Consorţiul care dezvoltă conducta europeană ar fi de acord cu o fuziune cu South Stream, cu condiţia ca gazoductul rusesc să fie construit pe ruta Nabucco, relateaza mass-media de la Bucuresti, citand surse din cadrul consortiului Nabucco, preluate de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Propunerea şefului Eni (compania italiană care deţine 50% din South Stream), Paolo Scaroni, ca proiectele Nabucco şi South Stream să fuzioneze pentru o parte a traseului pentru diminuarea costurilor, care a surprins pe toată lumea în urmă cu câteva săptămâni, se conturează însă ca fiind o opţiune demnă de luat în calcul pentru companiile implicate, au mai declarat sursele citate.
Aceasta în condiţiile în care South Stream are serioase probleme legate de asigurarea finanţării, iar banii care ar putea veni din partea Uniunii Europene ar fi un catalizator pentru concretizarea proiectului. De cealaltă parte, Nabucco încă se confruntă cu lipsa unor contracte cu furnizorii de gaze, iar resursele ruseşti ar rezolva această problemă. „Ne concentrăm pe realizarea proiectului în conformitate cu studiul de fezabilitate şi nu există niciun motiv pentru care să schimbăm conceptul.Orice modificare a actualului concept va trebui evaluată şi decisă de către acţionari”, a declarat, pentru cotidianul roman „Adevărul”, Christian Dolezal, purtătorul de cuvânt al consorţiului Nabucco, din care face parte şi Transgaz, alături de companiile de profil din Turcia, Bulgaria, Ungaria şi Austria.
„Noi nu am exclus niciodată vreo sursă de gaze sau vreo conexiune (o altă conductă care să se conecteze la Nabucco – n.r.). Cu cât volumul de gaze transportat prin sistemul de conducte este mai mare, cu atât mai mult creşte competitivitatea. Acest lucru va reduce costurile de transport via Nabucco”, a punctat reprezentantul consorţiului.

Compromisuri bilaterale

Federatia Rusa a declarat deja, prin vocea lui Serghei Şmatko, ministrul Energiei, că nu iau în calcul o eventuală fuziune cu Nabucco, însă există şanse mari să se răzgândească din cauza problemelor financiare, considera sursele citate. Aceasta deoarece South Stream, care va costa peste 20 de miliarde de euro, a fost catalogat ca fiind cel mai scump gazoduct din istorie, sursele de finanţare sunt incerte, iar Gazprom trece printr-o perioadă destul de austeră.
„Ambele proiecte stau prost cu finanţarea, iar această fuziune creşte considerabil şansele ca amândouă să fie realizate. Se vor face compromisuri de ambele părţi, mai ales că jumătate din proiectul South Stream este în mâinile italienilor de la Eni”, a declarat si analistul financiar Aurelian Dochia. Pentru România, acest lucru ar însemna automat atragerea pe teritoriul său a conductei ruseşti, întrucât 457 de kilometri din Nabucco vor traversa România. Potrivit unui document al Transgaz, România va putea prelua prin Nabucco între 3,5 şi 6 miliarde de metri cubi de gaze, valoarea maximă însemnând 40% din consumul anual mediu al ţării.

„Open season” la gaz

Procesul de „open season”, prin care companiile din domeniu îşi rezervă capacităţi de transport al gazelor pe conducta Nabucco, va începe în lunile august-septembrie şi va dura între trei şi şase luni, a anunţat Christian Dolezal. În prima fază, acţionarii Nabucco îşi vor împărţi, în mod egal, jumătate din capacitatea finală, adică 16 miliarde de metri cubi, urmând ca restul să fie pusă la dispoziţia traderilor de gaze. De succesul rezervării de capacitate va depinde asigurarea finanţării necesare, estimată la un total de opt miliarde de euro.
Totodata, consorţiul Nabucco Gas Pipeline International, cu sediul la Viena, intenţionează să-şi tripleze numărul de angajaţi până la finele acestui an, de la 30 în prezent, la circa 70-90. Cele mai multe posturi oferite sunt cele de inginer energetic, mai arata sursa citata.

Sprijin georgian

Ministrul roman de Externe Teodor Baconschi a primit, in cursul recentei vizite oficiale pe care a efectuat-o la Tbilisi, confirmarea sprijinului partii georgiene pentru proiectul Nabucco si interesul de a aprofunda discutiile referitoare la Interconectorul Azerbaidjan-Georgia-Romania. Vizita a confirmat caracterul excelent al relatiilor romano-georgiene, inscriindu-se in politica Romaniei de promovare a dialogului politic si cooperarii in regiunea extinsa a Marii Negre, arata un comunicat al MAE, citat de agentia de presa KARADENIZ-PRESS. O atentie deosebita a fost acordata dimensiunii economice a relatiei romano-georgiene, in contextul in care potentialul de cooperare pe acest palier nu este inca deplin valorificat. Un subiect aparte in discutiile de la Tbilisi l-a constituit securitatea energetica.
Partea georgiana a confirmat sprijinul privind proiectul Nabucco, exprimandu-si totodata interesul de a aprofunda discutiile referitoare la Interconectorul Azerbaidjan-Georgia-Romania, care prevede transportul gazului azer sub forma lichefiata, la Constanta. In cadrul convorbirilor au mai fost abordate teme de interes comun aflate pe agenda regionala si internationala: cooperarea in regiunea Marii Negre, procesul de reglementare a conflictelor inghetate, perspectivele europene si euro-atlantice ale Georgiei si securitatea energetica.
Cu prilejul vizitei, a fost reafirmat sprijinul Romaniei privind aspiratiile Georgiei de apropiere de structurile europene si euroatlantice, cu accent pe necesitatea valorificarii eficiente a oportunitatilor oferite de initiativele europene pentru regiune, precum Sinergia Marii Negre si Parteneriatul Estic.

Nabucco amanat

Gazoductul Nabucco ar putea reduce incepand din 2018 dependenta energetica a UE fata de Rusia, dar este mai degraba “o mareata viziune de viitor” decat o prioritate imediata pentru Comisia Europeana, a declarat comisarul european pentru energie Günther Oettinger intr-un recent interviu citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. “Nabucco ar trebui sa primeasca unda verde definitiva inainte de sfarsitul anului 2010 (…), dar nu va reglementa problema energetica a Europei decat dupa cativa ani”, a adaugat comisarul pentru energie Günther Oettinger. “Este o viziune mareata. Dar este si o provocare enorma, pentru ca trebuie sa-i puna de acord pe toti cei 15 sau 20 de parteneri ai proiectului”, a mai precizat oficialul european.

Conferinta internationala

Reamintim ca Uniunea Europeana a deblocat recent 200 de milioane de euro pentru acest proiect al carui deviz initial este estimat la 8 miliarde de euro. Comisarul european conteaza pe o conferinta internationala, programata pentru luna iulie 2010 la Ankara, pentru a fi rezolvate ultimele neintelegeri. Conferinta va reuni tarile furnizoare, tarile de tranzit, bancile si companiile implicate in construirea gazoductului, OMV din Austria, RWE din Germania, MOL din Ungaria, Transgaz din Romania, Bulgargaz din Bulgaria si BOTAS din Turcia. “Raman de depasit numeroase probleme, dar sansele de reusita sunt in prezent de peste 60%”, estimeaza Günther Oettinger.
Deocamdata, Comisia se concentreaza asupra altor proiecte de gazoducte, toate depinzand de Rusia. Prioritar este gazoductul baltic Nord Stream, care ar urma sa fie terminat in doi ani, potrivit lui Günther Oettinger. Cel de-al doilea este reconditionarea gazoductului central care, din timpul perioadei sovietice, leaga Rusia de Austria, prin Ucraina. Lucrararile ar trebui sa se incheie in 2013. Urmeaza apoi South Stream, proiect caruia “Europa nu are niciun motiv sa se impotriveasca”, dupa cum spune comisarul german.

