Rusia si Georgia au semnat miercuri un acord negociat de Elvetia care deschide calea catre aderarea Moscovei la Organizatia Mondiala a Comertului (OMC). Acordul prevede, in special, desfasurarea de observatori internationali pentru a monitoriza fluxurile de bunuri a granita regiunilor georgiene Abhazia si Osetia de Sud. Rusia – singura economie majora care nu face parte din OMC – incearca sa adere la organizatie din 1993. Ultimul obstacol a fost Georgia, care a refuzat sa permita includerea tarii in OMC dupa razboiul scurt din august 2008. Pentru a puterea adera la OMC, candidatura Rusiei trebuie aprobata de toate statele. Cu cateva zile in urma, SUA au salutat compromisul la care au ajuns Rusia si Georgia, ce deschide calea admiterii Moscovei in Organizatia Mondiala a Comertului (OMC). „Statele Unite saluta anuntul ca guvernele Rusiei si Georgiei au ajuns la un compromis pentru a controla schimburile comerciale dintre cele doua tari”, a mentionat purtatoarea de cuvant a Departamentului de Stat, Victoria Nuland, intr-un comunicat, felicitand in acelasi timp Elvetia pentru „ajutorul remarcabil” in acest dosar. Moscova a anuntat in noaptea de miercuri spre joi ca accepta o propunere de a se ajunge la un compromis cu Georgia, formulata de Elvetia, mediator intre cele doua tari, situatie ce deschide drumul spre admiterea Rusiei in randul OMC.

Submarinul rus Alrosa, "deportat" pentru reparatii in Marea Baltica

Flota Rusă a Mării Negre, a ramas, pentru prima dată în ultimii o sută de ani, fără submarine, relateaza surse oficiale militare ruse de la Sevastopol, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Formal, din componenta Flotei Mării Negre fac parte două submarine: B-871 „Alrosa” de tip 877V şi B-380 „Sfântul Cneaz Gheorghe” de tip 641B. Nava „Sfântul Cneaz Gheorghe” a staţionat începând cu 1991 la cheiul şantierului naval din Sevastopol până în 2000 când guvernul Federaţiei Ruse a hotărât să înceapă lucrările de reparaţie. Nava a fost introdusă în docul plutitor PD-16. Costurile de raparaţie au fost estimate la 1 miliard 248 milioane de ruble, dintre care până la mijlocul anului 2010 au fost folosite 800 milioane. Dar, nava ruginită stă si în acest moment la docul PD-16, echipajul fiind format doar din câţiva paznici.  Toţi au înţeles că scoaterea navei din docul PD-16 (trofeu nemţesc din al doilea război mondial!) este imposibilă, exstand posibilitatea ca in timpul procesului docul sa se desfaca în bucăţi. Conform experţilor, ultima hotărâre presupune introducerea PD-16, împreună cu submarinul, într-un doc plutitor mult mai mare. Acolo PD-16 va fi dezasamblat, iar submarinul B-380 va fi transormat în staţie plutitoare pentru încărcare. Reamintim ca în componenţa brigăzii 247 de submarine a Flotei Mării Negre exista deja o staţie plutiotare de încărcare, si anume PZS-50 (fostul submarin SS-49). Conform expertilor militari citati de agentia de presa KARADENIZ PRESS, o singură staţie este suficientă pentru deservirea unei brigăzi întregi.

Submarin deportat

Submarinul B-871 a stat la chei din 1992 până în 1996, fara a avea acumulatoarele necesare functionarii. Din 1998 până în aprilie 1999 nava a fost reparată la Şantierul Naval SRZ-13. Dupa acest episod, submarinul a fost preluat de compania „Alrosa” şi începând cu 2001 nava capatand acest nume. La 21 noiembrie 2009, în cadrul unor aplicaţii militare, submarinului „Alrosa” i-au cedat motoarele diesel şi nava a fost remorcată la Novorosiisk (port rusesc la Marea Neagra). În perioada mai –iunie 2011 „Alrosa” a participat la aplicaţiile militare internaţionale, organizate de NATO, in apele teritoriale spaniole. La sfârşitul aplicaţiilor, însoţită de o navă de salvare, „Alrosa” s-a îndreptat spre Marea Baltică, pentru reparaţii, care ar trebui terminate pana în anul 2012.
Totodată, guvernul rus a anunţat că, în august 2010, la Sankt-Petersburg a început construcţia submarinului „Novorosiisk” de tip 636.6 care trebuie să intre în componenţa flotei Mării Negre în 2013. În afară de aceasta, în Marea Neagră vor ajunge încă trei submarine asemănătoare în perioada 2015-2017.
Potrivit surselor militare ruse citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, posibilitatea desfasurarii unor noi submarine de lupta in bazinul Marii Negre ramane sub semnul intrebarii, deoarece conform acordurilor ruso – ucrainene privitor la Flota Mării Negre, navele noi nu pot staţiona in portul militar Sevastopol, iar Federatia Rusa nu dispune de alte baze de submarine in Marea Neagra.

