În urmă cu două săptămâni, o delegație de jurnaliști români a avut ocazia de a sta de vorbă cu o serie de oficialități iraniene, la Teheran. Printre acestea se regăsec Mohammad Jaafar Mohammadzadeh , ministrul adjunct al Culturii pentru Presă și informație, directorul general pentru presa străină din cadrul Ministerului Culturii, Mohammad-Javad Aghajari sau vicepreședintele Iranului pentru moștenirea culturală și organizarea turistică, Seyed Hassan Moussavi. Nu în ultimul rând, jurnaliștii români au fost invitați pentru a sta vorbă cu purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe de la Teheran, Ramin Mehmanparast. Oficialul a explicat poziția Iranului în dosarele de politica externă, precum și relația pe care Iranul și-o dorește cu Uniunea Europeană și în plan bilateral cu România. Discuțiile au fost variante și au abordat o serie de teme extrem de interesante de la livrările de petrol și gaze până la programul nuclear iranian. Redăm în rândurile de mai jos dialogul integral cu Ramin Mehmanparast:

Vă rugăm să ne vorbiți despre rolul mass-media în societatea iranian

Rolul media este unul foarte important astăzi, în principal datorită diplomației publice. Dacă un guvern vrea să aibă succes trebuie să folosească diplomația publică, astfel noi putem explica oamenilor deciziile noastre. În timp ce noi facem asta, mass-media occidentală încearcă să schimbe realitățile din Iran. Cred că ar fi mai bine să cooperăm și să vizităm reciproc țările și să discutăm pentru a găsi cele mai bune soluții la criza în care ne aflăm acum. Cred că Orientul Mijlociu avem câteva evenimente importante și cred că oamenii ar fi interesați să afle mai multe despre politicile noastre, despre mișcările populare și despre activitatea nucleară pașnică a Iranului. Relațiile dintre organism de media este foarte importantă și încurajăm jurnaliștii să vină și să viziteze Iranul. Suntem foarte mulțumiți să vă avem ca oaspeți și sper să vă bucurați de vizita dumneavoastră vizitând Teheranul și ale orașe din țară.

Vorbiți despre rolul media în diplomația publică. Ne interesează să aflăm cum integrați internetul în eforturile d-voastră diplomatice deoarece media se schimbă și ce părere aveți despre libertatea de expresie în cea ce privește internetul. Vă întrebăm acest lucru deoarece în Iran nu au putut accesa anume rețele de socializare din motive tehnice. Noi susținem interconectarea dintre jurnaliștii noștri și cei străini pentru a afla realitățile și pentru a găsi soluțiile la întrebările legate de ce se întâmplă în Iran. Dar, după cum știți, legat de alte țări, guvernul nostru are unele observații în special în legătură cu unele evenimente care au avut loc după ultimele alegeri prezidențiale. Unele țări occidentale care au avut de pierdut beneficii în urma Revoluției noastre (1979, răsturnarea Șahului – n.red.) luptă împotriva actualului sistem din Iran. La ultimele alegeri prezidențiale din 2009, atunci când 80% din populație a ieșit să voteze, acestea au încercat să schimbe atmosfera și să producă tensiune în rândul oamenilor ceea ce nu făcea bine corectitudinii acestor alegeri. Atunci, pentru o mică perioadă de timp, guvernul a decis să țină sub control anumite site-uri și credem că dacă aceste lucruri nu aveau efecte negative asupra Revoluției noastre, putem lasă din nou să funcționeze totul în modul normal. Și tineretul nostru în special folosește foarte des internetul și credem că dacă aceștia vor să aibă acces la o anumită informație o pot face foarte ușor. Interdicții sunt numai pentru unele țări străine precum Marea Britanie, Franța sau alte țări. În ultimii 33 de ani ne-am aflat tot timpul într-o dispută cu Vestul. Uneori au impus războaie devastatoare împotriva populației noastre iar altă dată sancțiuni iar de circa 2-3 ani au început atacuri informatice. După atâta propagandă negativă, lumea occidentală are impresia că nivel de siguranță în Iran este la fel ca cel din Irak sau Afganistan, ca iranienii nu pot găsi diverse bunuri și că situația este foarte gravă și periculoasă. Așă că încurajăm venirea turișilor și mai ales a jurnaliștilor care pot vedea și apoi transmite realitățile exacte din Iran.

Se consideră acum Iranul ca fiind ținta unor atacuri cibernetice?

Nu, noi considerăm că trebuie să colaborăm cu toate țările. Cu toate aceste suntem atacați în domeniul industriei nucleare și totodată unele ministere precum cel al Petrolului, dar credem că este necesar să dialogăm pe acest subiect. Vrem să purtăm discuții cu Occidentul, deoarece două-trei țări cred că pot controla toată lumea prin intermediul armelor hard și soft. Puteți vedea acest lucru în întreg Orientul Mijlociu în țări precum Egiptul, Tunisia sau altele. Înainte de aceste evenimente (Primăvara arabă – n.red.), cine au fost țările care au susținut aceste guverne dictatoriale? Bineînțeles, SUA și alte state occidentale aliate. Iranul are capacitatea să își protejeze singură populația și de a dezvolta diverse programe în beneficiu societății noastre, fără un alt amestec străin. Eventuale atacuri ale SUA nu vor fi foarte importante iar noi vom continua să mergem pe calea noastră și vom coopera și cu alte țări din regiunea noastră.

Ce părere aveți despre „Primăvara Arabă” și situația din Siria. Credeți că ce se întâmplă în Siria, se poate muta și în Iran?

Dacă veți studia istoria regiunii noastre și a țărilor de aici veți găsi faptul că Iranul este statul care a începutul această mișcare în urmă cu 33 de ani (Revoluția împotriva Șahului din 1979 – n.red.). Șahul a fost primul dictator care a fost susținut de regimul sionism și SUA iar când America a atacat, revoluția noastră a rezistat. Oamenii din țările vecine au crezut că ei pot începe aceste mișcări și pot câștiga și pot rezista de asemenea intervențiilor occidentale. Noi suntem în fapt cei care au pornit această mișcare. Dacă veți urmării liniile politicii noastre externe, veți vedea că noi am sprijinit aceste mișcări populare din statele vecine, deoarece credem că trebuie să îi ajutăm. După victoria oamenilor, aceste țări vor deveni libere și vom putea crea o nouă formă de comunitate între noi, aici în regiune. Dacă întrebați de Siria, ar trebui să comparați această țară cu oricare alta din regiune, spre exemplu, Bahrein. Credem că trebui să susținem dreptul popular în fiecare dintre aceste țări. Știți că unul dintre principiile democrației este să luăm în calcul votul majorității. Dacă va fi susținută minoritatea, atunci nu vei face decât să susții punct de vedere a unui mic grup și sî îl impui majorității. Asta nu e democrație. Când în Siria unii oameni au demonstrat, guvernul a făcut câțiva pași pentru a organiza alegeri și pentru a schimba structura parlamentului. Participarea la alegeri a fost de 64% pentru ca parlamentul să poată face o serie de reforme în această țară. Unele grupuri rebele care ucid civili și polițiști în Siria nu reprezintă majoritatea. Statele occidentale susțin aceste proteste și grupuri înarmate deoarece regimul sirian este primul în lupta împotriva sionismului. Ei vor doar să atace guvernului și nu le pasă de drepturile omului. În același timp nu le pasă de ce vor majoritatea oamenilor din Bahrein. De ce? Pentru că guvernul din Bahrein păstrează avantajele oferite de SUA și regimul sionist. Așa se poate observa dublul standard în politicile Vestului. Demonstrațiile trebuie să fie pașnice și nu trebuie ca demonstranții să fie înarmați de alte țări. De ce în Bahrein, demonstranții nu omoară polițiști, în Siria nu mai puțin de 2.000 de polițiști și militari și-au pierdut viața. Asta înseamnă că aceste mici grupuri sunt susținute de țări din afară iar înarmarea lor arată că acestea își doresc o destabilizare a Siriei. De exemplu, în timpul regimului Mubarak, Egiptul sprijinea Israelul, nu pe palestinieni, dar acum demonstrații vor să închidă ambasada Israelului și vor să ajute palestinienii. Pot vedea același lucru și în Tunisia sau în Libia. De asemenea, crearea unei instabilități în Siria, ar putea crea probleme și pentru Iran și asta ar fi în favoarea lor.

