Proiectul Nabucco este in pericolul de a mai fi realizat, asa cum a fost proiectat in forma sa initiala. Actionarii Nabucco admit ca proiectul nu are sanse in configuratia initiala si au transmis joi potentialilor furnizori de gaze din zona Marii Caspice ca sustin varianta Nabucco Vest, care vizeaza realizarea unei conducte de trei ori mai scurta. “Suntem convinsi ca am inaintat Consortiului Shah Deniz II o propunere competitiva si cuprinzatoare, si ca aceasta propunere constituie o solutie avantajoasa atat pentru actionarii nostri, cat si pentru furnizori”, a declarat, intr-un comunicat, directorul general al Nabucco Gas Pipeline International, Reinhard Mitschek. Propunerea privind constructia gazoductului Nabucco Vest a fost inaintata joi, 17 mai. Nabucco Vest este conceptul revizuit al Nabucco si vizeaza transportul gazelor naturale din regiunea caspica, incepand de la granita dintre Bulgaria si Turcia pana la Baumgarten (Austria). Noua varianta de conducta are o lungime de 1.300 kilometri, fata de 3.900 kilometri in proiectul initial. Zacamintele de gaze de la Shah Deniz II se afla in Marea Caspica.

Rezerve uriase

Zacamantul de gaze Shah Deniz, unul dintre cele mai mari din lume, a fost descoperit in 1999 si se afla in zona de apa adanca a Marii Caspice, la 70 kilometri de capitala Azerbaijanului, Baku. Prima faza a dezvolarii zacamantului, denumita Shah Deniz 1, a inceput in 2006. Productia estimata pentru aceasta este de 9 miliarde metri cubi de gaze. Rezervele totale de gaze ale zacamintelor Shah Deniz sunt estimate la 1,2 trilioane de metri cubi de gaze. Faza a doua a exploatarii acestui zacamant este denumita Shah Deniz II. Lucrarile sunt derulate de un consortiu format din companiile BP (Marea Britanie, 25,5% din titluri), Statoil (Norvegia, 25,5%), Socar (Azerbaidjan, 10%), Total (Franta, 10%), LukAgip (societate mixta formata de Eni-Italia si Lukoil-Rusia, 10%), Oil Industries Engineering & Construction (Iran, 10%) si Turkish Petroleum Overseas Company (9%). Consortiul care opereaza zacamintul va selecta in 2013 rutele pentru transportul gazelor. Exporturile de gaze din zacamintele de gaze Shah Deniz II sunt estimate sa inceapa in 2017, la o productie prognozata la 16 miliarde metri cubi de gaz anual, mai mare decat necesarul de consum al Romaniei, de aproximativ 14 miliarde metri cubi de gaz pe an. in varianta initiala, conducta Nabucco urma sa transporte in Europa peste 40 de miliarde de metri cubi de gaze pe an, pentru a reduce dependenta de importurile din Rusia. Costurile Nabucco au fost estimate la peste 12 miliarde de dolari. Nabucco Vest ar urma sa transporte in europa de trei ori mai putine gaze decat proiectul initial. Nabucco Gas Pipeline International a fost infiintata la 24 iunie 2004 pentru a dezvolta, a construi si a opera conducta Nabucco. Compania este detinuta de actionarii Nabucco, respectiv OMV (Austria), FGSZ (Ungaria), Transgaz Medias, Bulgarian Energy Holding, Botas (Turcia) si RWE (Germania). Fiecare actionar detine o participatie egala de 16,67% din Nabucco Gas Pipeline International. Actionarii sunt cei responsabili de negocierea contractelor de aprovizionare cu gaze naturale.

În urmă cu două săptămâni, o delegație de jurnaliști români a avut ocazia de a sta de vorbă cu o serie de oficialități iraniene, la Teheran. Printre acestea se regăsec Mohammad Jaafar Mohammadzadeh , ministrul adjunct al Culturii pentru Presă și informație, directorul general pentru presa străină din cadrul Ministerului Culturii, Mohammad-Javad Aghajari sau vicepreședintele Iranului pentru moștenirea culturală și organizarea turistică, Seyed Hassan Moussavi. Nu în ultimul rând, jurnaliștii români au fost invitați pentru a sta vorbă cu purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe de la Teheran, Ramin Mehmanparast. Oficialul a explicat poziția Iranului în dosarele de politica externă, precum și relația pe care Iranul și-o dorește cu Uniunea Europeană și în plan bilateral cu România. Discuțiile au fost variante și au abordat o serie de teme extrem de interesante de la livrările de petrol și gaze până la programul nuclear iranian. Redăm în rândurile de mai jos dialogul integral cu Ramin Mehmanparast:

