Agentia americana de analiza Stratfor opineaza ca interesele mari desi interesele Bucurestilor sunt mari in privinta Republicii Moldova, Romania nu este suficient de puternica pentru a tine piept Rusiei, stat care este interesat de mentinerea haosului politic de la Chisinau. Fostele state sovietice din Europa de Est ca Ucraina, Belarus sau R.Moldova sunt importante pentru Rusia din diverse motive, inclusiv pentru localizarea geografica sau relatiile economice.

Rusia lucreaza prin PCRM

Scopurile Rusiei pentru 2012 sunt sa isi imbunatateasca pozitia in R.Moldova prin consolidarea PCRM si dezvoltarea unei relatii independente cu liderii si membrii AIE. Daca Rusia nu poate ajuta comunistii sa recapete puterea, ea poate cel putin sa se asigure ca R.Moldova ramâne divizata si ca AIE ramâne incapabila sa aleaga un presedinte cu orientare prooccidentala. Moscova isi poate atinge aceste obiective prin complicarea procesului politic si impiedicarea negocierilor dintre Chisinau si Tiraspol, sustine STRATFOR. Rusia vrea, de asemenea, sa isi mentina prezenta militara si influenta politica in Transnistria si a inceput sa puna bazele unei posibile includeri a R.Moldova in Uniunea Eurasiatica. Ca si Ucraina, R.Moldova este slaba si divizata dar, spre deosebire de aceasta, ea nu are legaturi traditionale sau etnice cu Rusia, ci mai degraba cu România. Acest lucru, alaturi de dimensiunile reduse si pozitia sa strategica, reprezinta un factor principal al slabiciunii statului si al abilitatii sale de a balansa intre puterile externe. R.Moldova este divizata atât din punct de vedere teritorial, cât si politic. Guvernul moldovean nu are suveranitate teritoriala asupra Transnistriei, iar din punct de vedere politic, tara este divizata intre doua mari grupuri si anume comunistii orientati catre Rusia si AIE.

Alianta ravasita

La rândul ei, alianta este divizata intre elemente care sustin legaturi mai strânse cu România si NATO si altele mai flexibile in privinta loialitatii. in general insa, toate partidele din cadrul AIE sustin integrarea R.Moldova in Uniunea Europeana. in plus, din 2009, nicio formatiune politica nu a reusit sa obtina suficiente voturi pentru alegerea sefului statului, asa ca tara este paralizata si incapabila sa formuleze o politica externa de aproape trei ani. Aceste diviziuni inseamna ca viziunea si strategia R.Moldova nu sunt unitare. Orice lider al tarii trebuie sa depaseasca aceste diviziuni pentru a consolida tara. si alte puteri externe in afara de Rusia au interese in R.Moldova, iar printre acestea se numara in principal România. Bucurestiul nu este insa suficient de puternic pentru a provoca Rusia din punct de vedere militar, iar faptul ca R.Moldova este cea mai saraca tara din Europa si este limitata substantial de prezenta si influenta Rusiei, aderarea la UE in viitorul apropiat este improbabila. Blocajul in care se afla R.Moldova din punct de vedere politic, teritorial si geopolitic va dura pâna când o putere externa va putea rivaliza cu Rusia in regiune, ceea ce este improbabil pe teremn scurt si mediu.

