Preşedintele ucrainean, Viktor Ianukovici, a dat asigurări că aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană rămâne o prioritate, în pofida apropierii de Rusia.

Succedându-i în februarie preşedintelui prooccidental Viktor Iuşcenko, ale cărui relaţii cu Moscova erau reci, Ianukovici a lansat imediat o apropiere spectaculoasă de Rusia, care i-a adus acuzaţii de “înaltă trădare” din partea opoziţiei.

De altfel, în planul apropierii, cu ocazia Zilei Naţionale a Ucrainei la 24 august, Premierul Vladimir Putin a salutat faptul că Ucraina sărbătoreşte într-o “atmosferă de stabilitate politică şi de creştere economică”, o aluzie la conflictele neîncetate ale fostei echipe prooccidentale. Mesaje de prietenie au venit şi din partea preşedintelui Dmitri Medvedev care a punctat că Rusia şi Ucraina au tradiţii seculare de bună vecinătate, rădăcini spirituale comune şi pagini glorioase în istoria lor comună.

De spus faptul că Ianukovici vede în bunele relaţii cu Moscova un avantaj pe drumul integrării ţării sale în UE. De altfel preşedintele ucrainean susţinea într-un discurs că Europa unită are nevoie de o Ucraină puternică din punct de vedere economic, democratică şi care în comun cu Rusia să contribuie la consolidarea securităţii în Europa centrală şi de Est.

Toate acest declaraţii nu pot acoperi însă provocările în relaţiile cu România, deci în plan extern, dar şi problemele interne şi acuzaţiile mai mult sau puţin justificate.

Referitor la dialogurile cu Bucureştiul, directorul departamentului de politică informaţională al Ministerului ucrainean de Externe, Oleg Voloşin acuză indirect că România ar avea pretenţii teritoriale faţă de Ucraina.

Potrivit lui Voloşin, conducerea ucraineană urmăreşte cu atenţie toate declaraţiile politicienilor români şi ale reprezentanţilor partidului România Mare, inclusiv cu privire la revizuirea frontierelor Ucrainei în favoarea României. Din aceste motive, susţine Voloşin, ministrul unrainean de Externe, Constantin Grişcenko, nu a fost în România într-o vizită oficială.

Voloşin a adăugat că Ucraina este dispusă să stabilească relaţii de bună vecinătate cu România, dar graniţele României nu vor mai fi niciodată aşa cum au fost în perioada 1918-1940, când în componenţa României intrau Bucovina de Nord şi Basarabia de Sud.

Astfel de afirmaţii surpinzătoare sunt dublate de dispute interne cum ar fi cea a prerogativelor preşedintelui. În acest sens Viktor Ianukovici a declarat într-un discurs că Ucraina are nevoie de un sistem politic stabil cu un preşedinte puternic, ceea ce implică perfecţionarea Constituţie. În opinia sa, este vorba despre un şef al statului, care deţine instrumentele practice de coordonare şi de control, pentru a realiza reforme-cheie şi a aplica o linie strategică ţării.

În urma “revoluţiei portocalii” din Ucraina, Constituţia a fost amendată la 8 decembrie 2004, astfel că organizarea statului a trecut de la o putere prezidenţială mai puternică decât cea a Parlamentului, la un Parlament mai puternic decât preşedintele.

Acest lucru a condus la nenumărate conflicte între preşedinte, de o parte, şi Guvern şi Parlament, de cealaltă parte.

Bastroe, visul imposibil al Kievului

Ucraina isi va apara interesele legate de constructia canalului Dunare-Marea Neagra (Bastroe), a declarat presedintele ucrainean Viktor Ianukovici, relateaza presa de la Moscova, citata de agentia KARADENIZ PRESS. “In pofida presiunii la care suntem supusi, nu ne vom descuraja si ne vom apara interesele legate de constructia canalului”, a spus seful statului ucrainean in cadrul unei reuniuni a Comitetului pentru Reforme Economice. Dezvoltarea infrastructurii de transport şi asigurarea unui rol important pentru Ucraina în fluxurile de transport constituie priorităţi naţionale, a mai subliniat preşedintele Ianukovici. Expertizele realizate de Ucraina arată că lucrările nu vor afecta mediul înconjurător, afirmă agenţia, adăugînd că, în opinia specialiştilor, poziţia României se explică prin aceea că respectivul canal ucrainean ar urma să facă concurenţă celui românesc, a concluzionat seful fostei republici sovietice.
Reamintim ca Ucraina construieste de mai multi ani un canal Dunare-Marea Neagra, iar Romania se opune acestui proiect pe motiv ca dauneaza Deltei Dunarii, explica sursa citata. Expertizele realizate de Ucraina arata ca lucrarile nu vor afecta mediul inconjurator, afirma agentia Ria Novosti, adaugand ca, in opinia specialistilor, pozitia Romaniei se explica prin aceea ca respectivul canal ucrainean ar urma sa faca concurenta celui romanesc. Dezvoltarea infrastructurii de transport si asigurarea unui rol important pentru Ucraina in fluxurile de transport constituie prioritati nationale, a subliniat presedintele Ianukovici.

Batroe, prioritate pentru Kiev

La 20 iulie, Kostiantin Iefimenko, ministrul ucrainean al Transportului si Comunicatiilor i-a transmis ambasadorului roman la Kiev, Traian Laurentiu Hristea, o cerere de clarificari privind pozitia Romaniei fata de Conventia privind Regimul Navigatiei pe Dunare (Conventia de la Belgrad), avand in vedere faptul ca tara noastra este singurul stat implicat in proces care nu este dispusa sa o semneze. Potrivit presei de la Kiev, in cadrul intalnirii avute cu Hristea, ministrul ucrainean a subliniat si faptul ca tara sa urmeaza sa investeasca resurse importante in dezvoltarea regiunii Dunarii, iar canalul de mare adancime Bastroe este prioritatea numarul unu. Iefimenko i-a dat asigurari diplomatului roman ca Ministerul ucrainean al Transportului a admis toate obligatiile internationale asumate in legatura cu acest proiect si va depune suficiente eforturi in viitor pentru ca dezvoltarea canalului Bastroe sa fie atat in beneficiul Ucrainei, cat si in cel al societatii europene. In cursul reuniunii cu comisarul european pentru politica regionala, Johannes Hahn, premierul ucrainean Mikola Azarov si-a exprimat ingrijorarea fata de conflictul aparut in legatura cu decizia Romaniei de a extinde Delta Dunarii.“Suntem ingrijorati in legatura cu pozitia Romaniei, care desfasoara unilateral operatiuni de extindere a Dunarii, pentru a redirectiona transportul de marfuri catre porturile sale. Vrem sa atragem atentia asupra faptului ca astfel de chestiuni ar trebui rezolvate numai prin negocieri bilaterale si, daca va fi necesar, prin participarea conducerii Comisiei Europene”, a spus Azarov. In replica, Hahn a subliniat ca au inceput deja discutiile privind aceasta chestiune cu MAE ucrainean, pentru a gasi o solutie acceptabila pentru ambele parti, ucrainean si romana.

Romania, parata ca “distruge Delta”

In septembrie 2009, Ucraina anunta organismele internationale ca Romania “distruge ecosistemul din Delta Dunarii”. “Prin acest demers, autoritatile ucrainene incearca sa compenseze imaginea creata prin reactiile negative repetate ale organismelor internationale fata de dezvoltarea proiectului Bastroe”, sustinea atunci Ministerul Afacerilor Externe de la Bucuresti. In ultimii ani, situatia Canalului Bastroe si efectele pe care acesta le are asupra mediului in rezervatia naturala Delta Dunarii au devenit o problema de maxima importanta pentru unele dintre cele mai renumite organizatii internationale, oficiale si neguvernamentale. Semnalele de alarma trase de la Bucuresti au sensibilizat opinia publica internationala, dar au lasat rece “conducerea” de la Kiev, indiferent care a fost aceasta. Mai mult chiar, sfidand tratatele semnate si prefacandu-se ca inteleg gravitatea situatiei si ca incearca sa remedieze o parte din raul facut, oficialii ucraineni au facut ce au vrut.
“Ucraina intentioneaza sa ridice la nivel international problema neregulilor comise de Romania in activitatile economice ale acestei tari din Delta Dunarii”, declara, in acea perioada, purtatorul de cuvant al ministerului ucrainean de Externe, Vasili Kirilici. El informat ca, in perioada 14-18 septembrie, la Geneva, urma sa se desfasoare cea de-a 17-a reuniune a Comisiei pentru implementarea Conventiei de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontalier. “Ucraina va pleda pentru adoptarea unor decizii care sa oblige partea romana sa-si sisteze activitatile ce distrug ecosistemul in Delta Dunarii si genereaza amenintari transfrontaliere la adresa mediului inconjurator, in particular, pe teritoriul Ucrainei”, sustinea Kirilici, adaugand ca diplomatia ucraineana va pune la dispozitia presei o informatie mai completa in legatura cu acest subiect in finalul reuniunii de la Geneva. Conventia de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontalier a fost ratificata de Ucraina in 1999, iar de Romania – in 2001. Acest document include obligatiile statelor in legatura cu impactul activitatilor economice asupra mediului in stadiul timpuriu de planificare, informare reciproca si consultari bilaterale vizand proiecte de anvergura care pot avea impact asupra mediului inconjurator.

Ofensiva diplomatica

Tot in 2009, in luna martie, Ministerul roman al Afacerilor Externe anunta ca a cerut Ambasadei Ucrainei lamuriri referitoare la informatiile aparute despre inaugurarea unui baraj de pe artera navigabila de mare adancime “Dunare – Marea Neagra” (Bastroe). Cu acest prilej, partea romana a reamintit partii ucrainene ca astfel de actiuni incalca prevederile internationale. In schimb, guvernatorul regiunii Odesa, Nikolai Serdiuk, a declarat in luna mai 2009 ca, in ciuda piedicilor puse de Romania, constructia canalului Dunare-Marea Neagra (Bastroe) a fost finalizata, canalul functioneaza si chiar aduce venituri Ucrainei si in special regiunii Odesa.
Statele-parti ale Conventiei Espoo, care s-au reunit in 2008 la Bucuresti, au cerut Ucrainei sa opreasca lucrarile la canal, sa reia dialogul cu autoritatile romane si sa parcurga etapele procedurale necesare prevazute de Conventia de la Espoo. In iulie 2009, partea romana a subliniat ca demersurile Romaniei, sustinute de cele ale organizatiilor internationale de mediu si ale ONG-urilor, nu sunt motivate economic, ci au ca scop determinarea Ucrainei de a respecta conventiile internationale aplicabile unui proiect de infrastructura complex derulat intr-o zona fragila de interes international si care poate avea un impact negativ asupra mediului.

Sustineri nefundamentate

Potrivit declaratiei Ministerului Afacerilor Externe din septembrie 2009, “sustinerile partii ucrainene referitoare la pretinsele incalcari de catre Romania, ale prevederilor Conventiei de la Espoo nu sunt fundamentate. Fata de aceste simple alegatii, fara baza reala, delegatia romana va informa Comitetul de Implementare asupra faptului ca Romania nu construieste in realitate nicio cale navigabila interioara in Delta Dunarii si ca nu intentioneaza implementarea unui astfel de proiect, asa cum sustine Ucraina. Va arata totodata ca activitatile la care face referire Ucraina in plangerea sa (cum ar fi amenajarea pentru navigatie a canalului Sulina, realizarea unor lucrari de dragaj si depunerea materialului dragat, sau executarea de lucrari hidrografice pe bratul Sf. Gheorghe) au fost finalizate, aproape in totalitate, inainte de ratificarea de catre Romania a Conventiei Espoo (29 martie 2001), deci prevederile Conventiei nu puteau fi aplicate in privinta lor. In ceea ce priveste lucrarile intreprinse dupa data mentionata, acestea nu se incadreaza in prevederile Conventiei (care stabileste lista de activitati despre care se considera, inca din faza de proiect, ca sunt susceptibile sa provoace impact transfrontalier), fiind realizate in temeiul unor obligatii ce revin Romaniei conform unor conventii internationale, iar Ucraina a fost informata in privinta lor.
Ministerul Afacerilor Externe aprecia ca, prin acest demers, autoritatile ucrainene incearca sa compenseze imaginea creata prin reactiile negative repetate ale organismelor internationale de profil fata de dezvoltarea proiectului Bastroe”.
Conventia Espoo privind evaluarea impactului de mediu in context transfrontier stabileste obligatia statelor parti de a evalua impactul de mediu al unor anumite activitati, inainte de inceperea acestora. De asemenea, stipuleaza obligatia statului de origine de a notifica alte state potential afectate si de a se consulta cu acestea cu privire la proiectele care au un impact transfrontalier probabil. Comitetul de Implementare are rolul de a supraveghea indeplinirea obligatiilor ce revin partilor la Conventie.
Potrivit MAE, Romania a sesizat Comitetul de Implementarea al Conventiei referitor la neindeplinirea de Ucraina a procedurilor stipulate de Conventie in privinta realizarii unui canal de navigatie de mare adancime pe bratele Bastroe si Chilia ale Dunarii (”proiectul Bastroe”). In urma demersurilor Romaniei si pe baza concluziilor Comitetului de Implementare, statele parti la Conventia Espoo au adoptat la Bucuresti, in mai 2008, o decizie prin care constata neindeplinirea de catre Ucraina a obligatiilor sale. Ulterior Ucraina a anulat decizia privind implementarea fazei a II-a a proiectului canalului de navigatie si a initiat consultari pe aceasta tema cu partea romana.

Flota militara rusa a Marii Negre, in mars fortat catre Bosfor si Dardanele

Dintr-un spatiu mai degraba, inchis, “adjudecat” (de Rusia si Turcia) si prea putin interesant geopolitic, in timpul razboiului rece, Marea Neagra devine o zona colorata viu si nuantat pe hartile din birourile cele mai secrete ale lumii. Rivalitatea Est-Vest postbelica crease aici un blocaj, o inertie, o situatie de pat, care se sprijinea pe relativul echilibru sovieto-turc statuat prin Tratatul de la Montreux, dar preexistent din timpul rivalitatii istorice dintre Moscova si Istanbul, veche de cateva secole.

