După ce declaraţiile liderilor Alianţei pentru Integrare Europeană au avut conţinuturi diferite când s-a vorbit despre reforma constituţională şi alegerea preşedintelui Republicii Moldova, consultările dintre cele patru partide au clarificat planul politic de la Chişinău: organizarea unui referendum pentru adoptarea unei noi constituţii, până la mijlocul lunii iunie, în scopul deblocării alegerii preşedintelui ţării, precum şi al evitării unor noi alegeri anticipate.
Prima etapă va fi adoptarea legii cu privire la adoptarea noii constituţii, care stabileşte mecanismul de adoptare a constituţiei. În baza acestei legi, parlamentul votează constituţia pe articole, iar apoi va fi organizat referendumul. Adoptarea unei noi constituţii nu înseamnă revizuirea totală a celei actuale. Este vorba de ajustare, corectare, ca să avem o constituţie care să corespundă obiectivului pe care şi l-a asumat AIE, a declarat Ghimpu. La rândul său, Premierul Vlad Filat a explicat că dacă va fi adoptată noua constituţie în urma referendumului, parlamentul actual îşi va duce mandatul de patru ani la bun sfârşit, arătând astfel că odată cu desfăşurarea acestui exerciţiu vor fi evitate alegerile anticipate. Referendumul, potrivit lui, urmează să aibă loc până pe 16 iunie, dată după care, potrivit actualelor norme, parlamentul ar trebui dizolvat deoarece a eşuat în alegerea preşedintelui.
Agerpres precizează că ideea adoptării unei noi Constituţii a Republicii Moldova, sau a modificării celei actuale, în contextul actualei crize politice, dar şi al anumitor lacune a fost propusă la mijlocul lunii noiembrie anul trecut de către un grup de experţi în drept, fiind susţinută şi de reprezentanţi ai conducerii de la Chişinău. Ca motiv al acestei iniţiative a fost invocată imposibilitatea alegerii preşedintelui ţării în anul 2009.

Reacţia opoziţiei de la Chişinău nu întârzie

Iniţiativă se loveşte însă de poziţia Partidului Comuniştilor, aflat în opoziţie, dar care deţine suficiente mandate pentru a bloca modificările constituţionale în parlament, pentru care sunt necesare 2/3 din voturi. De altfel, PCRM a anunţat într-o conferinţă de presă că a hotărât iniţierea imediat a unei consultări populare cu privire la un vot de neîncredere faţă de actuala guvernare, în persoana preşedintelui şi a guvernului Republicii Moldova. Aceasta reprezintă răspunsul formaţiunii la decizia anunţată cu o zi înainte de liderii Alianţei pentru Integrare Europeană, privind intenţia de a organiza un referendum privind adoptarea unei noi constituţii, evitând, astfel, alegerile anticipate. Partidul a anunţat totodată că, începând din această săptămână, reprezentanţii săi vor boicota şedinţele parlamentului. Potrivit Agerpres, şi Partidul Popular Creştin Democrat a calificat intenţia guvernării de a organiza referendum pentru adoptarea unei noi constituţii drept uzurpare a puterii în stat şi a cerut demisia imediată şi necondiţionată a întregii echipe de la conducere şi convocarea alegerilor anticipate.

reactorul nuclear israelian de la Dimona

Ministrul israelian al Infrastructurii Uzi Landau a declarat, marti, la Paris, ca Israelul inten]ioneaza sa construiasca o centrala nucleara in cooperare cu vecinii sai arabi, potrivit mass-media franceza, preluata de KARADENIZ PRESS. “Israelul are infrastructura tehnica, know-how-ul si motivarea pentru a se implica intr-un astfel de efort”, a declarat Landau in cadrul unei conferinte pe teme care vizeaza energia nucleara. Toate centralele nucleare care vor fi construite in Israel vor fi supuse unor controale stricte privind siguranta si securitatea, a precizat oficialul israelian. “Speram sa facem acest lucru in colaborare cu oamenii de stiin]a si inginerii din statele arabe invecinate cu noi. Speram sa il facem in regiunile si trebuie sa il facem in regiune. Sectorul nuclear poate fi un sector de cooperare regionala in scopul promovari pacii”, a adaugat oficialul Guvernului israelit. Cu acest prilej, el a avansat ideea unei cooperari intre Franta, Israel si Iordania pentru dezvoltarea unei centrale nucleare. Incepand din anii ‘50, Parisul a ajutat Israelul sa-si construiasca reactorul nuclear de la Dimona. Israelul a fost acuzat in repetate randuri ca ar folosi acest reactor pentru a construi arme nucleare. Oficialii de la Tel-Aviv nu au recunoscut niciodata ca Israelul este o putere nucleara, urmand o politica pe care o numeste “ambiguitate nucleara”. Potrivit estimarilor oficiale, Israelul detine peste 400 de focoase nucleare.