Navele militare ale statelor UE, in lupta cu pirateria somaleza

Industria mondială de transport maritim a fost escrocată anul trecut de circa 6,9 miliarde de dolari de către piraţii somalezi, care au cerut plăţi mai mari de răscumpărare pentru cetăţenii străini pe care i-au răpit, se arata intr-un raport, comandat de fundaţia One Earth Future, publicat de mass-media internationala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Conform raportului, presiunea economică totală plasată asupra economiei mondiale în 2011 a fost cu 5 miliarde de dolari mai mică decât în 2010. Potrivit sursei citate, circa 80% “din toate costurile sunt suportate de industria de transport maritim, în timp ce guvernele plătesc 20% din cheltuielile asociate cu contracararea atacurilor de piraterie.”
Cu toate acestea, navele cheltuiesc încă 2,7 miliarde de dolari pe combustibil, pentru a-şi accelera călătoria prin Oceanul Indian şi Golful Aden, locurile principale unde operează piraţii, deoarece nicio navă nu a fost capturată dacă călătorea cu peste 18 noduri, a relatat agenţia non-profit cu sediul în Colorado. Încă 1,3 miliarde de dolari au fost cheltuite pe operaţiuni militare împotriva piraţilor, 1,1 miliarde de dolari au fost cheltuit pe securitate şi gărzi înarmate, 635 milioane de dolari pe asigurare, între 486 milioane de dolari şi 680 milioane de dolari pe schimbarea rutei navelor spre zone mai sigure, şi 195 milioane de dolari pe mai multă forţă de muncă, scria raportul.

Securitate crescuta

Aproximativ jumătate din toate navele care navighează prin apele pline de piraţi au acum paznici înarmaţi, numărul lor crescând cu circa 25 la sută faţă de anul trecut. Aproximativ 20 la sută din comerţul mondial trece prin Golful Aden, între Yemen şi Somalia, pentru a ajunge la Canalul de Suez, care leagă Oceanul Indian şi Marea Mediterană.
În 2011, piraţii au cerut răscumpărări mai mari decât în trecut, dar au capturat mai puţine nave. Acest lucru se datorează securităţii îmbunătăţite prin prezenţa unor poliţişti la bord şi prin creşterea supravegherii navale, îngreunând deturnarea navelor de către piraţi. Astfel, în timp ce răscumpărările au reprezentat mai puţin de 2 la sută din totalul pierderilor financiare, sau aproximativ 160 de milioane de dolari, aproape 99 la sută din toate pierderile au fost legate de costurile recurente, cum ar fi protecţia navelor. În schimb, doar 38 de milioane de dolari au fost cheltuite pe închisoare, urmărire penală şi construirea infrastructurii regionale pentru a combate pirateria.
“Costul uman al pirateriei nu poate fi definit în termeni economici,” a relatat Anna Bowden, autoarea raportului, într-o declaraţie. “Noi am constatat cu mare îngrijorare că au existat în 2011 un număr semnificativ de decese legate de piraterie, de luări de ostatici şi de navigatori care fac obiectul unor atacuri armate traumatice.” One Earth a spus că atacurile de anul trecut din largul coastelor Somaliei, au dus la capturarea a 1118 persoane, 24 dintre ele fiind ucise. Au fost plătite 31 de răscumpărări, iar valoarea medie a crescut la 5 milioane de euro, o creştere de 25 la sută faţă de anul precedent.

Piraterie cu repetitie

Conform datelor prezentate, la sfarsitul saptamanii trecute, de catre organizatia “Ecoterra”, un ONG cu sediu la Nairobi specializata in urmarirea navigatiei, pescuitului si pirateriei, in prezent sunt retinute aproximativ 40 de nave pe coastele somaleze, cu peste 700 de ostatici la bord. Aceste cifre releva o agravare clara a situatiei, in pofida desfasurarii dispozitivului naval european. Datele detinute de comandamentul militar occidental reduce numarul ambarcatiunilor sechestrate la 28, cu 654 de ostatici la bord, fara sa ia in calcul insa micile ambarcatiuni de pescuit locale. Principala misiune a Atalanta este de a escorta navele comerciale, care transporta ajutoare umanitare in cadrul Programului Alimentar Mondial sustinut de ONU, si ambarcatiunile care participa la misiunea Uniunii Africane in Somalia (AMISOM).
Conform datelor „Ecoterra”, printre cele mai vizate de gruparile de pirati somalezi se numara navele sub pavilion bulgar, romanesc, ucrainean si georgian, alaturi de vase sub pavilion panamez, liberian, cipriot, state recunoscute pentru flotele comerciale mari, situatie favorizata de taxele mici aplicate si cerintele tehnice scazute solicitate armatorilor.
De cand piratii somalezi si-au intensificat, incepand din 2005 activitatile, nu s-a mai atins o cifra atat de mare de nave si de membri de echipaj sechestrati in aceeasi perioada – potrivit estimarilor realizate de Ecoterra si de operatiunea Atalanta. Sumele foarte mari platite pentru eliberarea navelor si rascumpararea ostaticilor, sute de milioane de dolari in ultimii cinci ani – conform datelor partiale culese de ONU – au facut ca piratii somalezi sa se doteze cu mijloace materiale, sa-si creeze retele de informatii in porturile de plecare si o organizatie bine structurata. In ultimele luni, potrivit unor surse somaleze si ale organizatiilor de asistenta maritima, rascumpararile pentru eliberarea navelor au atins noi recorduri, unele dintre ele ajungand chiar la 9 milioane de dolari.