Divizia South Stream

Reamintim ca Nord Stream si South Stream sunt promovate de monopolul rus Gazprom. La aceste proiecte s-au asociat si mai mari companii europene in domeniu, precum EDF (Franta), GDF-Suez, E.ON din Germania sau ENI din Italia, pe fondul intensificarii presiunilor politice pentru includerea unui numar de state europene in proiectele de anvergura ale Gazprom.
Gigantul energetic rus Gazprom a infiintat recent un departament pentru coordonarea activitatilor de realizare a proiectului ruso-italian South Stream, potrivit unui comunicat al companiei, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. “In responsabilitatea departamentului intra coordonarea activitatilor de proiectare si construire a gazoductului South Stream (…), realizarea sectorului maritim al proiectului, modernizarea infrastructurii de transportare a gazului, precum si infiintarea de infrastructuri in statele participante la proiectul South Stream”, precizeaza comunicatul.

Declaratii confuze

Conform declaratiei Comisarului european pentru Energie Günther Oettinger, darea in exploatarea a gazoductului Nabucco va avea loc cel mai devreme in 2018, cu 4 ani mai tarziu decat era planificat. Potrivit lui, posibilitatea ca hotararea privind constructia gazoductului sa fie aprobata este de aproximativ 65 %. Acest gazoduct care va furniza gaze din Asia Centrala in Europa şi va asigura independenta fata de gazul rusesc, ramane un proiect „de prestigiu” al UE, a remarcat  Oettinger. Totodata, conform agentiei internationale Reuters, conducerea consortiului international pentru constructia Nabucco a declarat ca nu au fost adoptate nicio hotarare privind amanarea sau anularea proiectului. Toate autorizatiile de constructie au fost primite şi constructia va incepe in 2011, iar in 2014 vor incepe livrarile de gaze, care initial vor fi de 8-10 miliarde mc,  şi treptat vor creşte pana la 31 miliarde mc. Singura necunoscuta ramane aceea ca nu se ştie cine va livra gazele. In calitate de potentiale surse de gaze sunt Azerbaidjan, Turkmenia şi Iran, dar nu afost semnat nici un document in acest sens cu nici una din aceste tari. Doar Azerbaidjanul şi-a dat acordul de principiu la inceputul acestui an.

Comisar anti-Nabucco

Agentia de presa KARADENIZ PRESS a relatat anterior ca germanul Gunther Oettinger, comisar al Energiei, intentioneaza sa nu acorde o prioritate sporita proiectului Nabucco, care pana in prezent era unul dintre principalele obiective ale politicii energetice a Uniunii Europene. Viitoare intentii ale lui Oettnger au venit in urma unor intrebari adresate la audierile din Parlamentului European de catre eurodeputatul roman Adina Valean. Candidatul, in acel moment, pentru portofoliul european al Energiei a raspuns ca Nabucco este un proiect foarte costisitor, care are sens numai daca se poate asigura transportul rezurselor energetice pe termen lung. “Nabucco este un proiect foarte costisitor si va avea sens numai daca vom putea asigura pe termen lung securitatea transportului pentru intregul volum energetic avut in vedere”, a Gunther Oettinger. In acest sens, el a atras atentia ca exista probleme privind posibilele tari furnizoare de gaz care inca nu au parcurs toate etapele democratizarii si in care nu sunt indeplinite toate criteriile de securitate. “O sa ma concentrez, alaturi de colegii mei, ca tratatele semnate pentru Nabucco cu aceste state furnizoare sa fie ferme si foarte sigure”, a declarat spus comisarul propus de Germania. El a atras atentia ca Azerbaidjanul este o tara de incredere, care doreste sa isi dezvolte relatii stranse cu ea si cu care se pot dezvolta proiecte sigure. Europarlamentarul roman Adelina Valean nu a parut multumita de raspunsul lui Oettinger. “Pentru a fi viabil Nabucco trebuie sa fie reconfigurat pe alte rute, dar aceasta este doar opinia mea si poate o veti lua in considerare in timpul mandatului dumneavoastra”, a comentat Valean.

Triunghi energetic amoros

Pentru ca avea dreptul si la o intrebare suplimentara, Valean l-a chestionat pe comisarul german despre “triunghiul amoros dintre Rusia, Ucraina si UE, construit pe tema gazelor”. Oettinger, care a fost amuzat de intrebare sau de modul in care a fost ea formulata, a raspuns ca, intr-adevar, acest “triunghi amoros” este unul periculos, dar ca UE a reusit sa fructifice pozitiv participarea sa la aceasta formula si ca, prin contacte apropiate cu Kievul si Moscova, a reusit sa depaseasca perioadele dificile si de criza. “Criza gazelor de anul trecut a fost un fel de test pentru intregul sistem energetic european si cred ca toti cei implicati au invatat multe din acest episod. Ca umare a acestei crize s-au luat masuri foarte curajoase”, a spus germanul, completand ca in UE ar trebui sa existe tratate de solidaritate care se intre in vigoare pe timp de criza.

Independenta spre ratare

Proiectul Nabucco prevede construirea unui gazoduct care sa transporte anual pana la 31 de miliarde de metri cubi de gaz provenind din Asia Centrala in special spre Uniunea Europeana, ca alternativa la importul din Rusia. Nabucco, proiect lansat in 2002, ar urma sa intre in functiune in 2014, iar costul sau este estimat la 7,9 miliarde de euro, insa specialistii sunt de parere ca banii vor fi greu de gasit, din cauza crizei financiare globale. Nabucco este contracarat si de eforturile Federatiei Ruse de a construi, la randul ei, South Stream, gazoduct proiectat sa lege Rusia de Europa pe sub Marea Neagra, ocolind Ucraina. Potrivit planurilor initiale ale consortiului Nabucco, gazoductul ar urma sa aiba ca tari furnizoare, intr-o prima faza, Azerbaidjanul, Turkmenistanul si Kazahstanul, iar mai tarziu sa fie luate in considerare si Iranul sau Irakul, pentru a atinge capacitatea de 31 de miliarde de metri cubi. Din consortiul Nabucco fac parte, cu cate o parte egala de 16,67%, OMV (Austria), MOL (Ungaria), Bulgargaz (Bulgaria), Transgaz (Romania), Botas (Turcia) si RWE (Germania). Azerbaidjanul, Georgia, Turcia si Egiptul au semnat in luna mai un acord privind grabirea constructiei de conducte din zona, inclusiv Nabucco, iar UE este dispusa sa aloce acestui proiect cateva milioane de euro. La 13 iulie 2009, cele cinci state de tranzit din consortiu – Romania, Turcia, Bulgaria, Ungaria si Austria – au semnat la Ankara un acord interguvernamental pentru construirea gazoductului.
Scopul proiectului, mentionat in Tratatul Cartei Energiei al Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene in 26 iunie 2003, era diversificarea surselor de aprovizionare cu energie ale UE, prin construirea unui gazoduct care ar fi urmat sa porneasca de la Marea Caspica, ocolind Rusia, si care urma sa transporte gaze naturale din Azerbaidjan si alte state din Asia Centrala inspre tarile din vestul Europei.