Armata rusa renunta la reforma

Autoritatile militare ale Federatiei Ruse se pregatesc sa anunte renuntarea completa la programul federal de trecere a armatei ruse la serviciul militar pe baza de contract, si renuntarea la recrutare, relateaza agentia de presa KARADENIZ PRESS, citand surse militare ruse. Conform oficialilor militari ruşi, „programul federal de completare a armatei cu sergenti şi soldati, in baza de contract, nu mai este unul real”, din cauza presiunilor financiare la care este supus bugetul militar al Federatiei Ruse. Sursele citate au subliniat ca bugetul de peste 56 de miliarde de ruble, planificat pentru perioada 2009-2015, a suferit o reducere dramatica, cu aproximativ 86%.
Conform mass-media rusa, Ministerul Apararii de la Moscova a recunoscut anterior ca intampina greutati in realizarea programului de trecere la o armata profesionista. „Rezultatele acestei planificari nu au fost satisfacatoare. Noi nu am evaluat corect situatia in particular – cine sa treaca pe contract, in ce conditii, la ce suma salariala” a declarat ministrul rus al Apararii, Anatolii Serdiukov, dupa analizarea rezultatelor planificarii de trecere la serviciul pe contract, reforma care a fost implementata din anul 2004 pana in anul 2007. „Acum trebuie revizuita urmatoarea planificare, de a incerca sa intelegem ce posturi specifice trebuie sa fie ocupate de contractanti” a mai declarat el.

Ultimatum prezidential

Anuntul ministrului rus al Apararii vine in pofida solicitarilor repetate ale premierului rus, Vladimir Putin, fost presedinte al Federatiei Ruse, in privinta necesitatii modernizarii institutionale a armatei ruse. Sursele militare ruse, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, au subliniat ca in urma esecurilor armatei ruse din timpul campaniei impotriva Georgiei din august 2008, premierul Putin anunta ca armata federala rusa trebuie trecuta la serviciul militar prin contract, ceea ce presupunea angajarea pana in 2015 a 64 de mii de sergenti voluntari in unitatile militare terestre, aeriene şi navale. Mass-media rusa mai mentioneaza peste 300 de mii de recruti vor fi incorporati in timpul noul sezon de recrutare pentru armata rusa. Reamintim ca organizatiile pentru apararea drepturilor omului din Federatia Rusa condamna periodic coruptia generata de procesul de selectie al recrutilor, precum si tratamentul crud la care sunt supusi acestia in timpul satisfacerii stagiului militar. Potrivit rapoartelor ong-urilor, sute de recruti, in mod special cei apartinand minoritatilor nationale, sufera rani grave sau sunt ucisi.

Reducere la ofiteri

Numarul institutiilor de invatamant superior militar din Rusia va fi micsorat semnificativ: din 65 de institutii vor ramane numai 10, in care vor fi instruiti ofiterii. „Noi am ajuns la o armata de milioane ca numar, drept urmare a fost necesar de a reduce numarul ofiterilor. Acum trebuie instruiti mult mai putini ofiteri dar imbunatatind substantial calitatea pregatirii lor” a declarat ministrul apararii Federatiei Ruse Anatolii Serdiukov, intr-un interviu acordat mass-media rusa. „Noi am deschis cateva catedre care nu existau inainte – drept, finante, economie, am crescut componenta lingvistica. Adica noi am revizuit complet tot sistemul de instruire si dorim ca invatamantul militar sa corespunda cerintelor pe care le avem acum” a mai precizat Serdiukov. Conform precizarilor acestuia, in aceste 10 institutii va avea loc o imbunatatire serioasa a bazei de studiu si a materialelor didactice, se va schimba complet programa de instruire.

