in urma acordului cu Franta. Astfel unul din principalii membrii ai Consiliului Public al Ministerului rus al Apărării, Igor Korotcenko, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS, a declarat că nu este exclus ca noua navă amiral a Flotei Mării Negre să fie prima, din cele patru, nave de tip „Mistral” care vor fi cumpărate de la francezi.
La randul sau, comandantul Flotei Militare ruse, Vladimir Visoţkii, a declarat ca, dacă Federatia Rusa ar fi dispus de o nava model „Mistral” în timpul conflictului cu Georgia, Flota militara rusa a Mării Negre şi-ar fi îndeplinit obiectivele în 40 de minute şi nu în 26 de ore, cum s-a întâmplat in timpul razboiului din august 2008.

Aport ucrainean

Oficialii militari rusi nu au exclus participarea Ucrainei la modernizarea flotei militare ruse. Astfel partea rusa vrea să cumpere crucişătorul „Ucraina”, care se construieşte in portul militar ucrainean Nikolaev şi este gata în proporţie de 70 %, precum si sa preia şantierul naval de la Herson pentru a fi folosit la operatiunile de intretinere a reactoarelor nucleare ale vaselor Flotei Mării Negre, inclusiv reincarcarea lor, operatiune considerata extrem de periculoasa pentru mediul inconjurator si populatia umana de catre expertii internationali.
Conform surselor militare ruse, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, Flota militara a Mării Negre va fi modernizată total. Astfel flota trebuie să  primească până la 8 corvete de tip „Stereguşii”  şi fregate de tip „Amiral Gorşcov”, 10-12 dragatoare de mine de tip „Alexandrit”, 6-8 nave de artilerie de tip „Buian”, 10-12 bărci lansatoare de rachete de tip „Scorpion”, 8-10 submarine de tip „P-750”.
În Ucraina, numeroşi experţi sunt nemulţumiţi de inevitabila modernizare a flotei ruse, principalul motiv invocat fiind acela că modernizarea Flotei Mării Negre va pune sub semnul întrebării statutul Ucrainei ca stat non nuclear, de oarece navele şi avioanele ruseşti vor fi capabile să ducă şi să folosească arme nucleare.
Potrivit oficialilor de la Moscova, in acest moment Flota Marii Negre este compusa dintr-un crucişător lansator de rachete, 2 nave mari antisubmarin (distrugătoare), 2 nave lansatoare de rachete hovercraft, 2 submarine (dintre care unul este în reparaţii capitale), 3 şalupe de gardă, 7 nave mici antisubmarin (corvete), 2 dragatoare de coastă, 6 nave lansatoare de rachete, 2 şalupe lansatoare de rachete, 7 nave de desant, 6 dragatoare marine. Totodata la baza Flotei Mării Negre sunt dislocate 22 de avioane Su – 24 (capabile să transporte rachete nucleare), precum si 10 elicoptere de tip Ka-25, Ka-27, Mi-14 şi Mi-8, care pot fi folosite si in lupta anti-submarin si impotriva navelor militare de suprafata.

Lucrari intarziate

Un functionar din cadrul Ministerului pentru Economie si Dezvoltare de la Moscova considera ca daca programul de lucrari nu va fi rectificat, baza navala din Novorossiisk nu va fi gata catre 2020, conform proiectului initial. „Nu stiu sa va spun gradul de ramanere in urma a lucrurilor, dar este foarte probabil sa nu avem la timp o baza navala unde sa evacuam Flota din Crimeea” a declarat acesta pentru mass-media rusa, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Potrivit Constitutiei ucrainene, dupa 2017 teritoriul Ucrainei trebuie sa fie liber de baze militare straine. „Este problema Rusiei ca are intarzieri in privinta constructiei bazei navale din Novorossiisk. Dar si Constitutia ucraineana nu este o dogma. Toata problema consta in pret. Daca Rusia va propune conditii avantajoase, Ucraina este gata sa le ia in considerare si s-ar putea sa le si accepte”, a opinat Elena Bondarenko, deputata din partea Partidului Regiunilor al noului presedinte al Ucrainei, Viktor Ianukovici. In cadrul primei sale vizite la Moscova in calitate de sef al statului, saptamana trecuta, Viktor Ianukovici a adoptat un ton prudent in privinta problemei Flotei Rusiei din Crimeea. El a spus ca o posibila decizie privind prelungirea stationarii acesteia si dupa 2017 trebuie sa tina cont de interesele ambelor tari. „Problema este delicata, dar va fi rezolvata”, a mai spus Ianukovici, amintind ca aceasta a facut obiectul unor discutii separate la nivelul de presedinti ai celor doua state. „Cred ca si in continuare, problema va fi discutata in acelasi format”, a adaugat el.