Preşedintele israelian Shimon Peres a adresat miercuri un mesaj de pace poporului iranian în timpul unui discurs în Parlament, în ciuda deceniilor de animozitate între cele două ţări.

Franţa se teme de un dezastru

“Trebuie făcut totul pentru a evita” o intervenţie militară israeliană în Iran, a apreciat miercuri ministrul francez de externe Alain Juppe, amintind că împotriva Teheranului şi a programului său nuclear au fost decise “sancţiuni fără precedent”.
Franţa le-a spus liderilor israelieni “că o astfel de intervenţie ar putea avea consecinţe ireparabile şi, drept urmare, ar trebui făcut totul pentru a o evita”, a subliniat el în timpul unei emisiuni la care au participat mai multe canale media. “Şi pentru a o evita, am decis /…/ să punem în aplicare sancţiuni fără precedent”, a continuat el, evocând “îngheţarea activelor Băncii Centrale” iraniene şi “embargoul asupra exporturilor petroliere” ale Teheranului. Pentru aplicarea acestor măsuri europene şi americane, ce vor intra progresiv în vigoare, Franţa încearcă să convingă şi “alţi clienţi ai Iranului, mai ales Japonia şi Coreea de Sud”, a afirmat ministrul.

Bazinul Marii Negre, involburata de "razboiul terminalelor" dintre statele riverane

Republica Moldova examinează posibilitatea aderării la proiectul privind construcţia unui terminal de lichefiere a gazelor de la Odesa, a declarat premierul moldovean Vlad Filat, citat de publicaţia ucraineană „Zercalo Nedeli”. Oficialul de la Chisinau a spus că acesta este doar unul din mai multe proiecte, în cadrul căruia părţile ar putea coopera întru asigurarea securităţii energetice celor două ţări. Vlad Filat a menţionat că Republica Moldova are nevoie, la fel ca şi Ucraina, de diminuarea gradului de dependenţă faţă de monopoliştii de resurse energetice. „În plus, avem aceeaşi viziune faţă de proiectele enegetice ce vizează integritatea în sistemul energetic european”, a spus Vlad Filat.
Totodată, surse oficiale de la Kiev, citate de mass-media regionala, au declarat că premierul ucrainean Nikolai Azarov a şi dat indicaţii ministerelor şi instituţiilor specializate ca să examineze, la nivel de experţi, posibilitatea participării Republicii Moldova la  construcţia terminalului de la Odesa. Proiectul prevede construcţia unui terminal de lichefiere a gazelor, ce vor fi aduse din Azerbaidjan. Potrivit acestui proiect, Ucraina urmează să recepţioneze către anul 2014 circa 2 miliarde metri cubi de gaze.
Portalul arena.md reaminteşte că anterior, premierul Vlad Filat a declarat că Republica Moldova vrea să participe la realizarea proiectului AGRI (Azerbaijan–Georgia–Romania Interconnector). Prin AGRI este propusa transportarea gazelor naturale provenite din Azerbaidjan, prin Georgia, către România si mai departe către imensa piata reprezentata de statele Uniunii Europene.

AGRI, cartea strategica a Republicii Georgia

O conferinţă reprezentativă despre implementarea proiectului AGRI va avea loc în Georgia într-un viitor apropiat, a anunţat recent premierul georgian Nika Gauri, aflat la Forumul Economic de la Davos, citat de mass-media regionala. “UE manifestă mare interes pentru acest proiect”, a declarat premierul georgian. “Prin urmare, părţile se grăbesc să-l pună în practică. Proiectul presupune exportul de gaz caspic lichefiat către România, prin Georgia”, a reamintit premierul de la Tbilisi. El a precizat că în afară de ţările care iau parte la proiect – Azerbaidjan, Georgia şi România, plus Ungaria – la conferinţă vor participa reprezentanţi ai UE, ai Ucrainei şi ai altor ţări din Asia Centrală.

Gaz pentru UE

Compania SC AGRI LNG Project Company SRL pregăteşte studiul de fezabilitate pentru tranzitul gazului lichefiat către România. Studiul de fezabilitate ar trebui să fie gata la 31 ianuarie. Companiile participante la proiect sunt SOCAR, Georgian Oil and Gas Corporation, MVM (Ungaria) şi Romgaz. Preşedintele consiliului de directori ai AGRI este vicepreşedintele SOCAR pentru investiţii şi marketing, Vitali Beilarbeiov.
În ceea ce priveşte capacitatea AGRI, sunt luate în calcul trei variante – 2 miliarde de metri cubi de gaz pe an, 5 miliarde de metri cubi pe an şi 8 miliarde de metrei cubi pe an. Potrivit datelor preliminare, în funcţie de capacitatea proiectului, costurile vor varia între 1,2 miliarde de euro şi 4,5 miliarde de euro. Proiectul vizează transportul de gaz din Azerbaidjan, prin conducte, până la litoralul georgian al Mării Negre, unde gazul ar urma să fie lichefiat la un terminat special. Gazul va fi apoi transportat cu nave către Constanţa, unde ar urma să fie relichefiat.

AGRI si NABUCCO in pericol

Turcia a semnat in decembrie 2011 un acord cu Azerbaidjanul pentru construirea gazoductului TransAnatolia, aruncand un nou semn de intrebare asupra fezabilitatii Nabucco si a AGRI, ce a avut inca de la inceput dificultati in a garanta un nivel de aprovizionare suficient. De asemenea, la sfârşitul anului trecut, Azerbaidjanul a anunţat că va lua o decizie privind ruta de export a gazului extras in a doua faza de exploatare a campului gazeifer Shah Deniz catre Europa abia in primul trimestru al anului 2012, a anuntat directorul companiei nationale energetice SOCAR, Rovnag Abdullaiev.
Nabucco (Azerbaidjan-Turcia-Austria), ITGI (Interconectorul Turcia-Grecia-Italia) si TAP (Gazoductul Transadriatic) se afla printre optiunile pentru infrastructura ce va permite transportul catre Europa a gazului extras in a doua faza de exploatare a campului Shah Deniz.
În toamna anului trecut, autoritatile de la Atena au propus oficial Companiei petroliere de stat a Azerbaidjanului (GNKAR) sa participe la licitatia pentru privatizarea companiei de distributie a gazului DEPA. Anuntul a venit la doar cateva saptamani dupa ce oficiali din cadrul companiei petroliere de stat SOCAR, din Azerbaidjan, au demarat negocierile pentru preluarea activelor rafinariei Neftochim, singura rafinarie petroliera din Bulgaria, controlata in acest moment de compania rusa Lukoil. Anterior, oficialii SOCAR si-au manifestat interesul si pentru pietele din Republica Moldova si Ucraina.

„Razboiul porturilor”

In incercarea de a anula avantajul strategic pe care Romania il are prin existenta portului de mare adancime Constanta, guvernul Republicii Ucraina va aproba, in luna martie 2012, finantarea necesara continuarii proiectului de constructie a portului de mare adancime Yujnyi (regiunea Odessa). Conform proiectului, este prevazuta cresterea adancimii canalelor si a aquatoriului portului existent pana la 21 m, lucrarile fiind executate de companii rusesti si ucrainene, relateaza surse guvernamentale de la Kiev, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Anterior, oficialitati locale ucrainene de la Odessa, au invitat Flota militara rusa a Marii Negre sa deschida o baza navala militara permanenta in portul Yujnyi.
La adancimea de 21 m se vor putea descarca si incarca nave cu un deplasament de 200 mii tone si o sedimentare de 19,5 m direct la cheile portului, fara o incarcare suplimentara in rada, declarau si experti rusi, citati de mass-media regionala. Realizarea proiectului va aduce portul “Yujnyi” la acelasi nivel cu cel mai mare concurent al porturilor ucrainene si rusesti de la Marea Neagra, si anume portul romanesc Constanta, unde adancimea aquatoriului este de 19 metri.

Interese economice

Reamintim ca portul comercial “Yujnyi” a fost construit de autoritatile sovietice in anul 1978, fiind, in acest moment, o intreprindere cu capital majoritar de stat, controlata de autoritatile de la Kiev. Yujnyi este situat la aproximativ 35 km nord-est de Odesa, pe un liman care nu ingheata, devenind practic un satelit al acestuia. Un alt avantaj il constituie existenta unei infrastructuri dezvoltate de cale ferata, portul avand conexiune la Marea Neagra printr-un canal cu o lungime de 3 km, si o adancime de 14 m. Reamintim ca Yujnyi, alaturi de Odessa si Iliciovsk, sunt principalele porturi petroliere ale Ucrainei.
Conform datelor autoritatilor ucrainene, principalele destinatii de transport sunt statele riverane ale Marii Negre, bazinul Marii Mediterane, SUA, America Latina, Orientul Apropiat, Asia de Sud-Est. Totodata, portul joaca un rol important pentru economiile Republicii Moldova si Republicii Belarus, state fara iesire la mare. Transportul de marfuri prin acesta a crescut in anul 2010 cu 2,1%, ajungand la 18,22 milioane de tone.

Secretarul de stat pentru afaceri europene Bogdan Aurescu a avut miercuri, la Bucureşti, consultări cu ambasadorul Erwan Fouere, reprezentantul special pentru conflictul transnistrean al Preşedinţiei irlandeze în exerciţiu a OSCE.
În cadrul consultărilor au fost abordate aspecte de actualitate legate de evoluţiile înregistrate în dosarul transnistrean. Cei doi oficiali au salutat procesul de reluare a negocierilor oficiale în formatul “5+2”, subliniind necesitatea imprimării unui dinamism pozitiv procesului de reglementare în vederea avansării de la aspecte procedurale la cele de substanţă. În cadrul întrevederii a fost subliniată importanţa măsurilor de creştere a încrederii între malurile Nistrului şi necesitatea înregistrării de progrese în grupurile de lucru.
Secretarul de stat Bogdan Aurescu a reafirmat susţinerea României faţă de mecanismul consultărilor în formatul consacrat “5+2”, care să conducă la identificarea unei soluţii finale sustenabile. A exprimat speranţa ca în cadrul reuniunii formale  „5+2” de la Dublin să fie finalizate aspectele procedurale, astfel încât următoarele reuniuni „5+2” să se concentreze pe aspectele politice de fond ale reglementării transnistrene. În context, a exprimat apreciere pentru importanţa acordată de PiE irlandeză conflictelor prelungite, inclusiv prin desemnarea unui reprezentant special pentru reglementarea transnistreană. Oficialul român a reiterat poziţia României potrivit căreia reglementarea transnistreană trebuie să se facă pe baza normelor internaţionale în materie, cu respectarea principiilor suveranităţii şi integrităţii teritoriale ale Republicii Moldova.
Oficialul irlandez a mulţumit pentru invitaţia adresată privind realizarea consultărilor, arătând că vizita la Bucureşti se datorează rolului relevant jucat de România în cadrul UE în formarea poziţiilor Bruxelles-ului pe dosarul Republica Moldova, în general. Oficialii au convenit continuarea dialogului bilateral inclusiv pe problematica transnistreană.