Nabucco, sub semnul intrebarii

Inaugurarea, in luna decembrie 2009, a gazoductului chinez din Asia Centrala, pune sub semnul intrebarii strategia Nabucco a statele europene. Conform unor surse diplomatice, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, consortiul Nabucco si Turkemnistanul ar putea semna, in aprilie 2010, un contract privind livrarea, anuala, a zece miliarde de metri cubi de gaze naturale de catre statul din Asia Centrala pentru aprovizionarea conductei. Acesta ar fi primul contract de aprovizionare a Nabucco, proiect international la care participa si Romania.
Dezvaluirile oficialului Nabucco vin la scurt timp dupa ce un al doilea gazoduct dintre Iran si Turkmenistan a fost inaugurat recent de catre presedintele iranian, Mahmoud Ahmadinejad, si omologul sau turkmen, Gurbanguly Berdimuhamedov, dubland exporturile de gaze turkmene catre Iran, aproximativ 20 de miliarde de metri cubi pe an. Conform surselor oficiale locale, acest acord va afecta posibilele livrari de gaz turkmen catre gazoductul Nabucco, sustinut de UE si SUA, menit sa reduca dependenta Europei de livrarile de gaz rusesc.
Potrivit surselor citate, livrarile din Turkmenistan catre Nabucco ar trebui sa traverseze Marea Caspica, situatie care ar putea intampina piedici politice, intrucat tarile riverane, Rusia, Kazahstan, Turkmenistan, Iran si Azerbaidjan nu au convenit, inca, asupra delimitarii zonelor maritime. “Este un pas semnificativ. Exista, insa, dificultati destul de importante”, a spus analistul Centrului pentru Studii Energetice Globale Julian Lee, cu privire la necesitatea de a transporta gazele din Turkmenistan in Azerbaidjan inainte de livrarea acestora catre Europa.

Mitul „Nabucco” contestat

Viabilitatea proiectului este pusa la indoiala de noi calcule care arata ca dependenta de gazul rusesc scade constant in Europa, de la 75% (in 1990) pana la 41% (in prezent), in timp ce livrarile din Norvegia si din regiunea Africii de Nord – in special din Algeria – au sporit considerabil, relateaza mass-media de la Bucuresti. Mitul eliberarii Europei de sub dependenta energetica de Rusia, care s-ar infaptui prin realizarea proiectului Nabucco, este contestat de noi calcule efectuate de un profesor de la Universitatea Libera din Berlin. In opinia profesorului Roland Götz, citat de cotidianul austriac Wirtschaftsblatt, preluat de mass-media de la Bucuresti, la capacitate maxima de exploatare, gazoductul nu va aduce in UE decat 6% din necesarul de gaz natural.
Desi cele cinci tari au semnat un acord preliminar pentru demararea proiectului (n.r.- la Ankara, in iulie 2009), expertul se indoieste de viabilitatea economica a proiectului, ridicand intrebarea daca in aceste conditii, merita ca statele participante la proiect, Austria, Bulgaria, Ungaria, Romania si Turcia, sa investeasca un total de 7,9 miliarde euro in proiect. In opinia lui, necesarul de gaze al statelor UE ar fi de 500 milioane metri cubi (mc) pe an, dar nu se stie daca aceasta cantitate nu va scadea, odata ce statele membre trebuie sa-si indeplineasca “obiectivele climatice” asumate, de a reduce consumul de combustibili fosili. Momentan, europenii importa 135 miliarde mc din Rusia, dar Nabucco nu ar putea aduce decat 23% din aceasta cantitate. Din cele 31 de miliarde, Turcia ar urma sa primeasca o cota importanta, iar referitor la aceasta Roland Götz, sustine ca este greu de crezut ca Turcia se va multumi doar cu statutul de tara de tranzit si considera ca este foarte probabil ca Ankara sa doreasca sa devina un centru energetic.
In plus, dependenta de gazul rusesc a Europei a scazut constant, de la 75% (in 1990) pana la 41% (in prezent), arata politologul Gerhard Mangott. El este de parere ca actuala recesiune a redus mult consumul de gaz din UE. Contractele cu Rusia includ clauza “take or pay” (cand cumparatorul tot plateste o parte din pret, chiar si cand refuza marfa), astfel ca europenii au preferat sa primeasca gazul si sa-l depoziteze.

Companiile internationale, pregatite pentru exploatarea zacamintelor de gaz din Marea Neagra

Rezervele de gaze naturale existente în două blocuri dintr-un perimetru din Marea Neagră concesionat firmei Sterling au fost reevaluate, de la 6 miliarde de metri cubi la aproape 10 miliarde, relateaza surse oficiale de la Bucuresti, citate de mass-media. Melrose Resources, compania britanică care a cumpărat 35% din drepturile asupra perimetrelor deţinute de Sterling Resources în Marea Neagră, a reevaluat în creştere rezervele de gaz din două blocuri, Ana şi Doina, care fac parte din perimetrul Midia, concesionat de statul român companiei Sterling.
Compania a reprocesat şi a interpretat datele obţinute din explorarea seismică 2D şi a reanalizat datele furnizate de sonde. Un audit independent al rezultatelor a condus la o nouă estimare a rezervelor, de 345 de miliarde de picioare cubice, dintre care 247 de miliarde în blocul Ana şi 98 în Doina, se arată într-o ştire apărută pe site-ul Offshore. Cele 345 de miliarde de picioare cubice, existente doar în cele două blocuri, reprezintă 9,7 miliarde de metri cubi, cantitate echivalentă cu necesarul de import al României pe mai bine de un an şi jumătate. Estimarea este mult mai mare decât cea prezentată de Sterling acum un an-6 miliarde de metri cubi.
Melrose se aşteaptă ca, până la sfârşitul acestui an, să primească din partea autorităţilor române acordul pentru demararea investiţiilor în cele două blocuri. Investiţia se ridică la 400 de milioane de dolari. Compania britanică se aşteaptă să înceapă extracţia gazului în ultima parte a anului 2010, cu un nivel de 110 milioane de picioare cubice ), adică 3,1 milioane de metri cubi pe zi.
Dezvoltarea celor două blocuri presupune amplasarea a cel puţin două platforme, conectate la o instalaţie de prelucrare pe uscat printr-o conductă de 110 kilometri lungime.

Concesiuni vandute

Controversata firma Sterling Resources vrea sa-si vanda concesiunile de la Marea Neagra, a declarat recent, intr-o emisiune la The Money Channel, Cristian Petrescu, membru in Comisia de industrii din Camera Deputatilor, informatia fiind confirmata si de seful Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale (ANRM), Alexandru Patruti, relateaza mass-media de la Bucuresti. Acordul de concesiune pentru explorare, dezvoltare si exploatare petroliera in perimetrele XIII Pelican si XV Midia, intre ANRM si Sterling Resources Ltd., are o durata de 30 ani contractuali calculati de la data intrarii in vigoare a ESPA (n.r. adica a Contractului de Explorare si Impartire a Productiei incheiat intre Rompetrol SA si Enterprise Oil Exploration Limited si Canadianoxy (Romania) Ltd., la 6 august 1992), cu dreptul de prelungire cu o perioada aditionala de pana la 15 ani, conform prevederilor art. 27 alin. (2) din Legea Petrolului, potrivit actului aditional.
Sterling Resources Ltd. este o companie canadiana cu sediul la Calgary, Provincia Alberta. Resources Ltd. este listat la bursa din Toronto TSX Venture Exchange, actiunile sale tranzactionandu-se sub simbolul “SLG”. Sterling Resources Ltd. desfasoara operatiuni petroliere in Marea Britanie (atat in Marea Nordului cat si pe uscat), in Franta si in Romania (atat pe uscat – Perimetrul Sud Craiova, cat si in Marea Neagra – Perimetrele Pelican si Midia).