Vă rugăm să ne vorbiți despre rolul mass-media în societatea iranian

Rolul media este unul foarte important astăzi, în principal datorită diplomației publice. Dacă un guvern vrea să aibă succes trebuie să folosească diplomația publică, astfel noi putem explica oamenilor deciziile noastre. În timp ce noi facem asta, mass-media occidentală încearcă să schimbe realitățile din Iran. Cred că ar fi mai bine să cooperăm și să vizităm reciproc țările și să discutăm pentru a găsi cele mai bune soluții la criza în care ne aflăm acum. Cred că Orientul Mijlociu avem câteva evenimente importante și cred că oamenii ar fi interesați să afle mai multe despre politicile noastre, despre mișcările populare și despre activitatea nucleară pașnică a Iranului. Relațiile dintre organism de media este foarte importantă și încurajăm jurnaliștii să vină și să viziteze Iranul. Suntem foarte mulțumiți să vă avem ca oaspeți și sper să vă bucurați de vizita dumneavoastră vizitând Teheranul și ale orașe din țară.

Vorbiți despre rolul media în diplomația publică. Ne interesează să aflăm cum integrați internetul în eforturile d-voastră diplomatice deoarece media se schimbă și ce părere aveți despre libertatea de expresie în cea ce privește internetul. Vă întrebăm acest lucru deoarece în Iran nu au putut accesa anume rețele de socializare din motive tehnice. Noi susținem interconectarea dintre jurnaliștii noștri și cei străini pentru a afla realitățile și pentru a găsi soluțiile la întrebările legate de ce se întâmplă în Iran. Dar, după cum știți, legat de alte țări, guvernul nostru are unele observații în special în legătură cu unele evenimente care au avut loc după ultimele alegeri prezidențiale. Unele țări occidentale care au avut de pierdut beneficii în urma Revoluției noastre (1979, răsturnarea Șahului – n.red.) luptă împotriva actualului sistem din Iran. La ultimele alegeri prezidențiale din 2009, atunci când 80% din populație a ieșit să voteze, acestea au încercat să schimbe atmosfera și să producă tensiune în rândul oamenilor ceea ce nu făcea bine corectitudinii acestor alegeri. Atunci, pentru o mică perioadă de timp, guvernul a decis să țină sub control anumite site-uri și credem că dacă aceste lucruri nu aveau efecte negative asupra Revoluției noastre, putem lasă din nou să funcționeze totul în modul normal. Și tineretul nostru în special folosește foarte des internetul și credem că dacă aceștia vor să aibă acces la o anumită informație o pot face foarte ușor. Interdicții sunt numai pentru unele țări străine precum Marea Britanie, Franța sau alte țări. În ultimii 33 de ani ne-am aflat tot timpul într-o dispută cu Vestul. Uneori au impus războaie devastatoare împotriva populației noastre iar altă dată sancțiuni iar de circa 2-3 ani au început atacuri informatice. După atâta propagandă negativă, lumea occidentală are impresia că nivel de siguranță în Iran este la fel ca cel din Irak sau Afganistan, ca iranienii nu pot găsi diverse bunuri și că situația este foarte gravă și periculoasă. Așă că încurajăm venirea turișilor și mai ales a jurnaliștilor care pot vedea și apoi transmite realitățile exacte din Iran.

Se consideră acum Iranul ca fiind ținta unor atacuri cibernetice?

Nu, noi considerăm că trebuie să colaborăm cu toate țările. Cu toate aceste suntem atacați în domeniul industriei nucleare și totodată unele ministere precum cel al Petrolului, dar credem că este necesar să dialogăm pe acest subiect. Vrem să purtăm discuții cu Occidentul, deoarece două-trei țări cred că pot controla toată lumea prin intermediul armelor hard și soft. Puteți vedea acest lucru în întreg Orientul Mijlociu în țări precum Egiptul, Tunisia sau altele. Înainte de aceste evenimente (Primăvara arabă – n.red.), cine au fost țările care au susținut aceste guverne dictatoriale? Bineînțeles, SUA și alte state occidentale aliate. Iranul are capacitatea să își protejeze singură populația și de a dezvolta diverse programe în beneficiu societății noastre, fără un alt amestec străin. Eventuale atacuri ale SUA nu vor fi foarte importante iar noi vom continua să mergem pe calea noastră și vom coopera și cu alte țări din regiunea noastră.

Ce părere aveți despre „Primăvara Arabă” și situația din Siria. Credeți că ce se întâmplă în Siria, se poate muta și în Iran?

