Banca Mondială a publicat un studiu dedicat experienţei Georgiei în ceea ce priveşte desfăşurarea reformelor ultraliberale în perioada 2003-2011. Principala concluzie a autorilor este aceea că, în pofida caracterului unic al rezultatelor, “metodele tehnologice” ale echipei lui Mihail Saakaşvili pot fi preluate şi de alte ţări, notează presa rusă.

Reformele georgiene

Analizei au fost supuse reformele desfăşurate în Georgia în opt domenii separate: în poliţia rutieră, în domeniul energiei electrice, cel vamal şi cel fiscal, al eliberării licenţelor pentru desfăşurarea businessului, al înregistrării la instituţii de stat, al învăţământului superior şi în domeniul municipalităţii, precizează Kommersant. Cea mai interesantă concluzie a studiului realizat de BM este cea privind existenţa unui “ciclu al reformelor” în Georgia: decizia politică privind desfăşurarea reformelor în perioada 2003-2011 se transforma într-o strategie destul de flexibilă, urmată de aplicarea imediată a unei decizii de reglementare destul de pragmatică. Rezultatele rapide ale acestei decizii le deschideau politicienilor o “fereastră de posibilităţi” pentru următoarea reformă, iar ciclul începea din nou, în acelaşi domeniu sau în altul.
Autorii studiului nu eludează premizele de bază pentru reformele iniţiate de echipa lui Saakaşvili: o putere prezidenţială puternică, susţinută de peste 90 la sută din populaţie, iar în unele cazuri existenţa “antereformelor” din 2000-2002 permiteau lansarea “primului ciclu”. În afară de aceasta, un lucru important este considerat de autori “fereastra extrem de îngustă a posibilităţilor” pentru noua echipă din 2003 şi orientarea principială spre concepţia “statului restricţionat”. În acelaşi timp, constată specialiştii de la BM, autorităţile georgiene au renunţat la decizii treptate şi punctuale, fiind dispuse în anumite cazuri, pentru obţinerea unui rezultat rapid, să facă apel la destulă “fermitate”.

Frigul care se abate asupra Europei resuscita interesul UE pentru proiectul Nabucco, gazoduct de a carui constructie depinde alternanta surselor de aprovizionare cu gaze naturale. Totul pentru a se reduce dependenta UE de gaze rusesti. Proiectul gazoductului Nabucco este serios compromis, sustin mai multi experti, in special din cauza deciziilor Turciei. De la semnarea de catre Ankara, in iulie 2009, a acordului interguvernamental asupra acestui gazoduct, care ar urma sa permita transportul a peste 30 de miliarde de metri cubi de gaz pe an din Asia Centrala spre Europa, prin Turcia si ocolind Rusia, mai multe evolutii, precum si deciziile autoritatilor turce au pus in pericol proiectul. Neintelegerile repetate intre Rusia si Ucraina asupra preturilor, care au cauzat intreruperi ale aprovizionarilor, au impins in 2009 Uniunea European sa-si lanseze propriul proiect al unui coridor sudic de gaze (Southern Gas Corridor), pentru care Nabucco ar fi piesa centrala. In decembrie insa, Turcia a permis Rusiei sa treaca gazoductul South Stream prin apele sale din Marea Neagra, iar constructia acestei conducte, care ar trebui sa transporte 63 de miliarde de metri cubi pe an, ar urma sa inceapa in acest an. “Nabucco era in coma, chiar cu mult inainte de acordul asupra South Stream”, sustine Necdet Pamir, fost director adjunct al companiei turce de hidrocarburi TPAO. “Insa nimeni nu a spus ca Nabucco este mort”, a adaugat el, citat de AFP. Turcia a semnat, de asemenea, in decembrie un acord cu Azerbaidjanul pentru construirea gazoductului TransAnatolia, aruncand un nou semn de intrebare asupra fezabilitatii Nabucco, ce a avut inca de la inceput dificultati in a garanta un nivel de aprovizionare suficient. Oficial, Turcia, unul din cei sase parteneri, sustine in continuare proiectul. “Ne vom continua eforturile pentru ca acest proiect sa devina realitate”, a declarat recent ministrul turc al energiei, Taner Yildiz. insa expertii au dubii serioase. “Turcia nu a intrat cu adevarat in joc”, a spus Andrew Neff, expert pentru IHS Global Insight. “Turcia se vede un arbitru in domeniul energiei”, a adaugat el. Ross Wilson, fost ambasador american in Turcia si in prezent director al Dinu Patriciu Eurasia Center, in SUA, sustine ca, prin semnarea intelegerii cu Rusia, Turcia si-ar putea creste ‘puterea de negociere’ cu europenii in ceea ce priveste coridorul sudic.