Fratia energetica ruso-chineza ameninta Nabucco

Constructia oleoductului Rusia-China va fi finalizata in 2010, a anuntat la sfarsitul saptamanii trecute ministrul de externe chinez Jiang Jiechi, citat de mass-media internationala, preluata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Oficialul chinez a mai declarat ca sectiunea chineza a oloeductului, de la punctul Skoordino (regiunea Amur) va deveni operationala in 2011.
Surse oficiale, apropiate companiei rusesti Transneft estimau la aproximativ un miliard de dolari costurile de constructie si dare in folosinta a unei ramuri a oleoductului Siberia-Pacific, considerata cruciala pentru aprovizionarea pietei chineze, devenita una din principalele consumatoare de energie din lume. Conducta este parte a oleoductului Siberia de Est-Pacific, lansat in decembrie 2009, destinat sa pompeze pana la 1,6 milioane barili de titei pe zi din campurile din Siberia spre Extremul Orient rus, si mai departe spre China si Japonia.
Ministrul chinez, citat de mass-media, a mai apreciat cooperarea ruso-chineza in domeniul energetic, amintind de acordurile semnate in domeniul petrolului, gazelor naturale si energie electrica, dar si de experienta acumulata in cooperarea in domeniul nuclear civil. Relatiile cu Rusia sunt o prioritate a politicii externe chineze, date fiind pozitiile similare ale Moscovei si Beijingului in mai multe chestiuni globale si regionale si potentialul mare de dezvoltare a colaborarii.

Ofensiva gazului

Anuntul privind constructia oleoductului care va lega Siberia de China, vine la cateva saptamani dupa ce presedintele chinez, Hu Jintao, unul din arhitectii noii strategii energetice a Chinei, a inaugurat ieri in Turkmenistan un gazoduct gigantic ce va furniza gaz natural pietei chineze. In prezenta presedintilor turkmen, Gurbanguly Berdymukhamedov, uzbek, Islam Karimov, si kazak, Nursultan Nazarbaiev, Hu Jintao a inaugurat gazoductul de peste 7.000 km lungime, conducta traversand Asia Centrala pe o lungime de 1.800 km, prin teritoriile Turkmenistanului, Uzbekistanului si Kazakhstanului, inainte de a ajunge pe teritoriul chinez, unde traverseaza alti 5.000 km.
Conform surselor oficiale citate, prin acest gazoduct, societatea petroliera de stat chineza China National Petroleum Corp (CNPC) va primi pana la 40 miliarde metri cubi de gaz cand va atinge capacitatea deplina, in 2012-2013. Punerea in functiune a gazoductului este perceputa ca o victorie pentru Beijing, care incearca de ani de zile sa penetreze aceasta regiune bogata in hidrocarburi, considerata strategica pentru economia sa si dominata in mod traditional de Federatia Rusa. Turkmenistanul, fosta republica sovietica, detine unele dintre cele mai importante rezerve de gaz din lume.
Astfel, China a reusit sa-si intinda retelele de gazoducte profitand de imensele ei rezerve de lichiditati, acordand imprumuturi si propunand proiecte de infrastructura pentru a-si apropia liderii din regiune. In 2009, Beijing a cheltuit uriase sume de bani in Asia Centrala, intre care un credit de 6,78 miliarde de euro in favoarea Kazakhstanului si un imprumut de 2,71 miliarde de euro pentru Turkmenistan, pentru a obtine la termen licenta asupra imensului zacamant gazifer de la Iolotan-Sud. Surse oficiale, citate de mass-media internationala, au declarat ca statul chinez „progreseaza pretutindeni in sectorul petrolului, al gazului, al carbunelui”, reusind „mai rapid ca Europa, care e un consortiu de 30 de tari”.

Nabucco, sub semnul intrebarii

Inaugurarea, in luna decembrie 2009, a gazoductului chinez din Asia Centrala, pune sub semnul intrebarii strategia Nabucco a statele europene. Conform unor surse diplomatice, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, consortiul Nabucco si Turkemnistanul ar putea semna, in aprilie 2010, un contract privind livrarea, anuala, a zece miliarde de metri cubi de gaze naturale de catre statul din Asia Centrala pentru aprovizionarea conductei. Acesta ar fi primul contract de aprovizionare a Nabucco, proiect international la care participa si Romania.
Dezvaluirile oficialului Nabucco vin la scurt timp dupa ce un al doilea gazoduct dintre Iran si Turkmenistan a fost inaugurat recent de catre presedintele iranian, Mahmoud Ahmadinejad, si omologul sau turkmen, Gurbanguly Berdimuhamedov, dubland exporturile de gaze turkmene catre Iran, aproximativ 20 de miliarde de metri cubi pe an. Conform surselor oficiale locale, acest acord va afecta posibilele livrari de gaz turkmen catre gazoductul Nabucco, sustinut de UE si SUA, menit sa reduca dependenta Europei de livrarile de gaz rusesc.
Potrivit surselor citate, livrarile din Turkmenistan catre Nabucco ar trebui sa traverseze Marea Caspica, situatie care ar putea intampina piedici politice, intrucat tarile riverane, Rusia, Kazahstan, Turkmenistan, Iran si Azerbaidjan nu au convenit, inca, asupra delimitarii zonelor maritime. “Este un pas semnificativ. Exista, insa, dificultati destul de importante”, a spus analistul Centrului pentru Studii Energetice Globale Julian Lee, cu privire la necesitatea de a transporta gazele din Turkmenistan in Azerbaidjan inainte de livrarea acestora catre Europa.