Dacă veți studia istoria regiunii noastre și a țărilor de aici veți găsi faptul că Iranul este statul care a începutul această mișcare în urmă cu 33 de ani (Revoluția împotriva Șahului din 1979 – n.red.). Șahul a fost primul dictator care a fost susținut de regimul sionism și SUA iar când America a atacat, revoluția noastră a rezistat. Oamenii din țările vecine au crezut că ei pot începe aceste mișcări și pot câștiga și pot rezista de asemenea intervențiilor occidentale. Noi suntem în fapt cei care au pornit această mișcare. Dacă veți urmării liniile politicii noastre externe, veți vedea că noi am sprijinit aceste mișcări populare din statele vecine, deoarece credem că trebuie să îi ajutăm. După victoria oamenilor, aceste țări vor deveni libere și vom putea crea o nouă formă de comunitate între noi, aici în regiune. Dacă întrebați de Siria, ar trebui să comparați această țară cu oricare alta din regiune, spre exemplu, Bahrein. Credem că trebui să susținem dreptul popular în fiecare dintre aceste țări. Știți că unul dintre principiile democrației este să luăm în calcul votul majorității. Dacă va fi susținută minoritatea, atunci nu vei face decât să susții punct de vedere a unui mic grup și sî îl impui majorității. Asta nu e democrație. Când în Siria unii oameni au demonstrat, guvernul a făcut câțiva pași pentru a organiza alegeri și pentru a schimba structura parlamentului. Participarea la alegeri a fost de 64% pentru ca parlamentul să poată face o serie de reforme în această țară. Unele grupuri rebele care ucid civili și polițiști în Siria nu reprezintă majoritatea. Statele occidentale susțin aceste proteste și grupuri înarmate deoarece regimul sirian este primul în lupta împotriva sionismului. Ei vor doar să atace guvernului și nu le pasă de drepturile omului. În același timp nu le pasă de ce vor majoritatea oamenilor din Bahrein. De ce? Pentru că guvernul din Bahrein păstrează avantajele oferite de SUA și regimul sionist. Așa se poate observa dublul standard în politicile Vestului. Demonstrațiile trebuie să fie pașnice și nu trebuie ca demonstranții să fie înarmați de alte țări. De ce în Bahrein, demonstranții nu omoară polițiști, în Siria nu mai puțin de 2.000 de polițiști și militari și-au pierdut viața. Asta înseamnă că aceste mici grupuri sunt susținute de țări din afară iar înarmarea lor arată că acestea își doresc o destabilizare a Siriei. De exemplu, în timpul regimului Mubarak, Egiptul sprijinea Israelul, nu pe palestinieni, dar acum demonstrații vor să închidă ambasada Israelului și vor să ajute palestinienii. Pot vedea același lucru și în Tunisia sau în Libia. De asemenea, crearea unei instabilități în Siria, ar putea crea probleme și pentru Iran și asta ar fi în favoarea lor.

Multe țări occidentale sunt de părere că Iranul sprijină terorismul în această regiune. Cum le răspundeți?

După cum știți, noi avem alte definiții decât lumea occidentală vizavi despre drepturile omului, democrație, terorism sau activitatea nucleară. Ei spun că în Iran urmăresc respectarea drepturilor omului iar în Afganistan, soldații lor ucid oameni. În ultimii 10 ani, trupele coaliției au omorât circa 110.000 de oameni în Afganistan și Irak. La fel s-a întâmplat și în Palestina, acolo unde regimul sionist a omorât 5.000 de oameni. Unde sunt drepturile omului? Avem altă definiție pentru drepturile omului. Și același lucru este valabil și pentru democrație. Am avut nu mai puțin de 32 de alegeri populare după Revoluție, aproximativ un scrutin pe an. Cu toate astea, s-a spus că nu există democrație în Iran. Puteți găsi țări în regiunea noastră care nu au avut alegeri în întreaga lor istorie, dar America spune că acele țări sunt prieteni și nu se plâng de lipsa democrației. Și în cazul terorismului este la fel. Spun că noi susținem terorismul. Dar nu mai puțin de 16.000 de iranieni au fost uciși de către grupuri teroriste, dar statele occidentale susțin că oi permitem ca aceste grupuri să poate acționa libere în țara noastră. După cum știți SUA și alte state europene au fost cele care au susținut în trecut aceste grupări teroriste. Occidentali spun că rezistența palestiniană împotriva regimului sionist reprezintă terorism. Dar ei folosesc foarte bine cuvinte pentru a le sprijini politicile. De exemplu pentru activitatea nucleară: fiecare țară care a semnat NPT (Tratatul de Neproliferare Nucleară – n.red.) și-au luat niște angajamente și au drepturi speciale de a folosi această energie în scopuri pașnice. Dar ei spun că Iranul nu poate avea acest drept deoarece suntem îngrijorați pe viitor. În același timp, 10.000 de bombe nucleare există numai în SUA și circa 20.000 în statele care alcătuiesc formatul 5+1 care negociază dosarul nuclear al Iranului. În regiune, doar Israelul are această bombă iar când am întrebat de ce, ni s-a răspuns: pentru că Israelul nu a semnat acest tratat. Este hilar, nu? Credem că este nevoie să schimbăm aceste reguli greșite care există acum. Timpul lor s-a scurs. Suntem de părere că, astăzi, fiecare țară trebuie să fie liberă să folosească orice fel de tehnologie pentru progresul în scopuri pașnice și să lupte pentru independența lor. SUA cred că toată lumea trebuie să adopte modelul lor, dar cred că timpul lor s-a scurs. Ar trebui să asculte oameni și din alte state și trebuie să cooperăm la la bunăstarea lumii deoarece există atâtea crize în lume.

