
In urma cu 70 de ani, Romania si Germania semnau, la 27 mai 1940, un acord economic extrem de important denumit generic “Pactul Petrol-Armament”. In cadrul acestei intelegeri, Romania isi punea la dispozitia Germaniei importantele rezerve de petrol necesare realizarii planului de razboi al celui de-al Treilea Reich, pentru a primi in schimb armament german cu care ar fi trebuit sa faca fata intrarii ulteriorare in cel de al Doilea Razboi Mondial. Mai tarziu, 4 decembrie 1940, cele doua state incheiau pe o durata de zece ani “Acordul economic romano-german”.
Importanta acestor momente a fost data de faptul ca Germania devenea partenerul economic numarul unu al Bucurestilor. La mai bine de 70 de ani de la acele evenimente, Institutul Naţional de Statistică (INS) ne-a anuntat, la finele acestei saptamani, ca Germania a devenit cel mai important partener comercial al României în primul trimestru al acestui an. Transpunand in cifre aceste realitati economice, Germania in cadrul schimburilor comerciale cu Romania o pondere de aproximativ 19% in structura exporturilor si de 17% in structura importurilor.
Ca sa fie si mai exacti, cei de la INS ne-au mai spus ca romanii exporta in Germania in special produse ce tin de industria auto printre care se numara seturi de fise pentru bujii, fire, cabluri, conductori, piese si accesorii auto, autoturisme dar si nave. Daca in urma cu 70 de ani vandeam petrol si derivate petroliere catre Germania, acum am ajuns sa exportam produse finite iar autoturismul Dacia Logan a ajuns sa fie una dintre cele mai bine vandute masini din aceasta tara.
In plan economic, Romania a devenit o tara extrem de atractiva pentru investitiile germane. Printre motive se pot numara modernizarea economiei romanesti, fondurile de la Uniunea Europeana pe care Romania urmeaza sa le acceseze pana in anul 2013 , interesul firmelor germane pentru cooperarea in productie si faptul ca aproximativ 50 % din populatie are o varsta sub 40 de ani, alcatuind un segment ce poate sa fie calificat si recalificat pentru noile cererei ale economiei. De asemenea, odata cu inceperea demersurilor pentru dezvoltarea Strategiei UE pnetru Dunare, germanii constientizeaza din ce in ce mai mult avantajele utilizarea caii navigabile Dunare-Rin-Main, precum si oportunitatile oferite de acest spatiu economic. La randul sau, Oficiului Federal de Statistica (un INS in varianta germana) a observat o crestere de 8% a exporturilor romanesti pe piata germana in 2009 in raport cu anul anterior. Mai mult, aceasta crestere a venit si pe fondul unui an de plina criza economica. Aceasta situatie a fost favorizata si de faptul ca pe teritoriul Romaniei, functioneaza deja cu succes companii precum Drexlmayer (cu cinci fabrici – 18.000 de angajati), INA Schäffler (peste 3000 de angajati), Continental (peste 2200 angajati) sau Preh GmbH.
Cu toate acestea, liantul dintre cele doua economii are si o expresie politica. Pe acest fond al boom-ului inregistrat in comertul dintre cele doua state, Germania incepe sa fie din ce in ce mai interesata si de o apropiere politica cu tara noastra. Romania are deja parteneriate strategice cu Italia, Franta sau Polonia si este posibil ca vizita la Bucuresti de pe 25 iunie a ministrului Afacerilor Externe al Republicii Federale Germania, Guido Westerwelle, sa constituie un preambul al unui viitor parteneriat strategic romano-german. Oficialul german va sosi la Bucuresti la invitatia omologului sau roman, Teodor Baconschi iar agenda de lucru va contine subiecte de interes sporit pentru ambele parti. In capul liste de prioritati vor sta aspecte economico-financiare legate de criza, Strategia UE pentru Dunare (o initiativa romano-austriaca de dezvoltare regionala pentru zonele adiacente cursului Dunarii) si vecinatatea estica a UE in componenta caria intra Sinergia Marii Negre dar si Parteneriatul Estic.
Dupa aproape 70 de ani, Romania si Germania ar putea semna in toamna un parteneriat strategic cu ocazia vizitei pe care cancelarul Angela Merkel intentioneaza sa o intreprinda la Bucuresti. Anuntul vizitei celui mai puternice femei din lume a fost facut in urma cu o luna de zile la Deutsche Welle de catre deputatul Ovidiu Gant, reprezentantul etnicilor germani din Parlamentul Romaniei, Ovidiu Gant. Expresia raporturilor economice in continua crestere dintre cele doua tari ar trebui, in mod firesc, sa fie sustinute si de un acord politic, document care s-ar putea materializa intr-un parteneriat strategic intre cele doua tari. Cu toate acestea, in Romania exista inca o buba majora pe care investitorii germani o doresc tratata si eradicata cat mai repede: coruptia la nivel institutional si sistemul juridic infestat cu capuse anacronice. Ramane de vazut ce turnura vor lua relatiile romano-germane dupa prima vizita in Romania a cancelarului german Angela Merkel si care va fi punctul culminant al acestui eveniment. Noi speram ca va fi semnarea unui parteneriat strategic cu principalul motor economic al Uniunii Europene!






Sotiile si mamele razboinicilor spartanilor le urau, inainte de lupta, sa se intoarca acasa, fie “pe scut” adica morti si adusi de camarazii lor de arme, fie “sub scut” adica vii si pe propriile picioare. Astazi regulile razboiului au devenit un pic mai complicate iar confruntarile directe au fost inlocuite cu de arta diplomatiei si a declaratiilor belicoase. Razboiului conventional i s-a substituit cel psihologic iar exemplele din categorie de explicatii pot curge la nesfarsit. Insa scopul a ramas acelasi – dominatia, ca deziderat suprem. Daca teoreticianul militar Carl von Clausewitz vorbea in lucrarea sa “Despre Razboi” , undeva la inceputul secolului al XIX-lea, de razboi ca instrument de implinire a actului politic, astazi cele doua super-puteri militare mondiale, SUA si Rusia sunt la limita epuizarii resurselor diplomatice in ceea ce priveste impunerea influentei la scara mondiala. In cazul in care negocierile ruso-americane in privinta amplasarii pe osatura “batranului continent” a scutului antiracheta american” vor esua, reinnoirea tratatului de limitare a armelor strategice ofensive, denumit generic START-2, va fi sortit, la randul sau, esecului. Aceasta situatie va conduce evident la un varf de criza intre cele doua super-puteri, care va avea nevoie de o rezolvare, fie printr-un compromis de ambele parti si definitivarea cat mai rapida a unor acorduri, fie pe cale armelor. Bineinteles, am pornit in aceste presupuneri de la “worst case scenario”, adica scenariul cel mai “negru”.