Indiferent daca Testamentul lui Petru cel Mare este autentic sau nu, cateva paragrafe de text are, pentru unii, rezonante actuale. Tarul i-ar fi cerut, cu limba de moarte, Rusiei de dupa el “a se intinde neincetat catre Nord, in lungul Balticei, precum si spre Sud, in lungul Marii Negre, a se apropia pe cat este posibil de Constantinopol si Indii. Cel ce va domni peste aceste tinuturi va fi adevaratul suveran al lumii.(…) A aseza santiere pe Marea Neagra, a se face stapana din ce in ce mai mult peste aceasta mare…” etc. etc.

Sa lasam insa deoparte acest text, nu numai pentru ca e viu controversat, dar si pentru ca acum 300 de ani nimeni nu prevedea ca imperiilor traditionale din zona, rus si otoman, li se va alatura, cu ambitii in spatiul pontic, superputerea de la confluenta secolelor 20 si 21, Statele Unite, desi implantarea sa militara aici este (inca?) prudenta si prea putin semnificativa.

Alianta atlantica, prezenta in estul Marii Negre prin aliatul ei turc, si-a creat noi avanposturi si pe coasta de vest, prin Romania si Bulgaria, iar dupa dezmembrarea URSS, in nordul si in estul spatiului au aparut noi state, ca Ucraina si Georgia, care pareau sau mai par inca sa mearga intr-un alt sens decat cel al intereselor Rusiei.

Cine ar trage insa concluzia ca, prin aceasta, Rusia pierde teren in Marea Neagra judeca pripit si gresit. Nauceala post razboiul rece si postsovietica, reala la nivel plasnetar, deci si aici, devine fapt al trecutului. Statutul Rusiei in Marea Neagra redevine unul stabil si tot mai clar delimitat. Portul Sevastopol a fost  reconfirmat ca baza militara maritima a Rusiei pentru cel putin inca o jumatate de secol, iar voci autorizate de la Moscova (primarul Lujkov, de pilda) afirma categoric ca Sevastopolul va fi rusesc “pentru totdeauna”. In partea de teritoriu care s-a desprins de Georgia exista porturi in care prezenta militara rusa se consolideaza. Occidentul e dezamagit si neputincios in fata acestui curs, iar Turcia nu pare deranjata, caci dinamica relatiilor sale cu URSS/Rusia are parametri de stabilitate verificati in timp. In plus, “neootomanismul” politicii Ankarei in vecinatatea mai mult sau mai putin apropiata nu e imperialism clasic si brutal, ci un fapt insolit, pe care lumea abia incearca sa si-l explice. Iar Rusia nu este nici ea deranjata de noile accente din politica externa turca.

Lumea urmareste cu interes crescand si intentiile – anuntate sau nu – ale Rusiei in Marea Neagra ori avandu-si originile aici. Moscova are nevoie de modernizarea flotei sale din aceasta mare si de o noua strategie. Modernizarea a inceput si i se cunosc obiectivele. Care va fi strategia, ramane insa de vazut. Deocamdata, se stie oricum ca navele grele ale Rusiei in Marea Neagra – inclusiv submarine si portavioane – vor fi stationate si in Mediterana de est, in portul sirian Tartus. Ca o curiozitate, e de amintit ca in textul atribuit lui Petru cel Mare, se spune la un moment dat “a stabili d este posibil, prin Siria, vechiul comert al Orientului si a inainta pana la Indii, care sunt antrepozitul lumii”.

Oricum, anuntata noua strategie a Rusiei in Marea Neagra depaseste cu mult strictul spatiu pontic, fie si pentru faptul, amintit de un autor rus, ca Rusia este statul cu cele mai lungi frontiere maritime din lume.

Asa stand lucrurile, cum sa nu devina interesanta Marea Neagra? Din ce in ce mai interesanta.

Populatia Federatiei Ruse, decimata de alcoolism

Primăria Moscovei va interzice din data de 1 septembrie 2010 comercializarea de băuturi alcoolice tari în magazine, între orele 22 şi 10, aceasta fiind o nouă măsură în lupta împotriva alcoolismului, relateaza surse oficiale, citate agentiile de presa. Textul interdicţiei a fost semnat şi va fi publicat în curând, a declarat o sursă din cadrul Primăriei Moscovei, confirmând astfel informaţiile apărute în mass-media ruse. “Primarul Iuri Lujkov a semnat o dispoziţie care stipulează că, începând cu 1 septembrie 2010, vânzarea en detail a băuturilor conţinând peste 15% alcool etilic va fi interzisă între orele 22 şi 10, a mai precizat reprezentantul primăriei Moscovei.
O interdicţie similară a fost introdusă în primăvară în regiunea Moscovei, fără a cuprinde capitala, unde vânzarea de băuturi alcoolice tari este interzisă între orele 21,00 şi 11,00. Unii experţi au criticat această măsură de combatere a alcoolismului, apreciind că ea va antrena comerţul ilegal cu vodcă şi creşterea numărului victimelor, deja numeroase, din cauza consumului de alcool.
Preşedintele rus Dmitri Medvedev recunoştea anul trecut că măsurile luate în ultimii ani de către statul rus în vederea scăderii consumului de alcool în Rusia nu au schimbat cu nimic situaţia, calificând rezultatul ca fiind “nul”. “Alcoolismul în ţara noastră este un flagel naţional”, atrăgea atenţia şeful statului rus, amintind de statisticile Ministerului rus al Sănătăţii şi Dezvoltării Sociale, potrivit cărora peste 18 litri de alcool pur sunt consumaţi pe an pe cap de locuitor în Rusia.
Potrivit unui raport oficial publicat în 2009, abuzul de băuturi alcoolice ucide o jumătate de milion de persoane în fiecare an în Rusia, ducând la scăderea speranţei de viaţă, inferioară celei din ţări sărace precum Bangladesh sau Honduras.

Genocid demografic

Populatia Federatiei Ruse scade in mod catastrofal, considera cercetatorii organizatiei Population Reference Bureau, citati de mass-media de la Moscova. Datele indica in anul 2009 o populatie de aproximativ 142 milioane persoane, in anul 2025 populatia Rusiei se va reduce la 133 de milioane, iar in anul 2050 – la 117 milioane. Scaderea populatiei rusesti va avea loc pe fondul cresterii necontenite a numarului populatiei in general in lume, care de la 6,8 miliarde in anul 2009 va ajunge in anul 2025 la 8,1 miliarde, iar peste inca un sfert de veac – la 9,4 miliarde. Aceasta va depinde in principal de tendintele demografice din cele mai populate tari ale lumii – de India si de China.
Organizatia Population Reference Bureau mai prognozeaza ca populatia Europei va ajunge de la 738 milioane in prezent,  la 702 milioane in anul 2050. In ceea ce priveste SUA, tara care numara circa 310 milioane de cetateni in prezent, in anul 2050  va ajunge la peste 400 milioane. Cresterea numarului de populatie in America este direct legata de ritmul imigratiei, numarandu-se, astfel,  printre primele zece tari ca numar de populatie din lume.
In prezent, printre primele zece tari se situeaza China, India, SUA, Indonezia, Brazilia, Pakistan, Bangladesh, Nigeria, Rusia, Japonia. In anul 2050 se preconizeaza ca printre primele zece tari sa figureze, de asemenea, Etiopia si R.D.Congo.

Avertisment anterior

Anul trecut, un raport al Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) releva ca populatia Rusiei s-a redus cu 6,6 milioane de persoane incepand cu 1993, in ciuda influxului a milioane de imigranti, iar, pana in 2025, se va mai diminua cu alte 11 milioane. Consecintele acestei scaderi ar putea fi deficitul de forta de munca, o populatie imbatranita si o crestere economica lenta, se arata in document.
Eforturile recente ale Kremlinului de a recompensa femeile care fac mai multi copii au determinat o crestere a ratei natalitatii, insa acest lucru nu va conta foarte mult pe termen lung, releva raportul.
PNUD recomanda Rusiei sa reduca rata mare a mortalitatii – similiara celei din mai multe parti din Africa subsahariana – prin reformarea sistemului public de sanatate si prin incurajarea schimbarilor in stilul de viata, in special prin reducerea consumului de alcool.
Numarul locuitorilor a stagnat in multe state dezvoltate si se asteapta sa scada pana in 2025, insa populatia Rusiei, care este in prezent de 142 de milioane, s-a redus incepand cu 1992. Rata mortalitatii in Rusia este printre cele mai ridicate din lumea dezvoltata, cu speranta medie de viata in randul barbatilor abia atingand 60 de ani.

Fiscalitate anti-alcool

Concomitent, Guvernul de la Moscova, condus de fostul presedinte rus Vladimir Putin, intentioneaza să majoreze accizele la alcool, ceea ce va duce la dublarea preţului votcii pe piata interna a Federatiei Ruse in următorii doi ani. Decizia guvernului Putin este parte a unei ambiţioase campanii de stat care vrea să neutralizeze legedarul obicei al multor ruşi de-a bea alcool în exces. Producătorii de băuturi avertizează însă că măsura va determina o creştere în producţia ilegală de băuturi etilice, relateaza mass-media locala.
Alcoolismul este una din cele mai răspândite cauze de deces în Rusia. Cantitatea medie de alcool pur consumată de populaţie s-a dublat în ultimii 20 de ani, iar potrivit statisticilor oficiale, aproximativ 4 milioane de ruşi se află în evidenţă ca alcoolici. O parte a problemei, scrie BBC News, este că votca, băutura de căpătâi a ruşilor, este foarte ieftină. La începutul acestui an guvernul a impus un preţ minim pentru o sticlă de votcă, iar acest preţ minim este aproape dublu faţă de preţul unor mărci care se găsesc în magazinele din Rusia.
Astfel, ministerul rus al Finanţelor a propus un ambitios plan fiscal de majorare a accizelor la bauturile spirtoase. Până în 2012, în aceste condiţii, preţul unei sticle de votcă se va dubla. O problemă este însă, aşa cum subliniază producătorii autorizaţi de alcool, că piaţa ilegală va înflori. Efectele ar putea fi dezastruoase pentru că până şi în prezent mulţi ruşi mor anual din cauza băuturilor contrafăcute. Există, de asemenea, şi o doză de scepticism naţional cu privire la capacitatea guvernului de-a pune în practică astfel de măsuri, judecând după gradul ridicat de dependenţă al ruşilor şi după profitul mare al firmelor producătoare de bauturi alcoolice, si ale caror proprietari sunt considerati apropiati ai Kremlinului.

Strategia anti-vodca

Reamintim ca premierul Federatiei Ruse, Vladimir Putin, a aprobat recent un proiect de combatere a alcoolismului ce vizeaza diminuarea cu peste 50% a consumului de alcool si anihilarea pietei negre a bauturilor contrafacute din Federatia Rusa, relateaza mass-media locala, citata de agentiile internationale de presa. “In prima etapa (2010-2012), consumul de bauturi alcoolice pe cap de locuitor va fi redus cu 15%. In cea de-a doua (2013-2020), piata neagra a bauturilor alcoolice va fi eradicata; consumul de produse pe baza de alcool va fi redus cu 55%”, se arata in legislatia initiata de Guvernul rus.
Conform documentului, diminuarea consumului de alcool pe cap de locuitor cu 55% pana in 2020 va fi realizata datorita inaspririi actiunilor penale pentru incalcarea legislatiei ce reglementeaza producerea si vanzarea de alcool, reducerii semnificative a numarului de reclame la bauturi alcoolice si unei noi politici de stabilire a pretului in functie de continutul de alcool etilic din produse. Autorii proiectului mai amintesc ca in perioada 1914-1917, Rusia era tara din Europa ce consuma cel mai putin alcool pe cap de locuitor (0,83 de litri pe an), consumul de bauturi alcoolice crescand incepand din 1975. Astfel, un rus consuma 5,4 litri de alcool in stare pura la inceputul anilor ‘90 si 10 litri in 2008, o crestere de 80% in aproape 20 de ani.

Pret minim

Federatia Rusa a impus, de la 1 ianuarie 2010, un pret minim pentru vodca, intr-o incercare de a-i impiedica pe rusi sa cumpere ilegal produse alcoolice de pe piata neagra, relateaza mass-media de la Moscova, citata de agentiile de presa internationale. Pretul minim a fost stabilit la 89 de ruble (n.r.-aproximativ 2,9 dolari) pentru o jumatate de litru de vodca, iar masura a intrat deja in vigoare, avand ca scop declarat lupta impotriva contrabandei cu alcool produs ilegal si vandut la preturi scazute. “Intrarea in vigoare a acestei masuri ii va priva pe producatorii de pe piata neagra de principalul lor avantaj – pretul mic”, a declarat Dmitri Dobrov, purtator de cuvant al Asociatiei Producatorilor de bauturi alcoolice din Federatia Rusa, citat de Interfax, si preluat de mass-media internationala.
Conform agentiei Interfax, vanzarile pe piata neagra ating jumatate din totalul vanzarilor de vodca in Rusia. Autoritatile ruse considera ca o mare parte a votcii contrafacute provine din statele limitrofe Federatiei Ruse, precum Ucraina, Belarus, Kazahstan, China, dar si din foste state sovietice precum Republica Moldova si Armenia. Anual, sute de imigranti legali si ilegali din aceste state sunt condamnati de justitia rusa pentru implicare in astfel de operatiuni de contrabanda. Organizatiile pentru apararea drepturilor imigrantilor au acuzat, in mod repetat, autoritatile ruse ca prin arestarile masive efectuate in randul imigrantilor incearca sa musamalizeze implicarea unor inalti oficiali rusi din cadrul militiei si organelor de securitate in operatiunile de contrabanda. In afara consecintelor economice pentru producatori, vanzarea de alcool de contrabanda are consecinte si asupra starii generale de sanatate a populatiei ruse, provocand anual sute de decese.

