Membrii PKK folosesc Romania drept baza terorista

Doi cetăţeni turci, suspectaţi de apartenenţă la gruparea teroristă PKK, au fost reţinuţi de autorităţile române şi vor fi expulzaţi sub escortă militară, relateaza Oficiului Român pentru Imigrări (ORI), citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Potrivit ORI, cei doi cetăţeni turci au fost ridicaţi din Bucureşti, după ce Serviciul Român de Informaţii (SRI) şi Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI) din Ministerul Administraţiei şi Internelor au furnizat date care conturează legăturile celor doi turci la gruparea PKK, inclusă pe lista organizaţiilor teroriste în Uniunea Europeană şi SUA. Unul dintre cetăţenii turci a solicitat ORI acordarea statutului de refugiat în România, însă i-a fost refuzat, fiind declarat indezirabil.

Operatiune de anvergura

Ofiterii din cadrul Oficiului Român pentru Imigrări(ORI) – Serviciul Combaterea Şederii şi Muncii Ilegale a Străinilor Bucureşti în baza informaţiilor furnizate de către Serviciul Român de Informaţii(SRI) şi Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţiei Internă(DGIPI) au desfăşurat în luna august a.c., în Bucureşti, mai multe acţiuni pentru depistarea străinilor cu şedere ilegală. Ofiţerii specializaţi din cadrul Serviciul Combaterea Şederii şi Muncii Ilegale a Străinilor Bucureşti au fost sesizaţi de lucrătorii SRI, cu privire la existenţa unor informaţii conform cărora pe teritoriul României, se află un cetăţean turc suspectat că face parte dintr-o organizaţie teroristă. La data de 25.08.2010 s-a declanşat în Bucureşti o acţiune specifică ocazie cu care a fost identificat şi reţinut, cetăţeanul turc C. S. în vârstă de 28 ani. Cel în cauză solicitase O.R.I., acordarea statutului de refugiat în România şi, după derularea procedurilor specifice, conform hotărârii instanţei competente, cererea i-a fost respinsă şi acesta trebuia să părăsească teritoriul României în termen de 15 zile. Prin sentinţa autorităţilor competente,  cetăţeanul turc C.S., a fost declarat indezirabil pe o perioadă de 15 ani pentru raţiuni de securitate naţională. Totodata s-a dispus şi luarea în custodie publică a străinului care a fost cazat la Centrul de cazare a  Străinilor Luaţi în Custodie Publică-Otopeni, până la data punerii în executare a hotărârii instanţei.

Kurd ilegal

De asemenea, în baza informaţiilor furnizate de către Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţiei Internă (DGIPI), poliţiştii Oficiului Român pentru Imigrări(ORI) –Serviciul Combaterea Şederii şi Muncii Ilegale a Străinilor Bucureşti au desfăşurat în data de 18 august a.c., în zona Gara de Nord, o acţiune în urma căruia a fost depistat cetăţeanul turc G. E., care a intrat ilegal în România la sfârşitul lunii iunie 2010, şi intentiona să treaca fraudulos  frontiera de stat pentru a ajunge în Germania
Organele abilitate au dispus luarea în custodie publică a străinului, în consecinţă, poliţiştii ORI l-au escortat la Centrul de Cazare a Străinilor luaţi în Custodie Publică – Otopeni, în vederea îndepărtării de pe teritoriul României, conform art. 88 alin. 7 din O.U.G. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată.

Raport ingrijorator

Conform raportului de activitate al MIT, vizand anul 2009, Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), si organizatiile afiliate continua sa obtina o importanta finantare prin intermediul unor asociatii si firme care activeaza in Romania, relateaza surse oficiale MIT in exclucivitate pentru agentia KARADENIZ-PRESS. Potrivit raportului citat structurile PKK obtin un venit important datorita implicarii in comertul cu arme, droguri si trafic de persoane pe teritoriul Romaniei, tara care a devenit una din cele mai importante rute de tranzit si piete de desfacere pentru organizatiile teroriste kurde. Alaturi de Romania, mai sunt nominalizate Spania, Germania, Danemarca, Ucraina, Marea Britanie, Bulgaria, Italia, Grecia, Liban, Austria, Republica Cipru, Suedia, Norvegia, Macedonia, Serbia si Republica Kosovo. MIT considera ca organizatia PKK a schimbat tactica de operare in statele membre ale UE, preferand sa isi legalizeze afacerile, precum si sa isi intesifice operatiunile de spionaj si sabotare a intereselor Turciei prin intermediul organizatiilor culturale sau destinate apararii drepturilor omului din diferite state. In capitolul destinat Romaniei, raportul MIT considera ca activitatea PKK pune in pericol comunitatea turco-tatara din Romania, subliniind buna colaborare dintre MIT si serviciile de informatii de la Bucuresti.
Raportul mai prezinta dovezi ale implicarii PKK in traficul cu arme, droguri, marfa contrafacuta si de persoane, subliniind ca PKK si-a extins in mod semnificativ aria de activitate din tarile membre ale Comunitatii Statelor Independente (CSI), si anume Ucraina, Federatia Rusa, Armenia, Georgia, Azerbaidjan, Kazahstan si Uzbekistan.

Terorist retinut

Un important membru al organizatiei Kongra Gel (un alt nume al PKK-n.r.), a fost retinut anterior de autoritatile romanesti in timp ce incerca sa treaca ilegal frontiera cu Ungaria, ascuns intr-un TIR inmatriculat in Germania, si condus de un etnic kurd. Cetateanul turc de etnie kurda, Cealan Huseyin, in varsta de 39 de ani, a fost declarat drept indezirabil pe teritoriul Romaniei, fiind suspectat de savarsirea unor fapte teroriste pe teritoriul Turciei, au declarat surse judiciare, citate de mass-media de la Bucuresti. Acesta este considerat drept terorist in Turcia, fiind unul dintre responsabilii structurii de informatii externe a PKK, fiind implicat in mai multe actiuni teroriste indreptate impotriva obiectivelor turcesti din UE si unor organizatii din importanta diaspora kurda, care se opun PKK. „Cel in cauza solicitase acordarea statutului de refugiat in tara noastra si, dupa derularea procedurilor specifice, conform unei hotarari a instantei, acesta trebuia sa paraseasca teritoriul Romaniei pana la data 15 iunie 2009, fiind declarat indezirabil pentru apartenenta la organizatii teroriste. Drept urmare, un colectiv restrans de ofiteri din cadrul IGPF si DGIPI au monitorizat pas cu pas actiunile cetateanului turc, in vederea stabilirii intentiilor acestuia si luarii masurilor legale. Din verificarile efectuate, s-a stabilit ca, in cursul lunii iunie 2009, acesta intentiona sa plece spre frontiera de vest a tarii unde, cu sprijinul unor conationali ai sai, intentiona sa treaca fraudulos frontiera in Ungaria. In acest sens, cetateanul turc a platit unui conational suma de 2.000 dolari, urmand sa fie imbarcat intr-un TIR, pentru a iesi ilegal din Romania”, se arata intr-un comunicat remis presei de catre Politia de Frontiera, si preluat de mass-media de la Bucuresti. Potrivit surselor citate, oficialul PKK intentiona sa ajunga in Austria sau Germania, state unde exista importante structuri ale organizatiei teroriste.

Mostenire sumbra

Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) a fost fondat, in anul 1974, de Abdullah Öcalan, ca o miscare separatista, cu o doctrina marxist-leninista, care viza crearea unui stat kurd comunist in sud-estul Turciei, cu sprijinul KGB, serviciul de informatii al URSS. Gruparea, compusa in principal din turci de etnie kurda, a demarat, incepand cu anul 1984, actiuni sangeroase de gherila, precum si atentate, soldate cu zeci de mii de morti. Obiectivul PKK a fost acela de a stabili un stat independent kurd, format din sud-estul Turciei, nordul Irakului, si parti din Iran si Siria. La sfarsitul anului 2003, grupul a luat denumirea de Kongra Gel (KGK) si a anuntat ca va opera doar actiuni pasnice, intelegand prin aceasta sa desfasoare atacuri in “legitima aparare” pe teritoriul Turciei, inclusiv impotriva tintelor civile. Organizatia a primit, de-a lungul timpului, sprijin militar din partea Siriei, Iranului, Greciei, Armeniei si regimul Saddam Hussein. Oficial, Siria si Iranul colaboreaza cu autoritatile turce impotriva KGK, insa organizatia are mai multe filiere in Europa care se ocupa cu colectarea de fonduri si cu propaganda politica in cadrul diasporei kurde. O astfel de filiera era coordonata in Romania de catre Cealan Huseyin, surse judiciare de la Bucuresti subliniind ca acesta colecta, pe cai ilegale, fonduri pentru organizatie. Cealan Huseyin se afla pe teritoriul Romaniei din anul 2006, cand a solicitat autoritatilor romane acordartea statutului de refugiat. Cererea sa a fost respinsa, iar in noiembrie 2006 a fost declarat indezirabil pe teritoriul Romaniei. Au urmat alte doua cereri de azil politic epuse in Romania, toate fiind respinse. Ultima sentinta, irevocabila in acest sens, a fost pronuntata la data de 26 martie 2009, de catre Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal a Tribunalului Bucuresti.

SRI confirma

Conform unui raport de activitate al Serviciului Roman de Informatii (SRI), citat de mass-media de la Bucuresti „o parte din traficul de droguri desfasurat in Romania se afla in mainile kurzilor, dintre care cei mai multi apartin organizatiei teroriste PKK. PKK se ascunde in spatele unei organizatii de masa, denumita generic „Frontul de Eliberare al Kurzilor” (in original ERNK), care grupeaza diverse organizatii de femei, tineret, studenti sau oameni de afaceri kurzi din Romania. Oamenii de afaceri kurzi, de pilda, s-au grupat in „Asociatia Oamenilor de Afaceri din Orient”. Despre aceasta asociatie, raportul SRI din 2002 sublinia ca servea drept „excelenta legatura pentru activitatile PKK”. Toate organizatiile kurde din Romania se aflau sub controlul strict al PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan), iar seful PKK era, in acelasi timp, si seful frontului ERNK. Responsabilul direct pentru colectarea fondurilor era una si aceeasi persoana cu delegatul pentru probleme de propaganda al PKK. Circa 90% dintre kurzii din Romania faceau parte din organizatii care apartineau ERNK si cotizau, in acest cadru, la PKK, iar PKK varsa bani la PSD. Sursa, citata de mass-media de la Bucuresti, mai subliniaza ca 75% dintre acesti mici investitori orientali din Romania sunt de nationalitate turca, dar in realitate, kurzi, iar ERNK le punea la dispozitie capitalul initial pentru a demara micile afaceri.

Combaterea PKK

La data de 6 februarie 2002, SRI a coordonat o actiune prin care s-a realizat retinerea si expulzarea in Turcia a cetateanului turc de origine kurda Orhan Kop, alias Salih Bingoltekin (nume fals), nume de cod “Orhan” – adjunctul liderului PKK din tara noastra, responsabil financiar al gruparii, relata cotidianul roman Ziua. Potrivit sarcinilor care-i reveneau pe linia organizatiei teroriste kurde, acesta era coordonatorul echipelor de colectori de fonduri (membri si simpatizanti activi ai PKK), in beneficiul gruparii, care actionau inclusiv prin mijloace si metode violente. In urma unor investigatii complexe, SRI a obtinut date potrivit carora Orhan Kop, urmare a sarcinilor primite din partea conducerii organizatiei, intentiona sa actioneze in forta (prin santaj si amenintari directe cu moartea) asupra mai multor oameni de afaceri turci din Romania, pentru a-i determina sa sustina financiar organizatia. Pentru asigurarea conspirativitatii actiunii, Orhan a apelat la o echipa PKK, formata din persoane care nu aveau rezidenta in tara noastra si care urmau sa soseasca din exterior special pentru astfel de operatiuni.
Orhan Kop a venit in Romania in luna ianuarie 2000, solicitand acordarea statutului de refugiat politic, uzand, in acest sens, de o identitate falsa, pe numele de Salin Bingoltekin. Pe caile specifice unui serviciu secret, SRI a obtinut informatii potrivit carora Orhan Kop este membru PKK si a executat in Turcia, in perioada 1996-1999, o pedeapsa privativa de libertate, datorita implicarii in activitati teroriste. In urma acestor date, autoritatile romane au luat decizia de a-i refuza acestuia acordarea statutului de refugiat.
In perioada 17-19 aprilie 2002, ofiteri ai Inspectoratului pentru Prevenirea si Combaterea Terorismului din SRI au realizat, in cooperare cu Directia Generala de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog din Ministerul de Interne, o actiune de distrugere a activitatilor unor cetateni turci de origine kurda (Gundogdu Mehmet si Gundogdu Mahmut, alias Akarsu Hasan), simpatizanti activi ai organizatiei PKK din Romania. In aceasta operatiune a fost depistat un pistol cu glont si cinci cartuse, care se aflau depozitate intr-o ascunzatoare a liderului PKK din Romania, Fahri Aras. In urma actiunii SRI-DCCOA, etnicii kurzi au fost arestati, iar armamentul a fost scos din circuitul gruparii teroriste. Ulterior, ofiterii SRI au stabilit ca persoanele care gestionau armamentul erau fosti combatanti ai fortelor kurde de gherila care actioneaza in nordul Irakului.
Masurile ofensive realizate de SRI, corelate cu alte actiuni similare intreprinse impotriva nucleului din Romania al organizatiei teroriste PKK, au determinat parasirea ilegala a tarii noastre, la sfarsitul lunii aprilie 2002, cu destinatia Bulgaria, de catre liderul gruparii – Fahri Aras, nume de cod “ALI”. Activitatile SRI pe linia combaterii terorismului kurd au continuat. La data de 13 iunie 2002, SRI a coordonat o actiune prin care s-a realizat retinerea si expulzarea in Turcia a cetateanului turc de origine kurda Tayfur Orum, alias Erbil Mutalip (nume fals), nume de cod “AHMET”, liderul din Romania al organizatiei KADEK/ PKK, cel care a preluat comanda filialei din Romania de la Fahri Aras.
Expulzarea a fost decisa in urma faptului ca SRI detinea dovezi ca Tayfur Orum ordonase reluarea actiunilor de amenintare, inclusiv prin folosirea de metode si mijloace violente, asupra etnicilor kurzi rezidenti in tara noastra, in scopul determinarii acestora sa “stranga randurile” in jurul organizatiei si sa reia sprijinul financiar si logistic in favoarea gruparii. Tayfur Orum a venit in Romania in luna aprilie 2002, utilizand si el o identitate falsa – Erbil Mutalip.
Serviciile secrete europene partenere ale SRI au comunicat ulterior ca retinerea si expulzarea din Romania a activistilor KADEK/ PKK Tayfur Orum, alias Erbil Mutalip (lider local) si Ali Kizil, alias Gezenoz Mahfuz (adjunctul liderului) a prevenit o operatiune majora a PKK in Europa de vest. Supravegherea operativa continua, obtinerea de informatii si actiunile ofensive ale ofiterilor de lupta antiterorista din cadrul SRI in cazul liderului Tayfur Orum, corelate cu alte actiuni similare intreprinse impotriva nucleului din Romania al organizatiei teroriste PKK au determinat parasirea ilegala a teritoriului tarii noastre, la inceputul lunii iulie 2002, cu destinatia Ungaria, de catre noul lider al gruparii – Ali Kizil alias Gezenoz Mahfuz, nume de cod “CEMAL”.