Partidul extremist olandez al lui Geert Wilders recidivează. După ce, în luna ianuarie, cerea excluderea România şi Bulgariei din UE, mai nou, a lansat un site, prin intermediul căruia cetăţenii olandezi sunt îndemnaţi să se plângă de imigranţii din Estul Europei.

Reacţii în România şi Polonia

“Ministerul Afacerilor Externe a transmis deja instrucţiuni Ambasadei României la Haga în vederea efectuării unor demersuri ferme pe lângă autorităţile olandeze pentru a exprima dezacordul puternic cu privire la lansarea de către partidul PVV din Olanda a unei pagini Internet, având caracter discriminatoriu la adresa lucrătorilor din Europa Centrală şi de Est, inclusiv români. Acest demers include şi solicitarea ca autorităţile olandeze să adopte măsuri în consecinţă, având în vedere caracterul vădit discriminatoriu, care încalcă normele europene în vigoare”, se arată în poziţia Ministerului Afacerilor Externe de la Bucureşti.
De asemenea, potrivit presei, ambasada Poloniei din Olanda nu este mulţumită de această iniţiativă. “Iniţiativele de partid jignitoare nu contribuie la o discuţie calmă”, a declarat un purtător de cuvânt. Anul trecut, ambasadorul polonez în Olanda Janusz Stanczyk a apreciat că atitudinea faţă de persoanele din Europa de Est este “la limita discriminării”.

Alianta Nord-Atlantica mizeaza pe "smart defence"

Secretarul de stat in MAE roman, Bogdan Aurescu a avut ieri, 8 februarie 2012, o întrevedere cu o delegaţie americană condusă de adjunctul asistentului secretarului de stat pentru Europa şi Eurasia, Marie Yovanovitch, şi adjunctul asistentului secretarului apărării pentru politica europeană şi NATO, James Townsend, relateaza serviciul de presa al MAE, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. În cadrul discuţiilor, secretarul de stat Bogdan Aurescu a abordat stadiul proiectelor bilaterale de cooperare în cadrul dimensiunii de securitate a Parteneriatului Strategic româno-american. Astfel, Aurescu a salutat intrarea în vigoare a Acordului privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice în România şi a discutat stadiul pregătirii aranjamentelor de implementare a acestuia. De asemenea, cele două părţi au mai trecut în revistă perspectivele declarării capabilităţii interimare a NATO cu prilejul Summit-ului NATO de la Chicago (20-21 mai 2012), respectiv ale iniţiativei Smart Defense, o temă care figurează de asemenea pe agenda Summit-ului. Bogdan Aurescu a reiterat sprijinul pe care România îl acordă iniţiativei Smart Defense, ca alternativă viabilă în contextul dificultăţilor financiare globale.

Eforturi comune

Bogdan Aurescu a avut cu această ocazie şi o întrevedere separată cu Marie Yovanovitch, adjunctul asistentului secretarului de stat pentru Europa şi Eurasia, concentrată pe aspecte legate de eforturile comune de consolidare a Parteneriatului Strategic România – SUA. Oficialul român a prezentat demersurile făcute deja pentru operaţionalizarea prevederilor Declaraţiei Comune de Parteneriat Strategic pentru Secolul XXI, adoptată la Washington, la 13 septembrie 2011, şi a mulţumit demnitarului SUA pentru efortul depus ca negociator-şef al Declaraţiei pentru partea americană. Discuţiile au oferit, de asemenea, oportunitatea abordării şi altor aspecte de interes de pe agenda bilaterală, precum cooperarea economică, inclusiv în contextul recentei creări a American-Romanian Business Council.
Totodata, cei doi oficiali au abordat pe larg şi perspectivele României de accedere în Programul Visa Waiver (VWP), oficialul român subliniind interesul major pe care ţara noastră îl acordă îndeplinirii acestui obiectiv, care ar contribui la consolidarea cooperării bilaterale într-o arie vastă de domenii.