Votca de criza

Peste trei sferturi dintre rusi fac economii in tip de criza, exceptie facand insa votca, pentru care vanzarile sunt in crestere, atat in magazine cat si in cazul produselor de fabricatie ilegala, informeaza un articol publicat recent in cotidianul rus Nezavissimaia Gazeta. Citand un studiu al societatii de consultanta Nielsen, cotidianul rus Nezavissimia Gazeta sustine ca vanzarile de votca au crescut cu cinci procente in 2009 comparativ cu 2008. De asemenea, a crescut si consumul de votca produsa, in mod ilegal, de cetatenii rusi de la aproximativ 700 milioane litri, in 2008, la 750 milioane litri in 2009, a declarat directorul Centrului de cercetari pentru piata alcoolului din Rusia, Vadim Drobiz, citat de Nezavissimaia Gazeta. In paralel, vanzarile de alcool in restaurante sunt in scadere, rusi preferand “din ce in ce mai mult sa cumpere bauturi alcoolice din magazine pentru a le consuma acasa”, a adaugat Vadim Drobiz. “Criza economica a antrenat dupa sine o crestere a consumului de alcool, nu doar in Rusia ci in intreaga lume. Aceasta are legatura cu nevoia indispensabila de destindere psihologica”, a explicat expertul rus.

Ingrijorare prezidentiala

Presedintele rus Dmitri Medvedev, ingrijorat ca populatia consuma mai mult alcool in prezent decat in anii ‘90, i-a indemnat pe rusi sa bea mai putin, relateaza agentiile internationale de presa. “Bem mai mult in prezent decat in anii ‘90, desi acelea erau timpuri dificile”, a declarat Medvedev, citat de agentia rusa de presa ITAR-TASS. Ministrul Sanatatii, Tatiana Golikova, urmeaza sa puna la punct o strategie impotriva consumului de baturi alcoolice. “Trebuie sa pregatim un program corespunzator si sa luam masurile adecvate”, a declarat Medvedev.
Un raport realizat de revista medicala „The Lancet”, si citata de mass-media internationala, a aratat ca alcoolul provoaca o jumatate dintre decesele inregistrate in randul rusilor cu varste intre 15 si 54 de ani. Votca face parte din cultura Rusiei, in pofida eforturilor liderilor precedenti de a pune capat acestui obicei. O campanie impotriva alcoolului, lansata in 1986 de presedintele URSS, Mihail Gorbaciov, a dus la o dezvoltare masiva a productiei ilegale de alcool de slaba calitate, populatia din fostele republici unionale incepand astfel sa consume parfumuri sau alte lichide de acest tip care contin alcool.
Scaderea populatiei din Rusia a provocat ingrijorare la Kremlin, presedintele Medvedev anuntand formarea unei comisii federale care sa identifice masuri de combatere a scaderii natalitatii. Un raport al ONU din luna aprilie 2009 a aratat ca alimentatia nesanatoasa, fumatul si consumul masiv de alcool a provocat cresterea masiva a numarului de bolnavi cronici, care, combinate cu emigratia cronica si mortile violente, ar putea provoca scaderea drastica a populatiei ruse de la 142 de milioane, in prezent, la 131 de milioane de persoane, in 2025. Conform revistei „The Lancet”, citata de mass-media rusa, speranta de viata a cetatenilor rusi este de 59 de ani pentru barbati si 72 de ani pentru femei.

„Putinka” forever

Votca “Medvedeff”, numita dupa presedintele rus Dmitri Medvedev, nu a reusit sa se impuna in fata popularei “Putinka”, numita dupa premierul Vladimir Putin, relateaza cotidianul rus Vedomosti. “Spre deosebire de Putinka, Medvedeff nu suna foarte ruseste, nu este un produs foarte atragator”, considera expertul in marketing Aleksandr Ieremenko, care a subliniat ca terminatia “eff” aminteste de aristocratii rusi refugiati in Franta, care au adaugat o terminatie franceza la numele lor. “Medvedeff” a fost lansata pe piata in luna decembrie 2009, dar nu a reusit sa cucereasca din piata pe care o are Putinka (4,4% din piata de votca ruseasca). Acest esec comercial reflecta insa si realitatea politica, avand in vedere ca Medvedev nu este atat de popular ca Putin. Reamintim ca actualul premier a imprumutat numele sau mai multor marci populare de bauturi alcolice si nonalcolice, existand propuneri pentru botezarea cu numele Putin a unui rau siberian si un varf de munte din regiunea Caucazului rusesc. Totodata, mass-media rusa a evidentiat cresterea numarului de nou-nascuti din statele CSI, botezati cu numele Putin.

Bomba ruseasca

Votca face parte integranta si din procesul de productie al celui mai luxos si mai extravagant SUV din lume, care costa 1,6 milioane de dolari si va fi lansat in 2010. Acesta este blindat, are interiorul captusit cu piele din penis de balena, geamuri placate cu aur, dar si diamante incrustate in ceasurile de bord. Totodata, Dartz Prombron Monaco Red Diamond Edition vine la pachet cu trei dintre cele mai scumpe sticle de votca din lume, decorate, la randul lor cu aur si pietre pretioase. In spatele acestei creatii sta o companie ruseasca, Russo-Baltique, ce vrea sa celebreze, intr-un stil absolut inedit si impresionant, trecutul glorios si implinirea a 100 de ani de la infiintare. Impozanta masina de teren este innobilata mai ales prin prezenta celor trei sticlute de votca, evaluate la sute de mii de dolari fiecare. Acestea trebuie insa expuse ca opere de arta, nu consumate si sunt oferite ca bonus. Potrivit site-ului companiei producatoare, fiecare recipient, replica in miniatura a radiatoarelor cu care erau dotate automobilele Russo-Baltique la inceputului secolului XX, este confectionat din monede de aur aflate in circulatie intre anii 1908-1912 (aproximativ in perioada fabricarii primului autovehicul al companiei). In plus, dopul este din aur alb si galben, continand o replica incrustata cu diamante a Vulturului Imperial Rusesc, emblema familiei imperiale tariste.

Romania urmeaza sa preia, sambata, comanda comanda Grupului de Cooperare Navala din Marea Neagra – Blackseafor, eveniment ce se va desfasura in cadrul unei ceremonii organizate in Portul Constanta, informeaza MApN. Ceremonialul de predare-primire a comenzii Blackseafor, va avea loc sambata, incepand cu ora 14.00, in dana militara a Portului Constanta, Bulgaria va preda Romaniei comanda Blackseafor, care, conform protocolului de infiintare al acestei initiative regionale, va indeplini responsabilitatile de conducere timp de un an. Conducerea operationala va fi predata loctiitorul sefului Statului Major al Fortelor Navale, contraamiralul de flotila Cristea Cucosel iar comandorul Constantin Ciorobea, comandant al Componentei Operationale Navale, va conduce gruparea de la bordul Fregatei “Marasesti”. Grupul de cooperare navala in Marea Neagra Blackseafor este conceput ca o forta care actioneaza “la chemare” si este activat de doua ori pe an pentru a desfasura exercitii navale. Comanda acestei structuri este asigurata, in conformitate cu protocolul de infiintare, succesiv de cele sase state riverane Marii Negre care participa cu forte: Bulgaria, Georgia, Romania, Federatia Rusa, Ucraina si Turcia. Navele care constituie gruparea Blackseafor vor sosi, miercuri, in Portul militar Constanta si vor putea fi vizitate de public, intre orele 16.00 – 18.00, si sambata, 14 august, intre orele 17.00 si 19.00. Semnarea Acordului pentru Blackseafor intre state riverane la Marea Neagra reprezinta o dovada a determinarii statelor acestor tari de punere in aplicare a prevederilor BLACKSEAFOR dupa finalizarea cu succes a procesului de negociere initiat de Turcia in anul 1998, scria MAE. Grupul isi propune sa contribuie la intarirea pacii si stabilitatii in regiune, precum si la promovarea cooperarii regionale intre statele riverane Marii Negre. Misiunile principale ale formatiunii constau in operatiuni de protectie a mediului, vizite de curtoazie, sau in orice alte operatiuni mandatate de catre parti (sunt incluse aici operatiunile de mentinere a pacii sub mandat ONU sau OSCE).

Republica Azerbaijan, arbitru energetic la Marea Neagra si Marea Caspica

Presedintele roman, Traian Basescu, si omologii sai azer, Ilham Aliev, si georgian, Mihail Saakasvili, urmeaza sa aiba o intalnire oficiala pentru a discuta problematica proiectelor comune de furnizare a gazului pe ruta Azerbaidjan – Georgia – Romania, a anunţat recent Ministerul Industriei si Energiei de la Baku, citat de agenţia azera Trend, preluata de mass-media regionala. La summitul de la Baku vor mai participa presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, si comisarul pentre energie Gunther Oettinger. Parţile participante vor semna o declaraţie la Baku privind rezultatele summitului.
Totodata, Azerbaidjanul va gazdui, în data de 6 septembrie 2010, si o reuniune a grupurilor de lucru, pentru coordonarea tuturor documentelor necesare. De asemenea, în 13 septembrie va avea loc o întalnire la nivel de ministrii ai energiei din cele trei state.

Join venture pontic

Anterior, oficialii din Romania, Georgia si Azerbaidjan au decis înfiinţarea un grup trilateral de lucru, care este însarcinat cu crearea unui joint venture. Potrivit asteptarilor, procesul de înfiinţare a joint venture-ului se va încheia în toamna, în Romania. Societatea formata va include reprezentanţi ai celor trei ţari care participa la proiect si va pregati, în prima faza, un studiu de fezabilitate, dupa care va încerca sa obţina investiţii si sa contruiasca terminale în Georgia si Romania, precum si sa construiasca infrastructura în toate cele trei ţari participante. Joint venture-ul urmeaza sa anunţe în septembrie lansarea unei licitaţii pentru pregatirea studiului de fezabilitate.
Reamintim ca in data de 13 aprilie 2010, Romania, Azerbaidjanul si Georgia au semnat un memorandum privind transportul gazului lichefiat. Acordul implica livrari de gaz lichefiat din Azerbaidjan, prin Georgia si Romania si construirea a doua terminale pentru gazul natural lichefiat în Georgia si Romania. În baza memorandumului, parţile si-au exprimat intenţia de a promova un coridor de tranzit energetic, ce va conecta regiunea caspica si Europa, în cadrul coridorului sudic.

Conexiunea caspica

Comisia Europeana, care sprijina construirea conductei de gaze Nabucco, a elaborat propuneri referitoare la construirea unei conducte de gaze transcaspice din Turkmenistan prin Azerbadjan fara a fi delimitat platoul intercontinental din Marea Caspica, relateaza surse diplomatice europene, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Aceasta va permite construirea gazoductului fara acordul Moscovei si iesirea gazului turmen in Europa, ocolind Rusia, ceea ce a provocat reactii dure din partea Moscovei, care considera aceasta idee absurda, relateaza si cotidianul rus Kommersant.
Proiectul european  Nabucco, sustinut de SUA, constituie principalul concurent al South Stream elaborat de Rusia. Acesta a fost conceput pentru gazul din Iran, dar in urma sanctiunilor impuse acestei tari de ONU, SUA si UE,  apare putin plauzibil, chiar daca se vor lua in calcul ca baze de resurse Iranul si Egiptul. Sursa reala pentru ocuparea in totalitate a acestei conductre ar fi Turkmenistanul si Azerbaidjanul. Pentru racordarea Turkmenistanului la conducta Nabucco urmeaza sa se adopte solutia construirii unei conducte de gaze de 1,9 mii de km pe fundul Marii Caspice.

Diferend teritorial

Conform surselor citate, propunerea a fost amanata datorita diferendului dintre Turkmenistan si Azerbaidjan, care nu s-au inteles asupra impartirii si delimitarii zacamantului Kiapaz (cunoscut in Turkmenistan ca Serdar) din Marea Caspica, ale carui reserve reprezinta  100-150 milioane tone titei.
Moscova considera ca realizarea acestui proiect va reprezenta un concurent pentru Rusia pe piata de gaze europeana. Principalul impediment il constituie lipsa unui statut juridic clar al Marii Caspice si a principiilor de impartire a acesteia de la dezmembrarea URSS. Rusia intentioneaza sa nu-si dea acordul pentru delimitarea granitelor, fara acesta problemele neputand fi rezolvate.
Sursele citate au mai subliniat ca o delegatie oficiala din Turkmenistan poarta tratative la New-York pentru elaborarea, impreuna cu reprezentantii ONU, a unui document international privind tranzitul resurselor energetice, sperand ca prin acesta se va putea trece peste veto-ul Rusiei in problema construirii conductei in litigiu.

Provocarea iraniana

La jumatatea lui iulie 2010, ministrul iranian al petrolului a efectuat o vizita oficiala la Ankara, unde a fost anuntata incheierea unei intelegeri cu o companie private turca de energie pentru constructia unui gazoduct din Iran in Turcia. Conducta, in lungime de 660 km, va fi gata in trei ani, va transporta zilnic 50-60 milioane mc de gaz si va cosata 1,3 miliarde dolari. Ministrul turc al energiei s-a grabit  sa precizeze ca nici guvernul turc, nici compania de stat BOTAS nu sunt parte la acest accord. Oficialul turc nu a negat faptul ca firmele turcesti private manifesta interes pentru  acest tip de acorduri cu Iranul. De altfel, in 2008, Teheranul si Iranul au demarat, chiar la nivel oficial, un proiect de exploatare a zacamintelor de gaz din South Pars, dar, sub presiunea SUA, proiectul a fost temporar inghentat, nu insa si abandonat de partile implicate.
Proiectul, anuntat in iulie 2010 deschide o noua perspectiva, cu deschidere spre Europa, o varianta  analizata fiind traseul iraniano-turco-elvetian perfectat in 2008, care s-ar putea racorda cu Nabucco.

România nu renunţă la Nabucco

România nu va balansa între Southstream si Nabucco, a declarat presedintele Traian Băsescu, prezent la un seminar al Universităţii de Vară ‘Tusvanyos’, de la Băile Tusnad. Potrivit mass-media, Traian Băsescu a adăugat că securitatea energetică este un proiect la care statele din centrul Europei pot lucra împreună. De precizat că, în urmă cu câteva săptămâni, a avut loc o întâlnire a ministrului Economiei, Adriean Videanu, cu seful Gazprom, Aleksei Miller, în urma căreia gigantul rus declara că părţile au deschis problema posibilei participări a României la gazoductul South Stream. Gazprom sublinia că părţile au convenit ca, în curs de câteva luni, să fie realizate un calcul tehnico-economic privind construirea pe teritoriul României a unei magistrale de tranzit a conductei South Stream, precum si un studiu de fezabilitate privind crearea unui depozit subteran pe teritorul României, în cadrul proiectului.

Conditii kazahe

Republica Kazahstan este gata să se alăture proiectului Nabucco, „dar cu o condiţie. Uniunea Europeană să se implice mai mult, iar acţiunile să nu se limiteze doar la declaraţii” a afirmat presedintele Nursultan Nazarbaiev, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. După vizita oficiala a cancelarului german, Angela Merkel, in statul central-asiatic, presedintele kazah a declarat că se vorbeste prea mult despre gazoductul Nabucco, dar se face prea puţin. El a mai spus că statul pe care-l conduce este gata să se implice în acest proiect, dar si Uniunea Europeană trebuie să facă mai multe pentru viitoarea colaborare.
Reamintim ca platoul continental al Kazahstanului la Marea Caspică dispune de zăcăminte de gaze naturale cu un volum estimativ de 3.300 de miliarde de metri cubi. Confororm surselor guvernamentale de la Astana, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, producţia naţională kazaha pentru anul 2010 va depasi 45 de miliarde de metri cubi.
Proiectul Nabucco este evaluat la aproape 8 miliarde de euro si presupune construirea unui gazoduct cu o capacitate de 31 de miliarde de metri cubi. Scopul proiectului este diversificarea surselor de gaze naturale ale Uniunii Europene si facilitarea importului de gaze naturale din regiunea Caspică si Asia Centrală. Ruta ar cuprinde Turcia – Bulgaria – România – Ungaria si Austria. Gazele naturale urmează să fie livrate din Iran, Irak, Azerbaijan, Turkmenistan si Kazakhstan

Axa strategica Romania-Turkmenistan

Presedintele roman Traian Basescu a declarat recent, in cadrul intalnirii cu noul ambasador al Turkmenistanului, Sohrat Jumaev, ca spera ca aceasta tara va deveni un partener al Romaniei si al Europei in ceea ce priveste proiectele de diversificare a surselor de hidrocarburi. Ambasadorul turkmen, care si-a prezentat scrisorile de acreditare, a evidentiat relatiile politice bilaterale foarte bune si si-a exprimat increderea ca va contribui la dezvoltarea relatiilor economice la un nivel similar. Diplomatul a multumit din partea Guvernului turkmen pentru bursele oferite de statul roman in vederea pregatirii de specialisti in diverse domenii.
Presedintele Romaniei si-a exprimat satisfactia pentru faptul ca aspectele convenite cu prilejul vizitei sale oficiale in Turkmenistan au fost aduse la indeplinire, inclusiv in ceea ce priveste bursele pentru tinerii turkmeni.

Gaz turkmen pentru Nabucco

Proiectul Nabucco face un pas inainte prin gazoductul Est-Vest, in lungime de 1000 km, din Turkmenistan in Europa, al carui santier a fost inaugurat la 30 mai, relata anterior agentia de presa KARADENIZ-PRESS. „Europa castiga astfel o runda in competitia cu Rusia penbtru gazul turkmen, dupa ce Gazprom nu a reusit sa antreneze Turkmenistanul intr-un proiect similar prin Marea Caspica spre Rusia” considera reputatul analist Corneliu Vlad, intr-un editorial publicat de KARADENIZ-PRESS.
Gazoductul spre Europa, propus de Uniunea Europeana si SUA in legatura cu proiectul Nabucco, va fi alimentat de uriasul zacamant Yolotan-Osman din sudul Turkmenistanului. Zacamantul, unul dintre cele mai mari din lume, detine, dupa evaluari, 16 trilioane mc de gaz. Capacitatea anuala a conductei proiectate va fi, la incheierea lucrarilor, in 2015, de 30 miliarde mc de gaz.
Presedintele turkmen Gurbengali Berdimuhamedov apreciaza ca gazoductul Est-Vest “este avantajos nu numai sub raport economic, ci si politic”. In ultimii ani, rezervele de gaz ale republicii central-asiatice (o cincime din rezervele mondiale) au fost terenul unei rivalitati intense intre Rusia, China si Occident. Rusia detinea partea leului din livrari pana in decembrie 2009, cand a intrat in functiune o magistrala gaziera spre China. Relatiile energetice ruso-turkmene au cunoscut o deteriorare grava in aprilie 2009, cand explozia unei conducte, pentru care autoritatile turkmene au facut responsabila partea rusa, a intrerupt exportul catre Rusia. In ultimul an, exportul de gaz turkmen in Rusia a fost cu 80 la suta mai mic fata de cele 12 luni precedente.
Fluxul spre Europa al gazului turkmen intampina dificultati si din cauza disputelor dintre statele riverane ale Marii Caspice privitoare la delimitarea zonelor de exploatare in acest areal.

Element cheie

“Turkmenistanul este un element-cheie pentru proiectul Nabucco – aprecia de curand Michael Laubsch, expert al Eurasian Transition Group. Atata timp cat politica din Iran nu se schimba, Nabucco trebuie sa se concentreze pe gazul turkmen, caci altfel proiectul nu are sens economic”. Acelasi expert crede ca rivalul real al Rusiei, indelungat si unic partener traditional, in Turkmenistan este China, nu Uniunea Europeana. Expertul se hazarda si in previziuni: “Prevad ca in viitorul deceniu influenta chineza in Asia Centrala va creste, cea rusa va scadea, iar planurile UE trebuie ignorate, caci n-au sanse de succes”. Lansarea proiectului de gazoduct Est-Vest i-au infirmat, peste numai cateva zile, previziunile.

Cursa turkmena

La randul sau, presedintele turkmen Kurbanguli Berdimuhamedov, declara recent, intr-un interviu pentru mass-media turca, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS, ca Turkmenistanul sprijina initiativele energetice regionale ale guvernului de la Ankara. Kurbanguli Berdimuhamedov a dat drept exemplu al cooperarii bilaterale turco-turkmene, noul gazoduct trans-turkmen, a carui constructie a inceput la sfarsitul lunii mai 2010. Noul gazoduct ce va lega regiunea estica a tarii, unde sunt concentrate rezervele de gaze naturale, de Marea Caspica, un proiect in valoare de 2 miliarde dolari, este constuit, conform declaratiilor presedintelui turkmen, cu asistenta tehnica si financiara a unor firme turcesti, implicate si in alte proiecte energetice, considerate „strategice” de autoritatile turkmene. Gazoductul est-vest va avea o capacitate anuala de 30 de miliarde de metri cubi si o lungime de 1000 km, finalizarea constructiei fiind prevazuta pentru vara anului 2015.
„Construirea acestui gazoduct are o insemnatate atat economica, cat si politica. Prin crearea unui nou sistem de transport gazier va creste capacitatea de export a gazelor naturale si, in acelasi timp, va satisface cererea interna, in special in sectorul energiei electrice”, declara atunci presedintele turkmen, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Acest anunt constituie o lovitura destul de importanta pentru Rusia, care a sperat mult timp sa fie implicata in proiect subliniaza surse oficiale locale.

Rusia non-grata

Reamintim ca Turkmenistanul ocupa locul patru la nivel mondial in ceea ce priveste rezervele de gaze naturale, iar China, Rusia si statele occidentale spera sa ocupe un loc important in exploatarea acestor rezerve.
In martie 2009, Turkmenistanul a anuntat o licitatie internationala pentru realizarea gazoductului, la care si-au exprimat intentia de a participa peste 70 de firme din Rusia, China si Europa. Rezultatele licitatiei nu au fost facute publice.
Un acord cu Rusia a fost amanat brusc dupa vizita lui Berdimuhamedov la Moscova, in martie 2009. Atunci, consilierul lui Dmitri Medvedev pentru politica externa, Serghei Prihodko, afirmase ca acordul urma sa fie semnat pana la finele anului trecut. Relatiile dintre cele doua tari s-au deteriorat rapid dupa ce o explozie a unei conducte principale care aproviziona Rusia a oprit exporturile turkmene catre Moscova. Aprovizionarile cu gaze au fost reluate la inceputul lui 2010, dar Rusia si-a redus drastic achizitiile de gaz turkmen.

Nabucco, sub semnul intrebarii

Totodata, inaugurarea, in luna decembrie 2009, a gazoductului chinez din Asia Centrala, pune sub semnul intrebarii strategia Nabucco a statele europene. Conform unor surse diplomatice, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, consortiul Nabucco si Turkemnistanul ar putea semna, in aprilie 2010, un contract privind livrarea, anuala, a zece miliarde de metri cubi de gaze naturale de catre statul din Asia Centrala pentru aprovizionarea conductei. Acesta ar fi primul contract de aprovizionare a Nabucco, proiect international la care participa si Romania.
Dezvaluirile oficialului Nabucco vin la scurt timp dupa ce un al doilea gazoduct dintre Iran si Turkmenistan a fost inaugurat recent de catre presedintele iranian, Mahmoud Ahmadinejad, si omologul sau turkmen, Gurbanguly Berdimuhamedov, dubland exporturile de gaze turkmene catre Iran, aproximativ 20 de miliarde de metri cubi pe an. Conform surselor oficiale locale, acest acord va afecta posibilele livrari de gaz turkmen catre gazoductul Nabucco, sustinut de UE si SUA, menit sa reduca dependenta Europei de livrarile de gaz rusesc.
Potrivit surselor citate, livrarile din Turkmenistan catre Nabucco ar trebui sa traverseze Marea Caspica, situatie care ar putea intampina piedici politice, intrucat tarile riverane, Rusia, Kazahstan, Turkmenistan, Iran si Azerbaidjan nu au convenit, inca, asupra delimitarii zonelor maritime. “Este un pas semnificativ. Exista, insa, dificultati destul de importante”, a spus analistul Centrului pentru Studii Energetice Globale Julian Lee, cu privire la necesitatea de a transporta gazele din Turkmenistan in Azerbaidjan inainte de livrarea acestora catre Europa.

Deturnarea gazului turkmen

Reamintim ca ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a efectuat in martie 2010, o vizita oficiala de doua zile in Turkmenistan. Potrivit agendei de lucru oficiale, discutiile se vor focaliza asupra “perspectivelor de extindere a relatiilor economice” dintre cele doua tari. Expertii, insa, considera ca scopul principal al vizitei ministrului rus este cel de a convinge partea turkmena de faptul ca proiectul de gazoduct Nabucco, propus de Uniunea Europeana (UE) ca alternativa la livrarile rusesti, are perspective mai putin bune decat propunerile Moscovei.
Estimarile expertilor nu par atat de iluzorii, in conditiile in care semnarea unui acord strategic intre UE si Turkmenistanul ar urma sa aiba loc deja in aprilie, subliniaza cotidianul. in ceea ce priveste influenta Rusiei asupra Ashabadului, aceasta s-a diminuat dupa explozia de gazoduct din 2008. Rusia nu mai este lider in ceea ce priveste achizitionarea de gaz turkmen si, prin urmare, nu-si poate dicta conditiile. De altfel, Moscova a avut si inainte probleme in dialogul cu Ashabadul, deoarece, in regiune, Turkmenistanul se remarcase intotdeauna printr-o politica independenta. Astazi, Rusia incearca sa-si recapete pozitiile pierdute.
Cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta opina anterior ca atentia Moscovei pentru Ashabad se afla in legatura directa cu soarta proiectului Nabucco: atunci cand acest proiect inregistreaza progrese, spre capitala turkmena se indreapta rapid importante delegatii rusesti. si de data aceasta, expertii considera ca vizita lui Lavrov ar avea legatura cu progresele inregistrate in realizarea acestui proiect de gazoduct, alternativ celui rusesc.

Geopolitica gazoductelor

Acordul pentru a construi noul gazoduct, care leaga regiunea Dovletabat de Iran, a fost semnat in iulie 2009, fiind parte a strategiei noului regim din Turkmenistan de diversificare a sistemului propriu de conducte. Anterior, regiunea Dovletabat era una din principalele furnizoare de gaz ieftin pentru gigantul rusesc Gazprom. Reamintim ca in luna decembrie 2009, un alt gazoduct a intrat in functiune, fiind un proiect colectiv al Turkmenistanului, Uzbekistanului, Kazahstanului si Republicii Chineze, cu o capacitate totala de 60 de miliarde de metrii cupi, din care 40 de miliarde vor fi livrati de Turkmenistan. In pofida acestor acorduri, Federatia Rusa ramane cel mai mare importator de gaz turkmen, in 2010 urmand sa importe peste 30 de miliarde de metri cubi, conform unui acord de colaborare incheiat anul trecut, care prevede cresterea progresiva a cantitatilor de gaz livrate Gazprom.

Rezerve limitate

Conform presedintelui Uniunii Producatorilor Industrial de Gaz si Petrol din Federatia Rusa, Ghenadi Shmal, citat anterior de agentia de presa KARADENIZ PRESS, aceste acorduri limiteaza drastic capacitatea Nabucco de a gasi rezervele de gaz necesare. „In acest moment nu exista resurse suficiente pentru Nabucco. Azerbaidjanul nu are destul gaz pentru Nabucco, asa ca toate sperantele erau legate de Turkmenistan. Dar cum in acest moment, Turkmenistanul furnizeaza gaz Chinei si Iranului, nu mai are rezerve si pentru Nabucco. De unde va fi luat acest gaz ereprezinta o problema importanta. De aceea, South Stream ramane o prioritate, cu atat mai mult cu cat negocierile cu partenerii straini sunt in etapele finale” a mai declarat oficialul local.

Ucraina cere acces la gazele din Asia

Rusia nu exclude posibilitatea tranzitului gazelor naturale din zona Asiei Centrale spre Ucraina via Rusia, a declarat recent, la Kiev, presedintele rus Dmitri Medvedev, citat de mass-media locala. Problema reluarii livrarilor de gaz turkmen catre Ucraina va trebui discutata in perioada urmatoare, a declarat presedintele ucrainean Viktor Ianukovici, exprimandu-si speranta in sprijinul Moscovei pentru cumpararea de gaz turkmen de catre tara sa. “Este o chestiune care nu se poate regla bilateral. Este vorba de acordurile Rusiei si Ucrainei cu Uzbekistanul si cu alti parteneri, cum ar fi Turkmenistanul”, a explicat Medvedev, la un forum al oamenilor de afaceri in capitala Ucrainei.
Reamintim ca Ucraina cumpara gazele direct din Republica Turkmenistan, pana in 2006, cand intermediar a devenit compania ruso-ucraineana, RosUkrenergo. Aceasta a fost eliminata in 2009 de pe piata ucraineana de catre fostul prim-ministru Iulia Timosenko, care a adus Ucraina in situatia de a cumpara gaz exclusiv din Rusia.
Posibilitatea ca Moscova sa acorde Ucrainei acces la gazele mai ieftine din Asia Centrala este privita cu scepticism de analisti, care critica lipsa de transparenta a sistemului de livrare a gazelor prin intermediari. In ciuda reducerii semnificative obtinute luna trecuta la pretul gazelor rusesti, Ucraina a ramas o sursa de venituri importanta pentru Gazprom, observa intre altii Mihail Korcemkin, de la East European Gas Analysis. “In prezent – spunea el – exporturile de gaz rusesc catre Ucraina aduc venituri nete de 236 dolari la mia de metri cubi, fata de 155 dolari din exporturile Gazprom catre Germania”. La Forumul de la Kiev a participat si controversatul om de afaceri Dmytro Firtash, presedintele consortiului RosUkrEnergo.

Parteneriat energetic la Marea Neagra

Reamintim ca in data de 13 aprilie 2010, ministrul roman al Economiei, Adriean Videanu, ministrul azer al Industriei si Energiei, Natig Aliyev, si ministrul georgian al Energiei, Alexander Khetaguri, au semnat „Memorandumul de Intelegere pentru realizarea proiectului AGRI (Azerbaidjan Georgia Romania Interconect)”, prin intermediul caruia vor fi transportate gaze naturale din Marea Caspica spre Europa, din Azerbaidjan prin Georgia si Romania, valoarea investitiei fiind estimata intre doua si patru miliarde de euro. Conform surselor oficiale, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, alternativa AGRI a demarat prin intelegeri bilaterale intre statele partenere, urmate de semnarea, in aprilie, la Bucuresti, a unui Memorandum de transport al gazelor intre cele trei tari, urmand ca in perioada iunie-iulie 2010 sa se convina si asupra statului companiei ce se va ocupa de proiect si al carei sediu va fi la Bucuresti. Proiectul nu va fi nici substitut, nici alternativa pentru Nabucco, intrucat prin capacitatea sa, avuta in vedere, de 12 miliarde mc de gaze nu poate modifica sensibil actuala configuratie a Coridorului energetic sudic evocat de europenii ce vor sa reduca dependenta lor in materie fata de Rusia, au mai declarat sursele citate. Dar AGRI are o conotatie simbolica si poate fi realizat mai rapid, desi este mai costisitor. Nu va fi o conducta continua, caci presupune si o transbordare, prin imbuteliere, pe Marea Neagra, ceea ce inseamna si puncte de lichefiere (in Georgia) si de delichefiere (in Romania) a gazului, ceea ce va conduce automat la modernizarea si extiderea infrastructurii petroliere si portuare din porturile românesti, respectiv georgiene.

Nabucco la butelie

Azerbaidjanul este dispus sa asigure gazul necesar proiectului caci, cu sale estimate la 2200 miliarde mc, poate face fata tuturor proiectelor in care este implicat, cum afirma ministrul Industrei si Energiei de la Baku, dar isi rezerva dreptul de a opta pentru e cele mai oportune, cum a tinut, tot el, sa precizeze.
Reamintim ca, in 2009, Azerbaidjanul a mai convenit o optiune de transport, de gaz natural comprimat, cu Georgia si Bulgaria. Triada de proiecte Nabucco, AGRI si cel ce include Bulgaria ar putea scoate din joc varianta conductei submarine romano-georgiene numita White Stream. Oricum, oficialii romani vor sa propuna UE sa faca din AGRI proiect european prioritar.
In timp ce presedintele Federatiei Ruse, Dmitrii Medvedev, se afla la Ankara, ministrul roman al Economiei, Adriean Videanu semna pe 12 martie, la Baku, protocolul privind constituirea companiei de proiect AGRI, proiect la care vor participa firmele Romgaz, SOCAR (azera) si GOGC (georgiana). Prin noua ruta astfel creata vor putea fi transportate pana la 12 miliarde de metri cubi de gaze, respectiv cat intreaga productie anuala medie a Romaniei. Daca acest proiect se va dovedi ca fiind functionabil, Romania s-ar putea constitui intr-un fel de cap de pod pentru gazele azere de la Marea Caspica care vor fi apoi transportate inspre vest prin conducta Arad-Szeged si apoi spre sud prin conducta Giurgiu Ruse.

Nabucco vs. South Stream

Proiectele Nabucco si South Stream sunt complementare, ele nu se exclud, iar zona Marii Negre este esentiala, intrucat uneste zona Caspica de Europa, a declarat directorul general executiv al Eni, Paolo Scaroni, prezent la Black Sea Energy and Economic Forum, la Bucuresti, citat de agentiile de presa. “In timp ce South Stream este proiectata a fi aprovizionata cu gaz rusesc, de cealalta parte, gazoductul Nabucco intentioneaza sa aprovizioneze Europa cu gaze din alte surse. Daca proiectul South Stream prevede transportul anual a maxim 63 miliarde metri cubi de gaz, capacitatea Nabucco ar fi de cel mult 31 miliarde metric cubi gaze anual. Deci oricum nu e suficient”, a declarat directorul general executiv al Eni, Paolo Scaroni. Acesta considera ca exista un apetit crescut pentru gaz in Europa Centrala si de Vest, iar consumul este in continua crestere. “Trebuie sa gasim rute care sa uneasca Europa de regiunea Caspica. Este loc pentru o conducta aditionala in nord. Pentru a ne implica efectiv, trebuie sa fim atenti la toate provocarile si oportunitatile din zona Marii Negre. Marea Neagra este foarte importanta pentru Eni. Cu Romania si Bulgaria acum membre ale UE, granita este la Marea Neagra. Vorbim de o zona care reuneste zona Caspica cu pietele europene”, a mai subliniat Scaroni.
Omul de afaceri Dinu Patriciu, prezent la eveniment, a spus ca “este convins ca Nabucco si South Stream sunt doua proiecte in competitie. Suntem capatul vestic al Marii Negre, intr-o lume care are nevoie de podul dintre Est si Vest, care este deasupra acestei mari. Democratia trebuie sa treaca spre Caucaz”.
Reamintim ca ministrul rus al Energiei, Serghei Smatko, a declarat ca South Stream va fi gata inainte de proiectul european rival Nabucco. “Consider ca South Stream are toate sansele sa fie realizat inainte de Nabucco. Nabucco se confrunta cu mai multe probleme, care trebuie rezolvate”, a declarat Smatko. “Nu cred ca partenerii care vor furniza resursele pentru Nabucco vor fi liberali cu privire la pret”, a adaugat el.

Baku lasa Nabucco fara gaz

Republica Azerbaidjan a amanat pana in 2017 lansarea celei de-a doua faze a proiectului Sah-Deniz, in sectorul sau de la Marea Caspica, relateaza mass-media rusa, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Decizia a fost luata din cauza imposibilitatii de a exporta gaz in Europa, au declarat surse oficiale azere, sub protectia anonimatului. Reamintim ca autoritatile de la Baku luasera anterior decizia de a amana inceperea lucrarilor din 2013-2014, pentru 2016, ceea ce pune sub semnul intrebarii constructia gazoductului european Nabucco. Momentan Azerbaidjan si Turcia duc negocieri privind aprovizionarea cu gaz, tarifele pentru gaz, pentru livrare, precum si cantitatea aprovizionarilor in Turcia si Europa. Faptul ca Turcia si Azerbaidjan nu au ajuns la un acord blocheaza inceperea proiectului Nabucco, conceput pentru a reduce dependenta energetica a Europei de Rusia, relateaza mass-media rusa, citata de presa de la Bucuresti.

Rezerve strategice

Uniunea Europeana nu a luat inca decizia finala privind investitiile in proiectul Nabucco, a doua faza a proiectului de la Sah-Deniz fiind considerata resursa de baza pentru gazoductul Nabucco. Azerbaidjanul vrea ca Turcia sa plateasca pretul de piata pentru gaz, care momentan ajunge la 120 de dolari pentru mia de metri cubi. Mai mult, negocierile pentru gaz au accentuat diferendele economice dintre cele doua tari, Azerbaidjanul avertizand ca ar putea redirectiona livrarile de gaz spre alte tari, dovada in acest sens fiind acordurile energetice recente incheiate cu Republica Islamica Iran si Federatia Rusa. Rezervele campului gazifer de la Sah-Deniz sunt estimate la 1,2 trilioane de metri cubi. Potrivit estimarilor Companiei petroliere de stat a Republicii Azerbaidjan, lansarea fazei a doua a proiectului Sah-Deniz este estimata la 20 de miliarde de dolari.

Termen provizoriu

Transportul gazelor naturale prin conducta Nabucco va incepe cel mai devreme in 2018, a declarat comisarul european pentru energie, intr-un interviu publicat de cotidianul Süddeutsche Zeitung, citat de mass-media de la Bucuresti. In opinia lui Günther Oettinger, cu toata aceasta intarziere, Nabucco ramane un proiect prioritar al Uniunii Europene. Sansele realizarii acestei investitii au cresut substantial in ultimele luni. Daca in luna septembrie a anului trecut aceste sanse erau de numai 30%, acum acestea sunt de aproximativ 65%, a adaugat comisarul Günther Oettinger.
Anterior comisarul european a madeclarat ca gazoductul Nabucco ar putea reduce incepand din 2018 dependenta energetica a UE fata de Rusia, dar este mai degraba “o mareata viziune de viitor” decat o prioritate imediata pentru Comisia Europeana. “Nabucco ar trebui sa primeasca unda verde definitiva inainte de sfarsitul anului 2010 (…), dar nu va reglementa problema energetica a Europei decat dupa cativa ani”, a adaugat comisarul pentru energie Günther Oettinger. “Este o viziune mareata. Dar este si o provocare enorma, pentru ca trebuie sa-i puna de acord pe toti cei 15 sau 20 de parteneri ai proiectului”, a mai precizat oficialul european.

Conferinta internationala

Reamintim ca Uniunea Europeana a deblocat recent 200 de milioane de euro pentru acest proiect al carui deviz initial este estimat la 8 miliarde de euro. Comisarul european conteaza pe o conferinta internationala, programata pentru luna iulie 2010 la Ankara, pentru a fi rezolvate ultimele neintelegeri. Conferinta va reuni tarile furnizoare, tarile de tranzit, bancile si companiile implicate in construirea gazoductului, OMV din Austria, RWE din Germania, MOL din Ungaria, Transgaz din Romania, Bulgargaz din Bulgaria si BOTAS din Turcia. “Raman de depasit numeroase probleme, dar sansele de reusita sunt in prezent de peste 60%”, estimeaza Günther Oettinger.
Deocamdata, Comisia se concentreaza asupra altor proiecte de gazoducte, toate depinzand de Rusia. Prioritar este gazoductul baltic Nord Stream, care ar urma sa fie terminat in doi ani, potrivit lui Günther Oettinger. Cel de-al doilea este reconditionarea gazoductului central care, din timpul perioadei sovietice, leaga Rusia de Austria, prin Ucraina. Lucrararile ar trebui sa se incheie in 2013. Urmeaza apoi South Stream, proiect caruia “Europa nu are niciun motiv sa se impotriveasca”, dupa cum spune comisarul german.

Declaratii confuze

Conform declaratiei Comisarului european pentru Energie Günther Oettinger, darea in exploatarea a gazoductului Nabucco va avea loc cel mai devreme in 2018, cu 4 ani mai tarziu decat era planificat. Potrivit lui, posibilitatea ca hotararea privind constructia gazoductului sa fie aprobata este de aproximativ 65 %. Acest gazoduct care va furniza gaze din Asia Centrala in Europa si va asigura independenta fata de gazul rusesc, ramane un proiect „de prestigiu” al UE, a remarcat  Oettinger. Totodata, conform agentiei internationale Reuters, conducerea consortiului international pentru constructia Nabucco a declarat ca nu au fost adoptate nicio hotarare privind amanarea sau anularea proiectului. Toate autorizatiile de constructie au fost primite si constructia va incepe in 2011, iar in 2014 vor incepe livrarile de gaze, care initial vor fi de 8-10 miliarde mc,  si treptat vor creste pana la 31 miliarde mc. Singura necunoscuta ramane aceea ca nu se stie cine va livra gazele. In calitate de potentiale surse de gaze sunt Azerbaidjan, Turkmenia si Iran, dar nu afost semnat nici un document in acest sens cu nici una din aceste tari. Doar Azerbaidjanul si-a dat acordul de principiu la inceputul acestui an.

Comisar anti-Nabucco

Agentia de presa KARADENIZ PRESS a relatat anterior ca germanul Gunther Oettinger, comisar al Energiei, intentioneaza sa nu acorde o prioritate sporita proiectului Nabucco, care pana in prezent era unul dintre principalele obiective ale politicii energetice a Uniunii Europene. Viitoare intentii ale lui Oettnger au venit in urma unor intrebari adresate la audierile din Parlamentului European de catre eurodeputatul roman Adina Valean. Candidatul, in acel moment, pentru portofoliul european al Energiei a raspuns ca Nabucco este un proiect foarte costisitor, care are sens numai daca se poate asigura transportul rezurselor energetice pe termen lung. “Nabucco este un proiect foarte costisitor si va avea sens numai daca vom putea asigura pe termen lung securitatea transportului pentru intregul volum energetic avut in vedere”, a Gunther Oettinger. In acest sens, el a atras atentia ca exista probleme privind posibilele tari furnizoare de gaz care inca nu au parcurs toate etapele democratizarii si in care nu sunt indeplinite toate criteriile de securitate. “O sa ma concentrez, alaturi de colegii mei, ca tratatele semnate pentru Nabucco cu aceste state furnizoare sa fie ferme si foarte sigure”, a declarat spus comisarul propus de Germania. El a atras atentia ca Azerbaidjanul este o tara de incredere, care doreste sa isi dezvolte relatii stranse cu ea si cu care se pot dezvolta proiecte sigure. Europarlamentarul roman Adelina Valean nu a parut multumita de raspunsul lui Oettinger. “Pentru a fi viabil Nabucco trebuie sa fie reconfigurat pe alte rute, dar aceasta este doar opinia mea si poate o veti lua in considerare in timpul mandatului dumneavoastra”, a comentat Valean.