Sunteți gata să cooperați cu SUA?

Sigur, cu toate statele occidentale. Noi nu am avut relații cu SUA pentru că, de-a lungul timpul, această țară a avut mereu o politică îndreptată împotriva națiunii noastre. Poate dacă și-ar cere scuze și nu ar mai duce o asemenea politică, poate ne-am schimba și noi politicile față de ei. Ei spun că s-au schimbat și că au alte politici, dar comportamentul lor este același.

Nu vă temeți totuși că există o probabilitate mare ca Iranul să fie atacat?

Credem că probabilitatea unui atac este mică, aproape de zero. Când unele țări declară că au o capacitate suficientă de atac, trebuie să vezi și în ce situația se află și acea țară pe care vrei să o ataci. Iranul este complet pregătit să se apare în fața oricărui atac.

Chiar și în fața unui atac nuclear?

Atacul nuclear este doar o glumă. Dacă o țară putea să folosească bomba nucleară, cred că Uniunea Sovietică ar fi trebuit să o folosească până acum. Numai SUA au folosit-o pentru atacuri nucleare în Japonia și au ucis 100.000 de oameni din această țară. Nu vedem niciun atac nuclear pentru că un astfel de lucru ar însemna începutul distrugerii acestei lumi.

Recent, șeful Armatei ruse, Serghei Makarov, a declarat în premieră că programul nuclear iranian este periculos. Cum comentați acest lucru?

După cum știți politica oficială a acestei țări este anunțată de Ministerul de Externe și alți purtători de cuvânt. Mulți comandați de armată din întreaga lume spun multe lucruri, ca cei din SUA, UE, Israel, Rusia și Iran, dar politica oficială este rostită de președinte sau de oficiali din ministerele de Externe.

Vă întreb acest lucru deoarece Rusia livrează combustibil nuclear Iranului iar această declarație este cel puțin ciudată

Majoritatea autorităților din Rusia nu cred în acele declarații. După cum știți întregul programul nuclear pașnic al Iranului se desfășoară cu ajutorul Rusiei iar acest combustibil este folosit direct în centralele noastre nucleare. Întregul programul se află sub controlul AIEA și nu avem nicio problemă cu ei. Nu este foarte important că cineva din zona militară a spus acest lucru.

Cum vedeți deschiderea SUA de a negocia acest dosar nuclear iranian. A fost o întâlnire la Istanbul și urmează să fie una pe 23 mai la Bagdad. Cum veți aborda această întâlnire?

 Credem că dacă o parte intră în negocieri cu un comportament pozitiv se poate ajunge la rezultate bune. Noi am avut parte de discuții bune la Istanbul și ar prezentat intenția de a coopera. Am căzut de acord asupra problemelor de bază în ceea ce privește justețea activității noastră, am selecționat NPT ca și criteriu între părți, înseamnă că la următorul dialog dintre noi putem să luăm în considerare toate angajamentele luate către AIEA și cele din cadrul NPT și astfel putem continua. Dialogul este unul pozitiv, dar care depinde de ambele părți. Dacă statele din formatul 5+1 ne vor susține drepturile cred că terenul va fi pregătit să mergem mai departe și să rezolvăm mai multe probleme în viitor în această regiune.

Ce părere aveți despre Turcia? Este cel mai mare avocat al Iranului în fața Vestului, dar în același timp este și un membru NATO?

Avem o relație foarte bună cu Turcia. Suntem două țări puternice și importante în regiunea noastră și avem foarte multe valori comune. Vrem să extindem această relație cu Turcia, dar există și câteva subiecte asupra cărora avem opinii diferite. Trebuie să intensificăm dialogul și să analizăm detalii referitoare la Siria și Bahrein. Ei ne susțin în programul nuclear.

