Parteneriatul Estic: Un semi-esec sau un semi-castig al UE?

de | dec. 30, 2013 | Caucaz, Federatia Rusa, Marea Neagra, R. Moldova, Razboi energetic, România, Ucraina, UE, Uncategorized @ro | 0 comentarii

Parteneriatul Estic, instrumentul UE de relationare politico-economica cu statele ex-sovietice de la frontiera sa de est, s-a dovedit a fi, in cele din urma dupa summitul de la Vilnius, un semi-esec al UE. Acest lucru a dovedit inca o data ca in materie de politica externa interesele divergente ale statelor membre si lipsa de viziune […]

eastern partnership

Parteneriatul Estic, instrumentul UE de relationare politico-economica cu statele ex-sovietice de la frontiera sa de est, s-a dovedit a fi, in cele din urma dupa summitul de la Vilnius, un semi-esec al UE. Acest lucru a dovedit inca o data ca in materie de politica externa interesele divergente ale statelor membre si lipsa de viziune nu pot face din Uniunea Europeana, ca bloc de 28 de state, un jucator pe scena internationala. Incapacitatea UE de a-si promova interesele la granita sa estica arata inca o data ca UE nu este pregatita sa se extinda spre Est si sa inglobeze state ex-sovietice. Cu toate acestea, unii entuziasti pot vorbi si de un semi-castig intr-o schema de loto de tipul 2 din 6. Adica un randament de circa 30% pentru acest intrument politic lansat in 2008 de catre Polonia si Suedia. Din cele sase state vizate de Parteneriatul Estic – Ucraina, Republica Moldova, Armenia, Azerbaidjan, Belarus si Georgia – doar doua dintre acestea se pot lauda cu pasi concreti. Este vorba de Republica Moldova si Georgia care au parafat Acordul de Asociere la UE. Ucraina si-a suspendat toate eforturile de pana acum de a semna acest document iar perspectivele sunt aproape nule ca acest lucru sa se mai intample in mandatul presedintelui Viktor Ianukovici. Pe de alta parte, Armenia si Azerbaidjan au ales sa intareasca relatiile politico-economice cu Rusia in defavoarea UE.

Premianti fragili

Daca putem vorbi despre „premianti” in cadrul PaE, cu siguranta aceste tari ar trebui sa fie Republica Moldova si Georgia. Agentia Agerpres a facut o analiza a catorva momente-cheie care au condus la acest deznodamant fragil, dar pozitiv al Chisinaului si Tbisili in directia UE. Liderii UE au avut in vedere si meritele Republicii Moldovei si Georgiei in concluziile adoptate, salutand parafarea de catre cele doua tari a acordurilor de asociere si a componentelor de liber schimb cu ocazia reuniunii PaE de la Vilnius din 28-29 noiembrie. in plus, Consiliul European mentioneaza ca UE este pregatita sa semneze aceste acorduri ‘cat mai curand cu putinta si cel mai tarziu la sfarsitul lui august 2014’. Angajamentul pentru semnarea acordurilor cu o luna mai devreme decat se estimase initial se doreste a fi inca un semnal ca UE este ferm angajata in aprofundarea relatiei cu cele doua state, care si-au asumat riscul parafarii documentelor amintite la Vilnius, in ciuda presiunilor Rusiei. Republica Moldova a fost vizata in 2013 de o decizie a Moscovei privind instituirea unui embargo asupra importurilor de vin, invocand pretexte legate de calitatea slaba a vinurilor moldovenesti. in plus, Rusia a facut presiuni similare si asupra Georgiei, care a fost vizata pana la finalul lui 2012 de restrictii similare, lasand sa se inteleaga ca acestea ar putea fi introduse daca tara continua pe calea integrarii europene. Noul lider georgian, Gheorghi Margvelasvili, a declarat recent ca Rusia nu dispune de mijloace pentru a-i determina tara sa nu semneze Acordul de Asociere cu UE, afirmand ca volumul schimburilor comerciale cu Moscova nu este suficient de mare pentru a produce destabilizare in economia statului gruzin chiar daca vor fi introduse din nou embargouri pentru importurile de vinuri si alte produse agricole.