Geopolitica gazoductelor

Acordul pentru a construi noul gazoduct, care leaga regiunea Dovletabat de Iran, a fost semnat in iulie 2009, fiind parte a strategiei noului regim din Turkmenistan de diversificare a sistemului propriu de conducte. Anterior, regiunea Dovletabat era una din principalele furnizoare de gaz ieftin pentru gigantul rusesc Gazprom. Reamintim ca in luna decembrie 2009, un alt gazoduct a intrat in functiune, fiind un proiect colectiv al Turkmenistanului, Uzbekistanului, Kazahstanului si Republicii Chineze, cu o capacitate totala de 60 de miliarde de metrii cupi, din care 40 de miliarde vor fi livrati de Turkmenistan. In pofida acestor acorduri, Federatia Rusa ramane cel mai mare importator de gaz turkmen, in 2010 urmand sa importe peste 30 de miliarde de metri cubi, conform unui acord de colaborare incheiat anul trecut, care prevede cresterea progresiva a cantitatilor de gaz livrate Gazprom.

Rezerve limitate

Conform presedintelui Uniunii Producatorilor Industrial de Gaz si Petrol din Federatia Rusa, Ghenadi Shmal, aceste acorduri limiteaza drastic capacitatea Nabucco de a gasi rezervele de gaz necesare. „In acest moment nu exista resurse suficiente pentru Nabucco. Azerbaidjanul nu are destul gaz pentru Nabucco, asa ca toate sperantele erau legate de Turkmenistan. Dar cum in acest moment, Turkmenistanul furnizeaza gaz Chinei si Iranului, nu mai are rezerve si pentru Nabucco. De unde va fi luat acest gaz ereprezinta o problema importanta. De aceea, South Stream ramane o prioritate, cu atat mai mult cu cat negocierile cu partenerii straini sunt in etapele finale” a mai declarat oficialul local.

Mitul „Nabucco” contestat

Viabilitatea proiectului este pusa la indoiala de noi calcule care arata ca dependenta de gazul rusesc scade constant in Europa, de la 75% (in 1990) pana la 41% (in prezent), in timp ce livrarile din Norvegia si din regiunea Africii de Nord – in special din Algeria – au sporit considerabil, relateaza mass-media de la Bucuresti. Mitul eliberarii Europei de sub dependenta energetica de Rusia, care s-ar infaptui prin realizarea proiectului Nabucco, este contestat de noi calcule efectuate de un profesor de la Universitatea Libera din Berlin. In opinia profesorului Roland Götz, citat de cotidianul austriac Wirtschaftsblatt, preluat de mass-media de la Bucuresti, la capacitate maxima de exploatare, gazoductul nu va aduce in UE decat 6% din necesarul de gaz natural.
Desi cele cinci tari au semnat un acord preliminar pentru demararea proiectului (n.r.- la Ankara, in iulie 2009), expertul se indoieste de viabilitatea economica a proiectului, ridicand intrebarea daca in aceste conditii, merita ca statele participante la proiect, Austria, Bulgaria, Ungaria, Romania si Turcia, sa investeasca un total de 7,9 miliarde euro in proiect. In opinia lui, necesarul de gaze al statelor UE ar fi de 500 milioane metri cubi (mc) pe an, dar nu se stie daca aceasta cantitate nu va scadea, odata ce statele membre trebuie sa-si indeplineasca “obiectivele climatice” asumate, de a reduce consumul de combustibili fosili. Momentan, europenii importa 135 miliarde mc din Rusia, dar Nabucco nu ar putea aduce decat 23% din aceasta cantitate. Din cele 31 de miliarde, Turcia ar urma sa primeasca o cota importanta, iar referitor la aceasta Roland Götz, sustine ca este greu de crezut ca Turcia se va multumi doar cu statutul de tara de tranzit si considera ca este foarte probabil ca Ankara sa doreasca sa devina un centru energetic.
In plus, dependenta de gazul rusesc a Europei a scazut constant, de la 75% (in 1990) pana la 41% (in prezent), arata politologul Gerhard Mangott. El este de parere ca actuala recesiune a redus mult consumul de gaz din UE. Contractele cu Rusia includ clauza “take or pay” (cand cumparatorul tot plateste o parte din pret, chiar si cand refuza marfa), astfel ca europenii au preferat sa primeasca gazul si sa-l depoziteze.

Nabucco pe scurt

Gazoductul Nabucco, un proiect de zece miliarde dolari sprijinit de Uniunea Europeana si SUA, vizeaza legarea zonei centrale a Asiei, bogata in gaze naturale, de Europa, relateaza mass-media. Conceput ca o alternativa la gazul natural furnizat de Rusia, pentru diminuarea dependentei Uniunii Europene fata de Moscova, Nabucco ar oferi gaz din Azerbaidjan, Iran, Irak, Turkmenistan si Kazahstan. Punctul de pornire al gazoductului Nabucco, cu o capacitate de 20-30 miliarde m.c. de gaze anual, a fost stabilit la Erzurum, in Turcia, punctual final al conductei fiind terminalul de la Baumgarten, din Austria. Gazodcutul va fi legat langa Erzurum cu conducta Tabriz-Erzurum si cu conducta Caucazului de Sud, realizandu-se astfel legatura cu conducta de gaz Trans-Caspica. Conducta Iran-Turcia are 2,577 km si merge din Tabriz (nord-vestul Iranului) pana in Ankara (Turcia), iar conducta Caucazului de Sud, sau conducta Baku-Tbilisi-Erzurum(BTE) transporta hidrocarburi din Shah Deniz (Azerbaidjan) in Turcia. Gazoductul Nabucco va fi format din 200.000 de conducte. Nabucco are 2.000 km in Turcia, in Bulgaria – 400 km, in Romania – 460 km, in Ungaria – 390 km si in Austria – 46 km. Proiectul necesita doua milioane de tone de otel, 200.000 de segmente de teava de otel si peste 30 de statii de comprimare a gazului.
Costul estimat initial al lucrarilor era de aproximativ 4,5 miliarde Euro. Datorita cresterii pretului petrolului si implicit si al otelului, estimarea actualizata in luna mai 2008 a ajuns la peste 7,9 miliarde euro. Totodata, mass-media turca considera ca proiectul va costa peste 10 miliarde de dolari, suma respinsa de oficialii Nabucco. Proiectul va fi finantat, in proportie de o treime, de catre actionari si de banci, doua treimi.
In functie de situatie, gazele naturale vor proveni din Iran, Irak, Azerbaijan, Turkmenistan si Kazakhstan. Principalii furnizori de gaze pentru proiect sunt Azerbaidjan si Turkmenistan. In cazul Turkmenistanului, problema este tranzitul pe sub Marea Caspica, in conditiile in care chestiunea granitelor maritime ramane o problema nerezolvata in zona, iar pentru rezolvarea acesteia este nevoie de acordul Rusiei.
Scopul proiectului, mentionat in Tratatul Cartei Energiei al Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene in 26 iunie 2003, era diversificarea surselor de aprovizionare cu energie ale UE, prin construirea unui gazoduct care ar fi urmat sa porneasca de la Marea Caspica, ocolind Rusia, si care urma sa transporte gaze naturale din Azerbaidjan si alte state din Asia Centrala inspre tarile din vestul Europei.

Seful diplomatiei de la Ankara, Ahmet Davatoglu, a declarat luni ca acum este momentul prielnic pentru pentru relansarea negocierilor indirecte dintre Israel si Siria, cu medierea Turciei, potrivit agentiei turce Anadolu. Davatoglu a precizat ca Damascul este dispus sa reia negocierile cu Israelul din punctul in care au fost intrerupte la sfarsitul anului 2008. Oficialul turc a declarat de asemenea ca toti oficialii americani cu care a purtat convorbiri, inclusiv secretarul de stat Hillary Clinton si emisarul SUA in Orientul Mijlociu, George Mitchell, sprijina reluarea negocierilor. “Sunt deosebit de optimist in legatura cu reluarea negocierilor intre Israel si Siria, dar nu pot spune cand se va intampla acest lucru”, a declarat Ahmed Davatoglu intr-un interviu acordat cotidianului panarab al-Hayat. Ministrul turc a purtat, duminica, convorbiri la Damasc cu presedintele Siriei, Bashar el-Assad, abordand si reluarea negocierilor indirecte cu Israelul. Negocierile dintre Siria si Israel au fost intrerupte odata cu demisia fostului premier Ehud Olmert pentru ca apoi Damascul sa se retraga de la discutii pe fondul ofensivei armatei israeliene in Fasia Gaza, la inceputului lui 2009. Vicepremierul israelian Sylvan Shalom a declarat la New York ca Israelul nu se opune medierii Turciei in negocierile cu Siria, dar a precizat ca asemenea contacte nu se afla pe lista prioritatilor israeliene datorita cooperarii intre Siria, Iran si organizatia shiita libaneza Hezbollah.