După cum știți în sudul României urmează să fie amplasat un scut antirachetă iar printre amenințări au fost evocate și rachetele iraniene

Criza economică a lovit în special statele vestice. Țările europene are trebui să își vadă propriile interese și nu trebuie să privească numai la SUA și câteva state vestice. Situația Iranului este foarte importantă pentru activitatea economică deoarece noile piețe sunt importante în noua economie a lumii. Țările mari se orientează acum spre noi piețe mondiale precum Irak, Iran sau Afganistan și alte state din Asia Centrală. Astfel ar trebui extinse relațiile cu statele din Asia. În viitor, Asia va deveni cel mai important centru economic. Dacă UE decid sancțiuni asupra noastră, acestea sunt doar politice. Dacă noi ne rezolvăm problemele cu țările din formatul 5+1 și cu SUA, ce va face apoi UE? Astfel, România ar putea pătrunde în Iran pentru a semna diverse contracte economice și de a cere astfel de lucruri și pentru alte țări ale UE. Pentru noi nu este chiar atât de important dacă pierdem câteva avantaje în raportul cu țările UE. De exemplu, ei (UE – n.red.) au anunțat sancțiuni pentru petrol și au anunțat că vor impune sancțiuni de la 1 iulie. Autoritățile iraniene au întreb de ce de la 1 iulie, puteți începe încă de acum. Veniturile din petrol reprezintă doar 30% din totalul bugetului nostru de circa 500 de miliarde de dolari anual. Este bugetul nostru numai pentru acest an. Totodată, petrolul care îl exportăm către UE reprezintă mai puțin de 20% din total exporturilor noastre pentru această materie primă. Dacă nu vom mai putea exporta petrolul nostru în UE, asta înseamnă că vom pierde doar 6% din totalul veniturilor. Dacă nu o să mai exportăm petrol în UE, prețul petrolului va crește. De altfel, putem să exportăm acel petrol către alte părți cu un preț mai mare și astfel de ajunge cam la aceleași venituri. Credem că România ar trebui să își urmeze interesul. Avem o relație bună cu guvernul și interumană și trebuie să avem grijă de afacerile bilaterale și trebuie să le extindem spre mai multe ramuri. Poate spre turism. Știți, de exemplu, că anual că peste două milioane de iranieni vizitează Turcia. Asta înseamnă că veniturile din turism ar putea fi considerabile. Dacă am ghida acest aflux de turiști spre unule țări europene, toată lumea ar avea de câștigat. De ce putem fructifica aceste relații? Din cauza politicii SUA? De asemenea, am putea avea multe activități culturale și program de acest gen, de asemenea ar trebui să încurajăm ideea ca jurnaliști iranieni să vină în România și să scrie despre țara dumneavoastră. Dacă un astfel de schimb de experiență s-ar produce sunt convins că cele două țări își vor mări schimburile comerciale iar relația s-ar dezvolta.

În legătură cu gazele naturale, aveți vreo legătură directă cu guverne europene pentru a exporta acest produs?

După cum știți Iranul este a doua țară din lume ca rezerve de gaz natural și a patra pentru petrol. Chiar dacă nu mai găsim alte rezerve de gaz, noi putem exporta gazul descoperit până acum pentru 150 de ani. Aceeași situație este și cu petrolul pe care îl putem exporta, la volumul de acum, pentru încă 85 de ani de acum încolo. Asta însemnă că Iranul este una dintre cele mai importante state din lume care ar putea asigura energie pentru toată lumea. Avem deja semnate contracte bune cu multe companii europene. După ce liderii politici ai Europei au hotărât aplicarea de sancțiuni asupra Iranului de la 1 iulie, mulți dintre șefii acestor companii erau în Iran și semnat acorduri cu cooperare. Dorința noastră este de cooperare, dar UE încearcă să impună sancțiuni. Există în schimb două state asiatice (China și India – n.red.) care pot cumpăra tot volumul. Iar statele asiatice vor deveni în curând cele mai puternice din lume din punct de vedere economic, țări precum China, India, Japonia, Coreea de Sud. Intențiile acestor state de a cumpăra petrol și gaz iranian sunt pe termen lung și de aceea toate vor să semneze noi acorduri cu Iran.

Liderul ucrainean Viktor Yanukovici vrea liniste in anul electoral 2012

Ucraina speră să rezolve într-un timp cât mai scurt problema gazelor naturale cu Rusia, a declarat, pe 14 mai, la Doneţk, preşedintele ucrainean, Viktor Ianukovici, citat de mass-media regionala. Potrivit declaraţiilor sale, în ultima perioadă, în afară de problema gazelor între Kiev şi Moscova nu au existat alte neînţelegeri. „Vom căuta şi vom găsi metodele necesare pentru a ajunge la un compromis în această chestiune„, a spus încrezător Ianukovici.
Săptămâna trecută, compania ucraineană „Naftohaz Ukrainî” anunţa că a redus importurile de gaz rusesc cu 59%, respectiv cu 12 miliarde de metri cubi de gaze, din cauză că preţul pentru gazele ruseşti este dezavantajos pentru Ucraina. Kievul susţine că preţul gazelor ruseşti livrate de Gazprom este mai mare decât pentru restul statelor din Europa. La sfârşitul anului 2011, ministrul ucrainean al Energiei, Iurii Boiko, a avertizat Rusia că Ucraina intenţionează să reducă importurile de gaze ruseşti cu până la 27 de miliarde de metri cubi de gaze. Cu toate acestea, preşedintele concernului rus „Gazprom”, Aleksei Miller, a menţionat că Ucraina va fi nevoită să plătească pentru tot gazul contractat pe 2012, chiar dacă nu va folosi tot combustibilul.
Ucraina solicită Rusiei, de aproape doi ani de zile, revizuirea contractelor în domeniul gazelor naturale, pe motiv că preţul acestora este „total dezavantajos” pentru partea ucraineană, însă Moscova refuză de fiecare dată să ajungă la un compromis în această problemă.