Alternative energetice

Coridorul sudic ar putea include Nabucco, TAP (Trans-Adriatic Pipeline) sau Interconnector (ITGI), aceste ultime doua plecand din Turcia spre Italia si manifestandu-si interesul de a colabora cu TransAnatolia. “Nabucco este un proiect incomplet, de la inceput”, spune Mete Goknel, fost director al companiei nationale turce de distributie Botas, unul din partenerii Nabucco. “Cine va pompa gaz in conducta?”, s-a intrebat el. Asia Centrala este “curtea din spate” a Rusiei, iar tensiunile dintre Uniunea Europeana si Iran asupra problemei nucleare exclud Teheranul de pe lista potentialilor furnizori pentru Nabucco. Elnur Sultanov, expert in energie al Academiei Diplomatice din Azerbaidjan, sustine ca proiectul Southeast Europe Pipeline (SEEP), sprijinit de gigantul britanic BP, este ‘cea mai buna solutie posibila’. La fel ca Nabucco, si aceasta conducta ar avea ca tinta finala Austria, insa la un cost mai redus, cu o capacitate mai slaba la pornire si folosind infrastructuri existente. Cu toate acestea, expertii remarca faptul ca, beneficiind chiar si de un proiect de anvergura Nabucco, Europa, cu nevoile sale tot mai mari, nu va putea sa-si reduca semnificativ dependenta de Rusia. Conform previziunilor BP, importurile europene de gaz se vor dubla pana in 2030.

]]> http://karadeniz-press.ro/kara/nabucco-in-pericol-din-cauza-ankarei/feed/ 0 http://karadeniz-press.ro/kara/saakasvili-primit-de-obama-la-casa-alba/ http://karadeniz-press.ro/kara/saakasvili-primit-de-obama-la-casa-alba/#comments Tue, 31 Jan 2012 08:05:34 +0000 Ari Berg http://karadeniz-press.ro/kara/?p=24014 Statele Unite vor sprijini şi de-acum înainte intenţia Georgiei de a deveni membru NATO, a declarat luni jurnaliştilor preşedintele SUA, Barack Obama, relatând despre întrevederea pe care a avut-o la Casa Albă cu liderul georgian, Mihail Saakaşvili.
Declaraţiile lui Obama au fost consacrate perspectivei cooperării comercial-economice dintre Statele Unite şi Georgia, de asemenea, dezvoltării proceselor politice interne din Georgia în direcţia democraţiei şi a economiei pieţei libere. Saakaşvili i-a mulţumit lui Obama pentru invitaţie şi „rolul decisiv” al SUA în privinţa asigurării securităţii şi dezvoltării stabile a Georgiei. De asemenea, Saakaşvili a menţionat că Statele Unite susţin şi „consolidarea potenţialului de autoapărare” al Georgiei, cu toate că Obama nu a făcut asemenea declaraţii.
Întâlnirea Obama-Saakaşvili marchează oficial două decenii de la stabilirea relaţiilor diplomatice. Casa Albă a spus într-un comunicat că preşedinţii au pus în discuţie întărirea parteneriatului strategic între ţările lor prin cooperarea mai strânsă în mai multe domenii: de la educaţie şi turism la securitate. Preşedintele Barack Obama, spune comunicatul, subliniază importanţa cooperării cu Georgia în domeniul apărării inclusiv contribuţia substanţială a Georgiei la operaţiunile de securitate internaţionale în Afganistan”.
Luna trecută, Parlamentul Georgiei a aprobat sporirea, aproape dublarea, numărului de militari georgieni în Afganistan. Cu un contingent de 1700 de oameni pe teren, Georgia devine cel mai mare contribuitor din afara NATO la operaţiunile din Afganistan.