Scurt istoric

Flota Rusiei din Marea Neagra, cu baza la Sevastopol, a fost infiintata in 1783, printr-un decret al imparatesei Ecaterina a II-a, dupa alipirea Crimeii la Imperiul tarist. In octombrie 1991, Consiliul Suprem al Ucrainei a adoptat o decizie privind subordonarea Flotei din Crimeea autoritatilor ucrainene. La 7 aprilie 1992, primul presedinte al Federatiei Ruse dupa caderea comunismului, Boris Eltin, a emis un decret privind subordonarea Flotei Rusiei din Crimeea autoritatilor de la Moscova. Intre Moscova si Kiev a inceput atunci un razboi al decretelor care a durat pana la intelegerea din 23 iunie 1992 de la Dagomas. In 1997, odata cu Tratatul politic de baza ruso-ucrainean, a fost semnat si contractul privind stationarea Flotei Rusiei in Crimeea pana in 2017, dar problema nu a fost nici pana in prezent reglementata. Dupa ce, in 2008, Ucraina si-a anuntat intentia de a adera la NATO, Moscova a amenintat cu anularea tuturor deciziilor prin care in 1956 secretarul general al CC al PCUS din epoca Nikita Hrusciov, de nationalitate ucrainean, a facut cadou Crimeea RSS Ucrainene.

Submarine nucleare in Marea Neagra

Politica rusa de consolidare si modernizare a Flotei militare de la Marea Neagra s-a reflectat si in recentul anunt al Ministerului Apararii de la Moscova, privind posibilitatea desfasurarii in Marea Neagra a unui submarin modern, cu propulsie nucleara si dotat cu arme nucleare tactice. Conform sursei citate, comandamentul Flotei militare ruse de la Marea Neagra a transmis catre forurile de conducere ale Marinei Militare ruse documentatia tehnica necesara pentru aprobarea finantarii infrastructurii necesare deservirii unei astfel de nave. Anterior, autoritatile de la Moscova si-au anuntat intentia de a consolida Flota militara a Marii Negre, cu baza in portul Sevastopol din peninsula Crimeea, cu doua fregate si trei submarine pana in anul 2015. Planurile Rusiei de a moderniza intregul sau efectiv militar naval vor fi realizate pana in 2016, cosidera oficialii citati de agentia de presa KARADENIZ PRESS.

Strategie nucleara

Reamintim ca seful adjunct al Statului Major al fortelor navale ruse, viceamiralul Oleg Burtev, declara anterior ca Rusia vrea sa prioritizeze dezvoltarea submarinelor cu propulsie nucleara inarmate cu rachete capabile sa transporte focoase nucleare, mentinandu-si in acelasi timp flota de submarine strategice. Marina militara rusa va avea in continuare in componenta o flota de 60 de submarine, incluzand aici 10 submarine cu propulsie nucleara, peste 30 de submarine de atac, diesel si pentru misiuni speciale. “Probabil, armele nucleare tactice (de pe submarine -n.red.) vor juca un rol important in viitorul apropiat”, a declarat viceamiralul Oleg Burtev, completand ca raza si precizia sunt crescute gradual. “Nu mai este necesara echiparea cu focoase nucleare puternice. Putem instala focoase nucleare mai putin puternice pe rachetele de croaziera deja existente”, a mai spus acesta. “Statul Major al Marinei considera ca submarinele raman un punct forte pentru securitatea Rusiei, reprezentand elemente de baza a fortei militare. Acest factor este descurajator pentru cei care ameninta si agreseaza tara noastra”, a adaugat un alt oficial militar rus, sub protectia anonimatului.
Un alt nou submarin nuclear multifunctional, “Severodvinsk”, cu o lungime de 119 metri si putand naviga pana la o adancime de 600 de metri, urmeaza sa fie operational din 2011, a mai indicat Oleg Burtev. Submarinul de generatia a patra Graney combina capacitatea de a lansa o multitudine de rachete de croaziera (pana la  5.000 de kilometri), si se poate angaja in lupte deschise cu alte submarine sau nave de suprafata. Totodata, in cursul anului 2010, potrivit lui Oleg Burtev, marina rusa de razboi va efectua mai multe teste cu cel mai recent tip de rachete balistice, Bulava-M, cu care vor fi dotate submarinele strategice de a patra generatie.

Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, sprijina aderarea Georgiei la NATO

Secretarul general al Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), Anders Fogh Rasmussen, va efectua azi, 30 septembrie, o vizita oficiala in Georgia, relateaza surse oficiale, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS. La Tbilisi, Rasmussen intentioneaza sa discute pe marginea situatiei politice din aceasta tara si a prezentei trupelor rusesti pe teritoriul Abhaziei si Osetiei de Sud. De asemenea, in timpul vizitei sale va fi inaugurata o reprezentanta oficiala a NATO in Georgia.
Potrivit cunoscutului ziar rus Nezavisimaia Gazeta, citat de agentia de presa Agerpress, este evident ca vizita unui functionar de rang atât de inalt intr-o tara care nu este membra a NATO are, in primul rând, o rezonanta politica si depaseste cadrul obiectivelor anuntate oficial, mai ales in contextul politicii pe care SUA o desfasoara de ceva timp la adresa Georgiei si al situatiei generale din Caucazul de Sud.

Relatii strategice

Georgia a trecut in mod consecvent prin mai multe etape in relatiile sale cu NATO si SUA. In prima etapa, Tbilisi lupta pentru favorul Administratiei lui George W.Bush, care isi elabora pe atunci abordarea fata de acest stat postsovietic. Administratia lui Bill Clinton se remarcase printr-un elan de interes pentru Georgia, luând forma unor noi proiecte in domeniul transportului de resurse energetice si transformând Tbilisi intr-un promotor-cheie al intereselor americane si aliatilor din cadrul NATO. George W.Bush a continuat acest curs de dezvoltare a relatiilor cu Georgia, consolidând rolul acestei tari in calitate de importanta tara de tranzit pentru resursele energetice de la Marea Caspica, pe un traseu care sa ocoleasca teritoriul Rusiei.
Folosind lozinci de lupta cu terorismul international si de consolidare a democratiei, in Georgia au fost instruite unitati antiteroriste, au fost realizate noi proiecte energetice, in timp ce resursele financiare i-au legat strâns pe politicienii georgieni de SUA. Drept rezultat, Georgia nu mai trebuie convinsa de necesitatea cooperarii cu NATO si tarile occidentale: creditele si imprumuturile externe au vaduvit demult statul georgian de o politica externa independenta, este de parere ziarul rus.

Atentie deosebita

Conflictul ruso-georgian din august 2008 a impulsionat atentia SUA fata de Georgia. In ianuarie 2009, intre SUA si Georgia a fost semnat un acord privind parteneriatul strategic, iar in iunie a fost infiintata o comisie mixta pentru un astfel de parteneriat. intr-un singur an de la conflict, Administratia americana a acordat Tbilisi ajutoare in valoare de 1 miliard de dolari.
Politica lui Barack Obama isi traseaza obiective la fel de mari. In anii viitori, Tbilisi trebuie sa fie vioara intâi in formarea unui nou tip de relatii intre tarile din Caucazul de Sud. Initiativa presedintelui georgian Saakasvili de a crea o confederatie cu Azerbaidjanul si Turcia urmareste planuri cu bataie lunga, menite sa modifice raportul de forte in aceasta regiune si sa expulzeze definitiv de acolo Rusia.
Potrivit Nezavisimaia Gazeta, spre acest scop sunt indreptate eforturile Administratiei Obama, care desfasoara contacte militaro-politice cu liderii georgieni. in cadrul numeroaselor vizite ale militarilor americani sunt discutate probleme privind modernizarea fortelor armate ale Georgiei, apropierea lor de standardele NATO, perspectivele aderarii acestei tari la NATO si participarea militarilor georgieni in operatiuni din Afganistan.

Initiative americane

O atentie mare este acordata problemelor de stabilitate regionala, cu atât mai mult cu cât pozitiile Rusiei si NATO privind problematica georgiana difera radical. Alianta sprijina integritatea statului georgian si considera inacceptabila recunoasterea de catre Rusia a independentei Abhaziei si Osetiei de Sud. Ultima initiativa a SUA in acest sens este elaborarea de catre Congresul american a unei rezolutii privind ‘dezocuparea’ Georgiei.
Administratia SUA acorda mare atentie problemelor politice din Georgia, in special problemei privind caracterul succesoral al puterii. in 2013, in Georgia sunt programate alegeri prezidentiale, iar SUA sunt interesate ca viitorul presedinte sa mentina cursul politic extern stabilit de actuala putere de la Tbilisi.
In acest context, Nezavisimaia Gazeta noteaza ca problema relatiilor dintre Georgia si Rusia devine extrem de actuala, fiind lipsita deocamdata de o perspectiva la ameliorare, mai ales pe fondul activitatii diplomatice intense a Administratiei americane. Daca ritmul si nivelul de cooperare dintre Tbilisi, SUA si NATO vor fi mentinute, atunci declaratiile privind sprijinul acordat Georgiei in vederea aderarii la Alianta s-ar putea transforma in decizii concrete privind acceptarea Tbilisi in NATO, care se va apropia extrem de tare de granitele Rusiei, conchide cotidianul, apropiat autoritatilor de la Kremlin.