Negocieri cu repetitie

Compania Sterling Resources nu este la prima incercare de vanzare a concesiunilor, E.ON Romania purtand anterior negocieri pentru a achizitiona gaze posibil extrase de aceasta companie din platforma continentala din Marea Neagra. “Purtam de cateva luni discutii cu cei de la Sterling Resources, pentru a achizitiona gaze pe care ei le-ar putea extrage din platforma continentala. Nu este probabil ca noi sa participam la licitatiile de concesiune pentru acele perimetre”, a precizat, citat de mass-media de la Bucuresti, directorul general al E.ON Romania, Frank Hajdinjak.
Reamintim ca pe platoul continental romanesc al Marii Negre sunt in productie cinci zacaminte (Lebada Est, Lebada Vest, Sinoe, Pescarus si Delta) de titei si gaze asociate, concesionate companiei Petrom. De asemenea, doua zacaminte de gaze libere descoperite de Sterling Resources, Doina si Ana, sunt in curs de evaluare urmand sa se faca lucrarile de dezvoltare. Grupul E.ON activeaza in sectorul electricitatii si al gazelor naturale, este prezent in 30 de tari, are un volum anual de vanzari de aproape 69 miliarde euro si are aproximativ 88.000 angajati.

Concesiune controversata

Sterling a primit dreptul de concesiune exlcusivă a perimetrelor Pelican şi Midia din Marea Neagră la sfârşitul anului 2008, printr-o decizie adoptată pe ultima sută de metri a guvernului Tăriceanu. Actul, care a fost urmat de un imens scandal presupunea modificarea acordului iniţial de împărţire a producţiei, prin care statul primea cotă-parte din ţiţeiul şi gazele extrase, într-o concesiune, din care statul primeşte doar redevenţe. O valoare exactă a rezervelor din cele două perimetre, care se întind pe mai mult de 4.000 de kilometri pătraţi, nu există. Toamna trecută, autorităţile române au estimat un volum de 50 de miliarde de metri cubi de gaze(importurile totale ale României pe opt ani) şi 278 de milioane de tone de ţiţei.
Anterior, preşedintele Agenţiei Naţionale a Resurselor Minerale (ANRM), Gelu Mărăcineanu, a declarat ca “in cele două perimetre petroliere au fost identificate 11 structuri gazeifere şi petrolifere. Pentru două dintre acestea, Doina şi Doina Sister, au fost săpate sonde de explorare geologică. Celelalte nouă structuri au fost explorate doar prin prospecţiune seismică. Cu o probabilitate de 50%, acestea prezintă resurse potenţiale de aproximativ 50 de miliarde de metri cubi de gaze naturale şi 278 de milioane de tone de ţiţei”, a mai declarat, citat de The Money Channel, preşedintele ANRM, Gelu Mărăcineanu.
Referitor la disputa dintre compania Sterling Resources şi autorităţi, Mărăcineanu a spus că în paralel cu ancheta parlamentară şi cu cea a Corpului de Control al Premierului, ANRM desfăşoară propria anchetă în acest caz. “Sunt o serie de elemente pe care ANRM le-a transmis companiei Sterling. Nu am încercat niciodată să surprindem Sterling cu ceva, ci am încercat să cooperăm. Am solicitat să ni se pună la dispoziţie autorizaţiile de construcţie şi de mediu. Astfel, a reieşit faptul că Sterling nu a deţinut autorizaţie de construcţie şi de mediu pentru platforma din Marea Neagră, care este o platformă de explorare şi evaluare a producţiei, nu de prospecţiuni, deci era nevoie de autorizaţii. Inspecţia de Stat pentru Construcţii a confirmat: Sterling trebuia să aibă autorizaţie de construcţii. Conform legii petrolului, rezilierea contractului ar putea fi întemeiata pe nerespectarea autorizatiilor de de constructie si mediu.”

Decizie istorica

Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) de la Haga a tranşat în luna februarie 2009 disputa româno-ucraineană legată de delimitarea platoului continental din jurul Insulei Şerpilor, acordând României aproape 80% din zona disputată. România a obţinut astfel jurisdicţia suverană şi drepturile suverane, mai ales de exploatare, pentru o suprafaţă de platou continental şi zonă economică exclusivă de 9.700 de kilometri păraţi.
Corpul de control al Guvernului a început, pe 9 februarie, verificările cu privire la contractul încheiat între Sterling Resources şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM). Premierul Emil Boc declarase anterior că va fi analizată sub aspect legal modalitatea prin care contractul de explorare încheiat între Sterling Resources şi ANRM a fost transformat în acord petrolier şi de concesiune.
Premierul Boc a declarat în data de 5 februarie că, potrivit actului adiţional încheiat cu Sterling Resources, compania a avut înainte de decizia CIJ drept de explorare în Marea Neagră, iar după decizia Curţii contractul prevede şi dreptul de exploatare a resurselor. Primul-ministru, care a anunţat că a fost desecretizată anexa la contractul în cauză, a anunţat şi că a fost sesizat Corpul de control al Guvernlui.
Durata acordului petrolier pentru perimetrele XIII Pelican şi XV Midia este de 30 de ani, calculaţi de la data intrării în vigoare a Contractului de explorare şi împărţire a producţiei, cu drept de prelungire pentru o perioadă de până la 15 ani. Contractul de explorare şi împărţire a producţiei pentru perimetrele XIII Pelican şi XV Midia a fost încheiat de Rompetrol S.A. la data de 6 august 1992, cu firmele Enterprise Oil şi Canadianoxi Ltd. şi aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.570/1992, înainte de intrarea în vigoare a Legii petrolului 134/1995, prin care s-a statuat că tipul de contract petrolier practicat în Romania este acordul petrolier de concesiune. În prezent, ANRM caută soluţii pentru a reveni la forma iniţială a contractului din 1992, prin care statul român primea 45% din cantitatea de gaze extrasă din platoul continental.

Liderul abhaz, Serghei Bagaps, respinge acuzatiile NATO

Republica Abhazia nu intentioneaza  sa asculte de opiniile reprezentantilor NATO in ce priveste relatiile sale strategice cu Federatia Rusa, a declarat Serghei Bagaps, „presedintele” Abhaziei, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. „Exista o tara prietenoasa noua (Rusia), de care noi ne-am legat soarta si vom face tot posibilul ca relatiile dintre noi sa se dezvolte in continuare”  a declarat liderul abhaz. Comentand pe marginea declaratiilor reprezentantilor NATO despre nelegitimitatea acordului dintre Rusia si Abhazia privind infiintarea unei baze militare, Bagaps a declarat: „De ce deschiderea de baze militare ale SUA in Romania este legitima, in Bulgaria la fel, numai Rusia nu are voie sa faca nimic”. Conform lui, anume Abhazia a venit cu initiativa de a amplasa pe teritoriul sau a unei baze militare rusesti. Abhazia si in continuare va dezvolta relatii cu acele state, cu care considera necesare, a spus Bagaps.
Reamintim ca in februarie 2010 Rusia si Abhazia au semnat un sir de acorduri, printre care si despre amplasarea unei baze militare rusesti pe teritoriul Abhaziei. Conform acestui acord, 3800 de militari rusi vor fi amplasati la baza militara din Gudauta, pe o perioada de 49 de ani.

Capitalul rus va dezvolta infrastructura abhaza

Comisia interguvernamentala pentru cooperare economica si sociala Federatia Rusa – Republica Abhazia a aprobat, saptamana trecuta, primul plan de dezvoltare strategica a republicii caucaziene, plan a carui aplicare necesita deblocarea de la bugetul federal rus, pana in 2012, a 10,8 miliarde ruble (n.r.-273 milioane euro), relateaza surse diplomatice ruse, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Ministrul dezvoltarii regionale, Victor Basarghin, a vorbit despre “o noua pagina in relatiile Rusiei cu Republica Abhazia”, adaugand ca, in urmatorii trei ani, Moscova va debloca fondurile prevazute pentru construirea de drumuri, infrastructura energetica si comunala si pentru promovarea turismului in regiunea din Caucaz. De asemenea, Rusia va acorda sprijin in echiparea a doua noi centre medicale in Abhazia, in dezvoltarea industriei, agriculturii, invatamantului si culturii. Responsabilul rus a mai precizat ca urmatoarea reuniune a comisiei interguvernamentale va avea loc in septembrie 2010, in Abhazia.