Rusia – şah militar naval in coasta Georgiei

Reamintim ca, la sfarsitul saptamanii trecute, preşedintele rus Dmitri Medvedev a promulgat acordurile cu Abhazia şi Osetia de Sud privind desfăşurarea unor baze militare ruseşti pe teritoriile acestora, urmand ca partea rusa sa sprijine refacerea infrastructurii militare navale abhaze, inclusiv porturile militare Suhumi, Oceamira si Pitsunda. Documentele prevăd menţinerea bazelor militare pe o perioadă de 49 de ani, cu posibilitatea prelungirii termenului la fiecare 15 ani. Acordurile fixează normele de funcţionare a bazelor ‘pentru apărarea suveranităţii şi securităţii Federaţiei Ruse, ale republicilor Abhazia şi Osetia de Sud’. De asemenea, documentele reglementează zborurile aeronavelor ruseşti, circulaţia flotei militare, a navelor militare auxiliare, a transportului terestru.
Totodată, Medvedev l-a primit anterior pe noul preşedinte abhaz Aleksandr Ankvab, căruia i-a promis “susţinere în toate domeniile pentru poporul frate abhaz”. Rusia şi Georgia s-au confruntat în august 2008 într-un război fulger pentru controlul Osetiei de Sud. Moscova a recunoscut ulterior independenţa celor două republici georgiene.

Flota rusa vs. Scut SUA

Un parlamentar ucrainean, participant la Adunarea Parlamentara a NATO, care se desfasoata zilele acestea la Bucuresti, a întrebat dacă şi până la ce nivel România s-a consultat cu ţările vecine atunci când a decis amplasarea scutului antirachetă pe teritoriul său. În plus, parlamentaraul ucrainean a întrebat dacă prezenţa soldaţilor americani la Deveselu nu va constitui cumva o ameninţare pentru ţările din jur şi care vor fi implicaţiile amplasării scutului asupra regiunii Mării Negre.
La randul sau, secretarul de stat Aurescu a afirmat că România a anunţat Ucraina despre amplasarea scutului şi a afirmat că soldaţii americani care vor fi prezenţi la Devesul nu vor reprezenta un pericol pentru echilibrul de la Marea Neagră, câtă vreme ruşii au o bază militară incomparabil mai mare la Sevastopol, în Crimeea.

Georgia a anuntat sambata esecul negocierile purtate sub mediere elvetiana pentru ridicarea opozitiei Tbilisiului fata de aderarea Rusiei la Organizatia Mondiala a Comertului (OMC). “Negocierile s-au terminat si putem spune ca au esuat, incheindu-se fara niciun rezultat”, a declarat ministrul adjunct de externe Serghi Kapanadze, seful delegatiei georgiene la discutiile desfasurate in Elvetia. “Georgia nu isi poate da asentimentul pentru intrarea Rusiei in OMC pana cand acesta nu isi schimba pozitia asupra comertului in interiorul teritoriilor ocupate”, a afirmat Kapanadze, cu referire la republicile separatiste georgiene Abhazia si Osetia de Sud. La finele acestei saptamani, presedintele rus Dmitri Medvedev a promulgat acordurile cu Abhazia si Osetia de Sud privind desfasurarea unor baze militare rusesti pe teritoriile acestora. Totodata, Medvedev l-a primit in aceasta saptamana pe noul presedinte abhaz Aleksandr Ankvab, caruia i-a promis “sustinere in toate domeniile pentru poporul frate abhaz”.

Preşedintele rus Dmitri Medvedev a promulgat acordurile cu Abhazia şi Osetia de Sud privind desfăşurarea unor baze militare ruseşti pe teritoriile acestora, a anunţat joi Kremlinul. Documentele prevăd menţinerea bazelor militare pe o perioadă de 49 de ani, cu posibilitatea prelungirii termenului la fiecare 15 ani. Acordurile fixează normele de funcţionare a bazelor “pentru apărarea suveranităţii şi securităţii Federaţiei Ruse, ale republicilor Abhazia şi Osetia de Sud”. De asemenea, documentele reglementează zborurile aeronavelor ruseşti, circulaţia flotei militare, a navelor militare auxiliare, a transportului terestru. Totodată, Medvedev l-a primit joi pe noul preşedinte abhaz Aleksandr Ankvab, căruia i-a promis “susţinere în toate domeniile pentru poporul frate abhaz”. Rusia şi Georgia s-au confruntat în august 2008 într-un război fulger pentru controlul Osetiei de Sud. Moscova a recunoscut ulterior independenţa celor două republici georgiene separatiste. Preşedintele francez Nicolas Sarkozy a negociat un acord de încetare a focului pentru a pune capăt războiului ruso-georgian, care, după cum reclamă Georgia, nu este aplicat de Rusia. Trupele ruseşti staţionează în apropiere de capitala georgiană, în ciuda acordului ce prevede retragerea lor. Rusia chiar şi-a consolidat prezenţa sa militară în regiune amplasând baze militare pe cele două teritorii separatiste.