Băsescu: Ne vom implica în toate proiectele de tipul “smart defense”

„(…) Vom continua să se implicăm în toate proiectele de tipul smart defense”, a declarat, la sfarsitul lunii ianuarie 2012, preşedintele roman Traian Băsescu, după întâlnirea cu secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen. “Am menţionat că, până la intrarea în NATO, România a fost o ţară care nu a avut o securitate garantată. Abia după intrarea României în NATO avem cu toţii sentimentul că securitatea României este bine garantată şi asigurată. Cu certitudine, ştim că securitatea nu se face cadou. Şi că atunci când eşti într-un club care are ca obiectiv securitatea colectivă trebuie să ai propriile contribuţii”, a spus preşedintele, conform Mediafax.
Traian Băsescu a adăugat că, în acest context, a discutat cu secretarul general problema scutului antirachetă “care va avea elemente poziţionate pe teritoriul României, în relaţia bilaterală cu SUA”. “Am exprimat speranţa că la summit-ul de la Chicago acestea vor fi menţionate ca fiind parte a sistemului interimar antirachetă al NATO, ieşind din statutul de sistem bilateral în relaţia România-SUA”, a explicat preşedintele roman. Basescu a mai adaugat ca la nivelul NATO exista 168 de programe de “smart defense” din care 31 cu participare romaneasca, seful statului anuntand ca Bucurestiul se va implica in astfel de proiecte in continuare.

Subiecte strategice

Anterior intalnirii cu Rasmussen, presedintele roman Basescu a declarat ca unul din principalele subiecte ce vor fi discutate cu inaltul oficial NATO va fi conceptul de “”smart defense””, liderul roman adăugând că în ceea ce priveşte apărarea aeriană a statelor NATO, România s-a angajat să achiziţioneze 48 de aeronave. “În conceptul de “smart defense” putem construi şi altfel, adică mai multe state din zonă să asigure capacităţile aeriene necesare în mod deosebit pentru patrularea aeriană pe timp de pace, dar şi pentru intervenţii în afara teritoriului. Acest lucru ar degreva statele de o parte însemnată din cheltuielile pe care ar trebui să şi le asume, mai ales acum, în perioadă de criză. Spre exemplu, pentru regiune s-ar putea discuta ca un grup de state să îşi asume fiecare un cert număr de avioane, în aşa fel încât patrularea aeriană să fie îndeplinită de statele membre NATO, ceea ce ar lua din sarcina pe care şi-a asumat-o România la un moment dat. Să spunem, în loc de 48 de avioane, poate că în acest stadiu sau în perspectiva epuizării resurselor avioanelor MIG-21 Lancer, să gândim la un număr mult mai mic de avioane, dacă şi alte state din regiune ar intra împreună cu noi într-un astfel de pachet care să garanteze securitatea aeriană a regiunii în primă instanţă”, a mai explicat Băsescu, citat de mass-media de la Bucuresti.
El a punctat că România ar putea fi un contributor important la conceptul smart defence, şi anume la securitatea cibernetică, precizând că ţara noastră are “atâţia hackeri talentaţi”, care ar putea fi folosiţi în apărarea sistemelor cibernetice ale statelor NATO, fie că este vorba de sisteme civile sau militare.