Dupa ce si-a anuntat iesirea din proiectul Nabucco, Ungaria cauta solutii pentru cuplarea la gazele venite dinspre zona Marii Caspice. Grupul ungar MOL analizeaza posibilitatea de a se alatura proiectului SEEP (South East European Pipeline), condus de producatorul britanic de petrol si gaze BP, potrivit cotidianului ungar Nepszabadsag. MOL si cu operatorul retelei sale de gazoducte FGSZ analizeaza modalitati de transport al gazului catre tarile din Europa Centrala si de Sud folosind conductele deja existente, scrie publicatia. Reprezentantii MOL nu au fost disponibili imediat pentru comentarii. Proiectul SEEP ar folosi in principal infrastructura deja existenta pentru a transporta gaze naturale din Azerbaidjan prin sudul Europei, inclusiv Ungaria, catre Europa de Vest.

Zsolt Hernadi, presedinte si director general al MOL, a declarat in aprilie ca grupul este pregatit sa-si vanda participatia in cadrul consortiului Nabucco daca este necesar, intrucat are ingrijorari serioase legate de proiect. MOL si-a exprimat indoielile de mai multe ori incepand din 2010, din cauza incertitudinilor privind costurile si sursele de aprovizionare cu gaze naturale, precum si structura si managementul consortiului. Grupul ungar a anuntat ca nu va finanta bugetul pentru acest an al consortiului care trebuie sa dezvolte proiectul Nabucco. Consortiul Nabucco, cu sediul la Viena, are actionari companiile OMV Austria, Transgaz (TGN), MOL Ungaria, Bulgargaz Bulgaria, Botas Turcia si RWE Germania. Proiectul vizeaza constructia unui gazoduct din regiunea Caspica pana in Austria, cu o capacitate de 31 miliarde metri cubi de gaze pe an.

Grupul rus Rosneft si compania italiana ENI au semnat miercuri, la Moscova, in prezenta premierului Vladimir Putin, un acord privind exploatarea zacamintelor de gaz si de petrol din Marea Barent si din Marea Neagra, relateaza Itar-Tass. Volumul total al investitiilor Rosneft si ENI pentru exploatarea zacamintelor de pe platformele Marii Negre si Marii Barent va atinge 100-125 de miliarde de dolari, a mentionat presedintele Rosneft, Eduard Hudainatov, dupa semnarea acordului strategic dintre cele doua companii. Potrivit documentului, ENI va primi o cota de 33,3% intr-un joint-venture pentru exploatarea zacamintelor din cele doua mari. Acest acord este incheiat la scurt timp dupa o intelegere similara intre compania rusa Rosneft si concurentul sau american ExxonMobil. Cele doua grupuri petroliere au semnat luni, la Moscova, documentele referitoare la parteneriatul strategic in domeniul exploatarii petroliere in zona arctica a Rusiei, in zona Marii Negre, dar si in SUA si Canada.

Colaborare in Africa si Alaska

Seful companiei italiene, Paolo Scaroni, a afirmat ca ENI va primi Rosneft la proiectele sale in America si Europa. Rosneft si Eni ar putea incepe sa lucreze impreuna in nordul Africii si in Alaska. Vladimir Putin a declarat, rândul sau, ca executivul rus va acorda tot sprijinul necesar pentru realizarea proiectului comun al Rosneft si ENI privind valorificarea zacamintelor din Marea Neagra si Barent. “Este o activitate complexa si va necesita investitii imense”, a declarat Vladimir Putin, potrivit imaginilor transmise de postul Vesti. Rosneft va avea acces la proiectele ENI in afara Rusiei, ca parte a strategiei Kremlinului de extindere a industriei petroliere in strainatate si de obtinere a tehnologiilor indispensabile pentru proiectele autohtone, scrie Reuters. Rezervele dovedite de petrol ale Rosneft insumeaza 18 miliarde de barili, suficient pentru a sustine productia de petrol la nivelul actual timp de 21 de ani, potrivit companiei. Dar ea isi estimeaza resursele de hidrocarburi, care trebuie inca explorate si evaluate, la 206 miliarde de barili. Dar doua treimi din resursele Rosneft se gasesc in zona Arctica, sub ghetari, unde nu exista o infrastructura necesara – o perspectiva ingrijoratoare pentru investitori, care ar trebui sa plateasca zeci de miliarde de dolari pentru a dezvolta domeniul de la zero

