Ambasadorul iranian Hamid Reza Arshadi si-a luat ramas bun de la ministrul roman de Externe, Teodor Baconschi

Romania sustine dreptul tuturor statelor de a dezvolta activitati in directia cercetarii, dezvoltarii, productiei si folosirii energiei nucleare in scopuri pasnice, cu respectarea intocmai a reglementarilor internationale in materie, a declarat vineri, 27 august, ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, care l-a primit, in vizita de ramas bun, pe ambasadorul Republicii Islamice Iran la Bucuresti, Hamid Reza Arshadi. Declaratiile ministrului roman de Externe vin la cateva saptamani de la vizita la Bucuresti a presedintelui israelian, Shimon Peres. Cu aceasta ocazie, presedintele roman Traian Basescu a declarat ca, in eventualitatea unui conflict cu Iranul, Romania va fi un partener loial al NATO din care face parte si un partener loial al Israelului.

Pozitie diplomatica

Baconschi a reiterat, de asemenea, necesitatea identificarii de catre guvernul de la Teheran a unei formule pentru cooperarea pe deplin cu Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA) si a exprimat speranta ca reluarea dialogului intre Iran si UE va fi in masura sa limpezeasca neclaritatile privind activitatile Iranului in domeniul nuclear. A subliniat necesitatea depasirii actualei situatii de neincredere care domina relatiile Teheranului cu cea mai mare parte a comunitatii internationale.
In cadrul intrevederii au fost abordate teme vizand evolutia relatiilor politico-diplomatice dintre cele doua tari, precum si aspecte privind cooperarea in domenii variate, convenindu-se continuarea eforturilor comune de consolidare a raporturilor bilaterale. Discutiile au confirmat interesul ambelor parti de a identifica noi proiecte viabile in concordanta cu realitatile existente in cele doua tari si cu evolutiile internationale.

Avertisment romanesc

„Am abordat problema iraniana si l-am informat pe domnul Presedinte ca Romania sustine fara rezerve aplicarea ultimei rezolutii a Consiliului de Securitate cu privire la sanctiunile care urmeaza a fi aplicate Iranului si, totodata, am subliniat faptul ca plecam de la principiul dreptului fiecarui stat de a utiliza energia nucleara pentru scopuri civile, dar respingem ideea ca un stat ca Iranul ar putea sa fie detinator de armament nuclear”, declara, pe 12 august, Traian Basescu, in timpul vizitei la Bucuresti a lui Shimon Peres. Intrebat fiind de un jurnalist, care va fi pozitia Romaniei in cazul unui conflict mlitar cu Iranul, presedintele Romaniei a declarat “ca nu este momentul sa vorbim despre conflict. Noi speram ca sanctiunile impuse de Consiliul de Securitate ONU sa creeze la Teheran solutia corecta: nu aceea a saparii de gropi pentru militari americani, ci aceea a deschiderii negocierilor transparente. Iar, daca va fi cazul, Romania va fi un partener loial al Aliantei NATO, din care face parte, si un partener loial al Israelului. As vrea sa fac precizarea ca noi apreciem esential ca stadiul actual al situatiei sa evolueze pozitiv, prin negocieri. Diplomatia este cea care trebuie, in opinia noastra, sa solutioneze diferendul Iranului cu lumea, cu democratia”.

Negocieri neconditionate

De asemenea, in timpul vizitei omologului sau israelian, presedintele Basescu a pledat pentru reluarea neconditionata a negocierilor dintre partea israeliana si cea palestinian pentru asigurarea unui climat cat mai sigur pentru Orietul Mijlociu. “L-am informat pe domnul presedinte Peres legat de pozitia noastra cu privire la doua aspecte. Unul legat de realuarea negocierilor palestiano-israeliene, despre care noi sustinem ca trebuie reluate fara preconditii, acelasi lucru subliniindu-l si in cazul negocierilor siriano-israeliene. A pune preconditii, care de fapt trebuie sa fie apropiate de finalizarea negocierilor, ni se pare un mijloc de a bloca negocerile in Orientul Mijlociu”, a declarat Traian Basescu, dupa intalnirea cu presedintele Israelului, Shimon Peres.

PEOP, obiectiv strategic romano-sarb

Consiliul Director al Pan-European Oil Pipeline a avizat recent constructia primului segment al PEOP, ce va uni Constanta de un important centru petrochimic al Serbiei, Pancevo, relateaza mass-media regionala din Constanta. „Este o hotarare istorica. Ne-am decis sa sustinem tronsonul Constanta-Pancevo. Costurile sunt foarte favorabile si rezonabile”, a precizat Bratislav Ceperkovic, reprezentantul Companiei Transnafta din Serbia. Oficialul a adaugat ca oleoductul Constanta-Pancevo va asigura un echilibru pe piata de profil in zona si ca partea sarba intentioneaza sa construiasca o noua rafinarie la Pancevo, care va avea o capacitate de 3,5 milioane de tone si care va fi alimentata din doua surse, una dintre acestea urmand sa fie oleoductul mentionat mai sus. Bratislav Ceperkovic a mai explicat ca intelege pozitia celorlalte state participante la proiectul PEOP (n.r.- Croatia, Slovenia si Italia nu s-au hotarat inca sa se implice activ in demararea PEOP), insa Romania si Serbia au foarte mult de castigat din aceasta etapa a oleoductului. „PEOP este singurul proiect care este sustinut de Uniunea Europeana”, a conchis oficialul Transnafta.
Potrivit directorului general al Oil Terminal, Silviu Ioan Wagner, segmentul PEOP care va uni cele doua state are o lungime totala de 1.032 kilometri, iar costurile de executie sunt estimate la 22,5 milioane euro. Desi nu au fost stabilite sursele de finantare, primul segment al oleoductului a trezit deja interesul investitorilor. Gazprom a confirmat ca este interesat de noua magistrala de transport, iar companiile din Kazahstan asteapta sa vada proiectul functional. Romania, Croatia, Serbia, Slovenia si Italia au semnat, in 2007, un acord pentru constructia PEOP (denumit si oleoductul Constanta-Trieste), o conducta de 1.400 km, care sa transporte petrol din bazinul caspic catre Constanta si portul italian Trieste. Costul PEOP este estimat la 2-3,5 miliarde de dolari. Studiul de fezabilitate al proiectului indica o capacitate de transport de 40 milioane tone/an. Potrivit analizei de fezabilitate, Romania ar beneficia, din taxe si tarife, de incasari de cel putin 2,27 miliarde dolari, in functie de capacitatea finala, calculate pentru o durata de viata a oleoductului de 20 de ani. Actionarii firmei de dezvoltare a PEOP sunt companiile Conpet Ploiesti, Oil Terminal si Transnafta (Serbia).

Bastroe, visul imposibil al Kievului

Ucraina isi va apara interesele legate de constructia canalului Dunare-Marea Neagra (Bastroe), a declarat presedintele ucrainean Viktor Ianukovici, relateaza presa de la Moscova, citata de agentia KARADENIZ PRESS. “In pofida presiunii la care suntem supusi, nu ne vom descuraja si ne vom apara interesele legate de constructia canalului”, a spus seful statului ucrainean in cadrul unei reuniuni a Comitetului pentru Reforme Economice. Dezvoltarea infrastructurii de transport şi asigurarea unui rol important pentru Ucraina în fluxurile de transport constituie priorităţi naţionale, a mai subliniat preşedintele Ianukovici. Expertizele realizate de Ucraina arată că lucrările nu vor afecta mediul înconjurător, afirmă agenţia, adăugînd că, în opinia specialiştilor, poziţia României se explică prin aceea că respectivul canal ucrainean ar urma să facă concurenţă celui românesc, a concluzionat seful fostei republici sovietice.
Reamintim ca Ucraina construieste de mai multi ani un canal Dunare-Marea Neagra, iar Romania se opune acestui proiect pe motiv ca dauneaza Deltei Dunarii, explica sursa citata. Expertizele realizate de Ucraina arata ca lucrarile nu vor afecta mediul inconjurator, afirma agentia Ria Novosti, adaugand ca, in opinia specialistilor, pozitia Romaniei se explica prin aceea ca respectivul canal ucrainean ar urma sa faca concurenta celui romanesc. Dezvoltarea infrastructurii de transport si asigurarea unui rol important pentru Ucraina in fluxurile de transport constituie prioritati nationale, a subliniat presedintele Ianukovici.