Nu este prima data cand atrag atentia asupra lui Marian Lupu. O vorba spunea ca “un comunist bun, este unul mort”. Dar haideti sa nu mergem asa departe si sa ne rezumam doar la proverbul cum ca “Lupu isi schimba partidul, da” naravu” ba!”. Am avertizat in mai multe randuri, in toamna anului trecut, in paginile ziarului ZIUA, ca Marian Lupu nu este decat un neo-comunist, usor spalat si trecut prin cateva maini de PR-isti care incearca sa ii dea o noua fata … una mai umana. Ultimele interventii ale lui Lupu, cel care practic nu a primit nicio functie de conducere de pe urma ajungerii la guvernare a Aliantei pentru Integrare Europeana (AIE), au aratat atat frustrare, cat si adevaratele intentii ale “democratiei” de centru –stanga pe care dansul o promoveaza. Nu de mult, Lupu a schimbat taberele, dezertand de la comunistii lui Voronin pe care i-a slujit foarte multi ani, la partidul lui Diacov, PD. Acolo a fost primit cu surle si trambite si propulsat fara nicio sovaire sau merit in cea mai inalta functie, cea de presedinte. O miscare buna din punct de vedere politic, pentru ca Partidul Democrat a reusit astfel sa treaca pragul electoral de 6%, fixat la ultimele alegeri parlamentare, si sa se claseze pe locul patru in spatele comunistilor si liberalilor. Chiar si asa, furia rosie din vinele sale nu conteneste sa tasneasca in directia Bucurestlilor. Ultimul sau atac spre Romania, la fel cum indica si tancurile rusesti indreptate cu teava spre Vest, l-a avut ca tinta tocmai pe seful diplomatiei romane, Teodor Baconschi, de altfel un basarabean la fel ca el. “Domnul Baconshi a declarat ca “moldovenismul perturba relatiile diplomatice” – astfel de afirmatii din partea persoanelor oficiale de la Bucureşti sunt jignitoare pentru marea majoritate a cetatenilor tarii noastre. Anume acestea “perturba”, dupa cum s-a exprimat ministrul roman, relatiile noastre, otravesc actiunile reciproce şi devin o bariera serioasa în colaborarea noastra fructuoasa”, zicea Lupu, bineinteles in deja obisnuitele sale interviuri pentru canalele media de limba rusa de peste Prut, in cazul acesta fiind vorba de portalul eNews.md. Pana in prezent, Romania nu si-a propus niciodata sa ameninte relatiile sau statalitatea Republicii Moldova rezumandu-se in a afirma ca unirea intre cele doua tari se va face sub cupola Uniunii Europene. Cu toate aceastea, Lupu nu reuseste sa isi dea jos si cojocul rosu mostenit de la tovarasul Voronin si o tine sus si tare ca, pe de o parte vrea in UE (si in CSI – nota mea), dar pe de alta parte i-ar placea sa asculte si placa ruginita a “moldovenismului” in vila de la Condrita. Poate ar trebui sa ii reamintim tovarasului Lupu ca acest concept care se intituleaza “Uniunea Europeana” si care are la baza principiile formulate de Robert Schuman si Jean Monnet, doreste, in aceasta constructie, integrarea sub aceeasi umbrela a tuturor statelor europene pentru ca acestea sa se poate bucura impreuna de un model inalt si bine elaborat de bunastare politico-economica si civilizatie, fara ca statalitatea vreunul membru sa fie afectata. “Unitatea europeana nu are un plan – e un proces. Natura umana nu se schimba. Dar cand natiunile şi oamenii accepta aceleaşi reguli şi institutii, comportamentul fata de ceilalti se schimba. E chiar un proces de civilizare.”, spunea in anii “50, Jean Monnet. Sincer, nu am auzit nicio reactie negativa la vizita lui Traian Basescu din partea vreunui politician de seama din Republica Moldova, cu exceptia celor facute “din exil” de catre Voronin (fugit la ordine la Moscova la patriarhul Kiril) si ale lui Lupu care trambita o alta tema comunista, semnarea Tratatului de Baza care sa consfiinteasca frontierele dintre Republica Moldova si Romania. Si acum vine intrebarea: care e diferenta dintre Voronin si Lupu.? Observ acealeasi obsesii politice: “moldovenismul” si “tratatul de baza”. Singura diferenta dintre cei doi nu poate fi, probabil, decat cea de varsta. E adevarat, poate ca scoala de la Moscova, pe care dansul a servit-o cu atata ardoare, poate nu insereaza in mintile studentilor sai aceleasi valori dar ca sa nu intelegi spiritul Uniiunii Europene si sa te declari ca facand parte dintre Alianta pentru Europa, este un lucru imcompatibil si foarte grav. Dar cum spunea cineva de mai sus… te iertam domnule Lupu, ca suntem buni crestini, dar oare istoria va putea? sau te va inregimenta politic alaturi de Vova?