Nume de cod Sedat

O alta operatiuni importanta a SRI a fost aceea de arestare si expulzare in Turcia, a cetateanului turc Semih Genc, alias “SEDAT”, ex-liderul nucleului din Romania al organizatiei teroriste turce DHKP/C (Partidul Revolutionar de Eliberare a Poporului), relata acelasi cotidian. In cadrul investigatiilor facute de SRI au fost obtinute date si informatii despre prezenta si activitatea pe teritoriul Romaniei a unui nucleu al organizatiei teroriste DHKP/C, condus de catre cetateanul turc Semih Genc, alias Mustafa Ektik, nume de cod „SEDAT”. SRI a obtinut informatii care au certificat faptul ca Semih Genc este coordonatorul activitatilor desfasurate de organizatia DHKP/C in mediile comerciantilor turci din tara noastra si ca se afla in directa subordonare fata de centrala organizatiei din Grecia. Ofiterii SRI specializati in lupta antiterorista au stabilit ca, in baza ordinelor si instructiunilor transmise de Semih Genc, membrii gruparii DHKP/C – filiala din Romania si-au intensificat actiunile de colectare de fonduri din tara noastra, inclusiv prin utilizarea de mijloace si metode violente (amenintari, agresiuni fizice), solicitand comerciantilor turci achitarea unor sume de bani in beneficiul organizatiei. Semih Genc a condus si operatiunile de scoatere ilegala din Romania a unor mari sume de bani, destinate sustinerii financiare a activitatilor organizatiei din Turcia.
Avand in vedere pericolul evident rezultat din activitatea in Romania, a lui Semih Genc, precum si solicitarea autoritatilor turce de localizare si extradare a acestui activist important al DHKP/C, SRI a initiat si a coordonat o operatiune complexa, in colaborare cu MI, care a vizat localizarea, arestarea si expulzarea in Turcia a celui in cauza. Trebuie precizat ca pe numele lui Semih Genc existau doua mandate internationale de arestare. La 4 Octombrie 2002, Ministerul de Justitie a decis retragerea definitiva a statutului de refugiat in Romania a lui Semih Genc.
Un fapt deosebit de important trebuie precizat. Dupa includerea DHKP/C pe lista organizatiilor teroriste de catre Uniunea Europeana, Romania a fost primul stat european care a luat primele masuri pentru combaterea activitatilor acestei organizatii, printr-o actiune de arestare si expulzare in Turcia a unui lider al acestei grupari.

Expulzari pe banda rulanda

Raportul MIT pe 2009, citat de agentia de presa KARADENIZ-PRESS, recunoaste aportul adus de Romania in lupa impotriva terorismului kurd. Reamintim ca SRI a luat masuri pentru expulzarea din Romania a mai multor lideri extremisti kurzi, inclusiv Asef Sari, unul din liderii regionali ai PKK. Asef Sari se afla in atentia SRI inca din 2001, cand a intrat in Romania pe baza unui pasaport falsificat. Serviciul secret romanesc avea informatii, primite din partea autoritatilor turcesti, potrivit carora Asef Sari fusese condamnat in Turcia pentru activitati teroriste, prin intermediul PKK.
La 22 iunie 1999, Asef Sari a primit o condamnare de 3 ani si 9 luni, activitatea sa in sprijinul organizatiei teroriste kurde fiind documentata de serviciile secrete turcesti. Refugiat la Bucuresti, kurdul s-a implicat serios in activitatile KADEK (fost PKK), ajungand pana la pozitia de sef al Departamentului economic si coordonator al operatiunilor financiare din Romania. Asef Sari s-a implicat puternic in activitatea KADEK in Romania, desfasurand operatiuni ilegale care mergeau pana la santaj, extorcare de fonduri si amenintari cu moartea pentru afaceristii turci care nu cotizau cu diverse sume la conturile KADEK, relata anterior mass-media de la Bucuresti.

Bastroe, visul imposibil al Kievului

Ucraina isi va apara interesele legate de constructia canalului Dunare-Marea Neagra (Bastroe), a declarat presedintele ucrainean Viktor Ianukovici, relateaza presa de la Moscova, citata de agentia KARADENIZ PRESS. “In pofida presiunii la care suntem supusi, nu ne vom descuraja si ne vom apara interesele legate de constructia canalului”, a spus seful statului ucrainean in cadrul unei reuniuni a Comitetului pentru Reforme Economice. Dezvoltarea infrastructurii de transport şi asigurarea unui rol important pentru Ucraina în fluxurile de transport constituie priorităţi naţionale, a mai subliniat preşedintele Ianukovici. Expertizele realizate de Ucraina arată că lucrările nu vor afecta mediul înconjurător, afirmă agenţia, adăugînd că, în opinia specialiştilor, poziţia României se explică prin aceea că respectivul canal ucrainean ar urma să facă concurenţă celui românesc, a concluzionat seful fostei republici sovietice.
Reamintim ca Ucraina construieste de mai multi ani un canal Dunare-Marea Neagra, iar Romania se opune acestui proiect pe motiv ca dauneaza Deltei Dunarii, explica sursa citata. Expertizele realizate de Ucraina arata ca lucrarile nu vor afecta mediul inconjurator, afirma agentia Ria Novosti, adaugand ca, in opinia specialistilor, pozitia Romaniei se explica prin aceea ca respectivul canal ucrainean ar urma sa faca concurenta celui romanesc. Dezvoltarea infrastructurii de transport si asigurarea unui rol important pentru Ucraina in fluxurile de transport constituie prioritati nationale, a subliniat presedintele Ianukovici.

Batroe, prioritate pentru Kiev

La 20 iulie, Kostiantin Iefimenko, ministrul ucrainean al Transportului si Comunicatiilor i-a transmis ambasadorului roman la Kiev, Traian Laurentiu Hristea, o cerere de clarificari privind pozitia Romaniei fata de Conventia privind Regimul Navigatiei pe Dunare (Conventia de la Belgrad), avand in vedere faptul ca tara noastra este singurul stat implicat in proces care nu este dispusa sa o semneze. Potrivit presei de la Kiev, in cadrul intalnirii avute cu Hristea, ministrul ucrainean a subliniat si faptul ca tara sa urmeaza sa investeasca resurse importante in dezvoltarea regiunii Dunarii, iar canalul de mare adancime Bastroe este prioritatea numarul unu. Iefimenko i-a dat asigurari diplomatului roman ca Ministerul ucrainean al Transportului a admis toate obligatiile internationale asumate in legatura cu acest proiect si va depune suficiente eforturi in viitor pentru ca dezvoltarea canalului Bastroe sa fie atat in beneficiul Ucrainei, cat si in cel al societatii europene. In cursul reuniunii cu comisarul european pentru politica regionala, Johannes Hahn, premierul ucrainean Mikola Azarov si-a exprimat ingrijorarea fata de conflictul aparut in legatura cu decizia Romaniei de a extinde Delta Dunarii.“Suntem ingrijorati in legatura cu pozitia Romaniei, care desfasoara unilateral operatiuni de extindere a Dunarii, pentru a redirectiona transportul de marfuri catre porturile sale. Vrem sa atragem atentia asupra faptului ca astfel de chestiuni ar trebui rezolvate numai prin negocieri bilaterale si, daca va fi necesar, prin participarea conducerii Comisiei Europene”, a spus Azarov. In replica, Hahn a subliniat ca au inceput deja discutiile privind aceasta chestiune cu MAE ucrainean, pentru a gasi o solutie acceptabila pentru ambele parti, ucrainean si romana.

Romania, parata ca “distruge Delta”

In septembrie 2009, Ucraina anunta organismele internationale ca Romania “distruge ecosistemul din Delta Dunarii”. “Prin acest demers, autoritatile ucrainene incearca sa compenseze imaginea creata prin reactiile negative repetate ale organismelor internationale fata de dezvoltarea proiectului Bastroe”, sustinea atunci Ministerul Afacerilor Externe de la Bucuresti. In ultimii ani, situatia Canalului Bastroe si efectele pe care acesta le are asupra mediului in rezervatia naturala Delta Dunarii au devenit o problema de maxima importanta pentru unele dintre cele mai renumite organizatii internationale, oficiale si neguvernamentale. Semnalele de alarma trase de la Bucuresti au sensibilizat opinia publica internationala, dar au lasat rece “conducerea” de la Kiev, indiferent care a fost aceasta. Mai mult chiar, sfidand tratatele semnate si prefacandu-se ca inteleg gravitatea situatiei si ca incearca sa remedieze o parte din raul facut, oficialii ucraineni au facut ce au vrut.
“Ucraina intentioneaza sa ridice la nivel international problema neregulilor comise de Romania in activitatile economice ale acestei tari din Delta Dunarii”, declara, in acea perioada, purtatorul de cuvant al ministerului ucrainean de Externe, Vasili Kirilici. El informat ca, in perioada 14-18 septembrie, la Geneva, urma sa se desfasoare cea de-a 17-a reuniune a Comisiei pentru implementarea Conventiei de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontalier. “Ucraina va pleda pentru adoptarea unor decizii care sa oblige partea romana sa-si sisteze activitatile ce distrug ecosistemul in Delta Dunarii si genereaza amenintari transfrontaliere la adresa mediului inconjurator, in particular, pe teritoriul Ucrainei”, sustinea Kirilici, adaugand ca diplomatia ucraineana va pune la dispozitia presei o informatie mai completa in legatura cu acest subiect in finalul reuniunii de la Geneva. Conventia de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontalier a fost ratificata de Ucraina in 1999, iar de Romania – in 2001. Acest document include obligatiile statelor in legatura cu impactul activitatilor economice asupra mediului in stadiul timpuriu de planificare, informare reciproca si consultari bilaterale vizand proiecte de anvergura care pot avea impact asupra mediului inconjurator.

Ofensiva diplomatica

Tot in 2009, in luna martie, Ministerul roman al Afacerilor Externe anunta ca a cerut Ambasadei Ucrainei lamuriri referitoare la informatiile aparute despre inaugurarea unui baraj de pe artera navigabila de mare adancime “Dunare – Marea Neagra” (Bastroe). Cu acest prilej, partea romana a reamintit partii ucrainene ca astfel de actiuni incalca prevederile internationale. In schimb, guvernatorul regiunii Odesa, Nikolai Serdiuk, a declarat in luna mai 2009 ca, in ciuda piedicilor puse de Romania, constructia canalului Dunare-Marea Neagra (Bastroe) a fost finalizata, canalul functioneaza si chiar aduce venituri Ucrainei si in special regiunii Odesa.
Statele-parti ale Conventiei Espoo, care s-au reunit in 2008 la Bucuresti, au cerut Ucrainei sa opreasca lucrarile la canal, sa reia dialogul cu autoritatile romane si sa parcurga etapele procedurale necesare prevazute de Conventia de la Espoo. In iulie 2009, partea romana a subliniat ca demersurile Romaniei, sustinute de cele ale organizatiilor internationale de mediu si ale ONG-urilor, nu sunt motivate economic, ci au ca scop determinarea Ucrainei de a respecta conventiile internationale aplicabile unui proiect de infrastructura complex derulat intr-o zona fragila de interes international si care poate avea un impact negativ asupra mediului.

Sustineri nefundamentate

Potrivit declaratiei Ministerului Afacerilor Externe din septembrie 2009, “sustinerile partii ucrainene referitoare la pretinsele incalcari de catre Romania, ale prevederilor Conventiei de la Espoo nu sunt fundamentate. Fata de aceste simple alegatii, fara baza reala, delegatia romana va informa Comitetul de Implementare asupra faptului ca Romania nu construieste in realitate nicio cale navigabila interioara in Delta Dunarii si ca nu intentioneaza implementarea unui astfel de proiect, asa cum sustine Ucraina. Va arata totodata ca activitatile la care face referire Ucraina in plangerea sa (cum ar fi amenajarea pentru navigatie a canalului Sulina, realizarea unor lucrari de dragaj si depunerea materialului dragat, sau executarea de lucrari hidrografice pe bratul Sf. Gheorghe) au fost finalizate, aproape in totalitate, inainte de ratificarea de catre Romania a Conventiei Espoo (29 martie 2001), deci prevederile Conventiei nu puteau fi aplicate in privinta lor. In ceea ce priveste lucrarile intreprinse dupa data mentionata, acestea nu se incadreaza in prevederile Conventiei (care stabileste lista de activitati despre care se considera, inca din faza de proiect, ca sunt susceptibile sa provoace impact transfrontalier), fiind realizate in temeiul unor obligatii ce revin Romaniei conform unor conventii internationale, iar Ucraina a fost informata in privinta lor.
Ministerul Afacerilor Externe aprecia ca, prin acest demers, autoritatile ucrainene incearca sa compenseze imaginea creata prin reactiile negative repetate ale organismelor internationale de profil fata de dezvoltarea proiectului Bastroe”.
Conventia Espoo privind evaluarea impactului de mediu in context transfrontier stabileste obligatia statelor parti de a evalua impactul de mediu al unor anumite activitati, inainte de inceperea acestora. De asemenea, stipuleaza obligatia statului de origine de a notifica alte state potential afectate si de a se consulta cu acestea cu privire la proiectele care au un impact transfrontalier probabil. Comitetul de Implementare are rolul de a supraveghea indeplinirea obligatiilor ce revin partilor la Conventie.
Potrivit MAE, Romania a sesizat Comitetul de Implementarea al Conventiei referitor la neindeplinirea de Ucraina a procedurilor stipulate de Conventie in privinta realizarii unui canal de navigatie de mare adancime pe bratele Bastroe si Chilia ale Dunarii (”proiectul Bastroe”). In urma demersurilor Romaniei si pe baza concluziilor Comitetului de Implementare, statele parti la Conventia Espoo au adoptat la Bucuresti, in mai 2008, o decizie prin care constata neindeplinirea de catre Ucraina a obligatiilor sale. Ulterior Ucraina a anulat decizia privind implementarea fazei a II-a a proiectului canalului de navigatie si a initiat consultari pe aceasta tema cu partea romana.