Multe țări occidentale sunt de părere că Iranul sprijină terorismul în această regiune. Cum le răspundeți?

După cum știți, noi avem alte definiții decât lumea occidentală vizavi despre drepturile omului, democrație, terorism sau activitatea nucleară. Ei spun că în Iran urmăresc respectarea drepturilor omului iar în Afganistan, soldații lor ucid oameni. În ultimii 10 ani, trupele coaliției au omorât circa 110.000 de oameni în Afganistan și Irak. La fel s-a întâmplat și în Palestina, acolo unde regimul sionist a omorât 5.000 de oameni. Unde sunt drepturile omului? Avem altă definiție pentru drepturile omului. Și același lucru este valabil și pentru democrație. Am avut nu mai puțin de 32 de alegeri populare după Revoluție, aproximativ un scrutin pe an. Cu toate astea, s-a spus că nu există democrație în Iran. Puteți găsi țări în regiunea noastră care nu au avut alegeri în întreaga lor istorie, dar America spune că acele țări sunt prieteni și nu se plâng de lipsa democrației. Și în cazul terorismului este la fel. Spun că noi susținem terorismul. Dar nu mai puțin de 16.000 de iranieni au fost uciși de către grupuri teroriste, dar statele occidentale susțin că oi permitem ca aceste grupuri să poate acționa libere în țara noastră. După cum știți SUA și alte state europene au fost cele care au susținut în trecut aceste grupări teroriste. Occidentali spun că rezistența palestiniană împotriva regimului sionist reprezintă terorism. Dar ei folosesc foarte bine cuvinte pentru a le sprijini politicile. De exemplu pentru activitatea nucleară: fiecare țară care a semnat NPT (Tratatul de Neproliferare Nucleară – n.red.) și-au luat niște angajamente și au drepturi speciale de a folosi această energie în scopuri pașnice. Dar ei spun că Iranul nu poate avea acest drept deoarece suntem îngrijorați pe viitor. În același timp, 10.000 de bombe nucleare există numai în SUA și circa 20.000 în statele care alcătuiesc formatul 5+1 care negociază dosarul nuclear al Iranului. În regiune, doar Israelul are această bombă iar când am întrebat de ce, ni s-a răspuns: pentru că Israelul nu a semnat acest tratat. Este hilar, nu? Credem că este nevoie să schimbăm aceste reguli greșite care există acum. Timpul lor s-a scurs. Suntem de părere că, astăzi, fiecare țară trebuie să fie liberă să folosească orice fel de tehnologie pentru progresul în scopuri pașnice și să lupte pentru independența lor. SUA cred că toată lumea trebuie să adopte modelul lor, dar cred că timpul lor s-a scurs. Ar trebui să asculte oameni și din alte state și trebuie să cooperăm la la bunăstarea lumii deoarece există atâtea crize în lume.

Sunteți gata să cooperați cu SUA?

Sigur, cu toate statele occidentale. Noi nu am avut relații cu SUA pentru că, de-a lungul timpul, această țară a avut mereu o politică îndreptată împotriva națiunii noastre. Poate dacă și-ar cere scuze și nu ar mai duce o asemenea politică, poate ne-am schimba și noi politicile față de ei. Ei spun că s-au schimbat și că au alte politici, dar comportamentul lor este același.

Nu vă temeți totuși că există o probabilitate mare ca Iranul să fie atacat?

Credem că probabilitatea unui atac este mică, aproape de zero. Când unele țări declară că au o capacitate suficientă de atac, trebuie să vezi și în ce situația se află și acea țară pe care vrei să o ataci. Iranul este complet pregătit să se apare în fața oricărui atac.

Chiar și în fața unui atac nuclear?

Atacul nuclear este doar o glumă. Dacă o țară putea să folosească bomba nucleară, cred că Uniunea Sovietică ar fi trebuit să o folosească până acum. Numai SUA au folosit-o pentru atacuri nucleare în Japonia și au ucis 100.000 de oameni din această țară. Nu vedem niciun atac nuclear pentru că un astfel de lucru ar însemna începutul distrugerii acestei lumi.

Recent, șeful Armatei ruse, Serghei Makarov, a declarat în premieră că programul nuclear iranian este periculos. Cum comentați acest lucru?