În condiţiile instabilităţii preţurilor mondiale, recuperarea costurilor proiectului South Stream se află sub un mare semn de întrebare. Chiar şi cu preţurile actuale, această recuperare nu este sigură, scrie prsa rusă.
Acţionarii gazoductului South Stream au fixat detaliile proiectului: inţial, va fi construit tronsonul de nord al părţii terestre a gazoductului, până în Austria, şi abia apoi ramura sudică spre Italia. Autorităţile ruse sunt gata să înceapă construcţia, cu devansarea graficului, deja în 2012. Cu toate acestea, analiştii atenţionează că recuperarea investiţiilor se află sub un mare semn de întrebare, cu atât mai mult cu cât devizul ar putea creşte în mod semnificativ şi depăşi 30 de miliarde de euro.
După lungi negocieri, în decembrie 2011, Turcia i-a dat Rusiei acordul final pentru construcţia South Stream prin apele sale teritoriale, ridicând ultima piedică în calea acestui proiect. După aceasta, la 30 decembrie, Putin i-a solicitat conducerii Gazprom să accelereze noul proiect, începând construcţia nu din 2013, ci din 2012. Gazprom a elaborat rapid un nou grafic de construcţie. În primul rând, s-a decis construcţia South Stream într-o variantă maximă, cu o capacitate de 63 de miliarde de metri cubi pe an. Darea în exploatare în primă etapă este planificată pentru sfârşitul lui 2015, iar la capacitate deplină – în 2018.
Ca urmare a stagnării cererii, din cauza crizei europene, ar putea avea loc o scădere a preţurilor la gaz. Rentabilitatea South Stream, proiect estimat la 15,5 miliarde de euro, este contestată puternic de analişti. Proiectele de infrastructură îşi acoperă cheltuielile destul de rar, iar în cazul South Stream ar putea fi vorba despre vreo 15-20 de ani. În afară de aceasta, nu există nici garanţii de sută la sută privind alimentarea acestui gazoduct. Experţii subliniază că proiectele de infrastructură sunt mai degrabă unele politice, menite să atragă în orbita Gazprom mari companii şi anumite ţări.

Premierul maghiar Viktor Orban sustine proiectul Nabucco

Primul ministru ungar, Viktor Orban, a susţinut luni la Bruxelles ca gazoductul ‘South Stream’, care va transporta gaze naturale din Rusia către statele din sudul Europei să treacă pe teritoriul Ungariei, el afirmând în acelaşi timp că proiectul Nabucco este în pericol, relateaza mass-media regionala. ‘Nabucco este într-o situaţie dificilă. Nu sunt un expert al detaliilor, dar ceea ce am văzut este că inclusiv compania ungară MOL abandonează acest proiect’, a afirmat Orban la o conferinţă desfăşurată la Centrul pentru Politici Europene din Bruxelles.
Orban a mai afirmat că Rusia este ‘tot mai activă’ în impulsionarea gazoductului South Stream, a cărui construcţie va începe în luna decembrie. ‘Pentru Ungaria problema este foarte simplă: dorim un South Stream care să includă şi Ungaria pe traseul conductei sau un South Stream care să excludă teritoriul Ungariei’ s-a întrebat premierul maghiar. ‘Din diferite motive am dori să vedem South Stream pe teritoriul ungar’, a răspuns tot el. ‘Dorim să menţinem legăturile cu ruşii’, a adăugat Orban.

Constructie amanata

Începerea construcţiei gazoductului Nabucco a fost amânată pentru anul 2013, iar el ar trebui să devină operaţional în anul 2017, deşi intrarea în exploatare era prăvăzută iniţial pentru anul 2015. El va lega Marea Caspică de Europa Centrală, prin Turcia, Bulgaria, România şi Ungaria, până la centrul regional de distribuţie a gazelor naturale de la Baumgarten (Austria), aceste state încercând astfel să-şi reducă dependenţa energetică faţă de Rusia.
Deşi afirmă că vrea să-şi păstreze relaţiile cu Rusia în sectorul energetic, Ungaria intenţionează să construiască un gazoduct împreună cu Slovacia şi este în negocieri cu Croaţia pentru un alt proiect asemănător. ‘Obiectivul meu este ca în trei ani Ungaria să nu mai fie dependentă’ în acest domeniu, a punctat Viktor Orban, citat de AGERPRES.