Traficantul si ofiterul rus de informatii Viktor Bout, acuzat de sprijinire a organizatiilor teroriste

Traficantul de arme rus Viktor Bout, supranumit “negustorul mortii” si detinut in Thailanda, va fi extradat miercuri in Statele Unite ale Americii, conform unei decizii a justitiei, au precizat surse din cadrul politiei thailandeze, relateaza mass-media internationala, citata de agentia de presa KARADENIZZ PRESS. Bout, fost ofiter in fortele aeriene sovietice care a inspirat personajul incarnat de catre Nicolas Cage in filmul “Lord of war”, este detinut din martie 2008 la Bangkok. Bout a mai fost acuzat de apartenenta la serviciile secrete sovietice si cele ale Federatiei Ruse, precum si de colaborare cu structuri teroriste din diferite regiuni de conflict ale lumii.
Dupa un refuz initial al primei instante de judecata anul trecut, cererea de extradare pentru terorism a SUA a primit un raspuns pozitiv in fata unei curti de apel din Bangkok vineri, in pofida viilor proteste ale Moscovei. Supisarn Bhakdinarinath, seful Diviziei de suprimare a infractionalitatii, a indicat ca rusul va fi escortat de catre cel putin 50 de soldati din fortele speciale la aeroportul Don Mueang, de unde va fi preluat de catre americani. “Nu pot spune la ce ora se va face transferul, caci este secret de stat”, a adaugat politistul, dezvaluind totusi ca avionul american a aterizat marti la ora 15.00, pe aeroport.
Rusia a calificat “ilegitima” si “politica” decizia justitiei thailandeze. “Regretam ceea ce este in opinia noastra o decizie ilegitima si politica luata de o curte de apel din Thailanda”, a declarat Lavrov. “Potrivit informatiilor de care dispunem, aceasta decizie a fost luata sub o puternica presiune din strainatate”, a adaugat Lavrov, intr-o acuzatie voalata la adresa SUA.

Arestat in 2008

Expertii spun ca Viktor Bout, devenit notoriu dupa ce in anii “90 a condus o flota de avioane cargo sovietice uzate moral in puncte fierbinti, macinate de conflicte, din Africa, a fost cat se poate de util pentru serviciile secrete de informatii ale Rusiei si de aceea Moscova nu vrea sa-l vada trimis in fata justitiei din SUA. Viktor Bout, in varsta de 44 de ani, fost ofiter al aviatiei sovietice, este cunoscut drept unul din cei mai prolifici traficanti de arme din lume. El a fost implicat in unele din cele mai mediatizate conflicte din istoria moderna, banuindu-se ca a furnizat arme, ce au alimentat razboaie civile din America de Sud, Orientul Mijlociu si Africa, unor clienti precum fostul dictator liberian Charles Taylor si liderul libian Moammar Gadhafi.
Arestarea de mare vizibilitate in 2008 a lui Bout, intr-o operatiune a SUA in Bangkok, a pus capat aproape unui sfert de secol de joc de-a soarecele si pisica cu fantomaticul rus. Washingtonul a sperat atunci intr-o predare rapida a barbatului care nu mai fusese niciodata judecat, in pofida punerii lui sub sanctiunile ONU, a unei inculpari in Belgia pentru spalare de bani si a unei interdictii de calatorie. Arestarea traficantului a fost posibila dupa o operatiune a agentilor americani care s-au dat drept cumparatori din partea Fortelor Armate Revolutionare din Columbia (FARC), organizatie paramilitara marxista pe care Washingtonul o considera terorista. Investigatia desfasurata pe o durata de patru luni a implicat intalniri in Curacao, Danemarca si Romania. Dupa arestarea sa, Bout a fost inculpat in SUA pentru conspiratie in vederea vanzarii de arme in valoare de milioane de dolari catre FARC, fiind vorba inclusiv despre peste 700 de rachete sol – aer, mii de arme de foc, elicoptere de ultima generatie si avioane echipate cu lansatoare de grenade si cu rachete.

Ajutorul autoritatilor romane

In urma activitatilor de cooperare cu Drug Enforcement Administration (D.E.A.) din S.U.A., care au condus la retinerea, in luna iunie 2007, a lui Monzer Al Kassar – cautat pentru savarsirea unor acte de terorism, politistii de frontiera din cadrul Inspectoratului General al Politiei de Frontiera Romane au fost solicitati de autoritatile americane pentru a fi sprijinite in identificarea si retinerea unuia dintre cei mai mari traficanti de armanent din lume – Viktor Bout, anunta IGPR in luna martie 2008. Astfel, timp de doua saptamani de zile, ofiteri din cadrul Directiei de Combatere a Infractionalitatii Transfrontaliere – I.G.P.F., sub coordonarea procurorilor D.I.I.C.O.T., au desfasurat actiuni specifice informativ-operative in vederea localizarii traficantului si probarii actiunilor sale ilegale de trafic international de armament. Alaturi de colegii de la D.E.A., veniti in Bucuresti, politistii de frontiera romani au stabilit mai multe variante de actiune pentru prinderea lui Bout despre care existau informatii ca ar fi interesat sa se intalneasca cu niste “beneficiari de armanent” (cetateni straini), inclusiv in Romania. In acest sens, sub coordonarea procurorilor, au fost monitorizate discutiile purtate intre Bout, unul dintre “locotenentii” sai si investigatorii sub acoperire cu privire la efectuarea unui transport de arme in Columbia (in valoare de 5 milioane $), incercandu-se, totodata, “atragerea” lui in tara noastra pentru a fi retinut. Din investigatii, a rezultat ca armele urmau a fi procurate si vandute de traficantul Viktor Bout gruparii F.A.R.C. (Fortele Armate Revolutionare Columbiene). Probele obtinute in urma activitatilor informativ operative desfasurate in Romania, cu sprijinul Politiei de Frontiera Romane, au condus la arestarea si incriminarea lui Viktor Bout pentru savarsirea infractiunii de conspiratie si asociere in vederea traficarii ilegale de armanent catre organizatii teroriste straine. Viktor Bout, cautat de Interpol pentru ca a incalcat embargourile O.N.U. privind comertul cu armament din mai multe tari, a fost retinut pe 06.03.2008, la Bangkok de politia thailandeza in baza mandatului de arestare american. Autoritatile americane au transmis multumiri institutiei noastre pentru profesionalismul de care au dat dovada politistii de frontiera cu ocazia implicarii in caz.

Viktor Bout, “mina de aur” a organizatiilor criminale si teroriste

Viktor Bout s-a nascut in Tadjikistan, vorbeste fluent sase limbi straine si a absolvit Institutul Militar de Relatii Internationale din Moscova. Este poreclit “Lupul singuratic” pentru ca obisnuia sa opereze fara complici. Investigatorii americani si britanici considera ca fostul pilot sovietic este unul dintre cei mai “abili jucatori” pe piata mondiala a afacerilor ilicite cu arme si “mina de aur” a organizatiilor criminale si teroriste. Fostul sef al Consiliului de Securitate Nationala din Administratia Clinton, Lee S. Wolosky, l-a descris plastic pe Bout ca fiind “un pirat de lux, de prima mana, care este lipsit de scrupule”. “Sunt o multime de oameni care pot livra arme in Africa sau Afganistan, dar “maestrii” pot fi numarati pe degetele de la o mana. Viktor Bout este in capul acestei liste!”, considera Wolosky.

Furnizor pentru Al-Queda si talibani

In anul 2002, “Washington Post”, citand ofiteri FBI specializati in lupta antiterorista, preciza ca Viktor Bout, fost ofiter rus anchetat pentru trafic de armament in favoarea retelelor teroriste din Orientul Mijlociu si Africa, isi procura arme si munitii din tarile fostului bloc sovietic, cu precadere Romania si Bulgaria. “Reteaua lui Bout este unica – au declarat anchetatorii americani si britanici – din cauza abilitatii sale de a livra arme sofisticate oriunde in lume”, scria “Washington Post”, mentionand ca fostul pilot sovietic a facut nenumarate tranzactii cu talibanii si reteaua terorista Al-Queda. Sanjivan Ruprah, un veros afacerist kenyan si “mana dreapta” a traficantui de armament Viktor Bout, a fost arestat in Belgia, in februarie 2002. Potrivit anchetatorilor, Ruprah a oferit informatii deosebit de valoroase, din interiorul cartelului mafiot, precum si modul de operare al ramificatiilor retelei.
Desi ii promisesera imunitate in schimbul informatiilor despre Bout, autoritatile americane l-au retinut pe Sanjivan Ruprah. In timpul anchetei, referindu-se la Romania, el a declarat: “Aceasta a fost alaturi de Bulgaria, una dintre tarile care il alimentau pe Bout”. Kenyanul a dezvaluit ca, dupa ce primea armamentul solicitat, Bout il livra in special talibanilor si teroristilor din Al-Queda. De altfel, fostul ofiter sovietic facea afaceri si cu Emiratele Arabe Unite, Filipine si cu fortele rebele implicate in diferite conflicte de pe continentul african. Ruprah a marturisit ca s-a ocupat personal ca, in schimbul armelor, Bout sa primeasca diamante din Congo, Angola si Sierra Leone. Dupa acuzatiile aparute in presa americana, autoritatile romane s-au intrecut in a da dezmintiri peste dezmintiri. Astfel, potrivit ANCESIAC, “jurnalistii americani ar fi asociat in mod eronat Romania cu reteaua de trafic de arme a lui Viktor Bout”, precizand ca “nici un transfer n-a fost aprobat sau efectuat de autoritatile romane in legatura cu Viktor Bout sau cu vreo tara sau destinatie supusa vreunui embargo international privind transferurile de arme”.Un raport al serviciului secret belgian arata ca Bout a vandut, numai in Afganistan, arme de calibru mare de peste 50.000.000 de dolari, pana in 1998, intr-o perioada relativ linistita. Armele au fost destinate atat talibanilor, cat si gruparilor ostile regimului de la Kabul.

SUA, acuzate ca-l protejeaza pe traficant

In 2004, Statele Unite ale Americii au fost acuzate ca il protejeaza pe Bout de eventuale sanctiuni ale Organizatiei Natiunilor Unite, pentru ca ar fi implicat in transportul de echipamente militare pentru trupele americane dislocate in Irak. Ajutate de Marea Britanie, SUA ar obstructiona eforturile depuse de Franta, in incercarea de blocare a conturilor lui Viktor Bout, unul dintre cei mai importanti furnizori de tehnica de lupta ai rebelilor si ai fortelor guvernamentale din zonele de conflict din Africa. ONU tocmai incepuse elaborarea unei liste a persoanelor carora urma sa le fie blocate bunurile, pentru presupuse legaturi cu fostul lider liberian Charles Taylor, inlaturat de la putere in 2003. Potrivit mai multor diplomati occidentali, exista rapoarte care mentioneaza faptul ca o companie aeriana asociata lui Bout ar fi implicata in transportul de echipamente catre trupele americane din Irak. “Fortele de aparare americane utilizeaza avioanele lui Bout in operatiunile de logistica”, afirma in 2004 un responsabil ONU. “Suntem dezgustati de faptul ca Bout nu va fi pe lista, desi el este principalul traficant de arme din regiune. Daca vrem sa fie pace in Africa de Vest, este evident ca ar trebui sa fie pe lista”, a subliniat un fost diplomat occidental.

Pe lista traficantilor

O alta sursa diplomatica declara atunci ca Marea Britanie l-ar fi inclus pe Bout pe lista traficantilor de arme ale caror averi ar urma sa fie blocate, dar ca oficiali ai Statelor Unite le-au solicitat britanicilor excluderea acestuia de pe lista, deoarece “este folosit in Irak”. Cu toate acestea, Statele Unite si Marea Britanie au negat ca ar avea cunostinta despre presupusele activitati ale lui Viktor Bout in Irak. “Am sprijinit in trecut si continuam sa sprijinim eforturile internationale de a pune capat activitatilor ilegale ale lui Bout”, pe numele caruia a fost emis un mandat international de arestare, a declarat un oficial britanic. Autoritatile americane sustineau ca activitatile lui Viktor Bout ar trebui sa faca obiectul unor masuri separate decise de Natiunile Unite, referitoare la traficantii de arme. Guvernul britanic a fost aspru criticat si de parlamentari pentru lipsa de transparenta in ceea ce priveste exportul de armament, in conditiile in care exista suspiciuni ca tehnica de lupta de provenienta britanica ar fi fost folosita in zone in care s-a inregistrat incalcarea drepturilor omului. Acuzatiile au venit din partea unei comisii parlamentare din care au facut parte membri ai comisiilor pentru Aparare, Externe, Comert exterior si Comert si Industrie din cadrul Camerei Comunelor. In raportul sau, comisia recomanda un control mai strict al exporturilor de armament ce ar putea ajunge in mainile teroristilor sau ale combatantilor din tarile afectate de razboaie civile.In timpul discursului tinut in Parlament, liberal-democratul Tom Brake a facut referire la dezvaluirile facute de Financial Times, exprimandu-si temerea ca Marea Britanie ar putea sprijini presupusele eforturi ale SUA de a-l proteja pe Viktor Bout.

Arctica, vizata de politica expansionista a Kremlinului

Apa va deveni în curând resursă strategică, a declarat secretarul Consiliului Securităţii ruse, Nikolai Patruşev, într-un interviu apărut recent în cotidianul rus Rossiiskaia Gazeta, care semnalează că deficitul de resurse de apă a generat un fenomen periculos – migraţia, peste 20 de milioane de oameni părăsindu-şi casele numai într-un singur an. “Pot să citez numeroase exemple care arată că penuria de apă a provocat conflicte armate şi războaie între state vecine. În ultimii 10 ani, conflicte şi crize din această cauză există deja în 46 de state, unde trăiesc 2,7 miliarde de persoane. Regiunile cu riscul cel mai mare sunt Orientul Mijlociu, Asia Centrală şi Africa de Nord”, a afirmat Nikolai Patruşev, fost şef al Serviciului Federal de Securitate (FSB), în interviul menţionat.