Dupa lungi dezbateri si tatonari, Legislativul de la Paris a adoptat luni seara propunerea de lege care incrimineaza penal negarea genocidului armean din 1915 in urma unui ultim vot in Senat, cu riscul amplificarii crizei dintre Paris si Ankara, un partener economic si strategic major. Senatul a ratificat cu 127 de voturi la 86 acest text, deja adoptat de Adunarea Nationala pe 22 decembrie.

Pedepse legiferate

“Aceasta zi va fi scrisa cu litere de aur nu doar in istoria prieteniei intre popoarele armean si francez, dar si in analele apararii drepturilor omului in intreaga lume”, a subliniat ministrul, citat intr-un comunicat. Luni, vicepremierul turc Bulent Arinc a avertizat ca Turcia s-ar putea adresa Curtii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO), in vederea unei condamnari a Frantei, in cazul in care legea este adoptata. De asemenea, televiziunea turca TRT a amenintat ca va pune capat participarii sale la Euronews, cel mai important post international de televiziune de stiri din Europa, cu sediul in Franta, in cadrul careia este actionar cu o cota de 15,5%. Proiectul prevede pedepsirea cu un an de inchisoare si o amenda in valoare de 45.000 de euro a negarii genocidelor recunoscute de catre legea franceza, inclusiv genocidul armean. Parisul a recunoscut in 2001 existenta unui genocid al armenilor in Anatolia, intre 1915 si 1917. Armenii afirma ca este vorba despre 1,5 milioane de morti. Pana in prezent, Franta recunoaste existenta a doua genocide, si anume cel impotriva evreilor, in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, si cel al armenilor, dar pedepseste doar negarea genocidului impotriva evreilor.

Armenia saluta decizia

Condamnarea genocidului armean este o “initativa istorica ce va contribui la prevenirea altor crime impotriva umanitatii”, a declarat marti Edouard Nalbandian, ministrul armean de Externe, potrivit AFP. “Aceasta zi va fi scrisa cu litere de aur nu doar in istoria prieteniei intre popoarele armean si francez, dar si in analele apararii drepturilor omului in intreaga lume”, a subliniat ministrul, citat intr-un comunicat. Acest vot “va consolida, in plus, mecanismele existente de prevenire a crimelor impotriva umanitatii”, se mai arata in comunicat.

Turcia se pregateste pentru riposta

Turcia, care refuza utilizarea termenului “genocid”, in pofida faptului ca recunoaste existenta unor masacre soldate cu moartea a aproximativ 500.000 de armeni, a incercat sa exercite presiuni asupra Parlamentului francez pana in ultimul moment, pentru a-l determina sa renunte. “Am stabilit in prealabil masurile pe care prevedem sa le adoptam daca acest text este adoptat. Nimeni nu trebuie sa se indoiasca de acest lucru”, a amenintat luni ministrul turc de Externe Ahmet Davutoglu, care a anulat o vizita la Bruxelles, unde urma sa asiste la o reuniune a ministrilor europeni ai Afacerilor Externe. Adoptarea textului de catre deputati pe 22 decembrie a antrenat chemarea, timp de cateva saptamani, a ambasadorului Turciei in Franta. Dar, mai ales, Turcia, tara membra NATO, a inghetat cooperarea sa politica si militara cu Parisul, care considera Ankara un partener esential in vederea solutionarii crizei din Siria, in care Franta incearca sa fie foarte activa. De aceasta data, Turcia ar putea sa isi recheme sine die reprezentantul la Paris si sa adopte masuri de represalii in domeniul comercial si economic, potrivit unor surse de la Ankara.