Presedintele belarus Lukasenko, ingenuncheat de Gazprom

Republica Belarus a acceptat să vândă Gazpromului acţiunile pe care le deţine în compania de transport de gaz Beltransgaz, dar a cerut în schimb garanţii că gazoductele de tranzit vor funcţiona în regim deplin, a anunţat preşedintele Aleksandr Lukaşenko. “Gazpromul vrea să cumpere cele 50% acţiuni deţinute de Belarus în Beltransgaz. Este gata să plătească 2,5 miliarde de dolari. Suntem de acord”, a spus el, potrivit RIA Novosti.
Lukaşenko a declarat că Minskul va pune două condiţii. Prima este ca respectivele conducte folosite pentru tranzitul gazului rusesc să fie mereu complet pline. A doua este ca preţul gazului pentru Belarus să fie la fel ca cel pentru Rusia. “Şi Rusia şi-a pus această problemă, pentru că ea face parte din Uniunea vamală cu Belarus şi Kazahstan şi pentru că un spaţiu economic comun între aceste trei state va exista de la 1 ianuarie 2012″, a conchis Lukaşenko.

Lukasenko a scos pe taraba Belarusul pentru Gazprom

Belarusul a propus recent gigantului rus Gazprom sa participe la privatizarea intreprinderilor sale publice, concernul rus fiind deja pe punctul de a prelua controlul asupra societaţii belaruse Beltransgaz. Propunerea a fost facuta chiar de presedintele Aleksandr Lukasenko, in cadrul unei intalniri avute la Minsk cu seful Gazprom, Aleksei Miller. ”As vrea sa discutam perspectivele viitoarei noastre colaborari, inclusiv achiziţionarea si cumpararea acţiunilor Beltransgaz si, probabil, si ale altor companii, de care vor fi interesate Gazprom, daca Gazprom va fi de acord cu condiţiile pe care le propune partea belarusa”, a afirmat presedintele Lukasenko, citat de RIA Novosti. El nu a precizat insa despre ce companii este vorba. Liderul de la Minsk a insistat in continuare asupra relaţiilor de lunga durata dintre fosta republica sovietica si gigantul rus. ‘Noi ducem negocieri pentru largirea cooperarii cu Gazprom de foarte mult timp, inainte de venirea dumneavoastra la Gazprom’, a adaugat Lukasenko, adresandu-se sefului concernului rus. La randul sau, Aleksei Miller a indicat ca Gazprom si Belarus pregatesc un nou contract privind livrarea de gaze rusesti si un acord de achiziţionare de catre Gazprom a 50% din acţiunile Beltransgaz. in mai 2007, Gazprom a achiziţionat deja 50% din Beltransgaz pentru 2,5 miliarde de dolari. Aceasta vanzare a fost decisa la sfarsitul anului 2006, dupa un conflict de amploare intre Moscova si Minsk pe subiectul preţului la gazul rus vandut republicii belaruse. Belarus, ţara cu 10 milioane de locuitori care traverseaza cea mai grava criza financiara de la preluarea puterii de catre Aleksandr Lukasenko in 1994, a obţinut in luna iunie un credit de trei miliarde de dolari pe o durata de trei ani de la partenerii fostei URSS, intre care Rusia, pentru a putea iesi din situaţia in care se afla. Moscova a pus insa condiţia ca Belarusul sa procedeze la importante privatizari.

Kremlinul inarmeaza Belarusul

Totodata, autoritatile de la Minsk au anuntat ca vor să cumpere noul sistem de rachete rusesti sol-aer S-400 Triumph. “În cadrul acordului privind formarea unui sistem regional de apărare aeriană ruso-belarus, vrem să procurăm noile sisteme S-400″,  au declarat surse oficiale din cadrul comandantumentului fortelor aeriene belaruse, relatează mass-media regionala, preluata de agentia de presa KARADENIZ PRESS
Expertii militari, citati de agentia de presa KARADENIZ PRESS, au subliniat ca sistemele de rachetele S-400, destinate să distrugă tinte aeriene de toate tipurile (avioane, drone, rachete de croazieră) pe o rază de 400 kilometri si la o altitudine de 30 kilometri, vor înlocui sistemele S-300 si S-200 (tot de fabricatie ruseasca), aflate in acest moment in dotarea fortelor militare belaruse. Acestea mai detin tancuri, avioane militare ultramoderne, precum si alte sisteme de armament de fabricatie rusa, Kremlinul fiind principalul furnizor de armament pentru regimul Lukasenko, confruntat cu o dura blocada din partea majoritatii statelor democratice.