Baze permanente

Reamintim ca anterior  Federatia Rusa si Republica Abhazia au semnat un acord care permite Moscovei mentinerea unei baze militare terestre pe teritoriul regiunii separatiste, care si-a declarat in mod unilateral independenta in urma unui sangeros razboi civil. Baza militara terestra se va afla in apropierea portulului Gudauta, la mica departare de capitala Suhumi, gazduind in prezent 1700 de militari rusi, intr-o baza militara navala rusa. Acordul va fi valabil timp de 49 de ani, dupa care va fi prelungit automat, Moscova urmand sa plateasca o chirie anuala de cateva milioane de euro.
Surse militare ruse, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, au declarat ca noul acord va permite Rusiei sa modernizeze si sa extinda infrastructura bazei, care este deja folosita de corpul expeditionar rus desfasurat in regiune. Totodata, noul tratat militar vor permite regimurilor de la Moscova si Sukhumi sa infiinteze unitati militare mixte ruso-abhaze, inclusiv de graniceri, forte speciale, batalioane de mentinere a pacii si detasamente maritime, partea rusa alocand deja, in bugetul pentru 2010, sumele necesare.

Diplomatie militara

Parafarea acordului a fost salutata de catre presedintele rus Medvedev, care a declarat ca documentele semnate vor duce la dezvoltarea cooperarii cu Abhazia si corespund „obligatiilor internationale” ale Rusiei. „Lucrul cel mai important este ca intelegerea permite dezvoltarea pasnica a Abhaziei ca stat independent” a adaugat Medvedev. La randul sau, liderul regimului abhaz, Serghei Bagapsh, a multumit Federatiei Ruse in numele compatriotilor sai si a subliniat ca la Kremlin se afla printre prieteni, reprezentand un stat recunoscut in fata unor oameni care inteleg perfect situatia tarii sale. Totodata, inaintea ceremoniei, adjunctul ministrului abhaz al apararii, Garri Kupalba, seful serviciilor militare de informatii abhaze, a declarat ca atunci cand baza va lucra la capacitate maxima, aceasta va adaposti peste 3000 de militari rusi, inclusiv unitati ale Serviciului Federal rus de Securitate (FSB), detasamente ale fortelor speciale, precum si echipajele care vor deservi escadra navala rusa desfasurata in Abhazia.

Comisarul european pentru Energie, Gunther Oetttinger, noul cruciat impotriva Nabucco

Gazoductul Nabucco ar putea reduce incepand din 2018 dependenta energetica a UE fata de Rusia, dar este mai degraba “o mareata viziune de viitor” decat o prioritate imediata pentru Comisia Europeana, a declarat comisarul european pentru energie Günther Oettinger intr-un interviu pentru mass-media internationala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. “Nabucco ar trebui sa primeasca unda verde definitiva inainte de sfarsitul anului 2010 (…), dar nu va reglementa problema energetica a Europei decat dupa cativa ani”, a adaugat comisarul pentru energie Günther Oettinger. “Este o viziune mareata. Dar este si o provocare enorma, pentru ca trebuie sa-i puna de acord pe toti cei 15 sau 20 de parteneri ai proiectului”, a mai precizat oficialul european.

Conferinta internationala

Reamintim ca Uniunea Europeana a deblocat recent 200 de milioane de euro pentru acest proiect al carui deviz initial este estimat la 8 miliarde de euro.
Comisarul european conteaza pe o conferinta internationala, programata pentru luna iulie 2010 la Ankara, pentru a fi rezolvate ultimele neintelegeri. Conferinta va reuni tarile furnizoare, tarile de tranzit, bancile si companiile implicate in construirea gazoductului, OMV din Austria, RWE din Germania, MOL din Ungaria, Transgaz din Romania, Bulgargaz din Bulgaria si BOTAS din Turcia. “Raman de depasit numeroase probleme, dar sansele de reusita sunt in prezent de peste 60%”, estimeaza Günther Oettinger.
Deocamdata, Comisia se concentreaza asupra altor proiecte de gazoducte, toate depinzand de Rusia. Prioritar este gazoductul baltic Nord Stream, care ar urma sa fie terminat in doi ani, potrivit lui Günther Oettinger. Cel de-al doilea este reconditionarea gazoductului central care, din timpul perioadei sovietice, leaga Rusia de Austria, prin Ucraina. Lucrararile ar trebui sa se incheie in 2013. Urmeaza apoi South Stream, proiect caruia “Europa nu are niciun motiv sa se impotriveasca”, dupa cum spune comisarul german.

Divizia South Stream

Reamintim ca Nord Stream si South Stream sunt promovate de monopolul rus Gazprom. La aceste proiecte s-au asociat si mai mari companii europene in domeniu, precum EDF (Franta), GDF-Suez, E.ON din Germania sau ENI din Italia, pe fondul intensificarii presiunilor politice pentru includerea unui numar de state europene in proiectele de anvergura ale Gazprom.
Gigantul energetic rus Gazprom a infiintat recent un departament pentru coordonarea activitatilor de realizare a proiectului ruso-italian South Stream, potrivit unui comunicat al companiei, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. “In responsabilitatea departamentului intra coordonarea activitatilor de proiectare si construire a gazoductului South Stream (…), realizarea sectorului maritim al proiectului, modernizarea infrastructurii de transportare a gazului, precum si infiintarea de infrastructuri in statele participante la proiectul South Stream”, precizeaza comunicatul.

Declaratii confuze

Conform declaratiei Comisarului european pentru Energie Günther Oettinger, darea in exploatarea a gazoductului Nabucco va avea loc cel mai devreme in 2018, cu 4 ani mai tarziu decat era planificat. Potrivit lui, posibilitatea ca hotararea privind constructia gazoductului sa fie aprobata este de aproximativ 65 %. Acest gazoduct care va furniza gaze din Asia Centrala in Europa şi va asigura independenta fata de gazul rusesc, ramane un proiect „de prestigiu” al UE, a remarcat  Oettinger. Totodata, conform agentiei internationale Reuters, conducerea consortiului international pentru constructia Nabucco a declarat ca nu au fost adoptate nicio hotarare privind amanarea sau anularea proiectului. Toate autorizatiile de constructie au fost primite şi constructia va incepe in 2011, iar in 2014 vor incepe livrarile de gaze, care initial vor fi de 8-10 miliarde mc,  şi treptat vor creşte pana la 31 miliarde mc. Singura necunoscuta ramane aceea ca nu se ştie cine va livra gazele. In calitate de potentiale surse de gaze sunt Azerbaidjan, Turkmenia şi Iran, dar nu afost semnat nici un document in acest sens cu nici una din aceste tari. Doar Azerbaidjanul şi-a dat acordul de principiu la inceputul acestui an.