Smart Defense pe scurt

Iniţiativa Smart Defense, lansată de Secretarul General al NATO, Anders Fogh Rasmussen, la reuniunea miniştrilor apărării NATO din luna martie 2011, vizează utilizarea în mod cooperativ a resurselor limitate din domeniul apărării, în scopul acoperirii deficitelor de capacităţi ale NATO, în contextul situaţiei financiare dificile din majoritatea statelor membre şi al reducerii, pe acest fond, a bugetelor de apărare din statele membre. Smart Defense îşi propune să abordeze problematica gestionării acestor reduceri în mod deschis, fiind în egală măsură un instrument de eficientizare a cheltuielilor de apărare şi de evitare a duplicării eforturilor. Problematica Smart Defense se va afla pe agenda reuniunii ministeriale comune a miniştrilor de apărare şi externe NATO din luna aprilie a acestui an, precum şi pe agenda Summit-ului NATO de la Chicago.
România a manifestat un sprijin constant faţă de iniţiativa cooperării multinaţionale şi a arătat interes pentru unele dintre proiectele propuse sub egida acestei iniţiative, se arata intr-un comunicat al MAE roman. Declaraţia Comună de Parteneriat Strategic pentru Secolul XXI a fost adoptată la Washington, la 13 septembrie 2011, în cadrul vizitei Preşedintelui României, delegaţia americană de negociere fiind condusă de Marie Yovanovitch, iar cea română de Bogdan Aurescu.

Conductele de gaz care aprovizioneaza Statul Israel, tinte ale militantilor radicali

La sfarsitul saptamanii trecute, o noua explozie a lovit o conductă de gaze ce făcea legătura între Egipt şi Israel, acesta fiind cel mai recent incident dintr-o serie de atacuri împotriva instalaţiei care traversează regiunea Sinai din ce în ce mai volatilă, relateaza mass-media regionala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Conducta, care furnizează gaze şi către Iordania, a fost atacată de cel puţin 12 de ori de când preşedintele egiptean Hosni Mubarak a fost înlăturat în februarie 2011. Ultima explozie a avut loc în zona vestică Massaeed a oraşul mediteranean Al-Arish, la nord de Sinai, pomparea de gaz fiind oprită după explozie.

Falanga turca

Surse din cadrul Mossad si al altor servicii de informatii israeliene, citate de mass-media regionala, au declarat ca la atacurile impotriva conductei controlate de Gasco, o filială a companiei naţionale egiptene de gaze EGAS, au participat si cetateni turci, membrii ai unor miscari islamiste radicale. Sursele citate au mai declarat ca participarea cetatenilor turci a fost posibila datorita sprijinului din partea unor „cercuri guvernamentale de la Ankara, acuzatii dezmintite de oficialii turci contactati de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Reamintim ca exploziile anterioare, majoritatea puse pe seama unor atacuri armate, au dus la întreruperi de săptămâni de-a lungul conductei ce furnizeaza gaz natural Israelului.

Gaz si securitate

Înţelegerea de 20 de ani a Egiptului cu Israelul privind gazele, semnată în epoca lui Mubarak, este nepopulară în rândul unor egipteni, criticii susţinând că Israelul nu plăteşte suficient pentru gaz. Reamintim ca, pe fondul acestor atacuri, in luna octombrie 2011, autoritatile de la Cairo şi-au dublat preţul gazelor pentru Iordania. La randul sau, oficialii din Regatul Hasemit au declarat că vor creşte preţurile la energia electrică incepand cu luna februarie 2012, pentru a acoperi creşterea costurilor combustibilului importat, după pierderea aprovizionării regulate cu gaze prin Egipt.
Dupa cadearea regimului Mubarak, securitatea din peninsula egipteana Sinai, aflata la granita cu statul Israel, s-a redus in mod semnificativ, surse din cadrul serviciilor de securitate din Egipt, Israel si Iordania, citate de mass-media regionala, atragand atentia asupra consolidarii prezentei in regiune a gruparilor islamiste radicale, inclusiv a unor membrii ai organizatiilor Hamas si Hezbollah.
La randul sau, Egiptul a declarat în luna noiembrie 2011 că va înăspri măsurile de securitate de-a lungul conductei, prin instalarea unor dispozitive de alarmă şi a unor patrule de securitate, prin recrutari masive de personal din randul triburilor de beduini din zonă, masuri considerate insuficiente de catre autoritatile israeliene.