Masuri anemice impotriva santajului economic rusesc

Cele doua tari au fost sprijinite de Parlamentul European in demersurile lor de integrare europeana, legislativul comunitar adoptand in luna septembrie o rezolutie care condamna Rusia pentru presiunile exercitate asupra tarilor din Parteneriatul Estic. Mai mult, la sfarsitul lui septembrie Comisia Europeana (CE) a propus liberalizarea importurilor de vin ale UE din Republica Moldova, prin vocea comisarului european pentru agricultura Dacian Ciolos, iar PE a adoptat o propunere legislativa in acest sens in decembrie, ceea ce face posibila intrarea in vigoare a deciziei de la 1 ianuarie. Nu in ultimul rand, CE a decis in mod simbolic sa recomande Consiliului liberalizarea regimului de vize pentru R. Moldova inaintea summitului de la Vilnius de la sfarsitul lunii noiembrie, considerand ca statul a indeplinit conditionalitatile din planul intocmit in acest sens. Masura liberalizarii vizelor Schengen pentru cetatenii moldoveni detinatori de pasaport biometric ar putea intra in vigoare din primavara anului viitor, R. Moldova fiind cel mai avansat stat din acest punct de vedere din cadrul PaE. Analistul Nicu Popescu considera insa ca atat pentru R. Moldova, cat si pentru Georgia, parcursul este inca lung pana la semnarea acordurilor de asociere cu UE. in cazul R. Moldova, atrage el atentia intr-un articol publicat pe site-ul Institutului de studii de securitate, strategia Rusiei nu este de a determina guvernul de la Chisinau sa-si schimbe intentiile, cum s-a intamplat in Ucraina sau Armenia, ci de ‘a contribui chiar la schimbarea guvernului’. ‘Aceasta strategie va deveni fara indoiala mai intensa in urmatorul an si ar putea include eforturi ale opozitiei comuniste de la Chisinau de a provoca tensiune sub forma unor proteste (cu sprijinul media ruse) si noi presiuni diplomatice si economice asupra guvernului’, scrie Nicu Popescu. Guvernul de coalitie actual din R. Moldova dispune de o majoritate fragila in parlament si s-a dovedit foarte predispus la ‘conflicte interne’, adauga analistul. ‘Cel mai probabil scenariu este ca guvernul va rezista pana in toamna urmatoare, va semna si va ratifica Acordul de Asociere, iar apoi va intra in dinamica alegerilor. in consecinta, oricare ar fi rezultatul alegerilor, guvernul care va urma va fi deja blocat intr-un acord constrangator cu UE. Scenariul cel mai rau scenariu posibil este ca se va prabusi coalitia de la guvernare, varianta improbabila, dar nu de neconceput’, apreciaza analistul. in Georgia, pe de alta parte, obstacolele ar fi mai degraba de natura interna. tara a iesit abia de curand dintr-un an electoral marcat de transferul de putere de la presedintele Mihail Saakasvili la coalitia ‘Visul georgian’. In mai 2014 vor avea loc alegeri locale, iar acestea s-ar putea transforma intr-un test al angajamentului Georgiei fata de pluralism, in contextul in care competitia dintre Miscarea nationala unita, partidul lui Saakasvili, si formatiunea ‘Visul georgian’ ar putea deveni dura, putand avea un efect negativ asupra relatiilor UE-Georgia. ‘Mentinerea pe linia de plutire a barcii PaE va necesita abilitati de navigatie considerabile. in cazurile Ucrainei, Moldovei si Georgiei, UE ar putea lua in considerare sa se comporte ca si cum acordurile de asociere ar fi deja in vigoare, introducand unilateral si selectiv unele dintre cele mai atractive stimulente comerciale din acorduri, chiar inainte ca acestea sa fie semnate’, conchide Nicu Popescu.

Erevan si Baku, mai aproape de Moscova

Nu in cele din urma Armenia si Azerbaidjan au preferat mai degraba o apropiere de Rusia. Armenia, unul dintre cei mai apropiati aliati traditionali ai Rusiei si puternic dependenta de acest stat pentru securitate economica si militara, a aratat un interes sincer pentru un Acord de asociere cu UE si a negociat termenii acestuia timp de trei ani, noteaza Huffington Post. Totusi, in principal din cauza presiunii Rusiei, presedintele armean Serj Sarkisian ca va renunta la parafarea Acordului de asociere, si ca se va alatura uniunii vamale Rusia-Belarus-Kazahstan, despre care UE a precizat in mod clar ca este incompatibil cu componenta de liber schimb a acordului cu blocul comunitar. Lucrurile stau chiar mai prost in relatia UE cu alt membru PaE, Azerbaidjanul, reprezentat si el la summit de liderul statului, Ilham Aliev. Curtat pentru imensele sale rezerve petroliere si gazifere, acest stat caspic este un partener incomod, cu un regim politic care-i reprima pe opozanti si pe jurnalistii prea independenti. Tentativele europene de a transforma aceasta tara intr-o democratie si o economie de piata de tip occidental se dovedesc destul de sterile, nota Le Monde. Cu toate acestea, UE doreste sa-si pastreze relatiile si menajeaza la randul sau acest stat, cu o populatie de 9,5 milioane de locuitori, important jucator regional si care si-a oferit teritoriul pentru tranzitul de razboi spre Afganistan. Desi nu este inca transata „problema ucraineana”, Ucraina a dovedit inca o data ca este un stat foarte fragil si imprevizibil la nivel politic iar liderii acestei tari targuiesc viitorul cetatenilor ca intr-un bazar in care se organizeaza o mare licitatie, realitate care contravine valorilor si principiilor UE. Cu toate acestea, se pliaza foarte bine pe modul de operare in politica de vecinatate a Kremlinului iar ultimele acorduri economice dintre Kiev si Moscova au spulberat aproape orice speranta a partii vestice a Ucrainei de a mai visa la o integrare europeana in urmatorii ani.

Share our work

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *