Tancurile Federatiei Ruse, pregatite sa intre in Caucaz

Armata Federaţiei Ruse anticipează ca pana in vara anului 2012, va avea loc un atac occidental asupra Republicii Islamice Iran, motiv pentru care a fost eleborat un plan de detaşare a trupelor ruse în Armenia, fosta republică sovietică aflată în aria de influenţă a Moscovei şi care are graniţă comună cu Iranul. Mass-media rusa, citata de presa regionala, relata recent ca situaţia din Siria şi Iran “face ca Rusia să îşi îmbunătăţească prezenţa militară în Caucazul de Sud, zona caspică şi mediteraneană şi în cea a Mării Negre”. Sursele citate de publicaţii apropiate Kremlinului spun că pregătirile au început în urmă cu doi ani, când baza militară 102 din Armenia a fost modernizată. Familiile militarilor de la baza Gyumri din Armenia au fost evacuate, atragand dupa sine un mini-exod al cetatenilor rusi din regiune.

Punct strategic

“Baza militară 102 este un punct cheie în Caucazul de Sud. Ocupă o poziţie geopolitică importantă, dar Kremlinul se teme că va pierde acest avantaj”, spun surse militare ruse. Sursele citate mai mentioneaza ca „Baza 102” este aprovizionată pe calea aerului, deoerece căile terestre trec prin Georgia, aliat al SUA, şi sunt blocate. Militarii ruşi iau în calcul că Georgia va ameninţa şi securitatea rutelor aeriene de aprovizionare, în cazul unui conflict, mai ales că SUA au reluat procesul de înarmare a Georgiei, oprit dupa războiul din 2008.
“Este posibil să folosim mijloace militare pentru a sparge blocada georgiană şi să stabilim coridoarele de transport care duc spre Armenia, spune Iuri Netkacev, fost comandant adjunct al forţelor din Transcaucazia.
La randul sau, seful Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, Viktor Ozerov, declara că a pregătit un plan în cazul unui atac occidental şi israelian asupra Iranului, relatează mai multe publicaţii vestice. “Iranul este vecinul nostru. Dacă Iranul este implicat într-o actiune militară, aceasta este o ameninţare directă la adresa securităţii noastre”, a declarat şi fostul ambasador rus la NATO, Dmitri Rogozin, acum vicepremier însărcinat cu complexul militaro-industrial şi reprezentant al Moscovei în negocierile privind Transnistria.

Consecinţe impredictibile

Surse din Ministerul rus al Apărării precizează că Israelul nu are o forţă militară suficientă pentru a se angaja într-un război în Iran şi că va avea nevoie de sprijinul SUA. Aceleaşi surse arată că un asemenearazboi poate avea “consecinţe impredictibile” şi că Rusia poate lua parte la conflict, deoarece acesta îi ameninţă intersele vitale în regiune.
În acest context, Rusia va organiza exerciţiul militar Kavkaz 2012 şi a detaşat în regiune echipamente de comunicaţii care folosesc sistemul GLONASS, omologul rusesc al GPS. “Forţele aeriene din Districtul Militar Sud au fost înarmatae în proportie de 100% cu avioane de luptă şi elicoptere noi”, spune Pavel Felgenhauer, expert la Jamestown Foundation din Washington. Totodată, ministrul rus al Apărării, Anatoli Serdyukov, a declarat că în Stavropol şi Kislovodsk au fost detaşate trupele de elită ale spionajului militar (GRU)-Spetznaz.

Azerbaidjan, posibila tinta pentru Moscova

Nu doar Georgia, ţară care urmăreşte intens să primească Planul de Acţiune pentru Aderarea la NATO, ci şi Azerbaidjanul este un motiv de îngrijorare pentru Rusia. Azerbaidjanul are relaţii tot mai apropiate cu Israelul, iar potrivit telegramelor publicate de WikiLeaks, preşeditele Ilham Aliev a declarat că relaţia cu Tel Avivul este caun iceberg-90% din ea nu se observă. Statul Israel a ajuns să obţină chiar dreptul de a folosi baze aeriene azere în cazul unur misiuni de salvare a piloţilor israelieni în Iran, spun surse militare americane citate de The Washington Post. Israeul a decis să vândă echipamente militare în valoare de 1,6 miliarde de dolari Azerbaidjanului.
“Forţelor din Transcaucazia li se poate da ordin să lovească la sud şi să prevină astfel instalarea unor baze militare SUA înTurkmenistan. Astfel s-ar realiza legătura cu trupele din Armenia şi s-ar prelua controlul asupra coridorului energetic sudic prin care gazele din Azerbaidjan şi Turkmenistan ajung în Europa”, explica Felgenhauer. “Printr-o singură acţiune militară rapidă, Rusia îşi poate asigura controlul asupra Caucazului şi al bazinului caspic, punândVestul în faţa faptului împlinit, iar Occidentul, mult prea preocupat cu Iranul nu va riposta. Totodată, un asemenea conflict încununat de o victorie poate ralia populaţia Rusiei în jurul Kremlinului, permiţând şi zdrobirea mişcarilor prodemocraţie. În cele din urmă, o asemenea manevră va duce, probabil, la distrugerea regimului Saakaşvili din Georgia” a mai adaugat acesta.

Azerbaidjanul, unul dintre partanerii strategici ai României, a devenit, de la 1 mai, preşedintele Consiliului de Securitate al ONU.
Deja a fost fixată agenda de lucru pentru următoarea lună: reglementarea crizei politice din Siria, situaţia din Orientul Mijlociu şi lupta împotriva proliferării armelor nucleare. După cum precizează reprezentantul permanent al Azerbaidjanului pe lângă ONU, Agşin Mehtiev, programul pe luna mai al Consiliului de Securitate al ONU nu a fost încă pus de acord şi ar putea fi completat.
De asemenea, Mehtiev a subliniat că, indiferent de situaţie, Azerbaidjanul nu intenţionează să-şi revizuiască problemele de politică externă. “Dacă într-un anumit moment opinia noastră va coincide cu cea a altor ţări – va fi extraordinar. Dacă nu – ţara noastră are principiile sale, la care nu intenţionează să renunţe”, a spus Mehtiev.
Priorităţile părţii azere vor fi, potrivit lui Mehtiev, problemele de securitate şi discutarea situaţiei din Bosnia şi Kosovo, dar şi din Africa de Vest. O atenţie specială Baku planifică să acorde luptei cu terorismul. Este programat ca la 4 mai să aibă loc o reuniune cu uşile deschise exclusiv pe acest subiect. Nu este exclusă participarea personală a preşedintelui azer Ilham Aliev.
Se precizează că situaţia din jurul Irakului “nu figurează în principiu” pe ordinea de zi a Consiliului de Securitate. Pentru a doua jumătate a lunii mai este planificată o vizită a reprezentanţilor Consiliului de Securitate al ONU în Africa de Vest. O invitaţie de a desfăşura un seminar special, în afara sediului său, i-a transmis Consiliului de Securitate statul turc.
Mehtiev şi-a exprimat speranţa că organizaţia va reuşi să soluţioneze problema legată de Sudan şi Sudanul de Sud, care sprijină grupări rebele în regiune. Azerbaidjanul este primul stat situat în spaţiul postsovietic care a devenit membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU, la 24 octombrie 2011. Ţara se va afla în cadrul organizaţiei timp de doi ani. În ceea ce priveşte preşedinţia azeră în Consiliul de Securitate al ONU, aceasta va dura fix o lună, până la începutul lui iunie.