Fratia armelor Moscova-Minsk

Belarusul va fi primul client strain al sistemului rus de aparare antiracheta, au declarat anterior surse oficiale de la Moscova, citate de presa internationala. Sistemul S-400 Triumf foloseste rachete cu raza medie si lunga de actiune, capabile sa intercepteze aeronave si alte rachete. Prima data desfasurat in 2007 si considerat cea mai sofisticata arma de aparare antiaeriana a Rusiei, sistemul nu a fost niciodata exportat. “Cu siguranta, una dintre primele tari care vor primi sistemul S-400 Triumf va fi Belarusul”, a specificat Konstantin Biriulin, directorul serviciului de cooperare militaro-tehnica. Potrivit acestuia, livrarile ar putea incepe in 2013, daca Belarusul urmeaza prevederile unei scrisori de intentie din 2009 de a comanda 16 sisteme. Oficialul rus a refuzat sa precizeze pretul final al intelegerii dintre cele doua state.
Expertii militari, citati de agentia de presa KARADENIZ PRESS, au declarat ca S-400 este similar cu sistemul american Patriot, pe care SUA vor sa il desfasoare in Polonia. Reamintim ca Rusia critica de multa vreme planurile pentru scutul american antiracheta si a spus ca desfasurarea unui astfel de sistem in Europa de Est ar obliga Moscova sa dezvolte noi sisteme de armament, ceea ce va duce la o cursa a inarmarii.

UE dezarmeaza regimul Lukasenko

Uniunea Europeană a interzis, anterior, statelor membre să livreze arme şi echipamente de menţinere a ordinii în Belarus, apreciind că în această ţară are loc o deterioare a situaţiei drepturilor omului, a democraţiei şi domniei legii. Totodată, bunurile unor oameni de afaceri si oficiali care au legături stranse cu regimul din Belarus urmează să fie îngheţate, iar accesul acestora la vize pentru UE va fi blocat. Totodata, statele UE vor îngheţa bunurile a trei companii, acuzate de relaţii ilegale cu regimul condus de Lukasenko. Declaraţia făcută publică luni, în urma unei reuniuni a miniştrilor de externe din UE la Luxemburg, nu menţionează nume şi nu precizează câte persoane sunt vizate de noile măsuri.
Realegerea, la 19 decembrie 2010, a lui Aleksandr Lukaşenko ca preşedinte, după 16 ani de mandat şi cu aproape 80% din voturi, a fost urmată de o manifestaţie violent reprimată, în care sute de mii de oameni au denunţat fraude masive. Protestul s-a încheiat cu arestarea a 600 de persoane, printre care şapte candidaţi ai opoziţiei.

Razboiul rafinariilor

Reamintim ca autoritatile ruse au intrerupt frecvent aprovizionarea cu petrol a principalelor rafinarii din Belarus, ca urmare a refuzului repetat al regimului de la Minsk de a accepta conditiile impuse de Moscova privind taxarea petrolului livrat, precum si vanzarea principalelor rafinarii de petrol belaruse catre companii rusesti. Conform surselor guvernamentale de la Minsk, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, conflictul energetic a fost declansat de intentia gigantului petrolier Lukoil de a achizitiona rafinaria Naftan din Belarus. „Ne asteptam ca tranzactia vizand rafinaria Naftan Polymer sa se materializeze in viitorul apropiat. Este posibil sa participe Lukoil sau alta companie ruseasca”, a declarat vicepremierul bielorus Vladimir Semasko, citat de mass-media locala. Rafinaria din Belarus, care a fost supusa unui intens proces de modernizare, functioneaza in prezent, conform expertilor in domeniu, la o capacitate de pana la 10,8 milioane de tone, de patru ori mai mare decat Petrotel Ploiesti, aflata in proprietatea Lukoil Romania.
Agentiile de presa internationale au precizat ca tensiunile din fostul spatiu sovietic nu au afectat tranzitul de petrol rusesc catre Uniunea Europeana. Germania si Polonia, care primesc intre 25% si 75% din importurile de petrol rusesti prin conductele belaruse, urmaresc indeaproape evenimentele, dupa ce alimentarea unora dintre principalele lor rafinarii a fost oprita in timpul unei dispute similare intre Moscova si Minsk, in 2007. Sursele citate au precizat ca doua dintre rafinariile din Belarus, Naftan si Mozir, au stocuri pentru a-si continua operatiunile inca o saptamana. Oficialii rusi, citati de mass-media locala, au respins posibilitatea ca Belarusul sa poata importa petrol din alte state prin sistemul de conducte de pe teritoriul Federatiei Ruse.

Ambitii nucleare

Presedintele Republicii Belarus, Aleksandr Lukasenko, a anuntat anterior construirea unei centrale nucleare in vestul tarii, urmand ca decretul oficial sa fie dat publicitatii in cel mai scurt timp. “Vom construi o centrala atomica, o vom edifica la Ostrovet, iar decretul privitor la aceasta decizie va fi publicat in curind”, a declarat el, fara a furniza informatii privind calendarul executiei lucrarii, estimata la cateva miliarde de dolari. Ostrovet se afla in apropierea orasului Grodno, situat in apropierea frontierei cu Polonia. “Colaboram in prezent cu tarile vecine, cu Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA). Le-am propus proiectul, este acceptabil din punct de vedere ecologic, fara pericol”, a adaugat Lukasenko.
Constructia unei centrale nucleare reprezinta o doleanta mai veche a autoritatilor de la Minsk, Federatia Rusa furnizand, in urma cu cativa ani, un imprumut de doua miliarde de dolari pentru achizitionarea de tehnologie nucleara de la compania ruseasca Atomstroexport. La randul sau, si Republica Islamica Iran si-a manifestat disponibilitatea de a furniza expertiza tehnica autoritatilor belaruse. Mentionam ca organizatiile internationale pentru protectia mediului au protestat vehement fata de constructia acestei centrale.

Razboiul laptelui

Relatiile dintre Minsk si Moscova au mai fost afectate anterior de un „razboi al laptelui”, izbucnit in urma deciziei ruse de a suspenda importul a circa 500 de produse lactate belaruse, invocand motive sanitare. Conform datelor oficiale, furnizate de autoritatile vamale belaruse, cifra schimburilor comerciale cu produse lactate dintre cele doua tari s-a ridicat in 2008 la aproximativ un miliard de dolari. Restrictiile la importurile de produse lactate din Belorusia in Rusia au evoluat intr-un scandal diplomatic, pe care presedintele rus, Dmitrii Medvedev, l-a dezvoltat singur prin declaratiile sale publice, incurajandu-l pe Lukashenko sa inceteze cu isteriile. Incercarea premierului rus, Vladimir Putin, de a pune aceste conflicte mici pe seama caniculei au fost insuficiente.
Embargoul a fost perceput de mass-media internationala ca un raspuns la semnalele diplomatice de apropiere dintre Minsk si UE, precum si contractarea unui imprumut FMI, evaluat la cateva miliarde de dolari. Totodata, autoritatile din Belarus au boicotat ultimul summit al Organizatiei Tratatului de Securitate Colectiva a fostelor republici sovietice in semn de protest fata de embargoul dictat de Moscova impotriva produselor lactate provenind din Belarus. Partea belorusa considera ca Moscova doreste astfel sa forteze mana Minskului in vederea indepartarii de pozitiile occidentale si a recunoasterii independentei provinciilor georgiene Abhazia si Osetia de Sud.
Reactia dura a lui Lukasenko nu a intarziat sa apara, mai multe investitii strategice ale companiilor ruse in sectorul alimentar din Belarus fiind stopate. “Mi s-a spus la guvernul rus: nu mai primiti lapte daca nu ne dati fabricile voastre de lapte”, a dezvaluit presedintele Lukasenko, pentru presa rusa, scopul embargoului Moscovei. “Rusia a inchis deja de facto piata pentru tractoarele si vehiculele noastre”, a adaugat el. “Le-am spus la revedere. Nu va vom lasa sa ne vorbiti asa. Mai bine murim si aruncam laptele asta”, a mai spus Lukasenko.
Totusi relatiile dintre Minsk si Moscova nu s-au racit, in luna iunie 2009, in plin „razboi al laptelui”, Rusia, Belarusul si Kazahstanul au anuntat constituirea unui bloc vamal si decizia de a candida sub forma unei uniuni economice pentru aderarea la Organizatia Mondiala a Comertului. “Aceste sarje, de ambele parti, nu inseamna schimbari profunde intre Moscova si Minsk: cei doi parteneri negociaza astfel relatia lor pe termen lung”, a spus Timofei Bordacev, redatorul-sef adjunct al revistei “Rusia in politica mondiala”. “Lukasenko este constient ca prietenia sa de astazi cu Europa se va incheia maine la Curtea Penala Internationala de Haga”, a facut el aluzie la incalcarile drepturilor omului de catre regimul de la Minsk.