Batroe, prioritate pentru Kiev

La 20 iulie, Kostiantin Iefimenko, ministrul ucrainean al Transportului si Comunicatiilor i-a transmis ambasadorului roman la Kiev, Traian Laurentiu Hristea, o cerere de clarificari privind pozitia Romaniei fata de Conventia privind Regimul Navigatiei pe Dunare (Conventia de la Belgrad), avand in vedere faptul ca tara noastra este singurul stat implicat in proces care nu este dispusa sa o semneze. Potrivit presei de la Kiev, in cadrul intalnirii avute cu Hristea, ministrul ucrainean a subliniat si faptul ca tara sa urmeaza sa investeasca resurse importante in dezvoltarea regiunii Dunarii, iar canalul de mare adancime Bastroe este prioritatea numarul unu. Iefimenko i-a dat asigurari diplomatului roman ca Ministerul ucrainean al Transportului a admis toate obligatiile internationale asumate in legatura cu acest proiect si va depune suficiente eforturi in viitor pentru ca dezvoltarea canalului Bastroe sa fie atat in beneficiul Ucrainei, cat si in cel al societatii europene. In cursul reuniunii cu comisarul european pentru politica regionala, Johannes Hahn, premierul ucrainean Mikola Azarov si-a exprimat ingrijorarea fata de conflictul aparut in legatura cu decizia Romaniei de a extinde Delta Dunarii.“Suntem ingrijorati in legatura cu pozitia Romaniei, care desfasoara unilateral operatiuni de extindere a Dunarii, pentru a redirectiona transportul de marfuri catre porturile sale. Vrem sa atragem atentia asupra faptului ca astfel de chestiuni ar trebui rezolvate numai prin negocieri bilaterale si, daca va fi necesar, prin participarea conducerii Comisiei Europene”, a spus Azarov. In replica, Hahn a subliniat ca au inceput deja discutiile privind aceasta chestiune cu MAE ucrainean, pentru a gasi o solutie acceptabila pentru ambele parti, ucrainean si romana.

Romania, parata ca “distruge Delta”

In septembrie 2009, Ucraina anunta organismele internationale ca Romania “distruge ecosistemul din Delta Dunarii”. “Prin acest demers, autoritatile ucrainene incearca sa compenseze imaginea creata prin reactiile negative repetate ale organismelor internationale fata de dezvoltarea proiectului Bastroe”, sustinea atunci Ministerul Afacerilor Externe de la Bucuresti. In ultimii ani, situatia Canalului Bastroe si efectele pe care acesta le are asupra mediului in rezervatia naturala Delta Dunarii au devenit o problema de maxima importanta pentru unele dintre cele mai renumite organizatii internationale, oficiale si neguvernamentale. Semnalele de alarma trase de la Bucuresti au sensibilizat opinia publica internationala, dar au lasat rece “conducerea” de la Kiev, indiferent care a fost aceasta. Mai mult chiar, sfidand tratatele semnate si prefacandu-se ca inteleg gravitatea situatiei si ca incearca sa remedieze o parte din raul facut, oficialii ucraineni au facut ce au vrut.
“Ucraina intentioneaza sa ridice la nivel international problema neregulilor comise de Romania in activitatile economice ale acestei tari din Delta Dunarii”, declara, in acea perioada, purtatorul de cuvant al ministerului ucrainean de Externe, Vasili Kirilici. El informat ca, in perioada 14-18 septembrie, la Geneva, urma sa se desfasoare cea de-a 17-a reuniune a Comisiei pentru implementarea Conventiei de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontalier. “Ucraina va pleda pentru adoptarea unor decizii care sa oblige partea romana sa-si sisteze activitatile ce distrug ecosistemul in Delta Dunarii si genereaza amenintari transfrontaliere la adresa mediului inconjurator, in particular, pe teritoriul Ucrainei”, sustinea Kirilici, adaugand ca diplomatia ucraineana va pune la dispozitia presei o informatie mai completa in legatura cu acest subiect in finalul reuniunii de la Geneva. Conventia de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontalier a fost ratificata de Ucraina in 1999, iar de Romania – in 2001. Acest document include obligatiile statelor in legatura cu impactul activitatilor economice asupra mediului in stadiul timpuriu de planificare, informare reciproca si consultari bilaterale vizand proiecte de anvergura care pot avea impact asupra mediului inconjurator.

Ofensiva diplomatica

Tot in 2009, in luna martie, Ministerul roman al Afacerilor Externe anunta ca a cerut Ambasadei Ucrainei lamuriri referitoare la informatiile aparute despre inaugurarea unui baraj de pe artera navigabila de mare adancime “Dunare – Marea Neagra” (Bastroe). Cu acest prilej, partea romana a reamintit partii ucrainene ca astfel de actiuni incalca prevederile internationale. In schimb, guvernatorul regiunii Odesa, Nikolai Serdiuk, a declarat in luna mai 2009 ca, in ciuda piedicilor puse de Romania, constructia canalului Dunare-Marea Neagra (Bastroe) a fost finalizata, canalul functioneaza si chiar aduce venituri Ucrainei si in special regiunii Odesa.
Statele-parti ale Conventiei Espoo, care s-au reunit in 2008 la Bucuresti, au cerut Ucrainei sa opreasca lucrarile la canal, sa reia dialogul cu autoritatile romane si sa parcurga etapele procedurale necesare prevazute de Conventia de la Espoo. In iulie 2009, partea romana a subliniat ca demersurile Romaniei, sustinute de cele ale organizatiilor internationale de mediu si ale ONG-urilor, nu sunt motivate economic, ci au ca scop determinarea Ucrainei de a respecta conventiile internationale aplicabile unui proiect de infrastructura complex derulat intr-o zona fragila de interes international si care poate avea un impact negativ asupra mediului.

Sustineri nefundamentate

Potrivit declaratiei Ministerului Afacerilor Externe din septembrie 2009, “sustinerile partii ucrainene referitoare la pretinsele incalcari de catre Romania, ale prevederilor Conventiei de la Espoo nu sunt fundamentate. Fata de aceste simple alegatii, fara baza reala, delegatia romana va informa Comitetul de Implementare asupra faptului ca Romania nu construieste in realitate nicio cale navigabila interioara in Delta Dunarii si ca nu intentioneaza implementarea unui astfel de proiect, asa cum sustine Ucraina. Va arata totodata ca activitatile la care face referire Ucraina in plangerea sa (cum ar fi amenajarea pentru navigatie a canalului Sulina, realizarea unor lucrari de dragaj si depunerea materialului dragat, sau executarea de lucrari hidrografice pe bratul Sf. Gheorghe) au fost finalizate, aproape in totalitate, inainte de ratificarea de catre Romania a Conventiei Espoo (29 martie 2001), deci prevederile Conventiei nu puteau fi aplicate in privinta lor. In ceea ce priveste lucrarile intreprinse dupa data mentionata, acestea nu se incadreaza in prevederile Conventiei (care stabileste lista de activitati despre care se considera, inca din faza de proiect, ca sunt susceptibile sa provoace impact transfrontalier), fiind realizate in temeiul unor obligatii ce revin Romaniei conform unor conventii internationale, iar Ucraina a fost informata in privinta lor.
Ministerul Afacerilor Externe aprecia ca, prin acest demers, autoritatile ucrainene incearca sa compenseze imaginea creata prin reactiile negative repetate ale organismelor internationale de profil fata de dezvoltarea proiectului Bastroe”.
Conventia Espoo privind evaluarea impactului de mediu in context transfrontier stabileste obligatia statelor parti de a evalua impactul de mediu al unor anumite activitati, inainte de inceperea acestora. De asemenea, stipuleaza obligatia statului de origine de a notifica alte state potential afectate si de a se consulta cu acestea cu privire la proiectele care au un impact transfrontalier probabil. Comitetul de Implementare are rolul de a supraveghea indeplinirea obligatiilor ce revin partilor la Conventie.
Potrivit MAE, Romania a sesizat Comitetul de Implementarea al Conventiei referitor la neindeplinirea de Ucraina a procedurilor stipulate de Conventie in privinta realizarii unui canal de navigatie de mare adancime pe bratele Bastroe si Chilia ale Dunarii (”proiectul Bastroe”). In urma demersurilor Romaniei si pe baza concluziilor Comitetului de Implementare, statele parti la Conventia Espoo au adoptat la Bucuresti, in mai 2008, o decizie prin care constata neindeplinirea de catre Ucraina a obligatiilor sale. Ulterior Ucraina a anulat decizia privind implementarea fazei a II-a a proiectului canalului de navigatie si a initiat consultari pe aceasta tema cu partea romana.