Expansiunea SUA la Marea Neagra, blocata de Conventia de la Montreaux

Transformarile continue din zona Marii Negre a condus in ultimii ani la reaprinderea unei discutii mai vechi referitoare la necesitatea reactualizarii, in noul context geopolitic, a Conventiei de la Montreux, document semnat la 21 iulie 1936 care reglementeza in prezent echilibrului de forte la Marea Neagra. Acest document, ce isi face efectele de mai bine de 75 de ani, limiteaza dreptul vaselor de razboi de a trece prin stramtorile Marii Negre, dar stabileste in acelasi timp si regimul de navigatie a navelor comerciale. Conventia de la Montreux a fost invocata in ultimii ani in special in probleme militare si de securitate iar timpul razboiului dintre Rusia si Georgia, din august 2008, Moscova a acuzat ca navele SUA care transportau ajutor umanitar pentru georgieni ca ar incalca prevederile Conventiei. Vasele de razboi ale statelor din afara bazinul Marii Negre cu o greutate mai mare de 10.000 de tone nu pot intra in acest spatiu. In cazul in care mai multe vase ale aceleiasi tari intra in Marea Neagra, tonajul lor total nu trebuie sa depaseasca 45.000 de tone. Mai mult, submarinele trebuie sa navigheze numai la suprafata. Odata cu aderarea Romaniei si Bulgariei la Alianta Nord-Atlantica si Uniunea Europeana in ultima decada si sporirea influentei celor doua state in acest spatiu se pune intrebarea daca acest document nu ar trebui modificat. In ciuda faptului ca deja jumatate din cele sase state sunt deja membre NATO (Romania, Bulgaria si Turcia) iar Georgia isi doreste sa primeasca cat se poate de curand „road map-ul” care sa o duca in structurile Aliantei, Marea Neagra inclina balanta puterii spre acest bloc militar. Pozitia inca de forta a Rusiei in acest spatiu si noua abordare a liderului ucrainean cu veleitati proruse, Victor Ianukovici, fac ca statutul Marii Negre sa ramana inca indecis. Din aceasta ecuatie nu poate fi exclusa Turcia care nu doreste doar sa ramana doar sub umbrela NATO si incepe sa isi arate tot mai des pretentiile de jucator de prim rang, nu numai ca putere regionala in zona Marii Negre, ci mai ales ca jucator extrem de abil la confluenta a doua lumi – Europa si Asia.

Scurt istoric din izvoare diplomatice

Despre cele doua stramtori in cauza – Bosfor si Dardanele – fostul sef al diplomatiei romane Nicolae Titulescu obisnuia sa spuna ca sunt „inima Turciei”, dar in acelasi timp si „plamanii Romaniei”. El opina ca in acest caz cele doua organe vitale nu pot functiona decat intr-un corp comun si ca „simpla intelepciune dicteaza celor doua natiuni sa formeze un intreg”. In ciuda acestor vorbe frumoase, atitudinea Romaniei era in acele vremuri mult mai rezervata vizavi de aceasta decizie unilaterala a Turciei de a remilitariza in 1936 cele doua stramtori. Acest fapt reprezenta abandonarea articolul 23 al Conventiei de la Lausanne din 1923 semnata de Turcia dupa primul razboi mondial prin care cele doua stramtori era declarate libere. Graba in care a dorit Turcia sa rezolve problema a fost determinata in special de remilitarizarea zonei Renaniei de catre Germania lui Hitler, fapt ce contravenea dreptului international si calca in picioare prevederile Tratatului de la Versailles din 1919, dar si Tratatul de la Locarno din 1925 care stipula ca Renania va ramane demilitarizata permanent, oferindu-se astfel o zona tampon de-a lungul Rinului pentru Franta. Ca Romania nu privea cu ochi buni aceasta remilitarizare a stramtorilor de catre Turcia este un fapt elocvent desprins din memoriile diplomatului si fost premier Constantin Argetoianu care in 18 iunie 1936 (cu circa o luna inaintea semnarii noului document – n.a.) nota: “mi-a mai spus (Titulescu -na.) ca inchiderea Stramtorilor este un dezastru pentru noi, ca turcii au facut-o din ordinul rusilor (suntem doar toti aliati sinceri, am observat eu) ca la Montreux nu mai e nimic de facut decat de salvat forma (aceasta eterna forma care acopera neantul si permite celor indrazneti sa-si realizeze toate dezideratele”.