Prognoze ingrijoratoare

Rossiiskaia Gazeta scrie că, potrivit prognozelor experţilor ruşi, între anii 2035-2045, cantitatea de apă potabilă pe care o consumă omenirea va fi egală cu resursele ei, dar criza mondială de apă poate apărea mai devreme. “Această situaţie este legată de faptul că principalele resurse de apă sunt concentrate numai în câteva ţări. Acestea sunt în principal Brazilia, Canada şi Rusia. Fireşte că, în aceste ţări, nu va fi utilizată toată apa chiar şi către 2045, avându-se în vedere marile lor resurse. Însă, pentru multe ţări problema apei poate apărea mâine”, a semnalat Patruşev.
În Rusia, problema constă nu în resursele de apă, ci în utilizarea lor, ceea ce creează deja de acum un real pericol pentru securitatea naţională a ţării, notează cotidianul. Pericolul unei crize a apei este menţionat şi în strategia securităţii naţionale până în anul 2020, adaugă ziarul. Potrivit lui Patruşev, în 2009, numai 38% din localităţile ruse au fost alimentate cu apă potabilă de bună calitate. În peste jumătate din oraşele şi localităţile ruse, calitatea apei nu este cunoscută, întrucât ea nu a fost testată.

Problema irigatiilor

Nikolai Patruşev a semnalat totodată şi existenţa unor probleme în domeniul irigaţiilor. “Suprafaţa terenurilor irigate în Rusia reprezintă în total 4,5 milioane de hectare. Eficacitatea utilizării resurselor de apă în Rusia este de 2-3 ori inferioară celei în ţările industrializare”, a deplâns el. Potrivit datelor ONU, citate de ziarul rus, 700 de milioane de oameni din 43 de state se confruntă permanent cu stresul şi deficitul de apă. Aproximativ o şesime din populaţia de pe glob nu are acces la apă potabilă, iar o treime la apă pentru nevoile casnice.

Conflict juridic

Pentru a combate o posibila criza a apei, autoritatile ruse vizeaza consolidarea prezentei civile, economice si politico-militare in regiunea Arctica. Reamintim ca si guvernul conservator al premierului canadian Stephen Harper a făcut din suveranitatea în Arctica o prioritate. Canada susţine, de asemenea, că deţine suveranitatea asupra Trecătorii de Nord-Vest – care leagă Atlanticul de Pacific prin nord – în timp ce alte ţări consideră că este o cale navigabilă internaţională.
Dorit de cele cinci ţări riverane (Statele Unite, Rusia, Canada, Norvegia şi Danemarca), fondul submarin al Arcticului ar putea deţine 13% din rezervele de petrol şi 30% din rezervele de gaze naturale nedescoperite ale planetei, conform serviciilor geologice americane.
Anterior, presedintele rus Dmitri Medvedev a declarat ca restrictionarea accesului Rusiei la resursele de hidrocarburi din zona arctica este un lucru inacceptabil. “Tarile arctice fac eforturi pentru a-si extinde prezenta economica, si chiar militara, in zona”, a observat liderul rus, ca reactie la incercarile altor tari din regiunea arctica (Statele Unite, Canada, Norvegia si Danemarca) de a limita accesul Rusiei la exploatarea zacamintelor, care reprezinta peste 25% din rezervele globale de titei si gaze naturale. “Limitarea este inacceptabila din punct de vedere legal si incorecta din punct de vedere al pozitiei gegrafice si istoriei noastre”, a spus Medvedev.
Conform legislatiei internationale, cele cinci tari de la Cercul Polar Arctic au o zona exclusiva de 200 mile (322 kilometri). Dar Rusia se prevaleaza de Conventia ONU asupra dreptului marii din 1982, care spune ca, daca o tara poate demonstra ca platforma sa continentala se extinde dincolo de limita de 200 mile, poate cere dreptul la exploatarea unei zone mai mari.

Colonizare stintifica

Federatia Rusa a intreprins doua expeditii la Cercul Polar (in 2005 si 2007) pentru a isi sustine pretentiile teritoriale la o platforma mai extinsa. Acum, Moscova intentioneaza sa investeasca 1,5 miliarde ruble (50 milioane dolari) in determinarea dimensiunilor exacte ale platformei sale continentale arctice, a anuntat presedintele Medvedev.
Scopul acestor cercetari a fost determinarea granitelor economice rusesti ale  platoului continental din Arktica, de a confirma dreptul Rusiei in exploatarea depozitelor marine artice si de a furniza dovezi concludente comunitatii internationale in acest sens. Nava „Academicianului Fiodorov” a fost  complet reutilata si modernizata cheltuindu-se peste 5 milioane de euro pentru tehnologii care sa  inspecteze la adancime platoul maritim si sa trasfere imaginile de pe fundul marii in format 3D. In regiunea cercetarilor stratul de gheata din Oceanul Inghetat ar putea atinge 5 metri, iar pentru a le usura munca, nava a fost secondata de spargatorul nuclear de gheata „Yamal”.
Reamintim ca statele riverane detin o zona de 12 mile care tine de apele lor teritoriale si o zona de 200 de mile a intereselor lor economice. Pentru a trece peste limita celor 200 de mile, Rusia ar trebui sa demonstreze  ca platforma Oceanului Arctic, in special lantul de munti Lomonosv si versantul Mendeleev reprezinta o continuare a platformei continentale a Federatiei Ruse. Aceasta nu se rezuma doar la o simpla depasire a zonei de 200 de mile, dar  reprezinta si o pretentie serioasa asupra 1,2 mln. m.p. a adancimii maritime, unde ar putea sa fie depozitate ¼ din hidrocarburile planetei, precum si zacaminte de minereuri de mangan, aur, cositor, plumb, nichel si alte zacaminte de minerale dure pretioase.
Dreptul de a traversa zona de 200 mile este conferit de Conventia ONU asupra dreptului marii adoptata de ONU in 1982. De altfel, in anul 2001 Rusia a prezentat dovezi privind drepturile sale asupra platformei continentale, dar care n-au fost luate in considerare la acea data de ONU.  Ulterior platforma continentala a trezit interesul si altor state, teritoriul carora este „adiacent” Oceanului Arctic. Spre exemplu, SUA, care nu a ratificat Conventia, trimite in comun cu Canada un grup de expeditie in Arctica pentru a determina apartenenta platformei continentale. Urmatoarea sa solicitare, Rusia preconizeaza sa o transmita ONU in 2011.

Colaborare arctica

Rusia si Canada au anuntat ca incep negocieri pentru a-si alia sistemele de supraveghere spatiala a Antarcticii, regiune devenita interesanta din cauza zacamintelor de hidrocarburi pe care le adaposteste, informeaza mass-media de specialitate. Intentia este de a oferi posibilitatea utilizatorilor aflati in regiune sa capteze semnalele satelitilor rusi si canadieni cu un singur receptor.
Rusia a decis sa creeze, impreuna cu Canada, un sistem spatial capabil sa supravegheze in intregime oceanul si uscatul din regiunea arctica. In prezent, satelitii “nu vad nici uscatul, nici oceanul mondial dincolo de 60 de grade latitudine nordica”, a declarat directorul adjunct al agentiri spatiale ruse, Roskosmos, Anatoli Chilov. Instalarea dispozitivului, denumit “Arctica”, va costa aproximativ 1,8 miliarde de euro.

FSB, adevarata putere in Federatia Rusa

Razboiul diplomatic dintre Rusia si Romania se acutizeaza pe zi ce trece, dupa expulzarea reciproca a unor diplomati cu rang de secretar I, fapt remarcat si de presa internationala. Serviciul Federal de Securitate al Federatiei Ruse (FSB) merge mai departe, sustinand intr-un comunicat ca si predecesorul lui Gabriel Grecu in functia de secretar I in departamentul politic al ambasadei romane la Moscova, Dinu Pistolea, strangea informatii analitice despre R.Moldova si Transnistria, precum si date compromitatoare despre persoane importante sau politicieni transnistreni. Acesta a parasit capitala rusa in 2008. Serviciile ruse de securitate verifica in prezent posibilele contacte ale “ofiterului de cariera” Gabriel Grecu. Secretarul I in departamentul politic al ambasadei romane la Moscova, Dinu Pistolea, a incercat sa recruteze un cetatean rus care dispunea de informatii despre situatia din R.Moldova si Transnistria, potrivit unui comunicat FSB, citat de agentia KARADENIZ PRESS.

Informatii despre Transnistria si armata rusa

Grecu, care a lucrat anterior pentru ambasada romana la Erevan, a mentinut contactele cu rusul (pe care FSB il numeste “cetateanul M”) dupa incheierea misiunii lui Pistolea. Diplomatul roman Gabriel Grecu, acuzat de spionaj la Moscova, era interesat de dislocarea militarilor rusi in Transnistria, relateaza si Lenta.ru. La randul ei, publicatia Moskovski Komsomolet noteaza ca, in cadrul investigatiei cazului de spionaj, a fost retinut un militar rus, aflat sub ancheta. Publicatia scrie ca cel retinut a fost recrutat de predecesorul lui Gabriel Grecu, fostul prim-secretarul al departamentului politic la Ambasada Romaniei la Moscova, Dinu Pistolea. Potrivit FSB, inainte ca Grecu sa fi fost retinut, cetateanul rus care colabora cu acesta s-a adresat serviciului secret de la Moscova. El a comunicat contraspionajului rusesc ca un diplomat i-a solicitat transmiterea unei informatii secrete si i-a propus ajutorul in demascarea acestuia.

Expulzarii reciproce

Diplomatul roman Gabriel Grecu a parasit Rusia si se afla deja in Romania, dupa ce a fost declarat persona non grata de autoritatile ruse. Ministerul Afacerilor Externe a transmis marti partii ruse decizia autoritatilor romane privind declararea persona non grata a unui diplomat din cadrul Ambasadei Federatiei Ruse la Bucuresti, cu rang diplomatic echivalent (secretar I), solicitandu-se, totodata, parasirea de catre acesta a teritoriului Romaniei in termen de 48 de ore.
Ministerul Afacerilor Externe condamna incalcarea grava de catre autoritatile Federatiei Ruse a prevederilor Conventiei de la Viena privind relatiile diplomatice din 1961 prin retinerea, in cursul zilei de 16 august 2010, a unui diplomat roman acreditat la Moscova, precum si prin tratamentul complet neadecvat aplicat acestuia. Potrivit prevederilor art. 29 din Conventia mentionata, „persoana agentului diplomatic este inviolabila. El nu poate fi supus nici unei forme de arestare sau detentie. Statul acreditar il trateaza cu respectul care i se cuvine si ia toate masurile corespunzatoare pentru a impiedica orice atingere aduca persoanei, libertatii si demnitatii sale”. O protectie asemanatoare este asigurata documentelor, corespondentei si bunurilor agentului diplomatic, conform prevederilor art. 30 alin. 2 din Conventia de la Viena. De asemenea, agentul diplomatic se bucura de imunitate de jurisdictie penala a statul acreditar, asa cum reiese din prevederile art. 31 alin. 1 al aceleasi Conventii.
Pozitia MAE de mai sus a fost transmisa in seara zilei de 16 august 2010 Primului-colaborator al Ambasadei Federatiei Ruse la Bucuresti, convocat de urgenta la MAE. Ambasada Romaniei la Moscova a comunicat aceeasi pozitie, in cursul acestei zile, catre MAE rus. Totodata, MAE a exprimat dezacordul sau ferm fata de maniera de prezentare publica a situatiei.

Presa internationala vorbeste despre conflictul diplomatic ruso-roman

Presa internationala comenteaza miercuri pe larg conflictul diplomatic dintre Romania si Rusia si mentioneaza ca, marti, un diplomat din cadrul Ambasadei Ruse din Bucuresti a fost declarat persona non grata de catre Ministerul roman al Afacerilor Externe, in replica la decizia similara luata de MAE rus in cazul diplomatului Gabriel Grecu.
“Moscova a deschis prima focul”, scrie Le Monde, care descrie firul evenimentelor si vorbeste despre un razboi diplomatic intre Romania si Rusia. Cotidianul francez comenteaza ca, in realitate, relatiile diplomatice dintre Moscova si Bucuresti – astazi membru al NATO – sunt incordate dupa ce Romania a decis sa gazduiasca pe teritoriul sau elemente ale scutului american antiracheta. Le Monde citeaza declaratiile presedintelui Comisiei de aparare din Senatul Romaniei, liberalul Teodor Melescanu, care apreciaza ca episodul actual nu este decat o etapa din cadrul unei relatii bilaterale care nu a evoluat asa cum ar fi dorit partea romana si care nu se afla intr-un stadiu satisfacator. Melescanu s-a pronuntat pentru stabilirea unei relatii pragmatice cu Rusia si a precizat ca nu crede in vina diplomatului roman acuzat de spionaj.

Dinte pentru dinte

Pentru Financial Times, actiunile de tip “dinte pentru dinte” survin la numai 10 saptamani dupa ce 10 agenti rusi au fost arestati in SUA si ulterior deportati in schimbul a patru detinuti acuzati de Rusia de spionaj in favoarea Occidentului. FT mentioneaza ca schimbul de spioni a fost cel mai important de la incheierea razboiului rece si pana in prezent. Cotidianul britanic mai scrie ca tensiunile dintre Rusia si Romania au sporit in ultimele luni dupa ce autoritatile de la Bucuresti au anuntat in februarie ca Romania va gazdui pe teritoriul sau elemente ale scutului american antiracheta. Relatiile sunt incordate si din cauza Republicii Moldova, care de anul trecut este guvernata de o coalitie proocidentala, ceea ce a permis o imbunatatire a relatiilor dintre Chisinau si Bucuresti. Trupele rusesti raman insa in continuare stationate in Transnistria, teritoriu separatist in principal rusofon, scrie Financial Times.
In plus, Rusia a anuntat luna trecuta ca ar putea interzice achizitiile de vin din Republica Moldova, care constituie unul dintre principalele importuri pentru Chisinau, lovit de recesiune. Autoritatile sanitare din Rusia au invocat calitatea slaba a vinului moldovenesc, dar multi observatori apreciaza ca decizia Rusiei a fost cel mai probabil dictata de atitudinea presedintelui interimar al R. Moldova, care a declarat 28 iunie zi de comemorare a ocupatiei sovietice, mai precizeaza FT.
Si Associated Press aminteste ca, in iunie, R. Moldova a cerut Rusiei sa-si retraga cei 1.500 de militari stationati in Transnistria. Serviciul rus de Securitate a anuntat ca l-a retinut pe Gabriel Grecu in timp ce incerca sa obtina informatii secrete de aparare de la un cetatean rus la 16 august, noteaza CNN. Dispozitivele de spionaj confiscate de la agent dezvaluie activitatile sale ostile impotriva Rusiei, potrivit FSB.
Agentia rusa de presa Itar-Tass relateaza ca spionul roman Gabriel Grecu, care lucra la Moscova sub acoperire diplomatica, a fost declarat persona non grata si somat sa paraseasca Rusia in termen de 48 de ore.
Ambasada Romaniei la Moscova, contactata de AFP, nu a fost in masura sa confirme arestarea diplomatului. Ministerul roman al Afacerilor Externe a refuzat sa faca vreun comentariu, noteaza agentia France-Presse.
Acest caz de spionaj ar putea complica si mai mult relatiile diplomatice dintre Moscova si Bucuresti, comenteaza Euronews.
Rusia si-a exprimat preocuparea, in februarie, cu privire la planurile Statelor Unite de a instala rachete de interceptare in Romania, in ceea ce Washingtonul afirma ca este o masura de aparare impotriva potentialelor amenintari din partea Iranului, subliniaza agentia Reuters.
Relatiile dintre Rusia si Romania sunt reci, comenteaza la randul sau agentia Associated Press, adaugand ca Romania a aderat in 2004 la NATO si a enervat Rusia sustinand Guvernul proeuropean din Republica Moldova. in iunie, Republica Moldova a cerut Rusiei sa-si retraga cei 1.500 de militari stationati in regiunea separatista a tarii de la destramarea Uniunii Sovietice, in urma cu aproape doua decenii, mentioneaza AP.
Agentia germana DPA remarca faptul ca acest caz intervine la numai cateva saptamani dupa ce Statele Unite au predat zece spioni rusi in schimbul a patru agenti occidentali, la aeroportul din Viena. Acordul a fost pus la punct de Washington si Moscova pentru a preveni o noua tensionare a relatiilor dintre cele doua tari.