Elicopterele britanice, modernizate in Romania

Eurocopter Romania va fi societatea care va efectua lucrarile aferente contractului de modernizare a elicopterelor PUMA, sustin reprezentantii companiei, dupa ce, in presa britanica au aparut informatii privind intentia Eurocopter de a reloca o parte din activitatile sale din Romania in Marea Britanie. Compania Eurocopter este in plin proces de consolidare a prezentei sale industriale in Romania, prin acordul incheiat cu IAR Brasov. Contractul de modernizare a elicopterelor PUMA apartinand armatei britanice va reprezenta o parte importanta a acestui proces, de indata ce vor fi finalizate toate demersurile legale privind acordul Eurocopter cu IAR. Inca din faza incipienta a discutiilor privind acest contract, Eurocopter si Ministerul Apararii din Marea Britanie au fost de acord ca Eurocopter Romania va fi societatea care va efectua lucrarile aferente contractului de modernizare a elicopterelor PUMA, iar acest aspect ramane ferm valabil”, se mentioneaza in comunicatul companiei, citat de Agerpres. Contributia Eurocopter Romania la implementarea lucrarilor de modernizare in serie din cadrul contractului respectiv a fost evidenta pentru ambele parti inca din faza de inceput a discutiilor cu oficialitatile britanice, ”din dorinta de a asigura, concomitent, forta de munca de calitate superioara, servicii de modernizare la un nivel ridicat si optimizarea costurilor contractului”, se mai precizeaza in comunicat.

Transfer contestat

Cotidianul britanic The Times a anuntat ca primul fabricant mondial de elicoptere a lasat sa se inteleaga ca ar putea reloca in Marea Britanie unele dintre activitatile sale din Romania, in conditiile in care criza financiara a plasat la egalitate cele doua tari in termeni de costuri. Potrivit publicatiei britanice, Eurocopter, filiala European Aeronautic Defence and Space Co. NV, ar fi anuntat Ministerul britanic al Apararii ca ar putea readuce in Marea Britanie un contract in valoare de 300 de milioane de lire sterline, fara ca aceasta sa aiba un impact prea mare asupra pretului. Constructorul de elicoptere ar fi propus relocarea in Marea Britanie a lucrarilor de modernizare a 30 de elicoptere de transport PUMA, de teama ca acest contract ar putea fi suprimat in cadrul procesului de reevaluare a politicii de aparare. O astfel de relocare ar putea permite crearea a sute de locuri de munca si ar linisti guvernul britanic, mai scrie sursa citata.
In anul 2009, ministerul Apararii din Marea Britanie a semnat un contract cu Eurocopter in valoare de 250 milioane lire sterline, in vederea retehnologizarii a 33 de elicoptere Puma, in urmatorii cinci ani, Modernizarea celor 33 de elicoptere Puma se va realiza, in mare parte, in fabrica de la Brasov, de pe platforma IAR Ghimbav, in vederea obtinerii unei calitati maxime la un pret minim pentru Ministerul Apararii britanic, chiar daca principalul contractor este Eurocopter UK. Modernizarea elicopterelor consta in montarea de noi motoare Turbomeca Makila, de 1.800 de cai-putere, un nou echipament avionic dotat cu autopilot si sistem de comunicare, precum si o revizie generala a structurii mecanice a aparatului de zbor.

Traficantul si ofiterul rus de informatii Viktor Bout, acuzat de sprijinire a organizatiilor teroriste

Traficantul de arme rus Viktor Bout, supranumit “negustorul mortii” si detinut in Thailanda, va fi extradat miercuri in Statele Unite ale Americii, conform unei decizii a justitiei, au precizat surse din cadrul politiei thailandeze, relateaza mass-media internationala, citata de agentia de presa KARADENIZZ PRESS. Bout, fost ofiter in fortele aeriene sovietice care a inspirat personajul incarnat de catre Nicolas Cage in filmul “Lord of war”, este detinut din martie 2008 la Bangkok. Bout a mai fost acuzat de apartenenta la serviciile secrete sovietice si cele ale Federatiei Ruse, precum si de colaborare cu structuri teroriste din diferite regiuni de conflict ale lumii.
Dupa un refuz initial al primei instante de judecata anul trecut, cererea de extradare pentru terorism a SUA a primit un raspuns pozitiv in fata unei curti de apel din Bangkok vineri, in pofida viilor proteste ale Moscovei. Supisarn Bhakdinarinath, seful Diviziei de suprimare a infractionalitatii, a indicat ca rusul va fi escortat de catre cel putin 50 de soldati din fortele speciale la aeroportul Don Mueang, de unde va fi preluat de catre americani. “Nu pot spune la ce ora se va face transferul, caci este secret de stat”, a adaugat politistul, dezvaluind totusi ca avionul american a aterizat marti la ora 15.00, pe aeroport.
Rusia a calificat “ilegitima” si “politica” decizia justitiei thailandeze. “Regretam ceea ce este in opinia noastra o decizie ilegitima si politica luata de o curte de apel din Thailanda”, a declarat Lavrov. “Potrivit informatiilor de care dispunem, aceasta decizie a fost luata sub o puternica presiune din strainatate”, a adaugat Lavrov, intr-o acuzatie voalata la adresa SUA.

Arestat in 2008

Expertii spun ca Viktor Bout, devenit notoriu dupa ce in anii “90 a condus o flota de avioane cargo sovietice uzate moral in puncte fierbinti, macinate de conflicte, din Africa, a fost cat se poate de util pentru serviciile secrete de informatii ale Rusiei si de aceea Moscova nu vrea sa-l vada trimis in fata justitiei din SUA. Viktor Bout, in varsta de 44 de ani, fost ofiter al aviatiei sovietice, este cunoscut drept unul din cei mai prolifici traficanti de arme din lume. El a fost implicat in unele din cele mai mediatizate conflicte din istoria moderna, banuindu-se ca a furnizat arme, ce au alimentat razboaie civile din America de Sud, Orientul Mijlociu si Africa, unor clienti precum fostul dictator liberian Charles Taylor si liderul libian Moammar Gadhafi.
Arestarea de mare vizibilitate in 2008 a lui Bout, intr-o operatiune a SUA in Bangkok, a pus capat aproape unui sfert de secol de joc de-a soarecele si pisica cu fantomaticul rus. Washingtonul a sperat atunci intr-o predare rapida a barbatului care nu mai fusese niciodata judecat, in pofida punerii lui sub sanctiunile ONU, a unei inculpari in Belgia pentru spalare de bani si a unei interdictii de calatorie. Arestarea traficantului a fost posibila dupa o operatiune a agentilor americani care s-au dat drept cumparatori din partea Fortelor Armate Revolutionare din Columbia (FARC), organizatie paramilitara marxista pe care Washingtonul o considera terorista. Investigatia desfasurata pe o durata de patru luni a implicat intalniri in Curacao, Danemarca si Romania. Dupa arestarea sa, Bout a fost inculpat in SUA pentru conspiratie in vederea vanzarii de arme in valoare de milioane de dolari catre FARC, fiind vorba inclusiv despre peste 700 de rachete sol – aer, mii de arme de foc, elicoptere de ultima generatie si avioane echipate cu lansatoare de grenade si cu rachete.

Ajutorul autoritatilor romane

In urma activitatilor de cooperare cu Drug Enforcement Administration (D.E.A.) din S.U.A., care au condus la retinerea, in luna iunie 2007, a lui Monzer Al Kassar – cautat pentru savarsirea unor acte de terorism, politistii de frontiera din cadrul Inspectoratului General al Politiei de Frontiera Romane au fost solicitati de autoritatile americane pentru a fi sprijinite in identificarea si retinerea unuia dintre cei mai mari traficanti de armanent din lume – Viktor Bout, anunta IGPR in luna martie 2008. Astfel, timp de doua saptamani de zile, ofiteri din cadrul Directiei de Combatere a Infractionalitatii Transfrontaliere – I.G.P.F., sub coordonarea procurorilor D.I.I.C.O.T., au desfasurat actiuni specifice informativ-operative in vederea localizarii traficantului si probarii actiunilor sale ilegale de trafic international de armament. Alaturi de colegii de la D.E.A., veniti in Bucuresti, politistii de frontiera romani au stabilit mai multe variante de actiune pentru prinderea lui Bout despre care existau informatii ca ar fi interesat sa se intalneasca cu niste “beneficiari de armanent” (cetateni straini), inclusiv in Romania. In acest sens, sub coordonarea procurorilor, au fost monitorizate discutiile purtate intre Bout, unul dintre “locotenentii” sai si investigatorii sub acoperire cu privire la efectuarea unui transport de arme in Columbia (in valoare de 5 milioane $), incercandu-se, totodata, “atragerea” lui in tara noastra pentru a fi retinut. Din investigatii, a rezultat ca armele urmau a fi procurate si vandute de traficantul Viktor Bout gruparii F.A.R.C. (Fortele Armate Revolutionare Columbiene). Probele obtinute in urma activitatilor informativ operative desfasurate in Romania, cu sprijinul Politiei de Frontiera Romane, au condus la arestarea si incriminarea lui Viktor Bout pentru savarsirea infractiunii de conspiratie si asociere in vederea traficarii ilegale de armanent catre organizatii teroriste straine. Viktor Bout, cautat de Interpol pentru ca a incalcat embargourile O.N.U. privind comertul cu armament din mai multe tari, a fost retinut pe 06.03.2008, la Bangkok de politia thailandeza in baza mandatului de arestare american. Autoritatile americane au transmis multumiri institutiei noastre pentru profesionalismul de care au dat dovada politistii de frontiera cu ocazia implicarii in caz.