Comisar anti-Nabucco

Agentia de presa KARADENIZ PRESS a relatat anterior ca germanul Gunther Oettinger, comisar al Energiei, intentioneaza sa nu acorde o prioritate sporita proiectului Nabucco, care pana in prezent era unul dintre principalele obiective ale politicii energetice a Uniunii Europene. Viitoare intentii ale lui Oettnger au venit in urma unor intrebari adresate la audierile din Parlamentului European de catre eurodeputatul roman Adina Valean. Candidatul, in acel moment, pentru portofoliul european al Energiei a raspuns ca Nabucco este un proiect foarte costisitor, care are sens numai daca se poate asigura transportul rezurselor energetice pe termen lung. “Nabucco este un proiect foarte costisitor si va avea sens numai daca vom putea asigura pe termen lung securitatea transportului pentru intregul volum energetic avut in vedere”, a Gunther Oettinger. In acest sens, el a atras atentia ca exista probleme privind posibilele tari furnizoare de gaz care inca nu au parcurs toate etapele democratizarii si in care nu sunt indeplinite toate criteriile de securitate. “O sa ma concentrez, alaturi de colegii mei, ca tratatele semnate pentru Nabucco cu aceste state furnizoare sa fie ferme si foarte sigure”, a declarat spus comisarul propus de Germania. El a atras atentia ca Azerbaidjanul este o tara de incredere, care doreste sa isi dezvolte relatii stranse cu ea si cu care se pot dezvolta proiecte sigure. Europarlamentarul roman Adelina Valean nu a parut multumita de raspunsul lui Oettinger. “Pentru a fi viabil Nabucco trebuie sa fie reconfigurat pe alte rute, dar aceasta este doar opinia mea si poate o veti lua in considerare in timpul mandatului dumneavoastra”, a comentat Valean.

Triunghi energetic amoros

Pentru ca avea dreptul si la o intrebare suplimentara, Valean l-a chestionat pe comisarul german despre “triunghiul amoros dintre Rusia, Ucraina si UE, construit pe tema gazelor”. Oettinger, care a fost amuzat de intrebare sau de modul in care a fost ea formulata, a raspuns ca, intr-adevar, acest “triunghi amoros” este unul periculos, dar ca UE a reusit sa fructifice pozitiv participarea sa la aceasta formula si ca, prin contacte apropiate cu Kievul si Moscova, a reusit sa depaseasca perioadele dificile si de criza. “Criza gazelor de anul trecut a fost un fel de test pentru intregul sistem energetic european si cred ca toti cei implicati au invatat multe din acest episod. Ca umare a acestei crize s-au luat masuri foarte curajoase”, a spus germanul, completand ca in UE ar trebui sa existe tratate de solidaritate care se intre in vigoare pe timp de criza.

Independenta spre ratare

Proiectul Nabucco prevede construirea unui gazoduct care sa transporte anual pana la 31 de miliarde de metri cubi de gaz provenind din Asia Centrala in special spre Uniunea Europeana, ca alternativa la importul din Rusia. Nabucco, proiect lansat in 2002, ar urma sa intre in functiune in 2014, iar costul sau este estimat la 7,9 miliarde de euro, insa specialistii sunt de parere ca banii vor fi greu de gasit, din cauza crizei financiare globale. Nabucco este contracarat si de eforturile Federatiei Ruse de a construi, la randul ei, South Stream, gazoduct proiectat sa lege Rusia de Europa pe sub Marea Neagra, ocolind Ucraina. Potrivit planurilor initiale ale consortiului Nabucco, gazoductul ar urma sa aiba ca tari furnizoare, intr-o prima faza, Azerbaidjanul, Turkmenistanul si Kazahstanul, iar mai tarziu sa fie luate in considerare si Iranul sau Irakul, pentru a atinge capacitatea de 31 de miliarde de metri cubi. Din consortiul Nabucco fac parte, cu cate o parte egala de 16,67%, OMV (Austria), MOL (Ungaria), Bulgargaz (Bulgaria), Transgaz (Romania), Botas (Turcia) si RWE (Germania). Azerbaidjanul, Georgia, Turcia si Egiptul au semnat in luna mai un acord privind grabirea constructiei de conducte din zona, inclusiv Nabucco, iar UE este dispusa sa aloce acestui proiect cateva milioane de euro. La 13 iulie 2009, cele cinci state de tranzit din consortiu – Romania, Turcia, Bulgaria, Ungaria si Austria – au semnat la Ankara un acord interguvernamental pentru construirea gazoductului.
Scopul proiectului, mentionat in Tratatul Cartei Energiei al Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene in 26 iunie 2003, era diversificarea surselor de aprovizionare cu energie ale UE, prin construirea unui gazoduct care ar fi urmat sa porneasca de la Marea Caspica, ocolind Rusia, si care urma sa transporte gaze naturale din Azerbaidjan si alte state din Asia Centrala inspre tarile din vestul Europei.

Nabucco, sub semnul intrebarii

Inaugurarea, in luna decembrie 2009, a gazoductului chinez din Asia Centrala, pune sub semnul intrebarii strategia Nabucco a statele europene. Conform unor surse diplomatice, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, consortiul Nabucco si Turkemnistanul ar putea semna, in aprilie 2010, un contract privind livrarea, anuala, a zece miliarde de metri cubi de gaze naturale de catre statul din Asia Centrala pentru aprovizionarea conductei. Acesta ar fi primul contract de aprovizionare a Nabucco, proiect international la care participa si Romania.
Dezvaluirile oficialului Nabucco vin la scurt timp dupa ce un al doilea gazoduct dintre Iran si Turkmenistan a fost inaugurat recent de catre presedintele iranian, Mahmoud Ahmadinejad, si omologul sau turkmen, Gurbanguly Berdimuhamedov, dubland exporturile de gaze turkmene catre Iran, aproximativ 20 de miliarde de metri cubi pe an. Conform surselor oficiale locale, acest acord va afecta posibilele livrari de gaz turkmen catre gazoductul Nabucco, sustinut de UE si SUA, menit sa reduca dependenta Europei de livrarile de gaz rusesc.
Potrivit surselor citate, livrarile din Turkmenistan catre Nabucco ar trebui sa traverseze Marea Caspica, situatie care ar putea intampina piedici politice, intrucat tarile riverane, Rusia, Kazahstan, Turkmenistan, Iran si Azerbaidjan nu au convenit, inca, asupra delimitarii zonelor maritime. “Este un pas semnificativ. Exista, insa, dificultati destul de importante”, a spus analistul Centrului pentru Studii Energetice Globale Julian Lee, cu privire la necesitatea de a transporta gazele din Turkmenistan in Azerbaidjan inainte de livrarea acestora catre Europa.

Mitul „Nabucco” contestat

Viabilitatea proiectului este pusa la indoiala de noi calcule care arata ca dependenta de gazul rusesc scade constant in Europa, de la 75% (in 1990) pana la 41% (in prezent), in timp ce livrarile din Norvegia si din regiunea Africii de Nord – in special din Algeria – au sporit considerabil, relateaza mass-media de la Bucuresti. Mitul eliberarii Europei de sub dependenta energetica de Rusia, care s-ar infaptui prin realizarea proiectului Nabucco, este contestat de noi calcule efectuate de un profesor de la Universitatea Libera din Berlin. In opinia profesorului Roland Götz, citat de cotidianul austriac Wirtschaftsblatt, preluat de mass-media de la Bucuresti, la capacitate maxima de exploatare, gazoductul nu va aduce in UE decat 6% din necesarul de gaz natural.
Desi cele cinci tari au semnat un acord preliminar pentru demararea proiectului (n.r.- la Ankara, in iulie 2009), expertul se indoieste de viabilitatea economica a proiectului, ridicand intrebarea daca in aceste conditii, merita ca statele participante la proiect, Austria, Bulgaria, Ungaria, Romania si Turcia, sa investeasca un total de 7,9 miliarde euro in proiect. In opinia lui, necesarul de gaze al statelor UE ar fi de 500 milioane metri cubi (mc) pe an, dar nu se stie daca aceasta cantitate nu va scadea, odata ce statele membre trebuie sa-si indeplineasca “obiectivele climatice” asumate, de a reduce consumul de combustibili fosili. Momentan, europenii importa 135 miliarde mc din Rusia, dar Nabucco nu ar putea aduce decat 23% din aceasta cantitate. Din cele 31 de miliarde, Turcia ar urma sa primeasca o cota importanta, iar referitor la aceasta Roland Götz, sustine ca este greu de crezut ca Turcia se va multumi doar cu statutul de tara de tranzit si considera ca este foarte probabil ca Ankara sa doreasca sa devina un centru energetic.
In plus, dependenta de gazul rusesc a Europei a scazut constant, de la 75% (in 1990) pana la 41% (in prezent), arata politologul Gerhard Mangott. El este de parere ca actuala recesiune a redus mult consumul de gaz din UE. Contractele cu Rusia includ clauza “take or pay” (cand cumparatorul tot plateste o parte din pret, chiar si cand refuza marfa), astfel ca europenii au preferat sa primeasca gazul si sa-l depoziteze.