Recunoastere posibila

Republica Belarus va recunoaşte independenţa Abhaziei şi a Osetiei de Sud, a declarat anterior preşedintele rus, Dmitri Medvedev, care a mai adăugat că omologul său belorus, Alexandr Lukaşenko, a promis că va face acest lucru în cel mai scurt timp. Liderul de la Kremlin a anunţat că Lukaşenko şi-a exprimat intenţia clară de a recunoaşte independenţa Abhaziei şi a Osetiei de Sud. Preşedintele belarus a făcut această promisiune în prezenţa mai multor şefi de stat ai ţărilor membre ale Comunităţii Statelor Independente, a precizat Medvedev.
Lukaşenko a declarat, anterior, că decizia privind recunoaşterea independenţei celor două republici separatiste, trebuie să fie adoptată de parlamentul belarus. Însă, subiectul nu a fost inclus pe agenda sesiunii de primăvară a forului legislativ. Astfel, această temă va fi abordată când se va deschide sesiunea de toamnă, adică abia la 2 octombrie 2010.

Consulate in Caucaz

Conform unor surse diplomatice abhaze, citate in exclusivitate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, Republica Belarus si Kazahstan si-au luat angajamentul sa deschida cate un consulat general in cele doua republici separatiste din Caucaz.
Reamintim ca parlamentul belarus a înfiinţat o comisie de lucru pentru examinarea acestei acţiuni. Membrii grupului de lucru au efectuat vizite în ambele republici separatiste, precum si in Georgia, „pentru a studia situatia si a purta discutii in parlamentele acestora”, conform serviciului de presa al legislativului belarus, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Raportul raportul referitor la concluziile întrevederilor nu a fost inca dat publicitatii.
La începutul lunii iulie 2010, Lukaşenko s-a întâlnit în Crimeea cu liderul georgian Mihail Saakaşvili, cu ocazia zilei de naştere a preşedintelui ucrainean, Viktor Ianukovici. Pe 15 iulie, postul public de televiziune de la Minsk a difuzat un interviu cu Saakaşvili, în care acesta mulţumea Belarusului pentru politica echilibrată faţă de Abhazia şi Osetia de Sud şi critica Moscova pentru pretenţiile neclare faţă de el. Lukaşenko a afirmat, totodată, că discuţiile sale cu Saakaşvili nu au fost îndreptate împotriva cuiva anume.
Independenta Abhaziei si Osetiei de Sud a fost recunoscuta de Federatia Rusa imediat dupa razboiul cu Georgia din august 2008, o masura similara fiind adoptata doar de Nicaragua, Venezuela, Republica Nauru, Tuvalu si Vanuatu. Mentionam ca Abhazia mai este recunoscuta si de catre Transnistria, Osetia de Sud si Nagorno-Karabach, regiuni separatiste din spatiul Comunitatii Statelor Independente (CSI).

Camera superioară a Dumei (Parlamentul bicameral rus – n.red.) a ratificat acordurile încheiate anul trecut cu Abhazia şi Osetia de Sud, republici separatiste georgiene unde Moscova îşi va amplasa baze, relatează RIA Novosti. Tratatele permit Rusiei să opereze baze militare în cele două republici pentru o perioadă iniţială de 49 de ani, cu posibilitate de prelungire cu 15 ani. La 22 septembrie, Duma de Stat a ratificat acelaşi acord. Ministerul georgian de Externe a calificat mişcarea ca o legitimizare iresponsabilă a prezenţei militare ruse în regiunile separatiste. Rusia a recunoscut republicile în 2008, după războiul de cinci zile cu Georgia. Până acum, ele au mai fost recunoscute doar de Nicaragua, Venezuela, Nauru, Vanuatu şi Tuvalu. Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a reiterat la Adunarea generală a ONU că Rusia va face tot posibilul pentru a evita un alt război în Caucaz ca cel din august 2008.