Viktor Bout, “mina de aur” a organizatiilor criminale si teroriste

Viktor Bout s-a nascut in Tadjikistan, vorbeste fluent sase limbi straine si a absolvit Institutul Militar de Relatii Internationale din Moscova. Este poreclit “Lupul singuratic” pentru ca obisnuia sa opereze fara complici. Investigatorii americani si britanici considera ca fostul pilot sovietic este unul dintre cei mai “abili jucatori” pe piata mondiala a afacerilor ilicite cu arme si “mina de aur” a organizatiilor criminale si teroriste. Fostul sef al Consiliului de Securitate Nationala din Administratia Clinton, Lee S. Wolosky, l-a descris plastic pe Bout ca fiind “un pirat de lux, de prima mana, care este lipsit de scrupule”. “Sunt o multime de oameni care pot livra arme in Africa sau Afganistan, dar “maestrii” pot fi numarati pe degetele de la o mana. Viktor Bout este in capul acestei liste!”, considera Wolosky.

Furnizor pentru Al-Queda si talibani

In anul 2002, “Washington Post”, citand ofiteri FBI specializati in lupta antiterorista, preciza ca Viktor Bout, fost ofiter rus anchetat pentru trafic de armament in favoarea retelelor teroriste din Orientul Mijlociu si Africa, isi procura arme si munitii din tarile fostului bloc sovietic, cu precadere Romania si Bulgaria. “Reteaua lui Bout este unica – au declarat anchetatorii americani si britanici – din cauza abilitatii sale de a livra arme sofisticate oriunde in lume”, scria “Washington Post”, mentionand ca fostul pilot sovietic a facut nenumarate tranzactii cu talibanii si reteaua terorista Al-Queda. Sanjivan Ruprah, un veros afacerist kenyan si “mana dreapta” a traficantui de armament Viktor Bout, a fost arestat in Belgia, in februarie 2002. Potrivit anchetatorilor, Ruprah a oferit informatii deosebit de valoroase, din interiorul cartelului mafiot, precum si modul de operare al ramificatiilor retelei.
Desi ii promisesera imunitate in schimbul informatiilor despre Bout, autoritatile americane l-au retinut pe Sanjivan Ruprah. In timpul anchetei, referindu-se la Romania, el a declarat: “Aceasta a fost alaturi de Bulgaria, una dintre tarile care il alimentau pe Bout”. Kenyanul a dezvaluit ca, dupa ce primea armamentul solicitat, Bout il livra in special talibanilor si teroristilor din Al-Queda. De altfel, fostul ofiter sovietic facea afaceri si cu Emiratele Arabe Unite, Filipine si cu fortele rebele implicate in diferite conflicte de pe continentul african. Ruprah a marturisit ca s-a ocupat personal ca, in schimbul armelor, Bout sa primeasca diamante din Congo, Angola si Sierra Leone. Dupa acuzatiile aparute in presa americana, autoritatile romane s-au intrecut in a da dezmintiri peste dezmintiri. Astfel, potrivit ANCESIAC, “jurnalistii americani ar fi asociat in mod eronat Romania cu reteaua de trafic de arme a lui Viktor Bout”, precizand ca “nici un transfer n-a fost aprobat sau efectuat de autoritatile romane in legatura cu Viktor Bout sau cu vreo tara sau destinatie supusa vreunui embargo international privind transferurile de arme”.Un raport al serviciului secret belgian arata ca Bout a vandut, numai in Afganistan, arme de calibru mare de peste 50.000.000 de dolari, pana in 1998, intr-o perioada relativ linistita. Armele au fost destinate atat talibanilor, cat si gruparilor ostile regimului de la Kabul.

SUA, acuzate ca-l protejeaza pe traficant

In 2004, Statele Unite ale Americii au fost acuzate ca il protejeaza pe Bout de eventuale sanctiuni ale Organizatiei Natiunilor Unite, pentru ca ar fi implicat in transportul de echipamente militare pentru trupele americane dislocate in Irak. Ajutate de Marea Britanie, SUA ar obstructiona eforturile depuse de Franta, in incercarea de blocare a conturilor lui Viktor Bout, unul dintre cei mai importanti furnizori de tehnica de lupta ai rebelilor si ai fortelor guvernamentale din zonele de conflict din Africa. ONU tocmai incepuse elaborarea unei liste a persoanelor carora urma sa le fie blocate bunurile, pentru presupuse legaturi cu fostul lider liberian Charles Taylor, inlaturat de la putere in 2003. Potrivit mai multor diplomati occidentali, exista rapoarte care mentioneaza faptul ca o companie aeriana asociata lui Bout ar fi implicata in transportul de echipamente catre trupele americane din Irak. “Fortele de aparare americane utilizeaza avioanele lui Bout in operatiunile de logistica”, afirma in 2004 un responsabil ONU. “Suntem dezgustati de faptul ca Bout nu va fi pe lista, desi el este principalul traficant de arme din regiune. Daca vrem sa fie pace in Africa de Vest, este evident ca ar trebui sa fie pe lista”, a subliniat un fost diplomat occidental.

Pe lista traficantilor

O alta sursa diplomatica declara atunci ca Marea Britanie l-ar fi inclus pe Bout pe lista traficantilor de arme ale caror averi ar urma sa fie blocate, dar ca oficiali ai Statelor Unite le-au solicitat britanicilor excluderea acestuia de pe lista, deoarece “este folosit in Irak”. Cu toate acestea, Statele Unite si Marea Britanie au negat ca ar avea cunostinta despre presupusele activitati ale lui Viktor Bout in Irak. “Am sprijinit in trecut si continuam sa sprijinim eforturile internationale de a pune capat activitatilor ilegale ale lui Bout”, pe numele caruia a fost emis un mandat international de arestare, a declarat un oficial britanic. Autoritatile americane sustineau ca activitatile lui Viktor Bout ar trebui sa faca obiectul unor masuri separate decise de Natiunile Unite, referitoare la traficantii de arme. Guvernul britanic a fost aspru criticat si de parlamentari pentru lipsa de transparenta in ceea ce priveste exportul de armament, in conditiile in care exista suspiciuni ca tehnica de lupta de provenienta britanica ar fi fost folosita in zone in care s-a inregistrat incalcarea drepturilor omului. Acuzatiile au venit din partea unei comisii parlamentare din care au facut parte membri ai comisiilor pentru Aparare, Externe, Comert exterior si Comert si Industrie din cadrul Camerei Comunelor. In raportul sau, comisia recomanda un control mai strict al exporturilor de armament ce ar putea ajunge in mainile teroristilor sau ale combatantilor din tarile afectate de razboaie civile.In timpul discursului tinut in Parlament, liberal-democratul Tom Brake a facut referire la dezvaluirile facute de Financial Times, exprimandu-si temerea ca Marea Britanie ar putea sprijini presupusele eforturi ale SUA de a-l proteja pe Viktor Bout.

Republica Moldova combate traficul cu uraniu

Aproape doua kilograme de uraniu de contrabanda au fost descoperite intr-un garaj din Chisinau, valoarea capturii fiind estimată la noua milioane de euro, anunta Ministerul Afacerilor Interna din Republica Moldova, citat de mass-media. In vizorul autoritatilor au ajuns sapte persoane, toate domiciliate in municipiul Chisinau. Una dintre acestea, originara din regiunea transnistreana, a ramas inca neidentificata. De asemenea, s-a stabilit ca doua persoane din grupare sunt fosti angajati ai Ministerului Afacerilor Interne, detinand gradele de maior si locotenent-colonel de politie. Trei dintre suspecti, aflati in arestul politie, au antecedente penale, fiind urmariti anterior de autoritatile din Republica. Moldova, Federatia Rusa si Romania pentru mai multe infractiuni, inclusiv si pentru pastrarea si comercializarea substantelor radioactive.