Reactii in Parlamentul Romaniei

Presedintele comisiei pentru politica externa din Senat, Titus Corlatean, a declarat marti ca membrii celor doua comisii pentru politica externa din Parlament vor solicita Ministerului Afacerilor Externe, dar si altor autoritati romane, o informare referitoare la diplomatul roman Gabriel Grecu. Potrivit lui Corlatean, raportul si informarea MAE ar trebui sa ajunga pe masa membrilor comisiilor pentru politica externa din Parlament in termen de o saptamana.
“Chiar daca nu figura pe ordinea de zi a sedintei comisiilor pentru politica externa reunite, am discutat si subiectul aparut ieri (luni – n.r.) fiindca exista, in mod clar, un aspect de politica externa in aceasta chestiune. Raportul MAE ar trebui sa contina si informatii referitoare la confirmarea si infirmarea acestui subiect si la modul in care institutiile statului roman intentioneaza sa reactioneze”, a spus Corlatean, citat de Agerpres. El a adaugat ca un alt subiect discutat in sedinta viza posibilitatea ca prevederile Conventiei de la Viena, privind relatiile diplomatice, sa fi fost incalcate de autoritatile ruse, fiindca mai multe informatii referitoare cazul Gabriel Grecu au aparut in presa. “Nu dorim sa amplificam situatia de ieri (luni – n.r.) pentru ca exista o cutuma internationala de gestionare a unor astfel de situatii, daca ele se confirma. Nu cred ca este cazul sa generam o situatie extraordinara. De regula, astfel de lucruri se gestioneaza pe canalele adecvate, cu o anumita discretie pana ce situatia se clarifica, se rezolva. Am constat ca autoritatile ruse au iesit din aceasta cutuma internationala, au oferit presei informatiile despre acest subiect”, a mai spus Titus Corlatean.
Presedintele comisiei pentru politica externa din Senat a mai precizat ca membrii celor doua comisii pentru politica externa din Parlament nu se gandesc sa faca audieri.

Republica Moldova ar putea deveni urmãtoarea ţintã a Rusiei, susţine agenţia de analizã STRATFOR, subliniind cã diviziunile din cadrul coaliţiei de guvernãmânt din aceastã ţarã ar putea fi folosite de Rusia în scopul creşterii influenţei sale asupra Chişinãului.
Potrivit unor surse de la Moscova ale STRATFOR, Republica Moldova ar putea fi urmãtoarea republicã fostã sovieticã unde Rusia va viza elementele proeuropene de pe scena politicã. Aceastã situaţie este o urmare a declaraţiei comune din mai a preşedintelui rus, Dmitri Medvedev, şi omologului sãu ucrainean, Viktor Ianukovici, potrivit cãreia cele douã ţãri îşi iau angajamentul sã colaboreze pe tema conflictului transnistrean.
Sunt douã modalitãţi în care Rusia – cu ajutorul Ucrainei – s-ar putea implica în aceastã problemã pe termen scurt, considerã STRATFOR. Una este sã încerce sã aducã Transnistria sub control împreunã cu restul Republicii Moldova, cealaltã este sã îşi menţinã hegemonia doar asupra Tranistriei şi sã aranjeze o divizare a ţãrii, fãrã a controla efectiv R.Moldova.
Circumstanţele din R.Moldova ar putea face ţara vulnerabilã la intenţiile Rusiei, comenteazã agenţia americanã. Guvernul este slab şi divizat între membrii Alianţei pentru Integrare Europeanã, confruntându-se permanent cu provocãrile partidului prorus comunist, care în prezent se aflã în opoziţie.
Preşedintele interimar proeuropean Mihai Ghimpu a luat unele mãsuri extrem de controversate, cum ar fi emiterea unui decret pentru înfiinţarea unei Zile a ocupaţiei sovietice la 28 iunie, care nu numai cã a înfuriat Transnistria şi a determinat Rusia sã se rãzbune blocând exporturile de vin moldovenesc, dar a şi polarizat elementele pragmatice proeuropene din R.Moldova.
Aceastã situaţie a condus la scãderea popularitãţii alianţei şi la o revenire în sondaje a comuniştilor, creând condiţiile pentru un referendum programat în septembrie, care ar putea conduce la noi alegeri generale, în noiembrie, în urma cãrora comuniştii ar putea recâştiga puterea.
Rusia nu este însã singura putere externã care vrea sã influenţeze R.Moldova, un alt pretendent tradiţional fiind România, care are legãturi culturale şi etice cu vecina sa din est. Observând cursul evenimentelor recente din Ucraina, România a urmãrit agresiv R.Moldova, gândind cã aceasta ar putea fi urmãtorul stat fost sovietic ce va cãdea sub influenţa Moscovei, comenteazã STRATFOR.
Problema Transnistriei a fost un subiect asupra cãruia Berlinul a sugerat o cooperare cu Moscova. În timp ce Rusia şi Germania îşi sporesc cooperarea în sectoarele economic şi energetic, Transnistria ar putea încetini aceastã apropiere, cancelarul Angela Merkel cerând retragerea trupelor ruse din acest teritoriu.
Extinderea influenţei Rusiei asupra Ucrainei este una, dar şi asupra R.Moldova ar putea fi prea mult, chiar şi pentru binevoitoarea Germanie, comenteazã STRATFOR. Deschiderea Rusiei faţã de R.Moldova ar putea stârni valuri în Europa, în funcţie de cât de departe decide Moscova sã îşi mãreascã influenţa asupra Chişinãului.

Patriarhul rus Kirill debarca in Ucraina

A treia vizita, în decursul ultimului an, a patriarhului Kirill în Ucraina, nu mai lasă nici urmă de îndoială asupra priorităţilor politicii externe ale actualului conducător al Bisericii Ortodoxe Ruse (BOR). Anume în Kiev, se intersectează toţii vectorii geopolitici ai patriarhului Kirill.
În primul rând, Ucraina rămâne cel mai sensibil punct al BOR începând cu „schisma” mitropolitului Filaret şi crearea Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhatului de Kiev (BOU-PK) în 1992. În al doilea rând, anume Ucraina, fiind a doua ca suprafaţă regiune canonică în lumea ortodoxă, devine arena luptei pentru supremaţia mondială dintre patriarhatul Moscovei şi cel al Constantinopolului. Şi nu în ultimul rând, din cauza regiunilor din vestul fostei republici sovietice, unde sunt puternice poziţiile greco-catolicilor, aceste regiuni sunt ieşirea direct spre Occident şi potenţialul câmp „de luptă” cu papa romano-catolic Benedict.
Iar aici patriarhul Kirill are din start un avantaj extrem de important. Odată Stalin, când i s-a reamintit de poziţia politică a papei de la Roma, a întrebat sarcastic: „câte divizii are papa”?. Iar azi nici Benedict, cu atât mai mult nici Bartolomeu nu au divizii sau bombe atomice. Dar rolul „motorului” expansiunii duhovnice ruseşti, ca şi în trecut, poate fi îndeplinit de „baionetele imperiale”. Nu în zadar, în Rusia, sunt foarte populare ideile „ortodoxiei atomice”, iar patriarhul acordă atenţie deosebită obiectelor ministerului apărării (sfinţirea navelor cu propulsie nucleara, purtătoare de rachete, etc.)
De aici devine clară poziţia strategică a Ucrainei, în relaţiile lui Kirilll cu puterea. Până acum tot ce primea până acum biserica de la conducerea statului (restituiri, religia în şcoli, etc.) erau doar plăţi ale vechilor „păcate ale statului”. Anume aici, în Ucraina, unde poziţia BOR este puternică, Kirill are posibilitatea de a demonstra conducerii ruseşti, importanţa şi eficacitatea sa şi să se transforme într-un jucător cu influenţă politică reală in Rusia si spaţiul Comunitatii Statelor Independente (CSI). Importanţa Ucrainei pentru Kirill a putut fi observată şi în problema recunoaşterii independenţei Abhaziei şi Osetiei de Sud. La cererile exprese ale Kremlinului de a include în componenţa sa ortodocşii celor două republici, Patriarhia Rusa a fost nevoită să refuze. Recunoaşterea bisericilor ortodoxe abhaze şi osetine ar fi creat un precedent periculos, care ar fi dus la declararea autocefaliei şi recunoaştere de către Constantinopol a Bisericii locale ucrainene. Insistând pe această poziţie, Kirill a reuşit să obţină din această istorie şi un anumit capital propagandistic, prezentând-o ca pe o dovadă a independenţei BOR faţă de Kremlin. Dar aceasta aduce şi anumite obligaţii pentru Kirill. Ucraina rămâne nu doar epicentrul intereselor sale, dar şi acel al „doilea front”, unde conducerea rusă aşteaptă de la el şi ierarhia Patriarhiei ruse succese imediate. Iar pentru menţinerea prestigiului şi a încrederii Kremlinului, patriarhul trebuie sa obtina anumite succese într-un interval de timp cât mai scurt.

Statistica religioasa

Care sunt „forţele ortodoxe” ale patriarhului Kirill în Ucraina? În primul rând poziţia BOU (PM) (cu patriarhatul la Moscova), cea mai numeroasă şi singura recunoscută de toată lumea ortodoxă. BOU PM are circa 11 mii de eparhii, BOU (PK) (patriarhatul de Kiev) are circa 4500 eparhii, iar BOUA (biserica ortodoxă ucraineană autonomă, care îşi are originea în perioada revoluţiei din 1917) are 1200 eparhii. În afară de acesta, BOU (PM) are şi o autonomie destul de largă, obţinută după evenimentele din 1991-92. Această „filială locală a patriarhiei Moscovei” este practic independentă de Moscova în numirea episcopilor proprii, dar episcopii ucraineni, fiind membri cu drepturi depline a Sinodului BOR, sunt capabili să influenţeze viaţa bisericească din Rusia. Păstrarea acestui status-quo este probabil convenabil ambelor părţi. Cu preţul autonomiei canonice, patriarhia Moscovei, după declararea independenţei Ucrainei, a reuşit să îşi păstreze aici o influenţă reală. Iar liderilor BOU (PM) îi convine aceasta situatie, autocefalia ramurii ucrainene a Patriarhiei ruse putand conduce treptat la supunerea ei totală faţă de puterea locală de la Kiev.

Autocefalia, arma religioasa

Totuşi, poziţiile autocefaliştilor sunt extrem de puternice, iar argumentele lor pot fi cu greu combatute de liderii Patriarhiei ruse. Crearea unei Biserici Locale Ucrainene ar rezolva majoritatea problemelor ucrainene, considera liderii Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhatului de Kiev. Autocefalia ar „vindeca” toate schismele interne ucrainene, iar supunerea canonica fata de Patriarhul ecumenic ar scoate Ucraina de sub influenţa politicienilor de la Kiev sau Moscova, influenta „liberală” si „ecumenica” a Patriarhului ecumenic fiind preferata „mânei duri a Moscovei”.
Autocefalia este considerata, de liderii Patriarhatului de Kiev, o soluţie viabilă şi din punct de vedere al dreptului bisericesc, Constantinopolul avand aceleaşi drepturi canonice asupra Ucrainei ca şi Moscova, mai ales ţinând cont de alipirea scandaloasă a bisericii ucrainene la cea din Moscova din 1686. Autocefalia este justificată şi din punct de vedere istoric, naţiunile se maturizează şi obţin suveranitatea. Moscova, la rândul său, a obţinut în mod similar independenţa faţă de Constantinopol. Independenţa va fi benefică şi pentru relaţiile dintre cele două biserici. Ortodocşii si ierarhiile ucraineana şi rusa ar putea începe relaţiile de la zero, de la egal la egal. Toate cele expuse mai sus, fac proiectul autocefaliei să fie foarte atractiv. Dar Ucraina este un subiect geopolitic prea important, pentru ca problema ei să fie rezolvată în „spiritul iubirii, fraternităţii şi dreptăţii”. 17 mii de eparhii ortodoxe în Ucraina, faţă de 30 mii în Rusia – acesta este preţul problemei, care ar putea schimba total raportul de forţe în lumea ortodoxă. De aceea proiectul autocefaliei nu convine nici conducerii ruseşti, nici lui Kirill cu ambiţiile sale şi cu pretenţiile faţă de biserica ucraineană.