După cum știți politica oficială a acestei țări este anunțată de Ministerul de Externe și alți purtători de cuvânt. Mulți comandați de armată din întreaga lume spun multe lucruri, ca cei din SUA, UE, Israel, Rusia și Iran, dar politica oficială este rostită de președinte sau de oficiali din ministerele de Externe.

Vă întreb acest lucru deoarece Rusia livrează combustibil nuclear Iranului iar această declarație este cel puțin ciudată

Majoritatea autorităților din Rusia nu cred în acele declarații. După cum știți întregul programul nuclear pașnic al Iranului se desfășoară cu ajutorul Rusiei iar acest combustibil este folosit direct în centralele noastre nucleare. Întregul programul se află sub controlul AIEA și nu avem nicio problemă cu ei. Nu este foarte important că cineva din zona militară a spus acest lucru.

Cum vedeți deschiderea SUA de a negocia acest dosar nuclear iranian. A fost o întâlnire la Istanbul și urmează să fie una pe 23 mai la Bagdad. Cum veți aborda această întâlnire?

 Credem că dacă o parte intră în negocieri cu un comportament pozitiv se poate ajunge la rezultate bune. Noi am avut parte de discuții bune la Istanbul și ar prezentat intenția de a coopera. Am căzut de acord asupra problemelor de bază în ceea ce privește justețea activității noastră, am selecționat NPT ca și criteriu între părți, înseamnă că la următorul dialog dintre noi putem să luăm în considerare toate angajamentele luate către AIEA și cele din cadrul NPT și astfel putem continua. Dialogul este unul pozitiv, dar care depinde de ambele părți. Dacă statele din formatul 5+1 ne vor susține drepturile cred că terenul va fi pregătit să mergem mai departe și să rezolvăm mai multe probleme în viitor în această regiune.

Ce părere aveți despre Turcia? Este cel mai mare avocat al Iranului în fața Vestului, dar în același timp este și un membru NATO?

Avem o relație foarte bună cu Turcia. Suntem două țări puternice și importante în regiunea noastră și avem foarte multe valori comune. Vrem să extindem această relație cu Turcia, dar există și câteva subiecte asupra cărora avem opinii diferite. Trebuie să intensificăm dialogul și să analizăm detalii referitoare la Siria și Bahrein. Ei ne susțin în programul nuclear.

După cum știți în sudul României urmează să fie amplasat un scut antirachetă iar printre amenințări au fost evocate și rachetele iraniene

Criza economică a lovit în special statele vestice. Țările europene are trebui să își vadă propriile interese și nu trebuie să privească numai la SUA și câteva state vestice. Situația Iranului este foarte importantă pentru activitatea economică deoarece noile piețe sunt importante în noua economie a lumii. Țările mari se orientează acum spre noi piețe mondiale precum Irak, Iran sau Afganistan și alte state din Asia Centrală. Astfel ar trebui extinse relațiile cu statele din Asia. În viitor, Asia va deveni cel mai important centru economic. Dacă UE decid sancțiuni asupra noastră, acestea sunt doar politice. Dacă noi ne rezolvăm problemele cu țările din formatul 5+1 și cu SUA, ce va face apoi UE? Astfel, România ar putea pătrunde în Iran pentru a semna diverse contracte economice și de a cere astfel de lucruri și pentru alte țări ale UE. Pentru noi nu este chiar atât de important dacă pierdem câteva avantaje în raportul cu țările UE. De exemplu, ei (UE – n.red.) au anunțat sancțiuni pentru petrol și au anunțat că vor impune sancțiuni de la 1 iulie. Autoritățile iraniene au întreb de ce de la 1 iulie, puteți începe încă de acum. Veniturile din petrol reprezintă doar 30% din totalul bugetului nostru de circa 500 de miliarde de dolari anual. Este bugetul nostru numai pentru acest an. Totodată, petrolul care îl exportăm către UE reprezintă mai puțin de 20% din total exporturilor noastre pentru această materie primă. Dacă nu vom mai putea exporta petrolul nostru în UE, asta înseamnă că vom pierde doar 6% din totalul veniturilor. Dacă nu o să mai exportăm petrol în UE, prețul petrolului va crește. De altfel, putem să exportăm acel petrol către alte părți cu un preț mai mare și astfel de ajunge cam la aceleași venituri. Credem că România ar trebui să își urmeze interesul. Avem o relație bună cu guvernul și interumană și trebuie să avem grijă de afacerile bilaterale și trebuie să le extindem spre mai multe ramuri. Poate spre turism. Știți, de exemplu, că anual că peste două milioane de iranieni vizitează Turcia. Asta înseamnă că veniturile din turism ar putea fi considerabile. Dacă am ghida acest aflux de turiști spre unule țări europene, toată lumea ar avea de câștigat. De ce putem fructifica aceste relații? Din cauza politicii SUA? De asemenea, am putea avea multe activități culturale și program de acest gen, de asemenea ar trebui să încurajăm ideea ca jurnaliști iranieni să vină în România și să scrie despre țara dumneavoastră. Dacă un astfel de schimb de experiență s-ar produce sunt convins că cele două țări își vor mări schimburile comerciale iar relația s-ar dezvolta.