Livrarile comerciale de gaze naturale prin cea de a doua conducta a gazoductului Nord Stream vor incepe in luna octombrie a acestui an, a declarat joi directorul general de la Gazprom, Aleksei Miller, in cursul unei intalniri cu prim-ministrul rus, Vladimir Putin. „In luna septembrie va incepe umplerea cu gaz tehnic a celei de a doua conducte, iar in octombrie vor putea incepe livrarile”, a declarat Aleksei Miller. Acesta a adaugat ca odata cu punerea in exploatare a gazoductului Nord Stream, rolul Ucraniei de coridor de tranzit al gazului rusesc spre Europa a scazut in mod semnificativ. Miercuri, consortiul Nord Stream AG a anuntat ca cea de a doua conducta a gazoductului Nord Stream, care leaga Rusia de Europa trecand pe sub Marea Baltica, a fost instalata in totalitate. Acest al doilea tub va permite dublarea capacitatilor gozoductului Nord Stream pana la 55 miliarde metri cubi pe an. De asemenea, Aleksei Miller a mai spus ca lucrarile la gazoductul South Stream, o alta conducta destinata sa faca legatura directa intre Rusia si Europa, vor demara in acest an, debutul livrarilor fiind programat pentru 2015. Directorul Gazprom a estimat ca in urmatorii sapte-opt ani Europa va avea nevoie de o cantitate suplimentara de 100 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an. Gazprom este cel mai mare producator mondial de gaze naturale, asigurand un sfert din necesarul de gaze naturale al Europei.

Romania a dat asigurari Georgiei ca va continua sa colaboreze cu aceasta tara in cadrul proiectului AGRI menit sa aduca gaze sub forma lichefiata din zona Caucazului via Marea Negra pentru a fi distribuit mai departe in UE de catre tara noastra. Declaratii in acest sens s-au facut miercuri in cadrul intrevederii dintre secretarul de stat Luminita Odobescu si ambasadorul agreat al Georgiei la Bucuresti, Ilia Giorgadze, pentru prezentarea copiilor scrisorilor de acreditare. Oficialul roman a adresat felicitari ambasadorului georgian pentru desemnarea in functie, evidentiind nivelul foarte bun al relatiilor bilaterale romano-georgiene, marcate printr-un dialog politic sistematic si de substanta. Demnitarul roman a reiterat pozitia constanta promovata de Romania de sustinere a aspiratiilor europene si euro-atlantice ale Georgiei, precum si interesul comun pentru aprofundarea cooperarii in plan economic si energetic, cele doua state fiind partenere in implementarea proiectului AGRI. Ambasadorul Giorgadze a exprimat, la randul sau, satisfactia privind stadiul relatiilor bilaterale, precum si increderea ca, pe durata mandatului sau, acestea vor cunoaste o dinamizare, atat in plan politic cat si economic. Proiectul AGRI (Azerbaidjan, Georgia, Romania Interconection) presupune aducerea gazelor azere din zacamantul Shah Deniz prin gazoductul Baku-Tbilisi pana pe litoralul georgian, unde vor fi lichefiate astfel incat sa poata fi transportate cu nave de mare tonaj pana la Constanta. Aici se regazifica si este trimis prin conducte spre vest prin Ungaria si spre sud, prin Bulgaria. Constructia celor doua terminale de gaz natural lichefiat pe malul Marii Negre, unul la Kulevi in Georgia si celalalt la Constanta, in Romania, vor costa intre doua si cinci miliarde de euro si vor fi proiectate cu o capacitate maxima de opt miliarde de metri cubi de gaze

Preturile futures la gazele naturale au atins miercuri cel mai scazut nivel din ultimii 10 ani la bursa de la New York, pe fondul prognozelor favorabile privind evolutia temperaturilor si oferta de gaze naturale. Cotatia pentru un milion BTU de gaze naturale, masura internationala echivalent cu 28 milioane metri cubi, a scazut sub pragul de doi dolari dupa data de 28 ianuarie 2002, ajungand la inchiderea New York Mercantile Exchange (Nymex) pana la 1,984 dolari. in cursul sedintei, cotatia a coborat pana la 1,908 dolari pentru un milion BTU. „Gazul natural s-a luptat sa ramana deasupra pragului de doi dolari insa datele de baza sunt atat de negative pentru pretul actual incat era inevitabil sa ajungem aici”, a comentat David Bouckhout, director de strategie la TD Securities.  „Piata electronica a ajuns in sfarsit din urma piata fizica, avand in vedere ca avem rezerve record de gaze naturale in SUA in acest moment”, a declarat la randul sau James Williams, de la WTRG Securities. Contrar benzinei, al carei pret a explodat, gazul natural este din ce in ce mai abundent in SUA gratie exploatarii vastelor zacaminte de gaze de sist. Aproximativ 51% din gospodariile din SUA utilizeaza gaze naturale pentru incalzire. in mod normal consumul scade dupa sezonul de iarna si creste din nou in perioada verii pe fondul cererii centralelor care furnizeaza electricitate pentru aparatele de aer conditionat.