Criminalitate radioactiva

La 15 iunie 2010, Directia Investigare a Fraudelor a Departamentului politie a MAI a initiat prelucrarea operativa a unui grup criminal organizat care, potrivit informatiilor acumulate, cauta un canal de comercializare in tarile cu cerere sporita a materialelor radioactive – Uraniu 238. Materialul radioactiv (1,8 kg Uraniu 238) a fost introdus in tara prin contrabanda, iar infractorii intentionau sa-l comercializeze la pretul de 9 milioane de euro, a anuntat MAI. Pe parcursul prelucrarii operative, au fost efectuate 2 achizitii controlate a materialului radioactiv, in cantitate totala de 0,075 grame, care au fost expediate pentru expertizare prin intermediul Ambasadei SUA, organelor competente din aceasta tara. Ca rezultat, organele competente din SUA au confirmat faptul ca substanta achizitionata este un produs radioactiv de model Uraniu 238, mai precizeaza sursa citata de agentia KARADENIZ PRESS.
Astfel, sustine Ministerul Afacerilor Interne, la data 20 iulie 2010, in municipiul Chisinau, au fost retinuti in flagrant suspectii, de la care au fost ridicata cantitatea de 1,8 kg de Uraniu 238. La examinarea materialului radioactiv au participat patru experti straini din SUA, angajati ai Serviciului Situatii Exceptionale al MAI, ai Ministerului Apararii si ai Agentiei Nationale de Reglementare a Activitatii Nucleare si Radiologice.

Perchezitii multiple

De asemenea, au fost efectuate 12 perchezitii la domiciliile suspectilor, prilej cu care, in garajul lui Sajin Sergiu, au fost depistate si ridicate 620 de cartuse pentru automatul AK 74 si pistolul PM; o grenada de lupta de model F1 cu focos; un pistol confectionat in mod artizanal si un revolver; placi de inmatriculare a mijloacelor de transport, pasapoarte de tip sovietic, facturi fiscale de evidenta stricta in numar de 3300 bucati.
Potrivit specialistilor de la Agentia Nationala de Reglementare a Activitatii Nucleare si Radiologice si Serviciul Situatii Exceptionale al MAI, produsul depistat este material radioactiv Uraniu 238, care poate fi folosit in industria civila nucleara, la fabricarea combustibilului pentru cetralele nucleare, la reactoarele de cercetari, precum si in scopuri militare, la producerea armelor de distrugere in masa. La solicitarea autoritatilor de la Chisinau, Centrul Atomic de Investigatii din Germania urmeaza sa efectueze expertiza specializata pentru a stabili procentul de imbogatire si tara de origine a produsului.

Arctica, vizata de politica expansionista a Kremlinului

Apa va deveni în curând resursă strategică, a declarat secretarul Consiliului Securităţii ruse, Nikolai Patruşev, într-un interviu apărut recent în cotidianul rus Rossiiskaia Gazeta, care semnalează că deficitul de resurse de apă a generat un fenomen periculos – migraţia, peste 20 de milioane de oameni părăsindu-şi casele numai într-un singur an. “Pot să citez numeroase exemple care arată că penuria de apă a provocat conflicte armate şi războaie între state vecine. În ultimii 10 ani, conflicte şi crize din această cauză există deja în 46 de state, unde trăiesc 2,7 miliarde de persoane. Regiunile cu riscul cel mai mare sunt Orientul Mijlociu, Asia Centrală şi Africa de Nord”, a afirmat Nikolai Patruşev, fost şef al Serviciului Federal de Securitate (FSB), în interviul menţionat.

Prognoze ingrijoratoare

Rossiiskaia Gazeta scrie că, potrivit prognozelor experţilor ruşi, între anii 2035-2045, cantitatea de apă potabilă pe care o consumă omenirea va fi egală cu resursele ei, dar criza mondială de apă poate apărea mai devreme. “Această situaţie este legată de faptul că principalele resurse de apă sunt concentrate numai în câteva ţări. Acestea sunt în principal Brazilia, Canada şi Rusia. Fireşte că, în aceste ţări, nu va fi utilizată toată apa chiar şi către 2045, avându-se în vedere marile lor resurse. Însă, pentru multe ţări problema apei poate apărea mâine”, a semnalat Patruşev.
În Rusia, problema constă nu în resursele de apă, ci în utilizarea lor, ceea ce creează deja de acum un real pericol pentru securitatea naţională a ţării, notează cotidianul. Pericolul unei crize a apei este menţionat şi în strategia securităţii naţionale până în anul 2020, adaugă ziarul. Potrivit lui Patruşev, în 2009, numai 38% din localităţile ruse au fost alimentate cu apă potabilă de bună calitate. În peste jumătate din oraşele şi localităţile ruse, calitatea apei nu este cunoscută, întrucât ea nu a fost testată.

Problema irigatiilor

Nikolai Patruşev a semnalat totodată şi existenţa unor probleme în domeniul irigaţiilor. “Suprafaţa terenurilor irigate în Rusia reprezintă în total 4,5 milioane de hectare. Eficacitatea utilizării resurselor de apă în Rusia este de 2-3 ori inferioară celei în ţările industrializare”, a deplâns el. Potrivit datelor ONU, citate de ziarul rus, 700 de milioane de oameni din 43 de state se confruntă permanent cu stresul şi deficitul de apă. Aproximativ o şesime din populaţia de pe glob nu are acces la apă potabilă, iar o treime la apă pentru nevoile casnice.

Conflict juridic

Pentru a combate o posibila criza a apei, autoritatile ruse vizeaza consolidarea prezentei civile, economice si politico-militare in regiunea Arctica. Reamintim ca si guvernul conservator al premierului canadian Stephen Harper a făcut din suveranitatea în Arctica o prioritate. Canada susţine, de asemenea, că deţine suveranitatea asupra Trecătorii de Nord-Vest – care leagă Atlanticul de Pacific prin nord – în timp ce alte ţări consideră că este o cale navigabilă internaţională.
Dorit de cele cinci ţări riverane (Statele Unite, Rusia, Canada, Norvegia şi Danemarca), fondul submarin al Arcticului ar putea deţine 13% din rezervele de petrol şi 30% din rezervele de gaze naturale nedescoperite ale planetei, conform serviciilor geologice americane.
Anterior, presedintele rus Dmitri Medvedev a declarat ca restrictionarea accesului Rusiei la resursele de hidrocarburi din zona arctica este un lucru inacceptabil. “Tarile arctice fac eforturi pentru a-si extinde prezenta economica, si chiar militara, in zona”, a observat liderul rus, ca reactie la incercarile altor tari din regiunea arctica (Statele Unite, Canada, Norvegia si Danemarca) de a limita accesul Rusiei la exploatarea zacamintelor, care reprezinta peste 25% din rezervele globale de titei si gaze naturale. “Limitarea este inacceptabila din punct de vedere legal si incorecta din punct de vedere al pozitiei gegrafice si istoriei noastre”, a spus Medvedev.
Conform legislatiei internationale, cele cinci tari de la Cercul Polar Arctic au o zona exclusiva de 200 mile (322 kilometri). Dar Rusia se prevaleaza de Conventia ONU asupra dreptului marii din 1982, care spune ca, daca o tara poate demonstra ca platforma sa continentala se extinde dincolo de limita de 200 mile, poate cere dreptul la exploatarea unei zone mai mari.

Colonizare stintifica

Federatia Rusa a intreprins doua expeditii la Cercul Polar (in 2005 si 2007) pentru a isi sustine pretentiile teritoriale la o platforma mai extinsa. Acum, Moscova intentioneaza sa investeasca 1,5 miliarde ruble (50 milioane dolari) in determinarea dimensiunilor exacte ale platformei sale continentale arctice, a anuntat presedintele Medvedev.
Scopul acestor cercetari a fost determinarea granitelor economice rusesti ale  platoului continental din Arktica, de a confirma dreptul Rusiei in exploatarea depozitelor marine artice si de a furniza dovezi concludente comunitatii internationale in acest sens. Nava „Academicianului Fiodorov” a fost  complet reutilata si modernizata cheltuindu-se peste 5 milioane de euro pentru tehnologii care sa  inspecteze la adancime platoul maritim si sa trasfere imaginile de pe fundul marii in format 3D. In regiunea cercetarilor stratul de gheata din Oceanul Inghetat ar putea atinge 5 metri, iar pentru a le usura munca, nava a fost secondata de spargatorul nuclear de gheata „Yamal”.
Reamintim ca statele riverane detin o zona de 12 mile care tine de apele lor teritoriale si o zona de 200 de mile a intereselor lor economice. Pentru a trece peste limita celor 200 de mile, Rusia ar trebui sa demonstreze  ca platforma Oceanului Arctic, in special lantul de munti Lomonosv si versantul Mendeleev reprezinta o continuare a platformei continentale a Federatiei Ruse. Aceasta nu se rezuma doar la o simpla depasire a zonei de 200 de mile, dar  reprezinta si o pretentie serioasa asupra 1,2 mln. m.p. a adancimii maritime, unde ar putea sa fie depozitate ¼ din hidrocarburile planetei, precum si zacaminte de minereuri de mangan, aur, cositor, plumb, nichel si alte zacaminte de minerale dure pretioase.
Dreptul de a traversa zona de 200 mile este conferit de Conventia ONU asupra dreptului marii adoptata de ONU in 1982. De altfel, in anul 2001 Rusia a prezentat dovezi privind drepturile sale asupra platformei continentale, dar care n-au fost luate in considerare la acea data de ONU.  Ulterior platforma continentala a trezit interesul si altor state, teritoriul carora este „adiacent” Oceanului Arctic. Spre exemplu, SUA, care nu a ratificat Conventia, trimite in comun cu Canada un grup de expeditie in Arctica pentru a determina apartenenta platformei continentale. Urmatoarea sa solicitare, Rusia preconizeaza sa o transmita ONU in 2011.