Triunghi energetic amoros

Pentru ca avea dreptul si la o intrebare suplimentara, Valean l-a chestionat pe comisarul german despre “triunghiul amoros dintre Rusia, Ucraina si UE, construit pe tema gazelor”. Oettinger, care a fost amuzat de intrebare sau de modul in care a fost ea formulata, a raspuns ca, intr-adevar, acest “triunghi amoros” este unul periculos, dar ca UE a reusit sa fructifice pozitiv participarea sa la aceasta formula si ca, prin contacte apropiate cu Kievul si Moscova, a reusit sa depaseasca perioadele dificile si de criza. “Criza gazelor de anul trecut a fost un fel de test pentru intregul sistem energetic european si cred ca toti cei implicati au invatat multe din acest episod. Ca umare a acestei crize s-au luat masuri foarte curajoase”, a spus germanul, completand ca in UE ar trebui sa existe tratate de solidaritate care se intre in vigoare pe timp de criza.

Independenta spre ratare

Proiectul Nabucco prevede construirea unui gazoduct care sa transporte anual pana la 31 de miliarde de metri cubi de gaz provenind din Asia Centrala in special spre Uniunea Europeana, ca alternativa la importul din Rusia. Nabucco, proiect lansat in 2002, ar urma sa intre in functiune in 2014, iar costul sau este estimat la 7,9 miliarde de euro, insa specialistii sunt de parere ca banii vor fi greu de gasit, din cauza crizei financiare globale. Nabucco este contracarat si de eforturile Federatiei Ruse de a construi, la randul ei, South Stream, gazoduct proiectat sa lege Rusia de Europa pe sub Marea Neagra, ocolind Ucraina. Potrivit planurilor initiale ale consortiului Nabucco, gazoductul ar urma sa aiba ca tari furnizoare, intr-o prima faza, Azerbaidjanul, Turkmenistanul si Kazahstanul, iar mai tarziu sa fie luate in considerare si Iranul sau Irakul, pentru a atinge capacitatea de 31 de miliarde de metri cubi. Din consortiul Nabucco fac parte, cu cate o parte egala de 16,67%, OMV (Austria), MOL (Ungaria), Bulgargaz (Bulgaria), Transgaz (Romania), Botas (Turcia) si RWE (Germania). Azerbaidjanul, Georgia, Turcia si Egiptul au semnat in luna mai un acord privind grabirea constructiei de conducte din zona, inclusiv Nabucco, iar UE este dispusa sa aloce acestui proiect cateva milioane de euro. La 13 iulie 2009, cele cinci state de tranzit din consortiu – Romania, Turcia, Bulgaria, Ungaria si Austria – au semnat la Ankara un acord interguvernamental pentru construirea gazoductului.
Scopul proiectului, mentionat in Tratatul Cartei Energiei al Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene in 26 iunie 2003, era diversificarea surselor de aprovizionare cu energie ale UE, prin construirea unui gazoduct care ar fi urmat sa porneasca de la Marea Caspica, ocolind Rusia, si care urma sa transporte gaze naturale din Azerbaidjan si alte state din Asia Centrala inspre tarile din vestul Europei.

Mitul „Nabucco” contestat

Viabilitatea proiectului este pusa la indoiala de noi calcule care arata ca dependenta de gazul rusesc scade constant in Europa, de la 75% (in 1990) pana la 41% (in prezent), in timp ce livrarile din Norvegia si din regiunea Africii de Nord – in special din Algeria – au sporit considerabil, relateaza mass-media de la Bucuresti. Mitul eliberarii Europei de sub dependenta energetica de Rusia, care s-ar infaptui prin realizarea proiectului Nabucco, este contestat de noi calcule efectuate de un profesor de la Universitatea Libera din Berlin. In opinia profesorului Roland Götz, citat de cotidianul austriac Wirtschaftsblatt, preluat de mass-media de la Bucuresti, la capacitate maxima de exploatare, gazoductul nu va aduce in UE decat 6% din necesarul de gaz natural.
Desi cele cinci tari au semnat un acord preliminar pentru demararea proiectului (n.r.- la Ankara, in iulie 2009), expertul se indoieste de viabilitatea economica a proiectului, ridicand intrebarea daca in aceste conditii, merita ca statele participante la proiect, Austria, Bulgaria, Ungaria, Romania si Turcia, sa investeasca un total de 7,9 miliarde euro in proiect. In opinia lui, necesarul de gaze al statelor UE ar fi de 500 milioane metri cubi (mc) pe an, dar nu se stie daca aceasta cantitate nu va scadea, odata ce statele membre trebuie sa-si indeplineasca “obiectivele climatice” asumate, de a reduce consumul de combustibili fosili. Momentan, europenii importa 135 miliarde mc din Rusia, dar Nabucco nu ar putea aduce decat 23% din aceasta cantitate. Din cele 31 de miliarde, Turcia ar urma sa primeasca o cota importanta, iar referitor la aceasta Roland Götz, sustine ca este greu de crezut ca Turcia se va multumi doar cu statutul de tara de tranzit si considera ca este foarte probabil ca Ankara sa doreasca sa devina un centru energetic.
In plus, dependenta de gazul rusesc a Europei a scazut constant, de la 75% (in 1990) pana la 41% (in prezent), arata politologul Gerhard Mangott. El este de parere ca actuala recesiune a redus mult consumul de gaz din UE. Contractele cu Rusia includ clauza “take or pay” (cand cumparatorul tot plateste o parte din pret, chiar si cand refuza marfa), astfel ca europenii au preferat sa primeasca gazul si sa-l depoziteze.

Austria, anexata la South Stream

Federatia Rusa si Austria au semnat un acord pentru construirea gazoductului ruso-italian South Stream, destinat aprovizionarii Europei cu gaze naturale, relateaza agentia de presa KARADENIZ PRESS. Acordul a fost semnat in capitala austriaca Viena de catre ministrul austriac al Economiei, Reinhold Mitterlehner, si de ministrul rus al Energiei, Serghei Smatko, in prezenţa premierului rus, Vladimir Putin, si a cancelarului austriac, Werner Faymann. Separat, presedintele Gazprom, Alexei Miller, si presedintele OMV, Wolfgang Ruttensdorfer, au semnat un acord cadru pentru colaborarea celor grupuri energetice, relateaza sursele citate.
Premierul rus, Vladimir Putin a subliniat ca South Stream este un “proiect concurent” pentru Nabucco, unde un partener important este OMV. Putin a pus din nou sub semnul indoielii realizarea proiectului Nabucco, afirmand ca “inainte de a construi ceva, trebuie asigurata semnarea contractelor de livrare de gaze naturale”, facand aluzie la incertitudinile legate de sursele de gaze pentru Nabucco.
La randul sau, cancelarul austriac, Werner Faymann, a amintit ca circa 70% din necesarul de gaze al Austriei este importat din Rusia si a adaugat ca livrarile efectuate prin intermediul South Stream sunt complementare energiei din resurse regenerabile. Studiul de fezabilitate al tronsonului austriac al gazoductului va fi terminat la finele acestui an, se arata intr-un comunicat al OMV. Decizia finala asupra investiţiilor pe care grupul le va face in proiect va fi luata in urmatoarele 18 luni.

Diplomatie energetica

Anterior semnarii inţelegerii cu Austria, Federatia Rusa avea incheiate acorduri bilaterale cu alte state de tranzit, respectiv Bulgaria, Grecia, Serbia, Slovenia si Ungaria. Pe langa Eni, grupul francez EDF a anuntat ca se va alatura consorţiului care va construi South Stream. Gazoductul, cu o lungime de circa 900 de kilometri, va trece pe sub Marea Neagra, din Novorosisk pana la Varna, in Bulgaria. Proiectul este dezvoltat de Gazprom, cel mai mare producator si exportator de gaze naturale din lume, si de grupul italian Eni. Gazoductul va avea o capacitate de 31 de miliarde de metri cubi pe an, cu posibilitatea extinderii la 63 de miliarde de metru cubi pe an, urmand sa transporte 35% din volumul total de gaze destinate Europei. Primele livrari sunt estimate pentru sfarsitul anului 2015, oficialii avand unele rezerve fata de stabilirea unui termen limita. “Este o perioada foarte dificila. Suntem in 2010, avem mai putin de sase ani pana la lansarea livrarilor, programul este strans”, au declarat surse Gazprom, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS.

Divizia South Stream

Reamintim ca Nord Stream si South Stream sunt promovate de monopolul rus Gazprom. La aceste proiecte s-au asociat si mai mari companii europene in domeniu, precum EDF (Franta), GDF-Suez, E.ON din Germania sau ENI din Italia, pe fondul intensificarii presiunilor politice pentru includerea unui numar de state europene in proiectele de anvergura ale Gazprom.
Gigantul energetic rus Gazprom a infiintat recent un departament pentru coordonarea activitatilor de realizare a proiectului ruso-italian South Stream, potrivit unui comunicat al companiei, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. “In responsabilitatea departamentului intra coordonarea activitatilor de proiectare si construire a gazoductului South Stream (…), realizarea sectorului maritim al proiectului, modernizarea infrastructurii de transportare a gazului, precum si infiintarea de infrastructuri in statele participante la proiectul South Stream”, precizeaza comunicatul, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS.

Centralele nucleare, obiectiv strategic al Ucrainei

Ucraina planifica ca pana în anul 2030 sa mareasca capacitatea centralelor Electrice Atomice pana la 29,5 milioane de KWt, a declarat ministrul combustibilului si energiei din Ucraina, Iurii Boiko, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. „Conform Strategiei Energetice a Ucrainei, pana în 2030 este prevazuta cresterea producţiei de energie electrica atomica de 2,5 ori, iar capacitaţile instalate ale centralelor atomice pana la 29,5 KWt” a subliniat oficialul ucrainean. Primul si cel mai important pas este, potrivit ministrului, construcţia si darea în exploatare, pana la sfarsitul anului 2016, a doua energo – blocuri noi cu capacitatea de 2 milioane KWt la Centrala Atomica din Netesin, regiunea Hmeliniţk.
În afara de aceasta, prioritar pentru Ucraina este, conform lui Boiko, intensificarea exploatarii depozitelor de uraniu. „Realizarea acestor obiective (…) va permite crearea unor resurse suplimentare pentru cresterea securitaţii energetice a Ucrainei” a subliniat acesta. Conform ministrului, exploatarea actuala a depozitelor de uraniu acopera 30% din necesitaţile centralelor atomice ucrainene. „Este planificat ca, pana în 2015 sa asiguram cu uraniu propriu toate blocurile energetice funcţionale ale centralelor atomice ucrainene, iar pana în 2030 sa marim producţia uraniului pana la 6,4 mii tone anual”, a adaugat Boiko.
Reamintim ca in acest moment, pe teritoriul fostei republici sovietice, sunt exploatate 15 blocuri energetice, cu o capacitate totala de 13,888 milioane de KWt, care constituie aproximativ jumatate din totalul volumului energiei electrice produse in Ucraina.

Flota militara rusa polueaza Marea Neagra

Mai multe pete de petrol au fost detectate in Marea Neagra, in largul coastei României si Bulgariei, prin monitorizarea unui satelit de catre proiectul BlackSea-online.com, relateaza mass-media regionala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. „Scurgeri semnificative de petrol au fost identificate in apele Bulgariei si României, in special in apropierea oraselor Varna si Constanta”, afirma raportul organizatiei non-guvernamentale de monitorizare. Suprafata totala a petelor de petrol reprezinta mai mult de zece kilometri patrati, iar distanta pâna la coastele bulgare si române este de aproximativ 30 km.
Conform expertilor citati, poluarea are caracter de revarsari marine, dar originea lor nu este clara, scurgerile datand din data de 19 iulie 2010. Imaginile din satelit arata patru pete mari de petrol, dintre care trei sunt in partea de nord, mai aproape de coasta Romaniei, si una – in apropiere de portul bulgar Varna.

Apa moarta

Mai multe specii de pesti, plante si alte vietuitoare din Marea Neagra au disparut sau sunt pe cale de disparitie din cauza stratului de apa “moarta” de pe fundul marii, care s-a format exclusiv din cauza poluarii, arata raportul prezentat recent de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Marina „Grigore Antipa”. Conform sursei citate, Marea Neagra risca sa devina o mare moarta in adevaratul sens al cuvantului pentru ca apa moarta continua sa inghita apa oxigenata in care traiesc pestii si nevertebratele, cu atat mai mult cu cat este un bazin aproape inchis, fara posibilitatea de curatare a apei.
Una dintre concluziile raportului este ca mediul marin ar avea nevoie de mai multe decenii pentru refacerea echilibrului natural din urma cu 50 de ani, insa asta doar daca poluarea ar fi stopata si resursele Marii Negre nu ar mai fi exploatate, in conditiile in care multe specii de pesti, plante si alte vietuitoare au disparut ori sunt pe cale sa dispara. „In ultimii 30 de ani, pe fondul alterarii continue a calitatii apelor costiere si a presiunii exercitate prin exploatare, resursele marine vii au cunoscut un declin dramatic care a condus, in unele cazuri, la epuizarea stocurilor de organisme exploatabile. Pe fondul diminuarii semnificative a stocurilor de peste si chiar a disparitiei anumitor specii, din anul 1990 cantitatea de peste prins in Marea Neagra se afla in scadere continua”, se precizeaza in raportul citat de Ziare.com.