Tatonari pontice

Dar nu numai Argetoianu noteaza aceasta angoasa a Romaniei vizavi de modificarile aduse regimului stramtorilor pe care Turcia le avea in vizor. O colectie de documente (Romania – Turcia,  relatii diplomatice, vol.1, 1923-1938) recent publicate de Directia Arhive Diplomatice din Ministerul Afacerilor Externe (MAE) demonstreaza ca Bucurestii nu era tocmai de acord cu aceasta propunere a Ankarei, ci voiau o solutie negociata cu partenerii din Mica Intelegere, alianta prin care Romania se alatura Cehoslovaciei si Iugoslaviei in incercarea de a  contrabalansa revizionismul maghiar si nu numai. Practic, semnarea acestei conventii maritime a pus si ea umarul la dezintegrarea acestei aliante. La 10 aprilie 1936, Nicolae Titulescu trimitea catre Ministerul Afacerilor Straine de la Bucuresti o telegrama prin care dadea o serie de indicatii conform carora trimisul extraordinar si plenipotentiar al Romania la Ankara la acea vreme, Eugen Filloti, ar fi trebuit sa discute cu partea turca problema remilitatizarii stramtorilor: „Ca raspuns la telegrama Dvs. 684, Rog a vedea pe Tevfik Rustu Aras (minstrul turc de Externe -n.a.) si a-i spune ca sunt adanc indurerat de comunicarea sa (reinarmarea stramtorilor – n.a.). Nu voiesc sa vorbesc pentru moment de fond, ci numai de procedeu. Deja la Londra  Tevfik Rustu Aras a procedat fata de mine intr-un chip pe careu voiesc sa-l judec aci, punandu-ma la curent cu cele ce voia sa faca la Consiliul Societatii Natiunilor, in momentul in care incepea sedinta, atunci cand Iugoslavia discutase chestiunea in ajun.  Tevfik Rustu Aras, in vizita de despartirea ce mi-a facut la Londra, mi-a comunicat ca va inscrie chestiunea inarmarii Stramtorilor la ordinea de zi a intrunirii de la 4 mai, la Belgrad. Procedeul intrebuintat azi de Tevfik Rustu Aras este contrariul propriei sale propuneri. El pune Romania si statele Micii Intelegeri in cea mai grea situatie pentru apararea drepturilor lor fata de Austria, Ungaria si Bulgaria. Ce sorti de izbanda pot sa mai aiba cererile noastre fata de aceste state cand chiar unul dintre aliatii nostri, bazandu-se pe consideratii de securitate si onoare, cere schibarea regimului militar existent. Fac un calduros apel catre  Tevfik Rustu Aras sa amane orice demers pana la discutarea chestiunii la 4 mai, la Belgrad. Nu se poate refuza unui aliat o asemenea cerere, mai ales cand chestiunea est inscrisa pe ordinea de zi. Astept raspuns urgent”, scria Titulescu pentru Filloti. Acestadin urma a procedat asa cum i s-a cerut de la Bucuresti, numai ca ministrul  Tevfik Rustu Aras i-a raspuns ca nu i se poate satisface dorinta, „deoarece demersul si momentul facerii lui sunt stabilite de Consiliul de Ministrii, aprobat de partidul guvernamental si de Presedinteie Republicii, astfel incat ministrul Afacerilor Straine (respectiv Tevfik Rustu Aras -n.a.) nu poate intarzia executarea stricta a mandatului primit”. Ceea ce este la fel de important este ca in 21 iulie 1936, in aceeasi zi in care se semneaza Conventia de la Montreux, tot in aceasta localitate elvetiana, Romania parafeaza Pactul de Asistenta Mutuala cu URSS. Documentul a fost elaborat de Nicolae Titulescu sub presiunea unor amenintari venite din partea omologului sau Maxim Litvinov care i-ar fi spus ca in cazul in care Romania nu ia atitudine in legatura cu ascensiunea extremei drepte in Romania pe fondul remilitatizarii Renaniei, Rusia va reanexa Basarabia „pentru ca facem (noi, romanii -n.a.) politica germana”. Acesta nu si-a mai facut efectul doarece la numai 40 de zile distanta, Titulescu avea sa fie inlaturat din guvernul Tatarascu.