Cruciatul Ianukovici

Victoria lui Ianukovici, a întărit brusc poziţiile patriarhatului Kirill şi ale BOU (PM). Totuşi perspectiva de a pierde Ucraina este destul de reală pentru BOR. Şi aceasta şi din raţiuni obiective. Vladimir Sabodan, Mitropolitul rus al Kievului, împlineşte în acest an 75 de ani. Este o vârstă la care este firească întrebarea – cine îl va înlocui la Kiev? Autonomia relativă, nu îi permite patriarhului Kirill să numească, in mod direct, candidatul său, care ar trebui să convină şi episcopatului ucrainean. Acesta este unul din motive care îl determină pe „pastorul” Kirill să nu îşi lase nesupravegheată pentru mult timp „turma” ucraineană. În această situaţie Kirill ar putea recurge la o soluţie neaşteptată, si anume să încerce să ocupe el însuşi poziţia de conducător al bisericii ucrainene. Această propunere nu ar putea fi refuzata de episcopii ucraineni daca ar fi sustinuta de presiunile conducerilor politice de la Kiev şi Moscova. Obţinerea conducerii mitropoliei ucrainene, ar permite obţinerea de catre patriarhatul Kiril a unei poziţii strategice pentru un „atac” hotărât spre vest. Ar fi o victorie clară asupra patriarhului ecumenic Bartolomeu şi o poziţie excelentă în negocierile cu papa Benedict. În această perspectivă devin clare şi aceste şedinţe „în deplasare” ale Sinodului şi chiar declararea Kievului „capitală sinodală a patriarhatului Moscovei”. Toate acestea, împreună cu vizitele tot mai dese au importanţă de ordin psihologic. Patriarhul îşi marchează teritoriul, sugerându-le episcopilor ucraineni: „eu sunt aici pe teritoriul meu”, „eu sunt puterea reală”, „e timpul să vă obişnuiţi”. Dacă în urma acestor presiuni psihologice se va reuşi să mai taie din elanul „autonom” al episcopilor ucraineni, atunci candidatura lui Kirill, nu va ridica mari obiecţii, ci numai va paraliza definitiv rezistenţa lor. Indirect, despre intenţiile sale electorale, a vorbit inclusiv patriarhul Kirill, care a declarat că vrea să obţină cetăţenia ucraineană.
Astfel, înaintea ultimei vizite oficiale, ofiţerul de presă al Eparhiei Odesei a BOU (PM), protoiereul Serghii Lebedev s-a adresat direct preşedintelui Ianukovici, solicitandu-i acestuia să lichideze înregistrarea BOU (PK). Iar la şedinţa Sinodului de la Kiev a fost aprobata o declaratie, prin care se solicita tuturor „schismaticilor” din Ucraina să se pocăiască şi să se întoarcă în matca patriarhatului Moscovei. Dar, probabil cel mai serios argument al lui Kirill în convingerea episcopilor ucraineni este cel financiar. Patriarhul Bartolomeu nu dispune de surse financiare, pe când partidul lui Ianukovici finanţează la nivel local eparhiile BOU (PM), iar posibilităţile financiare ale lui Kirill şi ale Kremlinului sunt practic nelimitate.
Totuşi, tronul de la Kiev, rămâne încă, doar un vis frumos pentru Kirill. Se va hotărâ trecerea la acţiuni radicale? Ucraina nu este Federatia Rusa. Este o lume politică foarte emoţională şi potenţial explozibilă, orice atentat asupra autonomiei canonice putand provoca reacţii dureroase. Lipsirea (de facto) a BOU (PM) de independenţă ar putea avea un efect contrar: scăderea încrederii în rândurile populaţiei faţă de „biserica moscală”, plecarea masivă a episcopilor din BOU (PM), creşterea influenţei BOU (PK) şi BOUA. Rezultatul „victoriei clare” a patriarhului Kiril ar putea duce la intensificarea diviziunilor politice si religioase din Ucraina.

Mars religios

Faptul că rezolvarea „gambitului” ucrainean este foarte dificilă s-a văzut şi în urma ultimei vizite, produsă în contextul schimbării conducerii de la Kiev. Dacă prima vizită, în Ucraina „oranj” avea ceva dintr-o „incursiune eroică ” în spatele frontului inamic, atunci vizita actuala poate fi comparată ca un marş al victoriei. Totuşi, mulţi comentatori au remarcat lipsa de interes şi iritarea populaţiei faţă de vizită, din cauză utilizării excesive a resurselor administrative. De exemplu, în Odesa, unde erau aşteptaţi 200 mii de pelerini, abia de au fost 10 mii. Complexitatea „problemei” ucrainene poate fi ilustrată şi de relaţiile dintre biserică şi societate în istoria recentă a Federatiei Ruse. Dacă între 1990-2000, BOR avea o autoritate importantă, datorată represiunilor din perioada sovietică, atunci începând cu 2000, a devenit evident că BOR a preferat să convertească această autoritate în relaţii privilegiate cu statul şi nu în grijă faţă de populatia ortodoxa rusa. Ca rezultat observăm, azi, un tandem unit dintre puterea laică şi BOR (practic cu rol de ideolog oficial) şi totodată scăderea încrederii în BOR a componentei active a societăţii ruse, mai ales în rândurile intelectualilor care au depus eforturi considerabile pentru renaşterea bisericii.

Arme ideologice

În afară de tactica „profilaxiei schismei”, Kirill mai foloseşte în Ucraina şi alte „arme”. Referitor la „lumea rusă”, această construcţie ideologică poate fi realizată numai în cazul in care la baza sa va sta dorinţa benevolă a populatiei. Nimeni, teoretic, nu neagă că ucraineni, belorusii şi ruşii sunt popoare înfrăţite. Altă situaţie este cazul relaţiilor politice, în cadrul cărora încă din timpul Rusiei Kievene s-au adunat multe ambiţii şi răutăţi. În locul rezolvării lor, ideologii preferă poveşti frumoase despre „lumea rusă”. Dar toată construcţia se bazează doar pe tradiţii şi relaţii de bună vecinătate. Anume acesta ar trebui să fie rolul patriarhului – să diminueze efectul negativ al acţiunilor politicienilor, prin acţiuni şi cuvinte necesare. Aici şi este punctul slab al lui Kirill şi echipei sale. Ambiţiile patriarhului nu prea corespund imaginii unui „pastor bun”. Cucerirea Ucrainei are drept scop şi să demonstreze Kremlinului că argumentele puterii patriarhale sunt foarte serioase din punct de vedere geopolitic. Kirill, în Ucraina este, într-un fel, la el acasă, pe când Putin şi Medvedev sunt în cel mai bun caz oaspeţi de onoare.
„Preoţia mai presus decât împărăţia” acesta este principiul dupa care se conduce Kirill. Ucraina este doar primul cap de pod, necesar pentru acţiunile viitoare din Vest, acolo unde el poate lupta pentru supremaţia mondială cu papa Benedict şi cu liderii lumii musulmane. Şi „cartea câştigătoare” în această situaţie pentru el îl reprezintă forţa Rusiei şi strategia ei geopolitică.
„Summit-ul liderilor religioşi”, un „comitet religios pe lângă ONU”, câteva din proiectele religioase ale lui Kirill, pe care el le-a demarat ca mitropolit, au fost uitate de opinia publică. Toate aceste proiecte îşi vor juca rolul lor în viitor. Kirill nu trebuie subestimat, iar scopul său nu este doar Ucraina, ci lupta pentru „puterea spirituală” la nivel mondial.

Presedintele israelian Shimon Peres debarca la Bucuresti

Presedintele Israelului, Shimon Peres, vine miercuri seara (11 august 2010), intr-o vizita oficiala in Romania, asa cum anunta luna trecuta agentia de presa KARADENIZ PRESS. ”Sunt foarte recunoscator pentru rolul jucat de Romania si contributia la procesul de pace dintre Egipt si Israel. Cat priveste situatia actuala, cred ca Romania poate sa joace un rol. In primul rand, Romania are o pozitie clara impotriva terorismului. Terorismul este una dintre problemele, dificultatile in calea obtinerii pacii. Iar daca pericolul terorismului poate fi redus, atunci palestinienii din Gaza si Cisiordania se pot reunifica. Astazi ei au doua state: unul legitim si un altul creat prin teroare. Si am vrea ca palestinienii sa aiba propriul lor stat, un singur stat, nu doua, dintre care unul implicat in terorism. In al doilea rand, Romania poate, prin vocea sa, in Europa si in lume, care este foarte respectata, sa-i ajute pe palestinieni sa-si construiasca un stat si sa ajute Israelul sa obtina pacea”, a declarat Shimon Peres, intr-un interviu acordat TVR.
”In ultimii 10 ani Romania a incercat sa scape de costurile si problemele ce au venit cu fostele sisteme, cu ocupatiile, cu diviziunile, cu starea de spirit din Balcani, cu regimul comunist si acum cred ca Romania s-a repozitionat ca un nou partener european, cu propria sa civilizatie, si participa la construirea unei economii, la lupta impotriva terorismului. De asemenea, din punctul nostru de vedere, a dezvoltat o extraordinara relatie cu Israelul, in special la nivelul presedintelui”, a mai spus Shimon Peres.

Solutia corecta

“Am analizat posibilitatea reluarii negocierilor directe, intre Palestina si Israel, lucru pe care noi il incurajam foarte puternic si il sustinem, nu numai in relatia cu cele doua state, ci si in interiorul aliantelor din care facem parte. Consideram ca solutia corecta este: doua state, care sa traiasca unul langa celalalt, in pace si securitate”, a declarat, in 12 iulie, presedintele Traian Basescu, dupa intalnirea de la Palatul Cotroceni, cu presedintele Autoritatii Nationale Palestiniene, Mahmoud Abbas.
“Baza negocierilor directe, consideram noi, ca trebuie sa fie “foaia de parcurs” a Cvartetului si initiativa araba de pace. De asemenea, consideram absolut necesara o optiune clara a Hamas pentru organizarea de alegeri asa cum propune, ca mediator, Egiptul. O propunere acceptata de Guvernul palestinian si care, in opinia noastra, este bine sa fie acceptata si de Hamas, care controleaza Gaza. In opinia noastra, Hamas are o ocazia extraordinara, de a contribui la consolidarea statului palestinian, acceptand propunerile asa cum ele au fost mediate de Egipt”, a Basescu. Presedintele Romaniei s-a referit si la semnarea unui acord interguvrnamental care va permite ca, incepand cu anul universitar 2011 – 2012, sa se acorde din nou burse ale statului roman pentru tinerii palestinieni: 10 burse pentru Facultatea de Medicina, 10 burse pentru inginerie si 10 pentru Aparare Civila la Academia de Politie. De asemenea, va continua programul inceput in 2009, prin care experti in politica externa din Romania s-au deplasat la Ramallah, unde au organizat cursuri de pregatire a tinerilor diplomati palestinieni.
“Apreciez pozitia Romaniei si suntem increzatori ca aceasta va actiona, atat individual, cat si in cadrul parteneriatului sau, din cadrul Uniunii Europene, pentru a impulsiona procesul de pace. I-am spus domnului Presedinte ca suntem gata sa mergem la negocieri directe in momentul in care vom primi semnale pozitive ca se poate realiza un progres prin intermediul acestor negocieri. In pozitia noastra, pe care am avut-o fata de convorbirile care au avut loc recent intre partea israeliana si America, ne bazam pe cele prevazute in „foaia de parcurs”. Facem tot ce ne sta in putinta pentru a asigura unitatea poporului palestinian si am dori ca si Hamas sa semneze documentul egiptean pentru a se putea merge mai departe pe calea organizarii alegerilor”, a declarat, la randul sau, presedintele Autoritatii Nationale Palestiniene, Mahmoud Abbas, care, in incheiere, a tinut sa exprime condoleante si compasiune pentru victimele inundatiilor catastrofale care au lovit Romania.

Inedit: vizita anuntata cu o luna inainte

Cateva zile mai tarziu, ambasadorul Statului Israel la Bucuresti, David Oren, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS, declara, la cel de-al doilea Congres al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, ca presedintele Israelului, Shimon Peres, va efectua o vizita oficiala in Romania in august. “Aceasta vizita va fi o oportunitate pentru a adanci relatiile bilaterale dintre statele noastre si legaturile speciale intre Statul Israel si comunitatea evreiasca din Romania”, a afirmat David Oren. Diplomatul a evidentiat aprofundarea relatiilor bilaterale romano-israeliene in ultimii trei ani, vorbind de vizita de anul trecut a presedintelui Traian Basescu in Israel si a doi ministri ai Israelului, anul acesta, la Bucuresti.

Peres, insotit in Romania de comandantul fortelor aeriene israeliene

Presedintele israelian, Shimon Peres, se va intalni joi dimineata cu Traian Basescu, in cadrul unei vizite dominate de accidentul unui elicopter israelian produs in iulie in Muntii Bucegi, soldat cu moartea a sase militari israelieni si unul roman, scrie presa isrealiana. Presedintele israelian va fi insotit de comandantul fortelor aeriene israeliene, generalul Ido Nehushtan si de alti zece ofiteri, piloti de elicoptere Yasour. El va participa, joi dupa-amiaza, la o ceremonie religioasa organizata la principala sinagoga din Bucuresti, impreuna cu reprezentanti ai comunitatii romanesti si membri ai Guvernului roman. In cadrul acestui serviciu religios vor fi aprinse sapte lumanari, cate una pentru fiecare dintre victimele tragediei. In afara de serviciul religios in memoria militarilor morti in accidentul de elicopter, Peres va participa vineri la o ceremonie religioasa la monumentul inchinat victimelor Holocaustului din Romania.

Fortele aeriene israeliene, urmarite de ghinion in Romania

Doua elicoptere israeliene de transport tip CH-53 (Yasour), care au participat la exercitiul comun aerian romano-israelian BLUE SKY 2010, aflate in zbor de repatriere, au solicitat marti, 3 august, autoritatilor romane sa aterizeze in regim de urgenta, pentru o escala tehnica, in zona localitatii Vulpesti, judetul Arges. Autoritatile militare romane s-au aflat in contact cu echipajele celor doua elicoptere, pentru stabilirea nevoilor de sprijin, urmand ca la inlaturarea cauzelor care au impus escala tehnica, elicopterele israeliene sa-si continue zborul, a anuntat atunci Ministerul Aparii Nationale. Unul dintre cele doua elicoptere militare israeliene a decolat la aproximativ patru ore de la producerea incidentului, la fata locului ramanand insa celalalt aparat, la motorul caruia exista o defectiune, fiind necesara inlocuirea unei piese, care ar urma sa fie adusa din Israel.
Fortele Armate Israeliene au confirmat incidentul, precizand ca la scurt timp de la decolare pilotii au fost avertizati de echipamentul de bord ca exista o problema mecanica sau electrica. Echipajul a solicitat si a executat o aterizare controlata si s-a intors la o baza aeriana din Romania pentru reparatii.
Un elicopter israelian de tip CH-53, in care se aflau sase militari israelieni si unul roman, s-a prabusit si in data de luni, 26 iulie, in zona Fundata-Zarnesti, in masivul Bucegi, in timpul unui exercitiu comun de antrenament. Aparatul participa la exercitiul comun aerian romano-israelian Blue Sky 2010, care s-a desfasurat intre 18 si 29 iulie.