Genocid ecologic

Astfel, daca la mijlocul anilor ‘80 captura anuala depasea 15.000 tone de peste, in 2008 aceasta abia daca a atins 500 tone. In prezent, in Marea Neagra se mai exploateaza doar 5 dintre cele 26 de specii de pesti cu valoare comerciala. Mai multe specii de sturioni sunt pe cale de disparitie, in aceeasi situatie aflandu-se si delfinul, rechinul sau calutul de mare. Foca, mai multe specii de creveti si de scoici, impreuna cu alte zeci de specii de plante si vietuitoare au disparut deja din Marea Neagra, numai in ultimii 30 de ani.
Pentru a sensibiliza opinia publica cu privire la pericolul ecologic cu care se confrunta Marea Neagra, Institutul “Grigore Antipa” s-a alaturat initiativei a demara o campanie de informare si de strangere de fonduri. Obiectivul principal al proiectului este colectarea de fonduri in vederea dotarii institutului cu echipamente necesare studierii si reproducerii speciilor amenintate, pentru ca acestea sa poata repopula in viitor apele Marii Negre.
Reamintim ca Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Marina “Grigore Antipa” (INCDM) se afla sub autoritatea Ministerului Mediului, fiind creat in 1999 prin reorganizarea Institutului Roman de Cercetari Marine. INCDM are ca principale domenii de activitate cercetarea fundamentala, aplicativa si tehnologica in domeniul oceanografiei, ingineriei costiere, ecologiei, protectiei mediului si resurselor marine vii.

Biodiversitate amenintata

Biodiversitatea Marii Negre este amenintata de poluarea solului, a apei si a aerului, cei mai importanti factori poluatori fiind fluviile Nipru, Don, Nistru si Dunarea, a declarat luna trecuta Kenan Kuri, presedintele unei confederatii care reuneste mai multe organizatii neguvernamentale (ONG), citat anterior de cotidianul turc Todays Zaman. Liderul Confederatiei pentru protejarea Marii Negre “Kardoga”, Kenan Kuri, trage un semnal de alarma, avertizand ca Marea Neagra isi pierde vigoarea din cauza poluarii masive iar stocurile de pesti sunt in scadere. Din acest motiv, statele riverane trebuie sa accelereze masurile comune asupra carora au convenit in 1996, privind protectia si refacerea biodiversitatii acestei ape.
„Numai Dunarea varsa in Marea Neagra anual 60.000 de tone de fosfor si 340 de tone de azot anorganic”, exemplifica Kenan Kuri. Alte motive ale poluarii excesive sunt, in opinia sa, pescuitul excesiv si necontrolat, urbanizarea neregulata, turismul in masa si deseurile revarsate in apa. In cadrul planului de actiune convenit in 1996, tarile din regiunea Marii Negre s-au pus de acord asupra unor masuri critice privind refacerea si dezvoltarea ecosistemului insa, in ciuda eforturilor, au esuat in demersul lor si trebuie acum sa conlucreze pentru a contracara efectele poluarii, a mai spus Kuri.
“Fenomenul eutroficarii – formarea in exces a algelor din cauza cantitatilor prea mari de azot si fosfor – este principala cauza care afecteaza specile de pesti din Marea Neagra”, conchide presedintele Confederatiei pentru protejarea ecologica a Marii Negre.

Titei pentru pesti

Conform unui raport al filialei ruse a organizatiei Greepeace, contestat de autoritatile de la Moscova, Marea Neagra este popluata pentru cel putin 30 de ani de recentele tone de titei deversate in urma naufragiilor si accidentelor regulate in care sunt implicate petrolierele rusesti in dreptul stramtorii Kerci, a radelor porturilor ruseşti, precum si in Marea Azov. Organizatia mai atrage atentia ca lipsa mijloacelor tehnice si conditiile climaterice din bazinul Marii Negre impiedica o curatire reala a zonei de poluarea petroliera.
Si sectorul romanesc al Marii Negre este victima poluarii din partea unor nave scufundate in urma cu aproximativ 15 ani. Astfel, la suprafata apei de la intrarea in Portul Constanta apar cu regularitate pelicule de petrol, provenind din rezervoarele celor doua nave care s-au scufundat in zona in anul 1995. Dupa 15 ani in care sute de tone de pacura si motorina au stat in rezervoarele celor doua epave aflate la 22 de metri adancime, combustibilul a inceput sa iasa la suprafata prin fisurile aparute in tancuri, informeaza mass-media locala.
Reamintim ca in 1995, din cauza unei furtuni puternice, navele You Xiu, sub pavilion Panama, si Paris, sub pavilion Malta, s-au lovit de digul de nord al Portului Constanta si s-au scufundat. 54 de marinari chinezi, filipinezi si greci, dar si un marinar bulgar si-au pierdut viata in urma naufragiului.

Poluarea, energie regenarabila

Marea Neagra adaposteste cantitati foarte mari de hidrogen sulfurat, gaz asociat cu mirosul de oua stricate, iar acesta poate fi transformat in sursa de energie regenerabila, relateaza presa turca, citand un studiu recent al Centrului de Cercetare TUBITAK Marmara. Apa Marii Negre contine foarte putin oxigen, iar formele de viata care traiesc la adancimi mari folosesc sulfatul din apa in locul oxigenului, informeaza, la randul sau, cotidianul Science Daily. Marea Neagra a probleme foarte mari cu contaminarea, avand in vedere ca in aceasta mare se varsa ape provenite din 17 tari.
Cercetatorul Mehmet Haklidir de la Centrul de Cercetare TUBITAK Marmara si Servin Tut Haklidir de la COWI SNS Ltd sugereaza ca depunand putin efort aceasta problema poate fi transformata intr-o solutie ecologica. Marea Neagra are un strat gros, de aproximativ 50 metri, care se intinde intre stratul anaerobic si cel aerobic, iar cantitatea totala de hidrogen sulfurat pe zi se ridica la 10.000 de tone si se afla intr-o crestere continua. Cercetatorii afirma ca trebuie gasita o solutie sigura si eficient energetica de colectare a hidrogenului sulfurat din mare. In acelasi timp, acestia au anuntat ca este nevoie de un catalizator potrivit si de construirea unei centrale energetice solare care ar disocia sulful de hidrogen.

Poluare cu repetitie

Marea Neagra e legata de uscat prin intermediul fluviului Dunarea care este considerat „transmitatorul” poluantilor, relateaza surse citate de mass-media regionala. Substantele chimice se infiltreaza prin pamant  in apa raurilor si sunt astfel purtate pana la Dunare si de acolo in Marea Neagra. Substantele chimice cum ar fi cele petroliere, fertilizatorii, insecticidele si erbicidele care nu se descompun in contact cu solul, patrund in cele din urma in Marea Neagra. Marea devine astfel un depozit imens pentru aceste colectii amestecate de fertilizatori si otravuri.
Titeiul si alte substante petrochimice sunt principalii poluatori ai Marii Negre, alaturi de care apele uzate, gunoaiele casnice si poluarea aerului se adauga in mod semnificativ. In incidentele majore de poluare este intotdeauna implicat titeiul. Practica obisnuita de spalare a tancurilor petroliere deverseaza foarte mult titei in mare. Aceasta practica, raspandita in lumea intreaga, ramasa adesea neobservata este azi detectata prin intermediul satelitilor si cei vinovati pot fi trimisi in judecata.
Cantitatea de metale, DDT si PCB (betanol policlorinat) a crescut in ultimii ani, dar inexplicabi nivelul arsenului a scazut. DDT-ul, o substanta chimica organica clorinata si toxica, utilizata ca pesticid si care persista in mediu este inca folosit, cu toate ca a fost interzis. Metale grele cum ar fi cadmiul, nichelul, arsenul, cuprul, plumbul, zincul sau cromul, care cele multe provin din industria si transportul pe uscat, sunt chimicale periculoase care dezechilibreaza balanta sistemelor animale din mediu.
O alta substanta chimica care are un efect negativ asupra florei si faunei Marii Negre este tributilina (TBT) care este folosita pe scara larga ca vopsea rezistenta la apa pentru chila vaselor. S-a demonstrat ca TBT produce modificari sexuale melcilor de mare (un tip de crustaceu), intregi populatii devenind de sex feminin, deci puse in imposibilitatea de a se reproduce.
Organismele daunatoare se reproduc in moluste si transmit omului numeroase boli. Cea mai raspandita este bacteria Escherichia coli , care este folosita ca un indicator al contaminarii. Pentru a nu provoca boala ar trebui sa existe mai putin de 230 E. colii la 100g de tesut.  Alte microorganisme care ridica probleme pentru om sunt bacteriile Salmonella si Staphyloccus  care pot sa apara in crustacee, si in climatele calde Vibrio parahaemolyticus. PBC-ul are un efect cumulativ asupra vietii din Marea Neagra. Acestia sunt poluanti industriali, toxici pentru animale si oameni.

Raport alarmant

Anterior, un raport al Consiliului Europei arata ca miile de tone de metale grele, elementele radioactive de la Cernobil, canalul Bistroe si pescuitul excesiv au provocat un dezastru ecologic in Marea Neagra. Deversarea de substante toxice si radioactive, exploatarea excesiva a resurselor si lipsa tot mai mare de oxigen au provocat un dezastru ecologic in Marea Neagra, avertizeaza raportul adoptat de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Documentul a fost intocmit de raportorul Comisiei pentru Mediu, Agricultura si Probleme locale si regionale, Laurentiu Mironescu. Raportul arata ca 21 din cele 26 de specii de pesti cunoscute in Marea Neagra au disparut in ultimele decenii din cauza poluarii si a supraexploatarii, relateaza mass-media de la Bucuresti. Totodata, raurile care se varsa in mare aduc cantitati mari de metale grele, reziduuri de petrol, deseuri netratate si elemente radioactive de la Cernobil.
Doar Dunarea deverseaza anual in Marea Neagra 280 tone de cadmiu, 60 tone de mercur, 4.500 tone de plumb, 6.000 tone de zinc, 1.000 tone de crom si 50.000 tone de hidrocarburi. Celelalte cursuri de apa care se varsa in mare (Nistru, Nipru, Don, Kuban, Iujnii si Belaia) aduc cu ele 87 de tone de cadmiu, 1.500 tone de cupru si 2.600 tone de zinc, precum si nitrati si fosfati care duc la dezvoltarea planctonului si reducerea cantitatilor de oxigen din apa. Raportul mai avertizeaza asupra impactului negativ asupra mediului pe care il are Canalul Bistroe, proiect initiat de guvernul ucrainean, in ciuda avertismentelor europene. Documentul mai arata ca orasul ucrainean Odessa deverseaza apele menajere direct in mare, iar apele portului ucrainean Sevastopol, cel mai mare de la Marea Neagra, au o concentratie de petrol de 100 de ori mai mare decat limita admisa.
Masurile aplicate pana acum pentru reducerea poluarii Marii Negre nu au avut urmari practice, se mai arata in raport, dandu-se exemplul Declaratiei de la Bucuresti, semnata in 1985 de statele dunarene, in vederea reducerii poluarii pe cursul fluviului. In aceeasi situatie se afla si Conventia din 1992 privind protejarea Marii Negre, semnata de statele riverane si ramasa fara urmari. Solutia propusa de Consiliul Europei este crearea in luna septembrie a unei euroregiuni a Marii Negre, care sa incurajeze dezvoltarea durabila, dupa modelul deja existent al euroregiunii Marii Adriatice. La aceasta se adauga actiunile Uniunii Europene, care dezvolta initiativa Sinergia Marii Negre, continand proiecte de mediu, politica maritima si pescuit si care se bazeaza in special pe cooperarea transfrontaliera.

Poluare militara

Kievul a trimis anul trecut o nota de protest Federatiei Ruse din cauza poluarii, de catre nave militare rusesti, a golfului Sevastopol (n.r.-principala baza militara navala rusa din Marea Neagra), situata in peninsula Crimeea, sudul Ucrainei, a anuntat Ministerul ucrainean de Externe. Rusia poseda o flota militara in Ucraina inca din timpurile sovietice, dar baza navala a devenit o sursa de tenisiune dupa ce relatiile intre Moscova si vecina sa s-au racit.
Poluarea se datoreaza numarului mare de vase militare rusesti care au contaminat golful Sevastopol cu produse petroliere uzate. Conform acordului caruia i se supune Flota militara a Marii Negre, Rusia ar trebui sa permita autoritatilor de mediu din Ucraina sa intre pe teritoriul bazei militare navale din golf, iar acest lucru nu s-a intamplat. De la inceputul anului 2009, Kievul a trimis 14 note oficiale de protest catre Moscova, toate in legatura cu flota stationata pe teritoriul sau. Potrivit acordului, Moscova poate pastra baza navala de la Sevastopol pana in 2017, iar Ucraina a somat in repetate randuri Rusia sa respecte conditiile tratatului.

Nave cimitir

Situatia vaselor din componenta Flotei ruse la Marea Neagra devine din ce in ce mai jalnica si cu toate acestea Moscova nu face nimic pentru a indrepta situatia, semnaleaza revista militara independenta rusa „Nezavisimoe voennoe obozrenie”, citata de mass-media de la Bucuresti. Conform articolului, cea mai “tanara” nava a Flotei ruse la Marea Neagra are 19 ani, multe trecand de 30 si chiar 40 de ani. Potrivit unor surse maritime din Sevastopol (portul unde isi are baza Flota rusa la Marea Neagra) citate de revista mentionata, distrugatorul Kerci nu mai are voie sa iasa singur in larg si totodata i s-a interzis sa depaseasca viteza de 20 de noduri, cu toate ca el a fost testat pentru a atinge o viteza 30 de noduri.
O alta nava din Flota rusa la Marea Neagra, “Oceakov”, se afla in reparatii din 1990, iar acum a fost scoasa in golful Troitki, unde este pregatita pentru transformarea ei in fier vechi. A pune intrebari de ce a fost nevoie de 20 de ani de reparatii si unde s-au dus banii pentru acestea este fara sens, pentru ca totul este secret, scrie in continuare publicatia rusa. In acelasi secret sunt pastrate si detaliile accidentului in care a fost implicat saptamana trecuta submarinul rus „Alrosa” (n.r.-model B-871), singurul submarin activ al Flotei militare a Marii Negre, in urma caruia 7 marinari au fost grav raniti. Totodata, autoritatile militare de la Moscova au refuzat sa ofere o data concreta pentru termenul de incheiere a reparatiilor la submarinul B-380.
„Dar nu este nici un secret ca politica externa a Rusiei necesita prezenta unei flote puternice la Marea Neagra si la Marea Mediterana. Exista insa riscul ca Rusia, parasind Sevastopolul, sa piarda accesul la marile calde. Si cu toate acestea, conducerea Federatiei Ruse nu face nimic pentru asigurarea securitatii Flotei ruse la Marea Neagra” rezuma in incheiere revista „Nezavisimoe voennoe obozrenie”.