Republica separatista Abhazia, sprijina de Rusia, si-a ales sambata noul presedinte. Acesta este Aleksandr Ankvab iar alegerile au fost organizate la o distanta de trei ani dupa recunoasterea acestui teritoriu de catre Moscova si denuntate de Tbilisi. Ankvab, in varsta de 58 de ani, care era pana in prezent vicepresedintele Abhaziei, a obtinut 54,86 la suta din voturi. Rata de participare a fost de peste 70 la suta. Presedintele ales a urmat o cariera clasica de membru de partid sovietic, a fost Ministru de Interne al Abhaziei in timpul razboiului din Georgia in 1992-1993. El a fost ranit in 2010 de un atac comis de persoane necunoscute asupra casei sale, acesta fiind al patrulea atentat impotriva lui din 2005. Aceste alegeri prezidentiale anticipate au fost convocate dupa decesul, in mai, din cauza cancerului, al presedintelui abhaz Serghei Bagaps. “Rusia a fost si va ramane partenerul strategic al Abhaziei in toate domeniile”, a declarat Ankvab pentru agentia Interfax. La randul sau, Tbilisi a protestat fata de aceste alegeri, calificandu-le drept o ‘”farsa” si un “act cinic”. Rusia mentine importante forte in Abhazia si Osetia de Sud dupa razboiul scurt cu Georgia, care s-a soldat cu infrangerea acesteia din urma in august 2008. Abhazia s-a separat de Georgia in timpul conflictului din 1992-1993, care s-a soldat cu mai multe mii de morti. În afara de Rusia, numai Venezuela si insula Nauru din Oceanul Pacific au mai recunoscut independenta Abhaziei. Conform analistilor, Moscova isi va pastra pozitiile, chiar isi va creste influenta la incheierea acestor alegeri.

Situatia de ocupatie a trupelor ruse din Caucaz nu mai poate continua. Asa a decis senatul Statelor Unite care a adoptat in unanimitate, vineri, o rezolutie prin care cere Rusiei sa respecte integritatea teritoriala a Georgiei si sa-si retraga trupele din Osetia de Sud si Abhazia, relateaza RIA Novosti. Relatiile dintre Rusia si Georgia s-au inrautatit in 2008, cand trupele ruse au intrat pe teritoriul Georgiei pentru a apara “cetatenii rusi” din Osetia de Sud, teritoriu separatist prorus, unde fortele georgiene incercau sa preia din nou controlul. Dupa razboiul ruso-georgian de cinci zile, incheiat prin mediere internationala, Rusia a recunoscut independenta Osetiei de Sud, dar si a celuilalt teritoriu separatist georgian, Abhazia. Moscova a incheiat acorduri cu cele doua entitati pentru a instala baze militare pe teritoriile lor.

Respectarea angajamentelor ruse

Rezolutia Senatului american “cere Guvernului Rusiei sa indeplineasca toti termenii si conditiile acordului de incetare a focului intre Georgia si Rusia, incheiat in 2008, inclusiv in ceea ce priveste intoarcerea fortelor militare la pozitiile de dinainte de razboi, si sa permita accesul ajutorului umanitar international catre toti cei afectati de conflict”. Documentul american recunoaste Abhazia si Osetia de Sud ca regiuni ale Georgiei “ocupate de Federatia Rusa”. Georgia a salutat sambata rezolutia americana spunand ca documentul creeaza “o baza serioasa pentru viitoare actiuni”. Dupa toate probabililitatile, Rusia nu va raspunde apelului lansat de senatorii americani, intrucat considera pretentiile teritoriale ale Georgiei nelegitime, si va continua sa-si consolideze legaturile cu ambele republici.

Rusia este responsabila pentru un atac cu bomba ce s-a petrecut in luna septembrie 2010 langa un zid exterior al ambasadei americane la Tbilisi, potrivit unui raport al agentiilor SUA de informatii. Raportul despre incidentul din 22 septembrie a fost prezentat cotidianului american Washington Times de doi oficiali americani care l-au citit. Ei au declarat, sub protectia anonimatului, ca documentul confirma concluziile la care a ajuns Ministerul de Interne al Gerogiei, potrivit caruia un ofiter din serviciile ruse de informatii militare, GRU, s-a aflat la originea atacului. Saptamana trecuta, directorul de informatii si analize din Ministerul georgian de Interne, Şota Utiasvili, a declarat pentru Washington Times ca maiorul Evgheni Borisov ar fi fost autorul atentatului. Contactat, un purtator de cuvant al ambasadei ruse la Washington a negat saptamana trecuta acuzatiile georgiene. Unul dintre oficialii care au citit raportul american afirma ca acesta il mentioneaza pe Borisov si il leaga de atac. Raportul a fost redactat de CIA, in cooperare cu intreaga comunitate americana de informatii. Textul nu analizeaza numai explozia de la ambasada, ci valul de atentate cu care se confrunta Georgia de vara trecuta.