Antrenament pentru Iran

Fortele Aeriene israeliene isi vor spori exercitiile de antrenament in Romania, in pofida accidentelor, deoarece trebuie imbunatatita abilitatea pilotilor israelieni de a zbura in zone muntoase, relateaza presa israeliana. Israelul si Romania au inceput discutii privind viitoare exercitii comune de antrenament, in pofida accidentului aerian din Muntii Carpati, in urma caruia au murit sase militari israelieni si unul roman.
Conform evaluarilor, exercitiile trebuie sporite pentru ca, in cazul in care accidentul de saptamana trecuta a fost cauzat de o eroare umana, asa cum sugereaza rezultatele initiale, este nevoie de imbunatatirea abilitatii pilotilor israelieni de a zbura in zone muntoase precum cea din Romania. Exercitiul specific simula o misiune de cautare-salvare in zone nefamiliare. Muntii Carpati sunt cunoscuti pentru varfurile inalte, vremea instabila si padurile dese, conditii in care pilotii israelieni nu se antreneaza frecvent si care seamana cu cele din Iran.
Exercitiile Fortelor Aeriene israeliene in Romania sunt esentiale si trebuie privite in contextul pregatirii unui posibil conflict, avand scopul imbunatatirii capacitatii de lupta intr-un relief dificil, similar cu cel din statele vecine Israelului, afirma, la sfarsitul lunii iulie, adjunctul ministrului israelian al Apararii. “Zburam in Romania pentru a ne antrena in conditii care sa ne permita sa actionam oriunde, inclusiv in state care nu sunt in imediata vecinatate a noastra, dar si pentru a putea patrunde in state arabe”, declara Matan Vilnai, adjunctul ministrului israelian al Apararii, intr-un interviu acordat presei de la Ierusalim. “Este complicat sa ajungem acolo; nu este usor. Ne straduim sa deprindem abilitati care merg dincolo de conditiile din Israel, cu care deja suntem obisnuiti”, explica Vilnai, subliniind ca exercitiile aeriene din Romania ar trebui intelese in contextul pregatirii pentru un posibil conflict. “Zona de actiune imediata nu mai este la frontiera noastra. Este in interiorul statelor vecine. De aceea, capacitatea de a lucra la o astfel de distanta trebuie exersata permanent. Pana acum nu procedam asa. Dar acum a devenit o practica a armatei israeliene”, adauga Vilnai.

Condoleante prezidentiale

Presedintele israelian Shimon Peres a prezentat condoleante familiilor celor sase militari israelieni decedati in accidentul aviatic din Romania. In alocutiuni rostite la baza aeriana Tel Nof, la sud-est de Tel Aviv, si la Rehovot (20 kilometri sud de Tel Aviv), seful statului le-a declarat membrilor familiilor indoliate ca tragedia i-a indurerat nu doar pe ei, ci intreaga natiune. “Ei au fost cei mai buni fii ai Israelului”, a declarat Shimon Peres, explicand ca a efectuat mai multe calatorii in avioane conduse de pilotii decedati si este foarte apropiat de familiile acestora, in greaua pierdere suferita.
Fortele aeriene israeliene sunt printre cele mai valoroase din lume, iar reputatia acestora se datoreaza calitatii membrilor lor, intre care si a celor decedati, a explicat Shimon Peres. Acesta a subliniat ca relieful si clima din Romania ofera conditii de zbor deosebit de dificile, dar asemenea experiente sunt absolut necesare pentru formarea unui personal aerian de elita, capabil sa navigheze in orice situatie. Adresandu-se vaduvei unuia din pilotii decedati, Maggie, insarcinata in luna a patra, Peres i-a urat mult curaj pentru viitor, afirmand ca se roaga si spera ca lumea copiilor de maine sa fie una a pacii.

Calul de povara CH-53 Yasour

Sikorsky CH-53 Sea Stallion este un elicopter de transport de mari dimensiuni, dezvoltat initial pentru marina americana. Elicopterul se afla de asemenea in serviciul fortelor armate din: Israel, Germania, Iran si Mexic. In anul 1962 marina Americana a trasat caracteristicile pe care trebuie sa le indeplineasca un viitor elicopter de transport greu care sa vina in sprijinul militarilor ce se deplasau in teatrele de operatiuni. Primul zbor a avut loc in 14 octombrie 1964 iar in anul 1966 aparatul a intrat in dotarea fortelor americane. Fortele aeriene israeliene au in dotare 38 de aparate Sikorsky CH-53 Sea Stallion (8 CH-53A si 32 CH-53D).
Elicopterul de transport model CH-53 Sikorsky este in utilizarea armatei israeliene de la sfarsitul anilor ‘60. Este considerat “calul de povara” al fortelor aeriene israeliene, fiind folosit pentru operatiuni de cautare, salvare, transport de trupe, transport de arme si echipament catre teatrul de operatiuni.
Elicopterul tip CH-53 cunoscut in armata israeliana sub denumirea “Yasour” a fost implicat intr-o serie de razboaie si operatiuni militare complexe in cei cincizeci de ani de cand este utilizat. Este un elicopter robust, versatil, capabil sa transporte pana la 10 tone, are optiunea de a transporta un numar mare de trupe. In ultimii zece ani, armata israeliana a imbunatatit capacitatile elicopterului, prelungind utilizarea de catre fortele aeriene cu inca 15 ani. Ca o imbunatatire, elicopterele au fost echipate cu rachete aer sol. De-a lungul timpului elicopterul tip CH-53 a mai fost implicat in accidente, cel mai notabil fiind cel din februarie 1997, cand dintr-o coliziune in aer intre doua elicoptere, au murit 73 de persoane, in sudul Libanului.
In mai 1977, acelasi model de elicopter a fost implicat intr-un tragic accident, cand 54 de parasutisti si-au pierdut viata in urma prabusirii elicopterului intr-un zbor de antrenament in Cisiordania.

Caracteristici generale CH-53D

- Echipaj: 2 piloti, plus ingineri de bord
- Capacitate: 37 militari (55 in configuratie alternativa)
- Lungime: 26.97m
- Diametru Rotor: 22.01 m (rotor cu sase pale)
- Inaltime: 7.6 m
- Greutate gol: 10.740 kg
- Greutate maxima la decolare: 19.100 kg
- Motoare: 2× General Electric T64-GE-413 – 3.925 cai putere (2,927 kW)
- Viteza maxima: 315 km/h
- Viteza de croaziera: 278 km/h
- Autonomie: 1.000 km
- Autonomie extinsa: 1.640 km
- Plafon de zbor: 5.106 m
- Rata de ascensiune: 12.5 m/s

NATO ramane in Afganistan

Cinci militari din cadrul fortei internationale au fost ucisi la sfarsitul saptamanii trecute, de exploziile unor dispozitive improvizate, arma preferata a insurgentilor talibani, in sudul Afganistanului, a anuntat Alianta Nord-Atlantica, citata de mass-media regionala. Forta Internationala de Asistenta pentru Securitate (ISAF) in Afganistan nu a dezvaluit nationalitatea tuturor celor cinci militari, care au fost ucisi in trei incidente separate. Doi militari au fost ucisi de explozia primei bombe, iar ulterior, intr-o alta explozie, au fost ucisi alti doi militari. Al cincilea militar a fost omorat de un al treilea proiectil artizanal. Toate cele trei incidente au avut loc in sudul Afganistanului, unde talibanii controleaza mai multe regiuni

Victime daneze

Armata daneza a anuntat ca doi dintre militarii sai au fost ucisi, iar alti trei au fost raniti, in provincia Helmand, afectata de intensificarea atacurilor talibane. Un tanc danez, aflat intr-o misiune de patrulare, a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat, se arata intr-un comunicat al fortelor daneze. Aceste dispozitive improvizate, ieftine si usor de camuflat, reprezinta principala cauza a mortalitatii in randul celor aproximativ 150.000 de militari din cadrul forelor internationale si afgane, dar si in randul civililor afgani.
In total, 422 de militari straini au fost ucisi, de la inceputul acestui an, in timpul operatiunilor militare in Afganistan, potrivit unui bilant realizat de AFP, pe baza datelor furnizate de site-ul independent icasualties.org. In iulie au fost inregistrati 89 de morti, iar in iunie 102, reprezentand cel mai mare numar de victime, de la sfarsitul lui 2001 si pana in prezent.
Rebeliunea talibanilor a crescut in intensitate in ultimii patru ani, extinzandu-se la cvasitotalitatea teritoriului tarii, in pofida suplimentarii cu regularitate a trupelor internationale, in special a celor americane.

Fuga strategica

Fortele militare olandeze au inceput sa se retraga saptamana trecuta din sudul Afganistanului, predand controlul asupra provinciei Uruzgan trupelor internationale, dupa patru ani de misiune in aceasta tara, a anuntat comandamentul NATO la Kabul, citat de mass-media internationala. “Fortele olandeze s-au remarcat in Uruzgan si aducem omagiile noastre sacrificiului lor, precum si celui al fortelor afgane”, a declarat comandantul Joel Harper, purtator de cuvant al Fortelor Internationale de Asistenta pentru Securitate. Dupa retragerea contingentului olandez, NATO “isi va mentine capacitatile actuale, in special in ceea ce priveste unitatile de lupta, formarea si reconstructia”, a subliniat Harper. Incepand de la 1 august 2006, Olanda desfasurase in Afganistan, in cadrul fortelor Isaf, 1.950 de soldati, in special in provincia Uruzgan, unde talibanii continua sa fie extrem de prezenti, transmite Agerpres. Dupa ce NATO solicitase prelungirea pentru inca un an, pana in august 2011, a misiunii fortelor olandeze, divergentele pe marginea acestei probleme au provocat, la 20 februarie, caderea guvernului si suspendarea misiunii militare olandeze in Afganistan.

Retragere in 2014

Coalitia militara din Afganistan va conveni, in lunile urmatoare, finalizarea procedurilor de transfer catre fortele armate afgane a controlului asupra teritoriului national afgan in 2014, se arata intr-un document secret al Aliantei, citat recent de mass-media britanica. Potrivit documentului, presedintele afgan, Hamid Karzai, va anunta un calendar pentru o “tranzitie etapizata si bazata pe conditii”, ce va incepe in acest an. Documentul a fost transmis diplomatilor statelor NATO. Potrivit textului, comunitatea internationala va continua “sa furnizeze sprijinul necesar pentru a spori securitatea in acest timp si va continua sa sprijine instruirea, echiparea si furnizarea finantarii interimare a ANSF la toate nivelurile pentru preluarea misiunii de garantare a securitatii tarii lor”.
O sursa din cadrul armatei britanice a confirmat recent ca documentul este “un plan semnificativ care descrie etapele premergatoare retragerii”. La randul sau, ministerul britanic de Externe a confirmat ca este la curent cu acest document, dar a refuzat sa comenteze.

Romani pe baricade

Recent, in baza romaneasca din provincia Zabul(Afganistan) a avut loc ceremonia militara prilejuita de transferul de autoritate pentru partea de nord-est a zonei de responsabilitate a structurilor romanesti prezente in Afganistan, intre Batalionul 33 Manevra „Posada” si Batalionul 812 Manevra „Soimii Carpatilor”, relateaza mass-media de la Bucuresti, citand un comunicat de presa al Ministerului Apararii de la Bucuresti. Batalionul 812 Manevra „Soimii Carpatilor” s-a alaturat astfel Batalionului 811 Manevra „Dragonii Transilvani” aflat in Afganistan de aproximativ doua luni. Ambele batalioane fac parte din Brigada 81 Mecanizata „General Grigore Balan” din Bistrita, care este si principalul generator al componentei de comanda, control si stat major Combined Team Zabul.
Reamintim ca Brigada 81 Mecanizata din Bistrita este prima mare unitate din Armata Romaniei care are dislocate in teatrul de operatii, in acelasi timp, doua batalioane de manevra si o componenta de comanda si stat major de nivel brigada. Militarii brigazii au la activ numeroase misiuni externe, fiind prezenti in teatrele de operatii din afara tarii din anul 1996. Ei au participat la misiunile asumate de Armata Romaniei in Angola, Kosovo, Irak si Afganistan.

Contributie substantiala

“Romania si-a sporit substantial contributia militara in Afganistan, care va ajunge la sfarsitul anului 2010 la 1.800 de militari. De asemenea, avem oameni si in misiunea EUPOL Afganistan, condusa de Uniunea Europeana si intentionam ca si pe acest palier prezenta noastra sa sporeasca”, a declarat recent ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, in timpul unei intrevederi cu noul comandant ISAF, generalul David Petraeus. Baconschi a reiterat, totodata, angajamentul ferm al Romaniei, afirmand ca “nu este vorba doar de vorbe, ci de fapte”.
Potrivit Ministerului Afacerilor Externe de la Bucurest, ministrul roman a avut recent o intrevedere bilaterala cu generalul David Petraeus, in contextul participarii la Conferinta de la Kabul privind Afganistanul. Ministrul roman de Externe l-a felicitat pe noul comandant al ISAF pentru preluarea functiei si l-a asigurat de intregul sprijin al Romaniei pentru succesul misiunii NATO in Afganistan. Conform sursei citate, cei doi oficiali au avut un substantial schimb de idei asupra situatiei actuale din Afganistan, cu un accent special asupra celei de securitate si pregatirii conditiilor pentru asigurarea tranzitiei tuturor responsabilitatilor catre autoritatile afgane, in functie de conditiile concrete inregistrate in teren.

Blindate SUA

“Statele Unite ale Americii ofera spre utilizare 60 de vehicule blindate rezistente la mine si protejate impotriva ambuscadelor trupelor terestre romane desfasurate in Afganistan. Primele 40 de vehicule vor sosi in Afganistan in scurt timp, celelalte 20 urmand a ajunge in toamna. Dupa verificare, vehiculele vor fi predate trupelor romane, urmand a fi folosite de acestea pentru antrenament si misiuni in teatrul de operatiuni, pe durata prezentei in Afganistan”, a anuntat serviciul de presa al Ambasadei SUA din Romania. „Asigurarea protectiei tuturor aliatilor nostri este una dintre prioritatile noastre. Romania este un aliat ferm al Statelor Unite, trupele terestre romane luptand alaturi de noi in provincia Zabul si in alte zone din Afganistan”, a declarat si Ambasadorul SUA, Mark Gitenstein. „Aceste vehicule blindate MRAP vor fi de mare ajutor soldatilor romani in misiunile lor de patrulare, protejandu-i de bombele improvizate plasate pe drumuri” a mai adaugat ambasadorul american.
„Fiecare dintre tarile care sustin misiunea NATO in Afganistan are responsabilitatea de a oferi trupelor sale cel mai bun echipament si cele mai bune mijloace de protectie. Ca si in Irak, in Afganistan, Statele Unite ale Americii fac eforturi substantiale pentru a sprijini toate tarile partenere in operatiuni si pentru a suplini lipsa de echipament si de mijloace de protectie. SUA au furnizat deja acestora vehicule blindate Humvee, iar cele de tip MRAP vor asigura protectie sporita soldatilor”, se mai precizeaza intr-un comunicat al Ambasadei, care accentueaza ca Romania este un valoros partener si aliat in cadrul NATO, iar trupele sale isi indeplinesc misiunile din Afganistan in mod remarcabil.
Reamintim ca vehiculele blindate MRAP sunt variante ale vehiculului MaxxPro, menite sa reduca numarul de raniti si sa asigure supravietuirea soldatilor in urma exploziilor minelor, a dispozitivelor explozibile improvizate si a atacurilor cu armament de calibru mic. Caroseria in forma de V protejeaza echipajul de impactul exploziei.