In aceeasi zi cu anuntul facut simultan de Casa Alba si Kremlin privind semnarea acordului de dezarmare nucleara START-2, Pentagonul a anuntat vineri ca va dezvolta capacitatile militare ale Georgiei si statelor baltice, care se invecineaza cu Rusia, pentru a le ajuta sa se pregateasca pentru operatiuni alaturi de trupele americane in Afganistan, informeaza Reuters. In notificarile trimise Congresului, Pentagonul a precizat ca programele pentru Georgia, Letonia, Lituania, Estonia, Croatia si Ungaria au fost concepute cu scopul de a dezvolta capacitatile militare ale acestor tari “pentru a desfasura operatiuni de stabilitate impreuna cu fortele americane din Afganistan”, potrivit purtatorului de cuvant al Pentagonului, Bryan Whitman.

Seful NATO vrea Rusia partener la scut

Rusia ar trebui sa ajute NATO de a crea un “acoperis de securitate” care ar proteja atat Alianta, cat si Moscova impotriva rachetelor unor state precum Iranul, a declarat vineri secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, citat de agentiile internationale. Participarea Rusiei la scutul antiracheta al SUA ar ajuta la revitalizarea relatiilor Moscovei cu Alianta Nord-Atlantica, formata din 27 de membri, a mai adaugat oficialul NATO. Ca  argument, Rasmussen a dat ca exemplu amenintarea tot mai mare reprezentata de rachetele cu raza medie de actiune ale Iranului, despre care a spus ca pot atinge deja mai multe tari membre ale NATO – Turcia, Grecia, Romania, Bulgaria – si Rusia.  “Un singur acoperis de securitate ar fi un simbol extrem de puternic, acela ca Rusia face parte complet din familia euro-atlantica, impartind beneficiile si costurile nu din exterior, ci din interior”, se arata in remarcile lui Rasmussen pregatite pentru o conferinta privind securitarea care va avea loc sambata la Bruxelles. Semnalul dat de Rasmussen vine in contextul in care Obama si Medvedev au anuntat ajungerea la un acord in privinta START-2 si se pare ca aceasta este unul dintre compromisurile la care au ajuns SUA si Rusia.

Kremlinul arunca OTSC in lupta pentru dominatia globala

Organizatia Natiunilor Unite si Organizatia Tratatului de Securitate Colectiva (OTSC), format din foste republici sovietice, este gata sa desfasoare, la solicitarea Organizatiei Natiunilor Unite (ONU), trupe de mentinere a pacii in diferite regiuni de conflict, relateaza mass-media rusa, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Conform sursei citate, o declaratie de cooperare intre Organizatia Natiunilor Unite si OTSC, considerata bratul inarmat al CSI, a fost semnata saptamana trecuta la Moscova, de secretarii generali ai celor doua organizatii internationale, Ban Ki-moon si Nikolai Bordiuja. “Documnentul pune o baza solida cooperarii extinse intree ONU si OTSC, cu respectarea Cartei Natiunilor Unite, indeosebi a Capitolului 8, a subliniat ministrul rus de externe Serghei Lavrov. Rusia, ca stat membru al ONU si OTSC, spera in continuarea cooperarii cu ONU, mai ales in lupta impotriva traficului de droguri din Afganistan, a subliniat seful diplomatiei ruse. Reamintim ca fostul presedinte rus, actualul premier Vladimir Putin, a propus anterior infiintarea, de catre statele OTSC, a unor forte comune de casti albastre, capabile sa activeze in interiorul si exteriorul Comunitatii Statelor Independente.

OTSC vs. NATO

Conform unui interviu acordat mass-media rusa de Nikolai Bordiuja, secretarul general al OTSC, acordul se mai refera si la cooperarea in lupta impootriva migratiei ilegale si crimei organizate si permite OTSC sa trimita trupe de mentinere a pacii in afara spatiului OTSC, la cererea ONU, “de exemplu in Africa. Desigur, aceasta se va face cu acordul Consiliului de Securitate al OTSC”. Bordiuja a mai detaliat si urmatoarea etapa a cooperarii cu ONU, un acord de cooperare intre secretariatele generale ale organizatiilor, aprobat deja de ministrii de externe ai statelor OTSC. “NATO are un tratat similar cu ONU, dar Alianta Nord-Atlantica a facut doi ani de eforturi pentru a ajunge la acest document”, a spus oficialul OTSC. Reamintim ca Organizatia Tratatului de Securitate Colectiva, infiintata in 2002, include Federatia Rusa, Armenia, Belarus, Kazahstan, Kirgizstan, Tadjikistan si Uzbekistan. Totodata, autoritatile de la Moscova sprijina aderarea la OTSC a Republicii Abhazia si Republicii Osetia de Sud, regiuni separatiste din Georgia, carora Federatia Rusa le-a recunoscut independenta in august 2008, in urma unui scurt conflict militar cu Tbilisi.

Fostul lider PCRM, Marian Lupu, actual lider PDM, continua demonizarea politicii Bucurestiului

Amplasarea elementelor sistemului anti-racheta american in Romania reprezinta un pericol direct pentru Republica Moldova, au declarat la unison politicienii de la Chisinau, participanti la seminarul „Politica externa a Moldovei in contextul securitatii est-europene: noi riscuri si perspective”, organizat ieri, 18 martie 2010 de catre Fondul umanitar rus “Priznanie”. „SUA, Romania si alte tari din Occident considera amplasarea sistemului anti-racheta in Europa de Est o chezasie a stabilitatii lor politice in regiune, dar, din motivul ca acest fapt provoaca nemultumirea Rusiei, este nevoie de a sustine un dialog constructiv si prin intermediul lui de a reglementa situatia creata. In afara de aceasta, Moldova de asemenea trebuie sa pretinda la participarea la aceste dezbateri” a declarat liderul Partidului Democrat din Moldova Marian Lupu, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS.
La randul sau, liderul Partidului Social-Democrat din Republica Moldova, Dumitru Braghis a declarat ca „la adoptarea deciziilor de acest gen Romania trebuia sa informeze din timp statele vecine”.

Bucurestiul certat

Participantii la seminar, inclusiv oficiali ai regimului separatist de la Tiraspol, considera drept negative consecintele pentru securitatea est-europeana ale amplasarii sistemului anti-racheta in România. Printre alte subiecte dezbatute de participanti s-au numarat si “Amplasarea sistemului anti-racheta in România – noi provocari sau noi posibilitati pentru securitatea Moldovei?”, “Sistemul anti-racheta ca factor de “paternalism” in relatiile cu vecinii”, “Noua paradigma in relatiile moldo-române: pragmatism sau pasionarism, cooperare aprofundata  sau integrare “atenuata?”; “Exista pericolul acapararii Moldovei?”, “RM si NATO – probleme si provocari”, precum si “Perspectivele solutionarii conflictului transnistrean in contextul modificarii geopoliticii in regiunea riverana la Marea Neagra”.