Discutii cu MAE rus

Documentul a fost finalizat in decembrie si le-a fost prezentat membrilor comisiilor de informatii ale Congresului in ianuarie. Departamentul de Stat a abordat acest dosar la cel mai inalt nivel din Ministerul rus de Externe, au precizat doi oficiali din administratia Obama. “Aceste evenimente – explozia de la ambasada si alte presupuse atentate – au fost discutate cu rusii la nivel inalt si cu georgienii la nivel inalt (…). Nu este vorba neaparat despre aratat cu degetul, ci face parte dintr-un dialog prin care ne exprimam ingrijorarea noastra sincera”, a spus unul dintre ei. Unii congresmeni au incercat sa afle mai multe despre acest incident. Senatorul republican de Arizona Jon Kyl a declarat ca a trimis in iunie o scrisoare secreta comisiilor de informatii ale Camerei Reprezentantilor si Senatului, cerandu-le sa ancheteze. El a subliniat ca acest raport este important, cu atat mai mult cu cat Washingtonul vrea sa coopereze cu Moscova in apararea antiracheta. “Pare o contradictie ca administratia sa incerce sa incheie un acord de cooperare privind apararea antiracheta, daca GRU si guvernul lor autorizeaza bombardarea ambasadei noastre”, a spus el. O instanta georgiana l-a condamnat pe Borisov, in lipsa, pentru presupusul sau rol in atac. Oficiali americani si georgieni au declarat ca Borisov se ascunde inca in republica separatista Abhazia.

Serghei Bagapş, preşedintele regiunii separatiste georgiene Abhazia, a murit duminică la un spital din Moscova, în urma unei operaţii la plămâni, a anunţat administraţia de la Sukhumi. Bagapş, în vârstă de 62 de ani, se afla la putere de peste cinci ani. Fost director al unei companii energetice, care a luat parte la războiul abhazo-georgian din 1992-1993, el a fost reales în decembrie 2009. “Este complet neaşteptat, foarte brusc”, a comentat pentru televiziunea de stat rusă un purtător de cuvânt al Parlamentului abhaz, în timp ce oficialii abhazi au dat asigurări că “situaţia rămâne calmă”. Abhazia face obiectul unui grav conflict între Rusia şi Georgia. Ea ocupă puţin mai mult de 12 la sută din teritoriul georgian şi are aproximativ 250.000 de locuitori. După destrămarea Uniunii Sovietice, separatiştii din Abhazia au declanşat un război, soldat cu mii de morţi şi circa 250.000 de refugiaţi. Rusia a recunoscut în august 2008 independenţa Abhaziei, precum şi a Osetiei de Sud, un alt teritoriu separatist georgian prorus, după un scurt război cu Georgia pentru controlul acestuia din urmă. La sfarsitul lui decembrie 2009, preşedintele abhaz în exerciţiu Serghei Bagapş a fost reconfirmat în funcţie din primul tur al alegerilor prezidenţiale, obţinând 59,4% din voturi. Scrutinul, în care Bagapş a avut patru contracandidaţi, toţi proruşi, a fost primul de la recunoaşterea independenţei de către Moscova, în august 2008, a acestui teritoriu separatist georgian. Tot pentru prima dată la scrutin nu au putut vota decât persoanele având paşaport abhaz, ceea ce i-a exclus din start din procesul electoral pe cei 40.000 de etnici georgieni rămaşi în regiune. Rusia a salutat rezultatele alegerilor prezidenţiale din Abhazia. Potrivit Comisiei Electorale, Bagapş a obţinut de aproape patru ori mai multe voturi decât următorul clasat, fostul vicepreşedinte Raul Hadzimba. “Îl putem felicita pe Serghei Bagapş pentru victorie. Vom lucra cu preşedintele ales de poporul abhaz şi vom continua cooperarea în toate direcţiile”, a declarat atunci Liakin-Frolov, director-adjunct în Ministerul rus de Externe. Fostul preşedinte Hadzimba a obţinut 15,4 % din voturi, omul de afaceri Zaur Ardzinba 10,8%, liderul opoziţiei, Beslan Butba a fost votat de 7,9% dintre alegători, iar candidatul independent Vitali Bganba a avut 1,5% din sufragii. Bagapş, în vâstă de 60 de ani, a fost preşedinte al republicii separatiste din ianuarie 2005. În campania electorală el a pledat pentru dezvoltarea economiei abhaze, îmbunătăţirea standardelor de trei şi mărirea salariilor. În politica externă a spus că va continua să consolideze legăturile politice şi economice cu Rusia. De altfel, panouri mari în care Bagapş apărea alături de liderii ruşi, Dmitri Medvedev şi Vladimir Putin, au împânzit Abhazia în timpul campaniei din 2009. Preşedintele Georgiei, Mihail Saakaşvili, a condamnat atunci votul şi l-a calificat drept un gest ilegal sprijinit de Kremlin, într-un “teritoriu ocupat”.