Colaborare arctica

Rusia si Canada au anuntat ca incep negocieri pentru a-si alia sistemele de supraveghere spatiala a Antarcticii, regiune devenita interesanta din cauza zacamintelor de hidrocarburi pe care le adaposteste, informeaza mass-media de specialitate. Intentia este de a oferi posibilitatea utilizatorilor aflati in regiune sa capteze semnalele satelitilor rusi si canadieni cu un singur receptor.
Rusia a decis sa creeze, impreuna cu Canada, un sistem spatial capabil sa supravegheze in intregime oceanul si uscatul din regiunea arctica. In prezent, satelitii “nu vad nici uscatul, nici oceanul mondial dincolo de 60 de grade latitudine nordica”, a declarat directorul adjunct al agentiri spatiale ruse, Roskosmos, Anatoli Chilov. Instalarea dispozitivului, denumit “Arctica”, va costa aproximativ 1,8 miliarde de euro.

Kremlinul sugruma economic Republica Moldova

Autoritatile ruse pregatesc adoptarea unor masuri punitive la adresa bancilor comerciale din Republica Moldova, relateaza surse guvernamentale de la Moscova, citate de mass-media regionala. Conform surselor citate, autoritatile ruse acuza bancile din Republica Moldova de participare activa la activitati financiare ilicite, prin care bugetul federal rus a fost prejudiciat cu câteva zeci de milioane de dolari. Sursele citate au refuzat sa nominalizeze bancile vizate, pe fondul intensificarii sanctiunilor economice rusesti impotriva Federatiei Ruse.
Dupa scandalul vicnului, Rusia a restrictionat si importul produselor agricole din Republica Moldova pentru mai multi producatori autohtoni, scrie presa de la Chisinau. Reprezentantii Ministerului Agriculturii si Industriei Alimentare au convocat intr-o sedinta producatorii autohtoni de fructe si legume, pentru a discuta despre decizia Rusiei de a interzice importul acestor produse. Sedinta s-a desfasurat cu usile inchise, scrie Jurnal.md. “Din 177 de exportatori care aveau dreptul sa duca fructe si legume in Rusia, doar 36 mai au voie sa faca asta. Lista de 36 a fost stabilita de rusi, dar nimeni nu cunoaste aceste firme”, a declarat reprezentantul unei firme, care a participat la sedinta. “Rusii pretind ca marfa noastra depaseste normele admisibile in ceea ce priveste pesticidele si nitratii. Firmele cu care colaboram noi nu au avut pretentii in acest sens si nici nu stiu de aceasta interdictie”, a spus aceeasi sursa. Un alt reprezentant al exportatorilor, care a iesit de la sedinta, a mentionat ca zeci de TIR-uri cu fructe si legume sunt blocate in vama Chisinau. Din cauza incertitudinii existente, agentii economici nu primesc certificate de provenienta a marfii. De asemenea, viceministrul Agriculturii si Industriei Alimentare, Vasile Bumacov, a declarat presei ca a fost inaintata o lista de 177 de exportatori, dar rusii au aprobat doar 33 dintre acestia. “Nu ni s-a explicat de ce doar 33. Vom solicita sa fie marit numarul exportatorilor”, a spus Bumacov. “Sa fim mai exacti. Este vorba de limitatrea numarului de companii care au dreptul de a face export a acestor produse, nu este vorba de o interdictie. Incercam sa rezolvam aceasta problema”, a mentionat si prim-ministrul Vlad Filat pentru Unimedia.md.

Embargoul vinului

Rospotrebnadzor nu va trimite o delegatie de experti la întreprinderile vinicole din Republica Moldova pentru a rezolva problemele legate de exportul vinurilor şi divinurilor din Moldova în Rusia, a declarat seful serviciului sanitar rus, Ghenadi Onişcenko. „După ce, în august, s-a încheiat misiunea experţilor, pe adresa mea a venit o scrisoare cu invitaţie. Am studiat-o cu atenţie, însă comportamentul autorităţilor moldoveneşti, care s-a manifestat elocvent mai ales în ultima săptămână, a înclinat balanţa spre abţinerea noastră de la acţiuni ulterioare, având în vedere că natura declaraţiilor nu era una constructivă şi ar transforma eforturile noastre în irosirea inutilă a timpului”, a spus Oniscenko. „Singurul lucru care ar justifica o astfel de logică a comportamentului este recunoaşterea implicită a impactului cumulativ asupra stării de sănătate şi, prin urmare, asupra proceselor de gândire, precum si recunoaşterea substantelor toxice pe care le găsim mereu în produsele supuse analizei”, – a adăugat el.

Masuri cu repetitie

Recent, Federatia Rusa a cerut Belarusului si Kazahstanului sa ia masuri pentru a impiedica patrunderea pe piata ruseasca a vinurilor si apei minerale provenite din Republica Moldova si Georgia. Ghenadi Oniscenko, seful organizatiei ruse pentru protectia consumatorilor, Rospotrebnadzor, a declarat ca aceasta cerere a fost formulata in cadrul Uniunii Vamale din care fac parte Rusia, Belarus si Kazahstan. “Tinand cont de legile Uniunii Vamale ruso-kazaho-belaruse, ne-am informat partenerii, conform regulamentelor pe care le-a adoptat, ca folosirea unor produse este restrictionata in tara noastra. Le-am cerut sa ia masuri pentru a impiedica intrarea pe teritoriul rus a vinurilor si apelor minerale din Moldova si Georgia”, a declarat pentru Interfax Ghennadi Oniscenko, seful Protectiei consumatorilor din Rusia, Rospotrebnadzor. Potrivit acestuia, cererea nu insemana ca Rusia isi “impune vointa” asupra Belarusului si Kazahstanului, pentru a restrange drepturile lor de a folosi aceste produse, ci doar isi “exercita un drept” ca membru al Uniunii Vamale, relata presa regionala, preluata de agentia KARADENIZ PRESS. “Aceasta nu inseamna ca ne impunem vointa (n.r. Belarusului si Kazahstanului) si ca le restrangem dreptul de a folosi aceste produse, dar suntem indreptatiti sa le cerem sa ia toate masurile pentru ca aceste produse sa nu poata ajunge pe teritoriul rus. Ne-am exercitat acest drept”, a explicat Oniscenko. Este prima data cand Moscova foloseste Uniunea Vamala ca unealta politica impotriva altor state. Incluzand Belarusul si Kazahstanul, Rusia poate spori presiunile asupra R. Moldova si Georgiei.

Razboiul vinului

La inceputul lunii iulie 2010, Moscova a blocat cateva transporturi importante de vinuri la vama, anuntand ca acestea contin produse chimice extrem de nocive. Insa acest gest a fost pus pe seama iritarii Moscovei in legatura cu semnarea de catre presedintele Mihai Ghimpu a decretului privind declararea datei de 28 iunie 1940 drept zi a ocupatiei sovietice. Cu jumatate de gura, autoritatile ruse si moldovenesti recunosc, totusi, ca problema vinurilor reflecta si o atitudine politica a Moscovei fata de guvernarea proeuropeana de la Chisinau. “Sigur ca exista implicatii politice, asta este realitatea” a declarat Valeriu Lazar, ministrul economiei. Valeriu Lazar spune ca diversificarea pietelor de export este o solutie pentru vinurile moldovenesti, dar una care nu poate avea efecte imediate, in timp ce amenintarea ruseasca ar fi o lovitura contondenta, cu efecte imediate. “Pe termen scurt, noi nu putem face abstractie de piata Federatiei Ruse. Fara indoiala, preocuparea noastra este sa diversificam pietele de desfacere. Si lucrul acesta o sa se intample, dar reorientarea fluxurilor comerciale da efecte in 5 in 10, in 15 ani de zile; niciodata nu da efecte pe termen scurt” a declarat Valeriu Lazar. Pietei europene ii revin in acest moment 14% din cantitatea de vinuri exportate de Republica Moldova, printre principalii consumatori fiind si Romania, iar, pentru anul viitor, Uniunea Europeana a promis dublarea cotei de import pentru vinurile moldovenesti.

AIE criminal

Într-un interviu acordat pentru ziarul rus „Izvestia”, Oleg Voronin învinuieşte actuala guvernare pentru faptul că nu este capabilă de nimic. Mai mult, acesta a declarat că cea mai răspândită metodă de „raider” în Republica Moldova este falsificarea şi discreditarea prin intermediul mass-media, după care „vin oamenii în uniformă şi iau totul”. „Spre regret, cei care au venit astăzi la guvernare, nu sunt în stare să creeze noi întreprinderi, business de perspectivă, să descopere noi servicii şi zone pentru investiţii profitabile. Ei acţionează iraţional, iar această abordare este dăunătoare nu numai pentru afaceri, climat investiţional, pentru sutele de mii de cetăţeni moldoveni care lucrează, dar chiar şi pentru putere. Ce să mai vorbim. Pentru prima dată, ţare este condusă de multimilionari. Ei sunt în Guvern şi în Legislativ. Drept consecinţă, ţara este sfâşiată de mai multe grupări care concurează, de conflicte; conflictele lor se extind în sfera de afaceri, au loc adevărate războaie comerciale, furturi de întreprinderi. Şi totul se întâmplă în mod deschis, despre asta scrie presa”, menţionează Oleg Voronin în acel interviu.
Totodată, fiul ex-preşedintelui Voronin susţine că, acum doi-trei ani, mediul de afaceri din Republica Moldova era ideal şi că acesta s-a dezvoltat cel mai mult când la guvernare au fost comuniştii. „În aceşti ani s-a format capitalul guvernării liberale şi a multor care, până nu demult, se aflau în opoziţia democrată, dar astăzi sunt miniştri-milionari. De când AIE a venit la guvernare, a început războiul între clanuri, în ţară s-au întors autorităţile criminale”, susţine Oleg Voronin.

Presedintele Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, combate mostenirea comunista

Presedintele Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a propus transmiterea tuturor fondurilor de arhiva din depozitele speciale ale Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Informatii si Securitate, a fondurilor Procuraturii Generale, precum si a altor fonduri ce reflecta esenta regimului totalitar comunist, in fondurile Arhivei Nationale, pentru a asigura accesului neingradit a publicului. De asemeena, presedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a semnat luni seara un decret privind conferirea “Ordinului Republicii” unui grup de luptatori impotriva regimului totalitar comunist de ocupatie, informeaza serviciul de presa al Presedintiei. Distinctiile de stat au fost acordate in semn de profunda recunostinta fata de persoanele care, fiind martore la tragicele consecinte ale semnarii Tratatului sovieto-german de neagresiune si a Protocolului aditional secret din 23 august 1939, au opus, dupa 28 iunie 1940, rezistenta regimului totalitar comunist de ocupatie, punandu-si in pericol viata si libertatea si care, pentru verticalitatea, curajul si spiritul patriotic de care au dat dovada, au fost condamnate la moarte sau la privatiune de libertate.

Solicitari prezidentiale

Solicitarea de reorganizare a arhivei si transferul dosarelor persoanelor supuse represiunilor politice sau deportarilor vine din partea Comisiei pentru studierea si aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova. La sedinta au participat: Gheorghe Cojocaru, Presedintele Comisiei pentru studierea si aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, Mihai Tasca, secretarul aceleiasi comisii, Valentin Dediu, director adjunct al Serviciului de Informatii si Securitate, Igor Serbinov, adjunct al Procurorului General, Iurie Burca, sef al Directiei informatii si evidente operative al Ministerului Afacerilor Interne, Vasile Isac, director al Serviciului de Stat de Arhiva, Petru Vicol, director al Arhivei Nationale.
Presedintele Mihai Ghimpu a solicitat factorilor de decizie prezenti la sedinta disponibilitate in transmiterea catre Serviciul de Stat de Arhiva a dosarelor persoanelor supuse represiunilor politice sau deportarilor, identificarea posibilitatilor tehnice si a spatiului de depozitare astfel incat respectivul transfer sa fie incheiat intr-un termen cat mai scurt, iar persoanele interesate sa aiba acces liber la aceste dosare. Totodata, Presedintele a insistat asupra faptului ca persoanele supuse represiunilor politice sau deportarilor, care nu au fost inca reabilitate, sa fie repusi in drepturi in cel mai scurt timp conform prevederilor legislatiei, informeaza serviciul de presa al Parlamentului, citat de agentia KARADENIZ PRESS.

Transfer de arhive

Valentin Dediu, director adjunct al Serviciului de Informatii si Securitate, a subliniat ca, pana in prezent, au fost reabilitate in perioada anilor 1993-2010 de catre instantele judecatoresti 28.984 de persoane care au fost supuse represiunilor politice in perioada regimului totalitar, iar fondul dosarelor judiciare ale persoanelor care au fost supuse represiunilor politice in perioada regimului totalitar si care se afla in prezent in depozitul special de stat al SIS constituie 23.247 de unitati, fiind nevoie de o perioada de minim 3 luni pentru transferul acestora. La randul sau, Igor Serbinov, adjunct al Procurorului General, a mentionat ca exista disponibilitate din partea Procuraturii Generale pentru a fi reabilitate toate persoanele supuse represiunilor politice sau deportarilor si urmeaza a fi examinate, in vederea reabilitarii, 736 dosare juridice, iar in aceasta saptamana urmeaza a fi convocata o sedinta comuna, impreuna cu responsabilii de la MAI, in aceasta problema. De asemeena, reprezentantul MAI, Iurie Burca, si-a exprimat disponibilitate pentru ca institutia pe care o reprezinta sa initieze procedura de transfer chiar din aceasta saptamana, precizand ca MAI dispune de circa 33.590 de dosare ale persoanelor deportate.
Reprezentantii Comisiei pentru studierea si aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, Gheorghe Cojocaru si Mihai Tasca, au mentionat importanta transferului dosarelor persoanelor supuse represiunilor politice sau deportarilor fondurilor de arhiva din depozitele speciale ale Ministerului de Interne, Serviciului de Informatie si Securitate, a fondurilor Procuraturii Generale in fondurile Arhivei Nationale si asigurarea liberului acces a publicului la toate aceste fonduri, subliniind ca o asemenea practica exista in mai multe state europene. Istoricii insista ca acest transfer sa se faca intr-un timp cat mai scurt, deoarece pe an ce trece, numarul dosarelor scade. Potrivit lor, in 1991, din Arhiva de partid a Institutului de cercetari social-politice a Comitetului Central al Partidului Comunistilor din Moldova au fost distruse 230.359 unitati pastrate. Totodata, prin ordinele KGB al URSS din 1990, numai in perioada 1990-1991 au fost distruse peste 14.000 de dosare. Istoricii afirma ca si in august 2007 au fost distruse 5 dosare, fara a se cunoaste continutul acestora. In finalul sedintei Presedintele Mihai Ghimpu a dispus crearea unei comisii formate din reprezentanti ai MAI, SIS, Procuratura Generala si Arhiva Nationala in vederea elaborarii unui program concret de actiuni, precum si modalitatea tehnica de transmitere a dosarelor in termenii stabiliti, comisia urmand sa-l informeze periodic pe Presedinte despre actiunile desfasurate.

“Ordinul Republicii” a fost conferit urmatorilor luptatori:

COSTENCO Nicolai (post-mortem) – condamnat în 1942 la 7 ani privaţiune de libertate
PIROGAN Vadim (post-mortem) – condamnat în 1942 la 5 ani privaţiune de libertate
DOMAŞCAN Pimen (post-mortem) – membru al Organizaţiei „Arcaşii lui Ştefan”, condamnat în 1947 la 25 ani privaţiune de libertate
PERCIUN Sevostian (post-mortem) – membru al Organizaţiei „Arcaşii lui Ştefan”, condamnat în 1947 la 25 ani privaţiune de libertate
URSACHI Mihail (post-mortem) – membru al Organizaţiei „Arcaşii lui Ştefan”, condamnat în 1947 la 25 ani privaţiune de libertate
DOMASCAN Nicolai (post-mortem) – membru al Organizaţiei „Arcaşii lui Ştefan”, condamnat în 1947 la 25 ani privaţiune de libertate
BATRINAC Vasile (post-mortem) – membru al Organizaţiei „Arcaşii lui Ştefan”, condamnat în 1947 la 25 ani privaţiune de libertate
SOLOVEI Victor (post-mortem) – membru al Organizaţiei „Arcaşii lui Ştefan”, condamnat în 1947 la 25 ani privaţiune de libertate
PRAJINA Nicolai (post-mortem) – membru al Organizaţiei „Arcaşii lui Ştefan”, condamnat în 1947 la 25 ani privaţiune de libertate
BRUMA Ion (post-mortem) – membru al Organizaţiei „Arcaşii lui Ştefan”, condamnat în 1947 la 25 ani privaţiune de libertate
RACOVSCHI Iacob (post-mortem) – membru al Organizaţiei „Arcaşii lui Ştefan”, condamnat în 1947 la 25 ani privaţiune de libertate
CVASNIUC Vasile (post-mortem) – membru al Organizaţiei „Arcaşii lui Ştefan”, condamnat în 1947 la 25 ani privaţiune de libertate
URSACHI Condrat (post-mortem) – membru al Organizaţiei „Arcaşii lui Ştefan”, condamnat în 1947 la 25 ani privaţiune de libertate
FLOCOSU Nicolai (post-mortem) – membru al Organizaţiei „Arcaşii lui Ştefan”, condamnat în 1947 la 25 ani privaţiune de libertate
MAXIM Tudor (post-mortem) – membru al Organizaţiei „Arcaşii lui Ştefan”, condamnat în 1947 la 25 ani privaţiune de libertate
TCACI-DIACONOVA Liudmila (post-mortem) – condamnată în 1947 la 10 ani privaţiune de libertate
GUŢU Evghenii (post-mortem) – membru al Organizaţiei „Sabia Dreptăţii”, condamnat în 1950 la 25 ani privaţiune de libertate
GHEORGHILAŞ Mihail (post-mortem) – membru al Organizaţiei „Sabia Dreptăţii”, condamnat în 1950 la 25 ani privaţiune de libertate
ISTRATI Pavel (post-mortem) – membru al Organizaţiei „Sabia Dreptăţii”, condamnat în 1950 la 25 ani privaţiune de libertate
BATRÎNAC Ion (post-mortem) – condamnat în 1951 la 10 ani privaţiune de libertate
CONDRAT Constantin (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la pedeapsă capitală
ISTRATII Ivan (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la pedeapsă capitală
ISTRATII Nicolai (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la 25 ani privaţiune de libertate
ANDREEV Victor (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la pedeapsă capitală
BIVOL Vladimir (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la pedeapsă capitală
CALESTRU Simion (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la 25 ani privaţiune de libertate
ŞCOLA Olga (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnată în 1951 la 25 ani privaţiune de libertate
GUŢU Andrei (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la 25 ani privaţiune de libertate
ROŞIOR Sava (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la 25 ani privaţiune de libertate
BARBĂNEAGRĂ Ivan (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la 25 ani privaţiune de libertate
PANAGHIU Simion (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la 25 ani privaţiune de libertate
GENUNCHI Grigore (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la 25 ani privaţiune de libertate
VÎLCU Vasile (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la pedeapsă capitală
SANDUŢA Andrei (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la 25 ani privaţiune de libertate
ANDREEV Ivan (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la 25 ani privaţiune de libertate
SÎLI Gheorghe (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la 25 ani privaţiune de libertate
NANI Andrei (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la 25 ani privaţiune de libertate
GONCEARENCO Tudor (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la 25 ani privaţiune de libertate
RUSU Sava (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la 25 ani privaţiune de libertate
CIORESCU Fiodor (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la 25 ani privaţiune de libertate
GUŢU Constantin (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la 25 ani privaţiune de libertate
VÎRTOSU Grigore (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la 25 ani privaţiunede libertate
GOŢONOGA Ivan (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la 25 ani privaţiune de libertate
PLĂMĂDEALĂ Dionisii (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la 25 ani privaţiune de libertate
STRATAN Eremei (post-mortem) membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la 25 ani privaţiune de libertate
VÎLCU Grigore (post-mortem) – membru al Partidului Libertăţii, condamnat în 1951 la 25 ani privaţiune de libertate
HALIPPA Pantelimon (post-mortem) – condamnat în 1952 la 25 ani privaţiune de libertate
MURUZIUC Gheorghe (post-mortem) – condamnat în 1966 la 2 ani privaţiune de libertate
USATIUC-BULGĂR Alexandru (post-mortem) – membru al Frontului Naţional-Patriotic, condamnat în 1972 la 7 ani privaţiune de libertate
GHIMPU Gheorghe (post-mortem) – membru al Frontului Naţional-Patriotic, condamnat în 1972 la 6 ani privaţiune de libertate
GRAUR Valeriu – membru al Frontului Naţional-Patriotic, condamnat în 1972 la 4 ani privaţiune de libertate
ŞOLTOIANU Alexandru – condamnat în 1972 la 3 ani privaţiune de libertate.

Flota militara rusa a Marii Negre, in mars fortat catre Bosfor si Dardanele

Dintr-un spatiu mai degraba, inchis, “adjudecat” (de Rusia si Turcia) si prea putin interesant geopolitic, in timpul razboiului rece, Marea Neagra devine o zona colorata viu si nuantat pe hartile din birourile cele mai secrete ale lumii. Rivalitatea Est-Vest postbelica crease aici un blocaj, o inertie, o situatie de pat, care se sprijinea pe relativul echilibru sovieto-turc statuat prin Tratatul de la Montreux, dar preexistent din timpul rivalitatii istorice dintre Moscova si Istanbul, veche de cateva secole.

Indiferent daca Testamentul lui Petru cel Mare este autentic sau nu, cateva paragrafe de text are, pentru unii, rezonante actuale. Tarul i-ar fi cerut, cu limba de moarte, Rusiei de dupa el “a se intinde neincetat catre Nord, in lungul Balticei, precum si spre Sud, in lungul Marii Negre, a se apropia pe cat este posibil de Constantinopol si Indii. Cel ce va domni peste aceste tinuturi va fi adevaratul suveran al lumii.(…) A aseza santiere pe Marea Neagra, a se face stapana din ce in ce mai mult peste aceasta mare…” etc. etc.

Sa lasam insa deoparte acest text, nu numai pentru ca e viu controversat, dar si pentru ca acum 300 de ani nimeni nu prevedea ca imperiilor traditionale din zona, rus si otoman, li se va alatura, cu ambitii in spatiul pontic, superputerea de la confluenta secolelor 20 si 21, Statele Unite, desi implantarea sa militara aici este (inca?) prudenta si prea putin semnificativa.

Alianta atlantica, prezenta in estul Marii Negre prin aliatul ei turc, si-a creat noi avanposturi si pe coasta de vest, prin Romania si Bulgaria, iar dupa dezmembrarea URSS, in nordul si in estul spatiului au aparut noi state, ca Ucraina si Georgia, care pareau sau mai par inca sa mearga intr-un alt sens decat cel al intereselor Rusiei.

Cine ar trage insa concluzia ca, prin aceasta, Rusia pierde teren in Marea Neagra judeca pripit si gresit. Nauceala post razboiul rece si postsovietica, reala la nivel plasnetar, deci si aici, devine fapt al trecutului. Statutul Rusiei in Marea Neagra redevine unul stabil si tot mai clar delimitat. Portul Sevastopol a fost  reconfirmat ca baza militara maritima a Rusiei pentru cel putin inca o jumatate de secol, iar voci autorizate de la Moscova (primarul Lujkov, de pilda) afirma categoric ca Sevastopolul va fi rusesc “pentru totdeauna”. In partea de teritoriu care s-a desprins de Georgia exista porturi in care prezenta militara rusa se consolideaza. Occidentul e dezamagit si neputincios in fata acestui curs, iar Turcia nu pare deranjata, caci dinamica relatiilor sale cu URSS/Rusia are parametri de stabilitate verificati in timp. In plus, “neootomanismul” politicii Ankarei in vecinatatea mai mult sau mai putin apropiata nu e imperialism clasic si brutal, ci un fapt insolit, pe care lumea abia incearca sa si-l explice. Iar Rusia nu este nici ea deranjata de noile accente din politica externa turca.

Lumea urmareste cu interes crescand si intentiile – anuntate sau nu – ale Rusiei in Marea Neagra ori avandu-si originile aici. Moscova are nevoie de modernizarea flotei sale din aceasta mare si de o noua strategie. Modernizarea a inceput si i se cunosc obiectivele. Care va fi strategia, ramane insa de vazut. Deocamdata, se stie oricum ca navele grele ale Rusiei in Marea Neagra – inclusiv submarine si portavioane – vor fi stationate si in Mediterana de est, in portul sirian Tartus. Ca o curiozitate, e de amintit ca in textul atribuit lui Petru cel Mare, se spune la un moment dat “a stabili d este posibil, prin Siria, vechiul comert al Orientului si a inainta pana la Indii, care sunt antrepozitul lumii”.

Oricum, anuntata noua strategie a Rusiei in Marea Neagra depaseste cu mult strictul spatiu pontic, fie si pentru faptul, amintit de un autor rus, ca Rusia este statul cu cele mai lungi frontiere maritime din lume.

Asa stand lucrurile, cum sa nu devina interesanta Marea Neagra? Din ce in ce mai interesanta.