Sprijin rusesc

„Tragedia Moldovei consta in faptul ca problemele geopolitice de proportii mondiale au afectat aceasta tara mica in modul cel mai direct. SUA prin negocieri politice au convins URSS sa limiteze crearea si amplasarea sistemului anti-racheta inca in anii 50 ai secolului trecut, doar pe atunci Uniunea Sovietica devansa considerabil americani in acest domeniu” a declarat seful adjunct al Agentiei Federale a Rusiei pentru CSI, Evghenii Kojohin, citat de mass-media de la Chisinau. In opinia lui, „acum pe aceeasi cale SUA incearca „sa imblinzeasca” definitiv nu numai Rusia, dar si China, pentru ca, neavind pericol extern real, sa continue sa amplaseze sistemul anti-racheta acolo, unde considera necesar, ajungind in acest mod la un nivel absolut nou in geopolitica”.
Kojohin a mai adaugat ca „relatiile internationale in regiune isi pot schimba cardinal coloratura din cauza consecintelor alegerilor din Ucraina, unde actuala putere dispune de cadre bune si este orientata spre un dialog mai constructiv cu vecinii”.

Sperietoarea romaneasca

„Alipirea” Moldovei de catre alt stat are probabilitatea sa se produca cu conditia pasivitatii social-politice si economice a oficialitatilor de la Chisinau, a declarat liderul Partidului Social-Democrat (n.r.- de orientare prorusa), Dumitru Braghis. El a adaugat ca in caz de mentinere a instabilitatii politico-economice in republica, majoritatea populatiei din dreapta Nistrului se poate pronunta pentru aderarea Moldovei la alt stat, ceea ce in definitiv va duce la pierderea identitatii social-etnice a locuitorilor republicii si scindarea definitiva a statului. Acuzatiile liderului PSD s-au indreptat catre Romania, politicianul moldovean acuzand o parte a partidelor din AIE de actiuni impotriva statalitatii Republicii Moldova. Braghis mai considera ca „dupa exemplul unirii RFG si RDG, cand Germania de Est vroia dupa zidul de la Berlin, vazind nivelul inalt al bunastarii confratilor din Vest, la fel si transnistrenii, cu toate actiunile politicienilor de pe ambele maluri ale Nistrului, se vor pronunta pentru unirea cu Moldova”.

Gazoductul Nord Stream, finantat pe jumatate

Premierul rus Vladimir Putin a confirmat ca gazoductul Nord Stream, care va lega Federatia Rusa de Germania, traversand Marea Baltica, urmeaza sa fie operational din 2011, relateaza mass-media rusa, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. „Lucrarile vor incepe in aprilie. La sfarsitul lui 2011, gazoductul va fi gata”, a afirmat premierul rus in cadrul unei recente intalniri cu omologul sau suedez Fredrik Reinfeldt, aflat intr-o vizita oficiala la Moscova. Anterior, Suedia si Finlanda, sustinute de organizatiile ecologiste internationale, si-au exprimat ingrijorarea fata de posibilele amenintari ecologice pe care le implica construirea gazoductului. Ulterior, toate statele pe teritoriul carora va trece conducta si-au dat acordul pentru realizarea lucrarilor necesare.

Finantare internationala

Concernul Nord Stream a aprobat finantarea de 3,9 miliarde de euro pentru demararea lucrarilor de constructie la gazoductul pe sub Marea Baltica, relateaza mass-media internationala, preluata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Conform surselor oficiale citate, banii vor veni de la 26 de banci, cu garantii pentru 80% din credit de la agentii din Italia si Germania. Directorul financiar al concernului Nord Stream, Paul Corcoran, a declarat ca acum exista toate conditiile pentru demararea lucrarilor luna viitoare.
Gazoductul Nord Stream, in lungime de 1200 kilometri si cu o capacitate proiectata de pana la 55 miliarde de metri cubi de gaze pe an, va face legatura pe sub Marea Baltica intre portul rus Viborg si portul german Greifswald, trecand prin apele teritoriale ale Danemarcei, Suediei, Germaniei, Finlandei si Rusiei. Una din principalele mize politice este ocolirea de catre gazul rusesc a Ucrainei, tara de tranzit cu care au aparut in 2006 si 2009 conflicte dure, soldate cu oprirea temporara a tranzitului de gaze catre consumatorii europeni.
Finantarea obtinuta pana in acest moment reprezinta 70% din costurile primei faze a proiectului, care trebuie realizata pana la sfarsitul lui 2010 si sa faca gazoductul functional la jumatate din capacitate. Restul costurilor (aproximativ 800 milioane euro) urmeaza a fi asigurati de actionarii Nord Stream – Gazprom, BASF/Winterhshall, E.ON Ruhrgas (Germania) si Gasunie (Olanda). Concernul ruso-german Nord Stream spera sa obtina pana la sfarsitul lui 2010 finantarea pentru a doua faza a proiectului, mai adauga mass-media internationala.
Gazoductul baltic este considerat concurent direct al omologului sau Nabucco, proiect european la care este asociată şi România, şi care ar urma să permită transportarea din 2014 a aproximativ 30 de miliarde metri cubi de gaz pe an, ocolind Federatia Rusa, Ucraina si Belarus. Conform proiectului, printre potentialii furnizori ae afla Azerbaidjan, Turkmenistan, Uzbekistan, precum si Republica Islamica Iran.

Refuz rus

Reamintim ca recent, seful diplomatiei ruse, Serghei Lavrov, a declarat ca Rusia nu este interesata de participarea la constructia gazoductului Nabucco. “Nabucco nu prezinta pentru noi niciun interes si cei care care sunt implicati direct in respectivul proiect ar trebui sa-si calculeze posibilitatile”, a adaugat Lavrov, citat de RIA Novosti. Declaratia oficialului rus vine pe fondul unor opinii formulate de politiceni din Occident care au invocat recent posibilitatea aderarii Rusiei la acest proiect si a combinarii unei parti a traseului conductei Nabucco cu South Stream, un proiect de gazoduct initiat de Gazprom si Eni care vizeaza transportarea de gaze din Rusia spre Europa prin Marea Neagra, ocolind Ucraina. Nabucco, un proiect al Uniunii Europene, conceput pentru a diminua dependenta de gazele rusesti, ar urma sa transporte gaze din regiunea Marii Caspice spre Europa prin Azerbaidjan, Georgia, Turcia, Bulgaria, Ungaria, Romania si Austria.

Ambasadorul azer in Romania, Eldar Hasanov, a declarat ieri, la Baku, ca Azerbaidjanul intentioneaza sa livreze Romaniei gaz natural lichefiat via Georgia iar un document care sa confiinteasca acest lucru va fi semnat pana la finele acestei luni, potrivit RIA Novosti. Ministrul azer al industriei si energiei, Natik Aliev, citat de aceeasi agentie, a precizat ca Baku a primit recent din partea Romaniei propunerea privind livrarea de gaz tranzitand teritoriul Georgiei. ”Noi am examinat posibilitatea livrarii de gaz azer in Romania prin Marea Neagra. Pentru ca aceasta sa fie cat mai optima se va face o ramificatie pe teritoriul Georgiei din conducta Caucazului de Sud (Baku-Tbilisi- Erzurum) catre unul din porturile acestei tari. Apoi trebuie construita o uzina pentru gazul lichefiat si transportarea lui in portul romanesc Constanta, unde de asemenea este prevazuta construirea de instalatii pentru gaz lichefiat”, a declarat Aliev. Oficialul azer a mai adaugat ca, deocamdata, este imposibila o estimare vizavi de costul proiectului. In prima etapa este prevazuta semnarea memorandumului privind sustinerea acestuia de catre guvernele celor trei tari, dupa care vor fi contactate mai multe companii in vederea realizarii proiectului. Potrivit agentiei azere APA, costul proiectului poate varia intre patru si sase miliarde de euro.