Conferinta decisiva

Fortele internationale in Afganistan vor ramane in aceasta tara la incheierea perioadei de tranzitie, pentru a nu i se mai permite niciodata miscarii talibane sa inlature de la putere un guvern, in Afganistan, dupa transferarea prerogativelor armatei si politiei afgane, a anuntat recent la Kabul secretarul general al NATO Anders Fogh Rasmussen, citat de agentiile internationale de presa. “Tranzitia va fi efectuata treptat, pe baza unui examen serios asupra situatiei politice si de securitate durabila, astfel incat aceasta sa fie ireversibila”, a declarat Anders Fogh Rasmussen, adresandu-se reprezentantilor din peste 70 de tari donatoare si organizatii internationale, reuniti in cadrul Conferintei privind Afganistanul, care si-a desfasurat lucrarile, in capitala afgana Kabul. In consecinta, “fortele internationale nu vor pleca, ci vor dobandi un rol de sprijin” pentru viitoarele forte ale armatei si politiei afgane, a continuat secretarul general al NATO.
Analistii politici se asteapta ca aceasta conferinta sa marcheze o noua etapa in lentul proces de maturizare a guvernului afgan, in perspectiva retragerii fortelor internationale desfasurate in Afganistan in 2014. Conform unui document pregatitor, comunitatea internationala sprijina calendarul privind definitivarea formarii armatei si a politiei afgane pana la sfarsitul lui 2014. Transferul prerogativelor fortelor de ordine afgane se va baza pe “conditiile existente, nu pe calendare”, a insistat oficialul international. La randul sau, presedintele afgan Hamid Karzai si-a reafirmat angajamentul privind formarea fortelor armate si de politie in Afganistan, pana in 2014, cerandu-le partenerilor internationali sa investeasca in programe afgane prioritare, nu in proiecte cu “impact rapid”, noteaza AP.

Participare georgiana

La randul sau, presedintele georgian Mikhail Saakasvili, a declarat saptamana trecuta, in fata ofiterilor superiori ai armatei georgiene, ca participarea trupelor georgiene in operatiunile NATO din Afghanistan este importanta din punct de vedere geopolitic, deasemenea fiind si o “scoala militara foarte buna”. “Avem nevoie de experienta, precum avem nevoie de aparare totala,” a adaugat acesta. Saakashvili a mai precizat ca, in pofida reducerii drastice a bugetului destinat armatei, din cauza crizei economice, “banii vor fi investiti in educatie, antrenament si cresterea profesionalismului”.
Declaratiile lui Saakashvili vin pe fondul intensificarii tensiunilor ruso-georgiene, liderul de la Tbilici precizand ca se asteapta la un atac “din partea dusmanilor din partea teritoriilor curatate etnic,” (Abkhazia si Osetia de Sud, recunoscute de Rusia ca state independente in 2008). Saakashvili acuza periodic Rusia ca doreste “rasturnarea democratiei georgiene” si, in consecinta, a cerut comandantilor sai sa pregateasca un plan pentru “apararea generala”. El a dat ordin armatei sa “arda fiecare metru patrat din teritoriul georgian” de sub armata inamica daca acestia se decid sa invadeze tara. Pentru aceasta, Georgia isi va dezvolta nu numai fortele armate, ci si un sistem civil de aparare, a spus acesta. Apararea tarii este o “obligatie pentru fiecare cetatean” si “fiecare sat ar trebui sa fie capabil sa se apere”.
Rusia nu numai ca a renuntat la “planul sau de a controla Georgia, dar inca lucreaza intens la asta,” ar fi spus Saakashvili, la o intalnire cu comandanti armatei si oficiali din cadrul Ministerului Apararii de la Tbilisi.

Soldati de criza

Trupele franceze nu se vor retrage din Afganistan, desi costul anual al intretinerii acestora este de aproximativ 500 de milioane de euro, deoarece scopul misiunii NATO din regiune este de a preveni “colapsul” acesteia. Declaratia a fost facuta recent, de mistrul francez al Apararii, Herve Morin, citat de mass-media internationala. El a subliniat faptul ca Ministrul francez al Apararii va face economii de cel putin 3 miliarde de euro pana in anul 2013, pentru a contribui la redresarea sistemului finantelor publice, dar ca aceste nu vizeaza si trupele din Afganistan. “Franta trebuie sa ramana acolo pentru ca nu exista alta solutie (…) Daca nu am fi acolo, Afganistanul s-ar prabusi”, a adaugat Morin.
In prezent, Franta are desfasurati in Afganistan 3.500 de soldati, aproximativ 2 % din totalul trupelor NATO, dar avand in vedere ca majoritatea statelor europene, afectate de actuala criza financiara, incerca sa gaseasca o modalitate de a-si retrage trupele din regiune, sprijinul francez este unul important. La sfarsitul saptamanii trecute, Olanda a inceput sa-si retraga trupele din zona. Recent, premierul britanic David Cameron a declarat ca guvernul sau ar putea sa-si retraga trupele incepand chiar cu acest an. Statele Unite au anuntat ca intentioneaza sa inceapa retragerea trupelor la jumatatea anului 2011.

Documente secrete

Reamintim ca recent, SUA au condamnat publicarea unor documente confidentiale despre presupuse legaturi intre serviciile secrete pakistaneze si insurgentii afgani. Potrivit cotidianului New York Times, care a publicat documente difuzate prin site-ul Wikileaks, acestea “lasa sa se inteleaga ca Pakistanul, un aliat veritabil al SUA, permite membrilor serviciului sau de informatii sa trateze direct cu talibanii”. Calificand intrevederile drept “sesiuni ale strategiei secrete”, cotidianul american declara ca ele “organizeaza retele de grupuri de militanti care combat soldatii americani in Afganistan si chiar monteaza comploturi vizand asasinarea conducatorilor afgani”. “SUA condamna ferm publicarea informatiilor confidentiale de catre persoane si organizatii care ar putea pune in pericol viata americanilor si aliatilor nostri si sa ameninte securitatea noastra nationala”, declara consilierul pentru securitatea nationala al presedintelui Barack Obama, generalul James Jones, intr-un comunicat.
Wikileaks nu a incercat sa ne contacteze in legatura cu aceste documente, SUA neafland decat din presa despre difuzarea acestor documente, a precizat Jones. “Aceste scurgeri de informatii iresponsabile nu vor avea consecinte asupra angajamentului nostru in curs, care urmareste sa intareasca alianta noastra cu Afganistanul si Pakiatanul pentru a-i invinge pe inamicii nostri comuni si pentru a sustine aspiratiile afganilor si pakistanezilor”, a asigurat el.
New York Times mai arata ca cotidianul britanic The Guardian si saptamanalul german Der Spiegel au primit in urma cu mai multe saptamani documente obtinute de Wikileaks, care publica des informatii confidentiale. Ziarele respective au acceptat sa publice duminica aceste informatii provenind din 92.000 de documente “utilizate de ofiteri ai Pentagonului si de trupele aflate pe teren”, pentru ca ele urmau sa fie difuzate prin Internet. “Cea mai mare parte a rapoartelor sunt rapoarte de rutina, chiar banale, dar multe au un caracter percutant asupra unui razboi care dureaza de aproape noua ani”, releva New York Times.

Secrete cu romani

Deutsche Welle a identificat intre cele 90.000 de rapoarte si doua care se refera la soldatii romani, desfasurati in Afganistan. Pe 22 martie 2007, trupa speciala Diablo raporteaza o misiune “loveste si fuge” executata de militari romani: detalii tehnice despre operatiune, intre care si informatia ca, cel mai probabil, in apropierea bazarului Puli Alam, convoiul a lovit mortal un copil afghan – “de nationalitate locala” sau, pe scurt, LN, in transcrierea militara americana. Politia afghana, ANP, a oprit convoiul si, in rezumat, romanii se aflau, la ora transmiterii raportului, la centrul districtual Muhammad Agha.
Un alt raport, difuzat pe 7 noiembrie 2006, vorbeste despre planurile de rapire puse la cale de mullahul Dadullah, identificat ca aflandu-se in Waziristanul pakistanez – iar printre cei vizati de liderul insurgentilor dintr-un grup NFI (adica neidentificat) se numara diplomati straini si militari romani din regiunea Khandahar.

Jocul cu talibanii

Documentele mai arata ca serviciul de informatii al Pakistanului este unul din principalii sustinatori ai insurgentilor din Afganistan, permitand ofiterilor sai sa se intalneasca in secret cu talibanii, carora le ofera consiliere strategica, organizeaza grupuri care sa lupte impotriva coalitiei si complotand pentru asasinarea unor membri ai guvernului afgan. Totodata, sursele citate mai arata ca exista un grup ultra-secret al trupelor americane, poreclit “unitatea neagra” care este insarcinat cu urmarirea sefilor talibani si uciderea sau capturarea lor. Totodata fortele talibane detin rachete ghidate termic si le-au folosit impotriva aeronavelor militare si civile americane si aliate, o chestiune care pana acum nu a fost recunoscuta public. Documentele mai subliniaza ca numarul victimelor civile se afla in crestere constanta, talibanii aplicand o campanie de succes cu dispozitive explozive improvizate in toate regiunile afgane.

Liderul venezuelean Hugo Chavez declanseaza razboiul diplomatic cu SUA

Controversatul presedinte venezuelan, Hugo Chavez, l-a refuzat pe diplomatul desemnat de Statele Unite pentru postul de ambasador la Caracas şi i-a cerut omologului său, Barack Obama, să “caute un alt candidat” pentru această funcţie, relateaza mass-media regionala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Hugo Chavez consideră “imposibil” ca Larry Palmer să poată asigura funcţia de ambasador. “Cum poţi crede, Obama, că îl voi accepta pe acest domn. Cel mai bine este să îl retragi, Obama. Nu insista, îţi cer”, a declarat şeful statului venezuelan, adresându-i-se preşedintelui american în timpul programului său radio-televizat “Alo, preşedintele”, difuzat obigatoriu de majoritatea mijloacelor mass-media din Venezuela.

Declaratii contestate

Liderul de stanga, Hugo Chavez, a condamnat declaraţiile recente ale lui Larry Palmer cu privire la forţele armate venezuelane. „Nu poate veni ca ambasador. A rupt el însuşi normele diplomaţiei. Nu poate veni aici”, a declarat Chavez.
Reamintim ca intr-un chestionar pentru candidatura sa la postul de ambasador aprobată de Senatul american, diplomatul a apreciat că moralul forţelor venezuelane este scăzut şi că influenţa Cubei creşte. Aceste declaraţii au fost respinse de armată şi de Ministerul Apărării din Venezuela.
La randul sa, Washington a declarat că este de acord cu “îngrijorările” diplomatului său, dar a apreciat că nu va interfera în afacerile interne ale Venezuelei. În raportul său anual asupra terorismului, Departamentul de Stat subliniază reducerea la minim a cooperării antiteroriste cu Venezuela, adăugând că nivelul sprijinului pe care Caracas îl acordă gherilelor columbiene “rămâne incert”.

Atac la UE

Liderul Venezuelei, Hugo Chavez, a solicitat anterior statelor Uniunii Europene acordarea independentei coloniilor europene din America Latina. In timpul unui recent interviu radiofonic acordat unui post de radio din Aruba (n.r.-posesiune latino-americana a Regatului Tarilor de Jos), Chavez a subliniat ca Venezuela va acorda o importanta asistenta economica noilor state din regiune. Declaratiile belicoase ale presedintelui Venezuelei vin pe fondul degradarii relatiilor politice dintre regimul de la Caracas si statele Uniunii Europene care detin diferite posesiuni pe continentul latino-american. Printre statele vizate de Chavez se numara Marea Britanie, Franta si Olanda, ale caror autoritati critica periodic starea deplorabila a drepturilor omului din tara latino-americana.

Ofensiva anti-britanica

Declaratiile controversatului presedinte venezuelean vin la scurt timp dupa ce acesta a cerut ultimativ Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii sa restituie arhipelagul Falkland autoritaţilor de la Buenos Aires. El a dat asigurari ca Argentina “nu va fi singura” in cazul unui eventual nou razboi in insulele Falkland impotriva Marii Britanii. “Anglia, pana cand vrei sa stai in (insulele – n.red.) Falkland? Regina a Angliei, ma adresez ţie, regina a Angliei, epoca imperiilor a apus, nu ţi-ai dat seama, regina a Angliei? Restituie (insulele) Falkland poporului argentinian”, a afirmat Chavez cu ocazia emisiunii sale duminicale televizate “Alo presidente”. “Englezii continua sa ameninţe Argentina. Lucrurile s-au schimbat, Doamna Regina, nu mai suntem in 1982. In caz de agresiune impotriva Argentinei, fiţi sigura ca ea nu va fi singura”, a adaugat Chavez.
Reamintim ca Marea Britanie revendica din 1833, sub numele de Falkland, insulele Malvine situate la 500 de kilometri de Argentina, scena, in 1982, a unui scurt, dar sangeros razboi, terminat cu capitularea neconditionata a fortelor militare argentiniene, si cu un bilant de peste 1000 de morti, civili si militari.

Tensiuni petroliere

Inceperea iminenta a forajelor petroliere britanice in apropierea arhipelagului a reanimat conflictul diplomatic dintre Londra si Buenos Aires, care continua sa revendice suveranitatea asupra insulelor si apelor teritoriale adiacente, chiar daca diplomaţia argentiniana a respins in mai multe randuri orice opţiune militara in cazul insulelor Malvine. Ca reacţie la aceste foraje, Buenos Aires a publiat un decret care solicita o autorizaţie pentru vasele ce ii traverseaza apele teritoriale pentru a se deplasa in arhipelagul Falkland, ale carui ape ar conţine intre 13 şi 60 de miliarde de barili de petrol, potrivit estimarilor.
In acest moment, Marea Britanie are desfasurati in insulele Falkland, in principal in baza militara Mount Pleasant, aproximativ 2000 de militari, o escadrila de avioane de lupta Eurofighter Typhoon, un detasament de elicoptere de lupta antisubmarin si atac, precum si alte unitati specializate. In regiune patruleaza in permanenta nave ale marinei de razboi britanice, secondate periodic de nave militare americane.