Inconstienta Ucrainei, avantajul Rusiei

Revenind la o data mai apropiata, perioada razboiului rece a insemnat o oaza de liniste in ceea ce priveste eventual situatii militare tensionate in bazinul Marii Negre, realitate datorata in special acestei Conventii de la Montreux. Dupa prabusirea fostei Uniunii Sovietice la inceputul anilor ‘90, se poate afirma ca o mare putere contemporana, Rusia, si doua puteri regionale, Ucraina si Turcia, isi construiesc conceptiile strategice, politice si economice tinand cont de aceasta mare si de spatiul adiacent ei. In aceasta triada, prin prisma parteneriatului strategic cu SUA, Romania a inceput o campanie diplomatica imprumutata parca de la Turcia care se traduce prin „zero probleme cu vecinii”. Este adevarat, intr-o varianta proprie cu nuantele si adaugirile aferente. Daca cu Bulgaria si Georgia, Bucurestii pastreaza relatii si interese comune stranse, in toamna acestui an, seful diplomatiei romane a avut o vizita la Kiev in urma caruia acesta a declarat recent, in cadrul unei intalniri informale cu presa, ca a avut o primire buna „de sus pana jos”. Chiar daca in relatia bilaterala Romania-Ucraina s-a inregistrat o usoara incalzire, in ceea ce priveste jocul la Marea Neagra, Ucraina a dat un semnal extrem de important care practic ii anuleaza orice speranta de aderare la NATO. Prin semnarea unei prelungiri pe 25 de ani a intelegerii ruso-ucrainene ce tine de stationarea flote ruse in porturile ucrainene din Crimeea de la Sevastopol si Feodosia. Pe langa aceasta, Ucraina a permis servicii speciale rusesti FSB sa revina la Sevastopol pentru a asigura securizarea acestei obiectiv. In ciuda unei promisiuni de la reducere a pretului gazelor cu circa 30% de la 330 de dolari la 230 de dolari pe metru cub de gaze, Ucraina a incheiat anul 2011 platind un pret de circa 400 de dolari, fapt ce a pus practic capat unei asa-zise „luni de miere” dintre Ucraina si Rusia, autoritatile de la Kiev dorind in prezent sa actioneze in judecata Rusia. Moscova se apara insa cu intelegerile bilaterale privind pretul si volumul gazelor rusesti semnate inca de pe vremea premierului Iulia Timosenko.

(va urma)