În legătură cu gazele naturale, aveți vreo legătură directă cu guverne europene pentru a exporta acest produs?

După cum știți Iranul este a doua țară din lume ca rezerve de gaz natural și a patra pentru petrol. Chiar dacă nu mai găsim alte rezerve de gaz, noi putem exporta gazul descoperit până acum pentru 150 de ani. Aceeași situație este și cu petrolul pe care îl putem exporta, la volumul de acum, pentru încă 85 de ani de acum încolo. Asta însemnă că Iranul este una dintre cele mai importante state din lume care ar putea asigura energie pentru toată lumea. Avem deja semnate contracte bune cu multe companii europene. După ce liderii politici ai Europei au hotărât aplicarea de sancțiuni asupra Iranului de la 1 iulie, mulți dintre șefii acestor companii erau în Iran și semnat acorduri cu cooperare. Dorința noastră este de cooperare, dar UE încearcă să impună sancțiuni. Există în schimb două state asiatice (China și India – n.red.) care pot cumpăra tot volumul. Iar statele asiatice vor deveni în curând cele mai puternice din lume din punct de vedere economic, țări precum China, India, Japonia, Coreea de Sud. Intențiile acestor state de a cumpăra petrol și gaz iranian sunt pe termen lung și de aceea toate vor să semneze noi acorduri cu Iran.

Conflictul identitar moldo-roman afecteaza calitatea invatamantului din sudul Ucrainei

Scolile cu predare în limba română din Ucraina sunt pe cale de disparitie. Despre acest fenomen vorbesc atât oamenii, cât si statisticile. Metodele sovietice de dezbinare a etnicilor români din Ucraina între „români” si „moldoveni”, folosite intens în perioada sovietică (1944-1941) au fost preluate si imbunatatite de noul stat ucrainean, indepenedent de la începutul anilor 90. Din 18 scoli cu predare în limba română, care au existat în primii ani de independentă ai Ucrainei, astăzi mai sunt doar 6 cu predare în limba „moldovenească”. La începutul anilor 90 limba de predare din aceste scoli era numită firesc română. Termenul de limbă „moldovenească” a fost impus de autoritătile ucrainene la începutul anilor 2000, si după aceasta data, elevii si profesorii din scolile „moldovenesti” din Odesa au început să trăiască în lumi paralele cu cei din regiunile Cernăuti si Transcarpatia, unde limba de predare mereu a fost si este româna.

Profesorii de română

În această situatie, profesorii de limbă română din regiunea Odesa sunt nevoiti să se descurce de unii singuri, pentru a le vorbi adevărul elevilor la orele de limbă si literatură, dar si pentru a se tine cu strictete de curriculumul din noile manuale de  limba „moldovenească”. „Toate dosarele de zi cu zi le scriem în limba „moldovenească”, pentru că asta ni se cere, copiilor însă le spunem că limba noastră este româna. Uneori mai înlocuim cu „limba noastră” sau „limba maternă”, numai ca să nu repetăm deseori termenul de „moldovenească”, au declarat surse locale.