Meduzele ucigase

O specie de meduze veninoase, specifice Mediteranei, a aparut in Marea Neagra, din cauza incalzirii globale, a anuntat recent coordonatorul proiectul european SESAME, Vangelis Papatanasiu. Prin acest proiect european, oamenii de stiinta primesc fonduri pentru a studia schimbarile din ecosistemele Marii Mediterane si Marii Negre din ultimii 50 de ani. In total, 68 de institute din 23 de tari, inclusiv cele din bazinul Marii Negre, sunt implicate in SESAME.
Meduzele veninoase s-au raspandit deja de-a lungul coastei turce a Marii Negre. Oamenii de stiinta nu stiu daca acestea vor ajunge si pe coasta bulgara. De asemenea, au fost descoperite meduze specifice Marii Negre in Marea Mediterana. “Desi cele doua mari sunt foarte diferite, exista deja similaritatile intre ele”, a explicat Snejana Momceva, coordonatoarea proiectului pentru Bulgaria. Potrivit ei, din cauza incalzirii globale, Marea Neagra seamana din ce in ce mai mult ca Mediterana, care, la randul sau, incepe sa aiba caracteristici de mare tropicala. De altfel, expertii au descoperit deja o specie de peste tropical in Mediterana, care devine toxic atunci cand ajunge la lungimea de 10 centimetri.

Razboiul calcanului

Executivul european prevede o cantitate maxima de calcan de 76 tone, ce poate fi pescuita (Total Allowable Catch – TAC) in Marea Neagra, cota ce urmeaza sa fie impartita in mod egal intre Bulgaria si Romania, desi este cu 25% decat cea pentru anul 2009, relateaza mass-media regionala. Bulgaria si Romania au decis ca sa conteste decizia Comisiei Europene prin care cota celor doua tari privind pescuitul calcanului in Marea Neagra este fixata la 76 de tone, informeaza Radio Bulgaria. Informatia, preluata si de agentia bulgara de presa BTA, si citata de mass-media de la Bucuresti, a fost facuta publica de ministrul bulgar al Agriculturii si Alimentatiei, Miroslav Naidenov, la iesirea din sedinta extraordinara de luni a ministrilor agriculturii din tarile membre UE. Bulgaria si Romania urmeaza sa redacteze un document comun cu privire la cantitatile disponibile de calcan in apele lor teritoriale, pe care-l vor prezenta institutiilor europene.
Comisia Europeana a adoptat recent o propunere privind oportunitatile de pescuit in Marea Neagra pentru anul 2010. Executivul european prevede o cantitate maxima de calcan de 76 tone, ce poate fi pescuita (Total Allowable Catch – TAC) in Marea Neagra, cota ce urmeaza sa fie impartita in mod egal intre Bulgaria si Romania, desi este cu 25% mai mica decat cea pentru anul 2009.

Gazprom, arma politica favorita a Kremlinului

Planul premierului Vladimir Putin de a transforma Rusia într-un furnizor global de gaze naturale este subminat de întârzierea proiectelor Gazprom pentru lichefierea gazelor naturale şi de creşterea producţiei unor rivali ca Australia sau Statele Unite, potrivit unei analize Bloomber, citate de mass-media de specialitate. Astfel, Gazprom a amânat deciziile referitoare la investiţii în proiecte de gaze naturale lichefiate (GNL), ca Ştokman, sau extinderea celei de-a doua faze a câmpului gazeifer Sakhalin. În timp ce Rusia întârzie, companiile americane Exxon şi Chevron, dar şi alţi competitori încheie contracte de livrare de GNL cu PetroChina, folosind resurse din Australia şi Asia de Sud-Est. Royal Dutch Shell, grup implicat în proiectul Sakhalin, încearcă să accelereze dezvoltarea proiectului pentru a câştiga cotă de piaţă în China şi India.
„Piaţa GNL se dezvoltă prea repede pentru ca Gazprom să o ajungă din urmă. Gazprom ar trebui să se preocupe de păstrarea cotei de piaţă în Europa”, consideră analistul Mikhail Korchemkin, analist la compania East European Gas Analysis.

Tinta imposibila

Gazprom, cel mai mare furnizor de gaze naturale la nivel mondial, asigură aproxiamtiv un sfert din necesarul Europei, dar a pierdut cotă de piaţă în faţa Norvegiei şi Qatarului, în parte datorită livrărilor de GNL, care au crescut pe piaţa europeană cu 22% anul trecut. Rusia vrea să controleze 25% din piaţa mondială de GNL prin dezvoltarea exploatărilor gazifere Sakhalin-2, Ştokman şi Iamal. În septembrie 2009, Putin s-a întâlnit cu lideri ai marilor grupuri energetice din întreaga lume pentru a atrage investiţii pentru dezvoltarea zăcămintelor de gaze din peninsula Iamal. Specialistii consideră că nu există nicio şansă ca Gazprom are nicio sansă să obţină 25% din piaţa mondială de GNL. Grupul rus intenţionează să participe în proiecte GNL în Orientul Mijlociu, Africa şi America Latină, a afirmat Gazprom, într-un comunicat transmis Bloomberg, fără a oferi detalii. Întârzierea proiectelor GNL ar putea lipsi Gazprom de vânzări anuale de 12 miliarde de dolari, estimează expertii.
Comerţul mondial cu GNL creşte odată cu procesul de înlocuire, în multe ţări, a cărbunelui şi petrolului cu surse de energie mai puţin poluante, ca gazul natural. Livrările de GNL la nivel mondial au urcat cu 6% anul trecut, la 182 de milioane de tone, potrivit Grupului Internaţional al Importatorilor de GNL. Cel mai mare cumpărător, cu 35% din total, a fost Japonia, urmată de Coreea de Sud cu 14%. Importurile de GNL ale Chinei au reprezentat doar 3% din total, dar au avansat cu 70% faţă de anul anterior. Capacitatea de lichefiere/delichefiere ar urma să crească cu peste 50% până în 2013, potrivit estimărilor Agenţiei Internaţionale pentru Energie.

Kremlinul impotent

Rusia nu va mai putea să stabilească preţul pentru combustibilul exportat, considera specialiştii de la Institutul de Dezvoltare Contemporană, precizând că, în viitorul apropiat, Rusia se va confrunta cu serioase probleme economice. “Va exista în continuare cerere de petrol şi gaze, dar nu exportatorul, ci clientul va fi cel care va stabili preţul”, a declarat un expert al Institutului, Evgeny Gontmakher. Expertul mai considera că situaţia din Rusia de azi este similară cu cea din URSS din perioada de stagnare, când preţul petrolului era prea ridicat. “Preţul actual al petrolului este încă o consolare. Am avut 30 de dolari pe baril anul trecut, când toată lumea s-a panicat şi nu ştia ce să facă. Acum preţul este mare şi nu este necesar să ne gândim la o dezvoltare. Aceasta este o altă perioadă de stagnare pentru Rusia”, a adăugat Gontmakher.
Experţii considera că Rusia nu va fi capabilă să compenseze reducerea exportului de hidrocarburi. Legăturile sale de export cu fostele state sovietice s-au înrăutăţit treptat sub influenţa concurenţei – UE, SUA, China, Turcia şi Iran. Potrivit acestora, Rusia şi-ar putea pierde statutul de unic partener strategic pentru fostele state sovietice, iar China şi Uniunea Europeană au cele mai mari şanse să o înlocuiască.

Putin interzice exportul de grau rusesc

Premierul rus Vladimir Putin a anuntat ca Rusia va aplica un embargo asupra exporturilor de grau si de produse derivate, din cauza recoltelor slabe dupa canicula si incendiile inregistrate in ultima perioada. “Din cauza temperaturilor anormal de crescute si a secetei, consider justificata instaurarea unui embargo temporar asupra exporturilor Rusiei de grau si de produse agroalimentare derivate”, a declarat Putin, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Canicula fara precedent care a lovit zona de vest a Rusiei de la inceputul lui iulie a dus la distrugerea numeroaselor culturi si la scaderea recoltelor. Estimarile privind recolta de grau pentru anul acesta au fost revizuite in scadere de catre guvern rus, la 70-75 milioane de tone, fata de 90 milioane de tone produse in mod obisnuit.
In consecinta, preturile mondiale ale graului, care au crescut deja cu aproape 40% in luna iulie 2010, s-au majorat din nou, la inceputul lui august, pe piata europeana si cea americana, Rusia fiind unul dintre cei mai mari exportatori mondiali de cereale.

Zvon strategic

Zvonul care a determinat cresterea spectaculoasa a pretului tonei de grau la bursa EURONEXT a pornit de la un anunt facut saptamana trecuta de Ministerul Agriculturii din Rusia care a informat ca seceta a afectat culturi pe o suprafata de 10 milioane de hectare. Chiar daca nu s-a spus despre ce culturi e vorba, pentru ca in Rusia au fost semanate cu grau peste 43 de milioane de hectare, cei care realizeaza tranzactii bursiere cu cereale au presupus ca Moscova o sa restrictioneze exporturile de grau.
Ministerul rus al Agriculturii a precizat ca nu a propus guvernului de la Moscova limitarea exporturilor. In ciuda acestei precizari, contractele pentru grau cu livrare in luna noiembrie, asa numitele contracte futures, au incheiat ziua la cotatii de 181,25 euro pe tona dupa ce pe parcursul zilei depasisera 184 de euro pe tona.
Pe de alta parte, o companie de cercetare a pietei din Ucraina a anuntat ca guvernul de la Kiev va limita exporturile de grau destinat alimentelor, in a doua jumatate a sezonului 2010/2011, pentru a evita deficitul pe piata interna.
Contractele futures din Europa s-au majorat cu peste 25% de la inceputul lunii iulie, cresterea fiind alimentata si de valul de caldura din Uniunea Europeana, care a redus estimarile privind productia regiunii, in special in Franta si Germania, scrie presa internationala.

Recolta UE

In pofida precipitatiilor abundente, Bulgaria spera totusi in majorarea exporturilor de cereale. Productia de grau a Bulgariei ar putea scadea cu 500.000 de tone, la 3,5 milioane tone. Traderii si fermierii bulgari spera sa exporte totusi circa 1,5 milioane tone de grau din recolta acestui an si au inceput deja livrari catre Spania, Italia si Grecia. In anul agricol 2009, Bulgaria a exportat 1,4 milioane tone de grau.
Productia de grau din Uniunea Europeana cu concentratie mare de amidon va fi cu 2% mai redusa decat cea din 2009, de 129 de milioane de tone, potrivit unui raport din mai al Institutului francez de analiza Strategie Grains, citat de Reuters. Mai mult, statele din vestul Uniunii s-au confruntat cu vreme uscata, cateodata insotita de temperaturi reduse si de aceea productia va fi mai mica decat cea obtinuta in 2009. In privinta Germaniei, raportul estimeaza o recolta de 25,3 milioane de tone de grau, cu 800.000 de tone mai mica decat estimarea anterioara, din aprilie. Pentru Franta, institutul anticipeaza o productie cu 500.000 de tone mai redusa, de 36,4 milioane de tone.
Productia de grau, la nivel mondial, se estimeaza ca va fi de 660 milioane de tone, cu 16 milioane de tone (sau 2,4%) mai mica comparativ cu anul trecut. Conditiile din emisfera nordica au ramas benefice, in cea mai mare parte, dar prognoza privind evolutia culturilor pentru Uniunea Europeana este moderata. Productia de grau a UE, in cele 27 de state membre, este estimata a fi de 142,4 milioane tone, cu 1,2 milioane de tone mai putin decat se apreciase in urma cu doua luni.

Consum in crestere

Consumul mondial de grau se estimeaza ca va creste cu 1,1%, ajungand la un record de 654 milioane de tone, rezultand un excedent de grau la nivel mondial de 6 milioane de tone, la care se adauga stocurile existente. Acest nivel ridicat al consumului de grau este, in cea mai mare parte, datorat cererii de grau pentru furaje, mai ales in Rusia si UE, la care se adauga cererea tot mai puternica pentru etanol din Uniunea Europeana.
Prognoza privind stocurile de grau, la nivel mondial, a fost ridicata cu 2 milioane de tone, fiind acum apreciata la 201 de milioane de tone. Stocurile detinute de exportatorii traditionali (Australia, Canada, UE, Argentina si Statele Unite) sunt inca destul de ridicate, in timp ce stocurile de grau din Rusia si Ucraina este de asteptat sa scada, ceea ce va oferi oportunitati de export pentru Kazahstan. Exportul de grau din Kazahstan este relativ necompetitiv, catre alte tari decat vecinii sai, din cauza constrangerilor de transport maritim. Guvernul din Kazahstan a anuntat recent o subventie de transport pentru a ajuta la cresterea competitivitatii exportatorilor interni.
Productia mondiala de cereale in sezonul 2010/2011 se estimeaza ca va fi de 1.777 miliarde de tone, in scadere cu 7 milioane de tone fata de anul trecut, dar cu aproximativ 15 de milioane de tone mai mare decat se estimase in aprilie. Productia de grau si orz este de asteptat sa depaseasca productia de porumb, ajungand la un nivel record de 822 milioane de tone in 2010/11. Volumul cometului international cu grau va fi de cca 120 milioane de tone, in acest sezon.

Razboi pentru piete

In acest sezon este de asteptat ca Uniunea Europeana sa preia o parte din cota de piata detinuta pana acum de Rusia si Ucraina. UE are stocuri mari disponibile si, de asemenea, beneficiaza de o cerere mai mare din Africa de Nord, o regiune in care UE are avantaje logistice si de transport, dar si legaturi culturale puternice.
Statele Unite continua sa detina cea mai mare cota din exportul mondial de grau. Stocurile actuale din SUA sunt cele mai ridicate din 1987-1988. Principalii importatori de grau, statele din Africa de Nord si Orientul Mijlociu, detin o treime din cererea de import la nivel global si se asteapta sa fie putine schimbari fata de anul trecut. Cererea mai mare pentru grau in Arabia Saudita si Maroc compenseaza usoara scadere a cererii din Siria si Republica Islamica Iran.