Presedintele Osetiei de Sud, Eduard Kokoiti, cel care conduce din 2001 republica separatista georgiana aflata in centrul razboiului din 2008 dintre Rusia si Georgia, si-a anuntat sambata demisia, conform unei intelegeri la care a ajuns cu opozitia dupa tensiuni generate de scrutinul prezidential. “Demisionez pentru a lupta in continuare pentru consolidarea societatii si intarirea statalitatii Osetiei de Sud”, a anuntat Kokoiti la sediul Guvernului de la Thinvali. Demisia sa intervine la 13 zile dupa esecul alegerilor prezidentiale de a propulasa un castigator clar care sa-l inlocuiasca pe Kokoiti. Acesta din urma nu a mai candidat pentru un nou mandat. Kokoiti l-a numit premierul Vadim Brovtev presedinte in exercitiu pana la organizarea noilor alegeri, la 25 martie 2012. Numirea, care intra in vigoare de la 11 decembrie, este tot parte de acordului la care s-a ajuns cu Alla Djioieva, lidera opozitiei si fosta candidata la prezidentiale. Kokoiti a declarat ca a incheiat aceasta intelegere pentru a preveni o “revolutie portocalie” ca in Ucraina anului 2004. ”Nicio ambitie politica nu merita varsarea de sange”, a spus el. Situatia in Osetia de Sud, a carei independenta unilateral declarata a fost recunoscuta de Rusia in 2008, a devenit tensionata dupa ce Djioieva a castigat turul al doilea al prezidentialelor, la 27 noiembrie, in defavoarea rivalului ei, sustinut de Kremlin, potrivit rezultatelor preliminare. Doua zile mai tarziu, Curtea Suprema a republicii a anulat rezultatul votului, invocand nereguli. Sustinatorii lui Djioieva, care s-a autoproclamat presedinte in ciuda deciziei curtii, organizeaza de atunci demonstratii in principala piata din capitala. in schimbul demisiei lui Kokoiti, Djioieva a fost de acord sa le ceara sustinatorilor ei sa plece acasa. inainte de a-si da demisia, Kokoiti a anuntat numirea lui Eldar Kokoiev ca judecator la Curtea Constitutionala. Kokoiev si-a pierdut functia de procuror general adjunct tot ca urmare a acordului la care s-a ajuns cu opozitia. Alti doi inalti oficiali au demisionat conform intelegerii incheiate cu Djoieva: presedintele Curtii Supreme, Atsamaz Bicenov, si procurorul general Taimuraz Hugaiev. Presedintele a prezentat Parlamentului, sambata, demisiile lor.

]]> http://karadeniz-press.ro/kara/liderul-separatist-al-osetiei-de-sud-demisioneaza-dupa-o-intelegere-cu-opozitia/feed/ 0 http://karadeniz-press.ro/kara/tensiuni-in-osetia-de-sud/ http://karadeniz-press.ro/kara/tensiuni-in-osetia-de-sud/#comments Wed, 07 Dec 2011 09:21:21 +0000 Ari Berg http://karadeniz-press.ro/kara/?p=22221 Curtea Supremă a Osetiei de Sud a declarat legală anularea rezultatelor alegerilor prezidenţiale, respingând plângerea depusă de ex-candidatul opoziţiei, Alla Djioeva. Autorităţile separatiste susţin că, pe 29 noiembrie, din cauza numeroaselor încălcări ale legislaţiei în timpul campaniei electorale şi în ziua alegerilor, au fost anulate rezultatele celui de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale care, potrivit Comisiei Electorale Centrale, au fost câştigate de Alla Djioeva. Noile alegeri au fost programate pentru 25 martie, însă Djioeva nu va putea să participe la ele, conform hotărârii judecătoreşti. Nefiind de acord cu această hotărâre, ea s-a declarat preşedinte al Osetiei de Sud şi a organizat acţiuni de protest în Ţhinvali.

Granita cu Rusia, inchisa

Calea de acces dintre Rusia si Osetia de Sud a fost închisa „din cauza agravarii situatiei politice în republica în scopul prevenirii provocarilor”, au comunicat organele de ordine ale republicii. Dupa încercarea de asasinare a procurorului general din Osetia de Sud, actiunile structurilor de forta vor fi coordonate de ministrul de Interne, a declarat presedintele Eduard Kokoitî, la sedinta de urgenta xu sefii structurilor de forta din republica.
Ex-candidatul la presedintia Osetiei de Sud, Alla Djioeva, intentioneaza sa reuneasca sedinta Consiliului de stat, creat de ea, la care sa se stabileasca planul actiunilor urmatoare. Djioeva intentioneaza sa ceara azil politic în Rusia pentru ea, sustinatorii si alegatorii ei.