România şi Azerbaidjan, parteneri strategici

România şi Azerbaidjan sunt “parteneri strategici” şi cele două ţări cooperează foarte bine atât în domeniul energetic, cât şi în alte domenii ale economiei, a declarat săptămâna tercută preşedintele grupului de prietenie cu România din cadrul Parlamentului Republicii Azerbaidjan, Azay Guliyev. În opinia oaspetelui azer, proiecte precum “Nabucco” nu pot fi desfăşurate fără participarea celor două state.
“România este importantă pentru noi fiindcă face parte din NATO şi în acelaşi timp este ţara coordonator pentru Azerbaidjan în cadrul NATO. Apreciem şi activitatea României din cadrul UE. România este o ţară democratică şi a respectat de nenumărate ori dreptul internaţional şi poziţia Azerbadjanului din organizaţiile internaţionale. Suntem mulţumiţi de relaţiile bilaterale dintre cele două ţări”, a spus Azay Guliyev. În ceea ce priveşte conflictul din Caucazul de Sud, oaspetele azer consideră că acesta va trebui rezolvat respectând principiile de drept internaţional, integritatea şi suveranitatea Azerbaidjanului.
Secretarul de stat în Ministerul Afacerilor Externe Bogdan Aurescu s-a întâlnit, marţea trecută, cu delegaţia azeră a Grupului de prietenie cu România, condusă de Azay Guliyev, context în care a susţinut aprofundarea cooperării cu Azerbaidjan în domeniul energetic, prin implementarea proiectului AGRI. Secretarul de stat a pledat pentru aprofundarea cooperării în plan energetic, cu precădere prin implementarea proiectului comun al Interconectorului Azerbaidjan – Georgia – România (AGRI). Ambele părţi au reconfirmat susţinerea pentru realizarea proiectelor energetice NABUCCO, AGRI şi a gazoductului transcaspic.
Bogdan Aurescu a subliniat nivelul foarte bun al dialogului politic româno-azer, care a imprimat actualul caracter de Parteneriat Strategic relaţiei bilaterale şi a evidenţiat importanţa dialogului inter-parlamentar pentru dezvoltarea, în continuare, într-un registru cuprinzător, a cooperării între cele două state.
De asemenea, el a evocat valoarea instrumentală a organizării unei calendar susţinut de contacte de lucru pe teme de interes pentru cele două părţi. Aurescu a accentuat importanţa implementării Planului Comun de Acţiuni privind Parteneriatul Strategic, semnat în aprilie 2011, cu ocazia vizitei oficiale în Azerbaidjan a preşedintelui României, Traian Băsescu, cu accent pe domeniile economic şi energetic.

Azerbaidjan investeşte în România

Compania petrolieră de stat din Azerbaidjan SOCAR va investi în România peste 50 de milioane de euro până la finalul anului 2012 în extinderea reţelei de staţii de distribuţie şi estimează o cifră de afaceri de peste 300 de milioane de euro aferentă anilor 2012 şi 2013, a declarat recent directorul executiv al companiei, Hamza Karimov.
“Compania SOCAR România dedică anul 2012 investiţiilor care privesc extinderea reţelei de staţii de distribuţie. Ţinta companiei, cuprinsă în planul etapizat de extindere, este ca până la finele anului în curs să lărgim reţeaua şi să bifăm deschiderea a încă 25 de benzinării la nivel naţional, inclusiv în Capitală. Vorbim în fapt despre o investiţie de peste 50 de milioane de euro prevăzută pentru acest an în extinderea reţelei de staţii de distribuţie”, a afirmat Hamza Karimov.
SOCAR România deţine în judeţele Iaşi, Neamţ, Suceava şi Botoşani un număr de 15 benzinării. Compania azeră intenţionează, de asemenea, să crească volumul de carburant distribuit la 300.000 de tone, până în anul 2013.
“Totodată, aceleaşi planuri sunt de creştere a volumelor de carburant distribuite de la 20.000 de tone înregistrate în cursul anului trecut la circa 300.000 de tone până în anul 2013″, a adăugat acesta. Odată cu extinderea reţelei de staţii de distribuţie, SOCAR România previzionează şi o redimensionare a volumelor de carburant distribuite. “Estimările noastre vizează o cifră de afaceri de peste 300 de milioane de euro aferentă anilor 2012, 2013, în ani fiscali”, a precizat oficialul SOCAR România.

Liderul uzbek, Islam Karimov, pregatit sa apere granitele Uzbekistanului

Republica Uzbekistan a început amplasarea unui gard de-a lungul graniţei, fără acordul Kârgâzstanului, a declarat şeful direcţiei pentru delimitarea graniţei şi dezvoltarea teritoriilor transfrontaliere din cadrul aparatului guvernului kârgâz, Kurbanbai Iskenderov, citat de mass-media regionala. Iskenderov a afirmat că partea uzbecă a început deja lucrările de amplasare a gardului. „Şi noi intenţionăm să amplasăm propriile garduri, în acest sens fiind deja alocate 7 milioane de somi (n.r.-moneda locala)”, a declarat oficialul kârgâz. El a subliniat că, în zona graniţei dintre Kârgâzstan şi Uzbekistan, din cele 18 puncte de trecere a frontierei lucrează, în prezent, doar unul. „Unele dintre aceste puncte lucrează doar în regim unilateral. Iar ca să fim mai clari, cetăţenii noştri nu sunt lăsaţi să treacă în Uzbekistan, în schimb cetăţenii Uzbekistanului intră fără nicio problemă pe teritoriul Kârgâzstanului”, a adăugat Iskenderov.
Problema stabilirii şi a delimitării graniţelor dintre cele două foste republici sovietice din Asia Centrală nu a fost rezolvata nici la aproape 20 de ani de la disparitia URSS. Reamintim ca Uzbekistanul, în regim unilateral, a demarat in urma cu cativa ani amplasarea unor campuri de mine de-a lungul graniţei sale cu Kargazstan, fapt ce a dus la moartea mai multor persoane, inclusiv a unor cetateni europeni si turci.

Autoritatile de la Moscova nu sunt hotarate in privinta celei mai bune optiune vizavi de munitia depozitata in regiunea separatista transnistreana. Moscova va lua o decizie privind munitiile din Transnistria dupa ce Ministerul Apararii de la Moscova va examina toate aspectele acestei probleme, a declarat luni vicepremierul Dmitri Rogozin, numit recent reprezentant special al Kremlinului pentru regiunea separatista din Republica Moldova, relateaza Itar-Tass. “Conducerea Ministerului Apararii analizeaza la ora actuala aceasta chestiune, iar la sfarsitul analizei va fi adoptata o decizie”, a afirmat Dmitri Rogozin, comentand informatia din presa, potrivit careia Rusia va incepe retragerea munitiilor pana la sfarsitul acestui an. Ziarul Kommersant a scris pe 18 aprilie, citand surse din Ministerul rus al Afacerilor Externe, ca procesul de retragere a munitiilor va incepe pana la sfarsitul lui 2012, Moscova considerand ca aceasta va crea un context favorabil reglementarii conflictului transnistrean. “Pot sa va spun un singur lucru: depozitul de la Colbasna nu se deosebeste cu nimic de alte arsenale ale armatei ruse, iar daca termenul de valabilitate a munitiilor a expirat, trebuie luata o hotarare – fie le retragem, fie le distrugem pe loc”, a mai spus oficialul rus. El a adaugat ca Moscova “va face toate astea” si a tinut sa sublinieze ca noua conducere separatista de la Tiraspol “are incredere in Rusia”. Ministrul rus al Apararii, Anatoli Serdiukov, a efectuat pe 12 aprilie o vizita neanuntata la Tiraspol, in timpul careia a inspectat depozitele cu munitii ale armatei ruse. in regiunea transnistreana a Republicii Moldova, controlata de un regim separatist prorus, sunt depozitate, potrivit unor surse, intre 20.000 si 40.000 de tone de arme si munitii, care sunt pazite de un contingent militar rusesc format din aproximativ 1.500 de persoane. Rusia si-a asumat inca in 1999 obligatia de a-si retrage munitiile de pe teritoriul Moldovei, lucru pe care nu l-a dus insa la bun sfarsit. In opinia expertilor si politicienilor, prezenta trupelor si munitiilor rusesti in regiune constituie unul din motivele principale care impiedica reglementarea conflictului transnistrean.

Vizita-fulger a lui Serdiukov

Ministrul rus al Apararii Anatoli Serdiukov a efectuat, in urma cu circa doua saptamani, o vizita-fulger la Tiraspol. Acesta a venit cu avionul la Odessa, de unde ulterior s-a deplasat in Transnistria, scrie publicatia ucraineana „Rupor Odessi”. Avionul care l-a transportat pe Anatolii Serdiukov si delegatia care l-a insotit a aterizat la Odessa. Acolo acesta a fost intampinat de Presedintele Consiliului Regional Odessa, Nicolai Pundik. Ultimul a declarat presei ca vizita ministrului rus al Apararii are caracter neoficial si scopul acesteia este inspectarea „bazei militare rusesti din Transnistria”. Anatoli Serdiukov, insotit de generalul Valerii Evnevici si alti militari, a vizitat obiectivele militare ale Rusiei din regiunea transnistreana. Totodata acesta a asistat la exercitiile de trageri ale militarilor din cadrul Grupului Operational al Fortelor Ruse (GOTR) din regiunea transnistreana a Republicii Moldova. Presedintele Parlamentului Republicii Moldova, Marian Lupu, s-a aratat nedumerit de vizita ministrului rus al Apararii, Anatoli Serdiukov, la Tiraspol si a spus ca, oficialul rus trebuia sa vina la Chisinau si sa urmeze rigorile protocolare.

Rusia ar putea să renunţe la staţia sa de radiolocaţie din Azerbaidjan şi să o mute în Armenia, mai aproape de graniţele cu ţări membre ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord şi de noul sistem de radiolocaţie amplasat cu o lună în urmă în munţii Taurus din Turcia.
Pentru Armenia, noul sistem de radiolocaţie al Armatei ruse ar fi un lucru bun din punct de vedere al securităţii sale politice: în acest mod, ar putea fi majorată importanţa strategică a unei ţări aflate în izolare. În afară de aceasta, Rusia ar asigura, în rol de protector, o oarecare garanţie suplimentară în cazul unui nou război cu Azerbaidjanul, o ţară bine înarmată.
Este destul de probabil că într-o asemenea situaţie armata rusă se va amesteca în conflict de la baza militară Gyumri situată la graniţa turco-armeană. Cu toate acestea, nu există convingerea absolută că Rusia va lua exclusiv partea Armeniei: mai degrabă este posibilă o obligare timpurie la pace, într-un stadiu mai puţin avansat al conflictului, scrie ziarul Der Standard. Drept motiv pentru renunţarea Rusiei la staţia de radiolocaţie din Gabala, situată în Azerbaidjan, cotidianul austriac menţionează majorarea preţului pentru închirierea bazei militare, lucru anunţat încă de la mijlocul lunii februarie de ministrul-adjunct al apărării al statului azer.
Preţul ar urma să crească de la 7 la 300 de milioane de dolari. Înainte, Moscova îşi făcuse publică intenţia de a demola staţia de radiolocaţie de la Gabala, de a construi în locul ei o nouă staţie de radiolocaţie şi de a cumpăra cele 250.000 de hectare de teren pe care este amplasată baza militară. Acordul privind închirierea de către armata rusă a staţiei de radiolocaţie de la Gabala expiră anul acesta.

Iranul şi Turcia vor colabora pentru a soluţiona pe calea negocierilor conflictele şi problemele regionale, au semnalat premierul turc Recep Tayyip Erdogan şi liderul parlamentului iranian Ali Larijani.
În cadrul unei întrevederi la Teheran, Erdogan şi Larijani au abordat, între altele, problema radarelor SUA în Turcia ca parte a scutului antirachetă al NATO. Larijani s-a declarat convins că problema se poate soluţiona prin negocieri între Turcia şi Iran, ţară care a criticat în repetate rânduri instalarea radarelor pe teritoriul turc, considerând-o o “eroare strategică”. La rândul său, Recep Tayyip Erdogan a considerat “constructive” convorbirile de până acum cu autorităţile iraniene şi şi-a reafirmat intenţia de a promova şi mai mult legăturile cu Iranul.
Premierul Erdogan s-a deplasat miercuri la Teheran pentru o vizită de două zile, în care urmează să abordeze dosarul nuclear iranian şi sancţiunile derivate, după ce a asistat la summitul privind securitatea nucleară desfăşurat la Seul, unde s-a întâlnit cu preşedintele SUA, Barack Obama.
Recep Tayyip Erdogan a afirmat miercuri la Teheran că este împoptriva folosirii tehnologiei nucleare pentru construirea de arme, dar a adăugat că nicio ţară nu are dreptul de a folosi forţa împotriva alteia pentru că utilizează tehnologia atomică în scopuri paşnice. Oficialul turc a vorbit, de asemenea, cu autorităţile de la Teheran despre Siria, în cazul căreia Iranul susţine regimul preşedintelui Bashar al-Assad, în timp ce Turcia sprijină opoziţia care încearcă să-l răstoarne de la putere.

Iranul va apăra Siria

Iranul va apăra regimul aliatului său regional Siria din cauza poziţiei sale anti-israeliene, a declarat joi liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, într-o întâlnire cu premierul turc Recep Tayyip Erdogan. “Iranul va apăra Siria din cauza susţinerii sale pentru rezistenţa anti-israeliană”, a declarat Khamenei care l-a primit pe Erdogan în oraşul sfânt Machhad.
“Ne opunem cu fermitate oricărei intervenţii a forţelor străine în problemele interne ale Siriei (…) Reformele care au început acolo trebuie să continue”, a adăugat el. Khamenei a avertizat apoi împotriva oricărei iniţiative a Statelor Unite de a rezolva conflictul din Siria afirmând că Iranul se va “opune ferm” unui astfel de proiect.
Erdogan, citat de televiziune, a declarat că regiunea “se confruntă cu o situaţie foarte dificilă pe care Turcia speră să o vadă rezolvată”.

Ministrul turc al energiei Taner Yildiz a afirmat miercuri că sunt în curs negocieri pentru ca Turcia să fie exceptată de la sancţiunile vizând Iranul.
“În prezent au loc discuţii la nivel de întreprinderi”, a indicat Taner Yildiz, citat de agenţai Anadolu. SUA au anunţat marţi că vor excepta 11 ţări, între care şase ţări europene şi Japonia, de la noile sancţiuni impuse Iranului în cadrul presiunii exercitate privind programul nuclear controversat al Teheranului. Dar Turcia, important client pentru petrolul şi gazul iranian, nu se află printre aceste ţări. “Faptul că Turcia nu se află pe listă nu înseamnă că nu va fi niciodată”, a apreciat ministrul turc.
Compania privată Turkish Petroleum Refineries Corporation (Tupras), cel mai mare importator de ţiţei din ţară, cumpără o mare parte din această materie primă din Iran.
SUA şi UE au impus sancţiuni petroliere Iranului, dar Turcia, care are relaţii bune cu Iranul, consideră că problema nucleară trebuie soluţionată prin mijloace diplomatice şi nu prin sancţiuni. Turcia a anunţat că nu se consideră afectată prin sancţiuni adoptate unilateral sau în grup, ci numai prin cele impuse de Consiliul de Securitate al ONU.

Iranul are nevoie de clienti

Iranul se zbate sa gaseasca un cumparator pentru aproape un sfert din exporturile sale anuale, in contextul in care sanctiunile occidentale pentru programul nuclear al tarii incep sa-l afecteze pe cel mai mare producator de petrol din intreaga lume. Teheranul incearca sa vanda inca 500.000 de baril de petrol, adica aproximativ 23% din cantitatea exportata anul trecut, catre rafinariile din China si India.
“Iranul are mari probleme in a gasi un nou cumparator”, sustine una dintre surse, subliniind ca Teheranul nu oferea nicicum reduceri pentru contractele futures de petrol cu livrare incepand cu luna aprilie. Daca nu va gasi clienti pana la mijlocul lunii martie pentru aceeasi cantitate cumparata de rafinariile europene anul trecut, Iranul ar putea fi fortat sa stocheze petrolul ramas nevandut direct in petroliere aflate pe mare, sau sa opreasca productia.

Turcia şi Azerbaidjanul duc tratative referitoare la producţia în comun a tancurilor turceşti Altay.
Tancul Altay a fost creat de compania turcă Otokar şi compania sud-coreeană Hyundai Rotem, avand la baza K-2 Black Panther. Ministerul Apărării din Turcia intenţionează să înlocuiască cu noul tanc, toate tancurile învechite Leopard, M48 şi M60. Se aşteaptă că livrarea de tancuri Altay va începe în anul 2016.
Tancul Altay cântăreşte aproximativ 60 de tone. Tancul va fi echipat cu un tun de 120mm, modul de armă controlat de la distanţă cu stabilizare şi mitralieră de 12,7 mm. Deocamdată nu se ştie nimic despre blindajul tancului. Altay va fi capabil să atingă viteza de până la 70 de kilometri pe oră. Conform estimărilor preliminare, costul noului tanc turcesc va fi de aproximativ 5,5 milioane de dolari.

Azerbaidjan, partener al NATO

Cooperarea NATO-Azerbaidjan a început în martie 1992, când Azerbaidjan s-a alăturat Consiliului de Cooperare Nord Atlantic, care a fost transformat în Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic în 1997. Relaţiile dintre Azerbaidjan şi NATO au cunoscut un impuls semnificativ, odată cu semnarea, la 4 mai 1994, de către preşedintele Azerbaidjan Heydar Aliyev a documentului cadru al Parteneriatul pentru Pace (PfP) şi a transmiterii acceptului de participare a Azerbaidjanului la acest program.
Un alt obiectiv cheie al cooperării NATO cu Azerbaidjan este dezvoltarea capacităţii forţelor sale armate de a interacţiona cu forţele armate ale altor state-membre NATO, în operaţiile de menţinere a păcii şi gestionare a crizelor. Forţele Armate ale Azerbaidjanului au participat la menţinere la operaţiile NATO de menţinere a păcii în Kosovo (între 1999-2008). Începând din 2002, Azerbaidjan a sprijinit activ operaţiile ISAF în Afganistan, crescând treptat numărul de militari de la aproximativ 45 de personal la aproximativ 90.
NATO şi Aliaţii în parte (în special Turcia) continuă să sprijine Azerbaidjanul în crearea unor forţe moderne, mobile, bine pregătite, echipate şi eficiente, care să fie interoperabile cu cele ale Aliaţilor.

Statia radar de la Gabala, miza strategica pentru Moscova

Negocierile dintre Federatia Rusa şi Azerbaidjan cu privire la prelungirea acordului de închiriere a staţiei de radiolocaţie de la Gabala au intrat în impas, autoritatile de la Baku cerand majorarea chiriei de la 7 milioane USD, cat plateste Moscova in acest moment,  pana la 300 de milioane USD, relateaza mass-media regionala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Surse militare oficiale de la Moscova, citate de mass-media rusa, considera au suma cerută ca fiind ‘neadecvată’, subliniind că, în cazul în care Baku nu-şi va tempera pretenţiile, Rusia se va retrage din Gabala.
Anul acesta expiră vechiul acord de închiriere a staţiei de la Gabala, semnat între Rusia şi Azerbaidjan în 2002. Conform prevederilor documentului, acordul se prelungeşte automat din trei în trei ani, cu condiţia ca niciuna dintre părţi să nu o anunţe pe cealaltă, cu o jumătate de an înainte de expirarea acordului, cu privire la intenţia de a se retrage din acesta. O nouă jumătate de an expiră la 9 iunie, dată până la care cele două părţi ar trebui să convină asupra tuturor amănuntelor din contract.

Statie strategica

Moscova doreşte să închidă pentru o perioadă cât mai lungă problema staţiei de radiolocaţie de la Gabala, prelungind acordul nu cu 3, ci cu 25 de ani. În noiembrie 2011, după întrevederea dintre miniştrii azer şi cel rus ai apărării, Safar Abiev şi Anatoli Serdiukov, oficialul rus a declarat că părţile au reuşit să se înţeleagă pe marginea tuturor problemelor, cu excepţia celei financiare. La acea dată, conform surselor citate de publicatia rusa Kommersant, Azerbaidjanul şi-a exprimat intenţia de a dubla chiria de la 7 la 15 milioane de dolari. Pentru a depăşi această problemă, la începutul lui decembrie 2011 în negocieri s-a implicat o comisie specială, formată din reprezentanţi ai mai multor ministere ale Rusiei. Efectul, însă, a fost unul opus: Baku a majorat iniţial preţul până la 150 de milioane de dolari, iar acum – chiar până la 300 de milioane.
Plecarea din Gabala i-ar putea crea Rusiei probleme însemnate, subliniază Kommersant. Din punct de vedere funcţional, radarul azer ar putea fi înlocuit de noua staţie de radiolocaţie ‘Voronej-DM’ din Armavir (sudul Rusei), însă cel de-al doilea segment al acesteia, care ar urma să monitorizeze lansările de rachetă din zona de răspundere a staţiei de la Gabala, abia urmează să fie dat în exploatare.

Interese NATO

În acelaşi timp, asupra obiectivului azer abandonat de militarii ruşi ar putea avea pretenţii ţări din cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), în primul rând SUA şi Turcia. În acest caz, Moscova nu doar va pierde unul din atuurile sale din negocierile cu Washingtonul pe marginea sistemului antirachetă, ci le va şi ceda americanilor o staţie care i-ar putea ajuta pe aceştia să ducă acţiuni militare împotriva Republicii Islamice Iran, considera oficialii rusi.
Noile solicitări ale Azerbaidjanului sunt explicate de Ministerul rus al Afacerilor Externe prin ‘actuala conjunctură’. ‘Finalizarea termenului de valabilitate a acordului constituie un moment propice pentru revizuirea prevederilor acestuia. În mod firesc, nimeni nu vrea să-l modifice în detrimentul său’, afirmă un diplomat rus pentru Kommersant.

Nabucco vs. South Stream

De altfel, printre experţii şi diplomaţii ruşi mai este vehiculată o versiune: refuzând să facă vreo concesie în cazul Gabala, Baku se răzbună de fapt pe Moscova pentru poziţia ei pe marginea statutului Mării Caspice. Rusia este iritată de posibila participare a Azerbaidjanului la gazoductul Transcaspic, proiectat să ocolească teritoriul rus. Conducta, cu o capacitate de 20-30 de miliarde cubi pe an, va permite transportarea de gaz din Turkmenistan spre gazoductul Nabucco, un concurent al gazoductului South Stream promovat de Gazprom.
Argumentul-cheie al Rusiei în această dispută este acela că, din punct de vedere juridic, statutul Mării Caspice nu a fost fixat nici la această oră, iar fără acordul tuturor ţărilor limitrofe, autoritatile de la Baku şi Aşhabad nu ar avea voie să construiască vreo conductă pe fundul mării. La rândul său, Azerbaidjanul insistă că poate soluţiona aceste probleme cu Turkmenistanul pe bază bilaterală, iar în acelaşi timp încearcă să-i creeze probleme Rusiei. Una dintre aceste probleme s-a dovedit a fi şi staţia de radiolocaţie de la Gabala, conchide Kommersant.

Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică şi-a exprimat regretul pentru absenţa unui acord cu Iranul asupra continuării discuţiilor privind programul nuclear.
Într-un comunicat difuzat în noaptea de marţi spre miercuri, AIEA dezvăluie de asemenea refuzul Teheranului de a acorda unei misiuni a agenţiei acces la un presupus sit nuclear de la Parchin, situat într-o bază militară. În cea de-a doua vizită de acest fel în mai puţin de o lună, o echipă aparţinând AIEA s-a deplasat la Teheran pentru a-i convinge pe oficialii iranieni să înceapă să răspundă îngrijorărilor tot mai mari venite din partea statelor occidentale că Iranul ar putea încerca să construiască arme atomice. Iranul respinge acuzaţiile Occidentului, spunând că programul său nuclear are strict obiective civile.
Experţii AIEA precizează că, în ciuda “eforturilor intense”, nu s-a ajuns la niciun acord asupra unui document “care să faciliteze clarificarea chestiunilor nerezolvate” legate de programul nuclear al Iranului, în special cele privind posibilele sale dimensiuni militare. “Atât în timpul primei runde de discuţii, cât şi în timpul celei de-a doua, echipa agenţiei a solicitat acces la situl militar de la Parchin. Iranul nu a oferit permisiunea ca vizita să aibă loc”, a precizat AIEA, cu sediul la Viena, după discuţiile de la 20 şi 21 februarie din capitala iraniană.
Aparentul eşec al misiunii va amplifica cel mai probabil tensiunea dintre Iran şi puterile occidentale, care au adoptat în ultimele luni sancţiuni împotriva republicii islamice, un major producător de petrol.