Îi salvează internetul

Cea mai grea încercare pentru profesori este de a preda orele de „Literatură integrată”, un amestec de literatură română (numită „moldovenească”) cu cea universală. „Din clasicii literaturii române au mai rămas Eminescu, Sadoveanu, Rebreanu. Se pune accent pe studierea operelor scriitorilor autohtoni, numiti moldoveni, precum Emilian Bucov, Nicolae Costenco, Victor Teleucă si altii”, mentionează profesoara.
La orele de literatură profesorii au mai mult spatiu de manevră. Pe lângă operele mentionate în curricula scolară, ei le prezintă elevilor si alte romane scrise de autori, pentru a le dezvolta limba prin lectură. „Ne salvează internetul, de unde putem prelua orice operă, ca să le-o prezentăm copiilor. Nu avem suficiente cărti cu grafie latină în biblioteca scolară”, au mai declarat sursele citate.
Profesorii mai recunosc că situatia s-ar putea schimba dacă profesorii de limbă română ar avea o pregătire mai bună. „Noi stim că nivelul nostru nu este la fel cu cel al profesorilor din România sau chiar din Republica Moldova. Foarte rar apare vreo ocazie să mergem la cursuri de perfectionare în România”, au adaugat sursele citate.

Statistici ingrijoratoare

Un alt fenomen îngrijorător pentru comunitatea românească este ucrainizarea si rusificarea scolilor. De câtiva ani, de când predarea unor discipline de bază,  precum istoria si geografia, se face în limba de stat (prin ordin al Ministerului Educatiei de la Kiev), în scolile românesti au apărut si clase în care predarea se face doar în rusă sau ucraineană. Părintii copiilor etnici români sunt cei care insistă pe aparitia acestor clase, pentru că îsi doresc „un viitor mai sigur si mai bun” pentru copiii lor în Ucraina. Astfel, copiii vorbesc acasă limba română, la scoală, în pauză iarăsi vorbesc româna, iar odată intrati la orele de clasă vorbesc ucraineana sau rusa. În clasele de limbă ucraineană sau rusă limba „moldovenească” (română) se predă doar de două ori pe săptămână, iar literatura nu se mai predă deloc.
Sursele citate considera că reducerea ariei de funcţionare a limbii române în şcolile de cultură generală, mai devreme sau mai târziu, face ca acelaşi lucru să se întâmple în familii, în localităţi aparte, apoi în teritorii mai largi. Potrivit datelor statistice oficiale din Ucraina, în perioada anilor 1989-2001, numărul moldovenilor în regiunea Odesa a scăzut cu 20 783 de persoane (peste 14 la sută). În 2001, din totalul de 123 751 de moldoveni doar 73,3% au recunoscut drept maternă limba etniei (moldovenească, precum obişnuiesc să-i spună).

Nu vor cenzură

La sfârsitul anului 2003, intelectualii din sudul Basarabiei, au semnat o scrisoare deschisă, adresată factorilor de decizie de la Kiev si Odesa. Autorii scrisorii protestau împotriva izgonirii limbii române din scoli si a falsificării adevărului stiintific despre limba română în regiunea Odesa. „Limba noastră maternă în scolile de cultură generală din regiunea Odesa, ca si în regiunile Cernăuti si Transcarpatică, să fie studiată cu statut oficial de limbă română, acesta fiind numele ei corect, recunoscut de stiinta filologică contemporană. În scolile de cultură generală din regiunea Odesa studierea limbii si a literaturii române să se facă după aceleasi manuale, programe si materiale didactice ca si în regiunile Cernăuti si Transcarpatică din Ucraina. Să se pună capăt persecutărilor pentru folosirea glotonimului „limba română” si cenzurii asupra literaturii în limba română în regiunea Odesa”, se mentiona în scrisoare.
Si astăzi obiectivul principal al comunităţii româneşti din regiunea Odesa îl consituie uniformizarea şi unificarea programului de învăţământ pentru românii şi moldovenii din Ucraina.

Pe piata mondiala a armamentului, tarile asiatice incep sa devina din ce in ce mai importante, potrivit unor date furnizate recent de Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI). Raportul publicat luni arata ca India este in prezent cel mai mare importator mondial de arme conventionale majore, cuprinzand aproximativ 10 la suta din totalul mondial al importurilor de arme. Vecinul sau Pakistanul, cu care are o relatie extrem de dificila, ocupa locul 3, relateaza Epoch Times. China, care a fost cel mai mare importator de arme intre 2002 si 2006, ocupa acum locul 4, aspect care se explica in mare parte prin faptul ca importa mai putin, dar exporta mai mult, fiind reprezentantul unei tendinte de crestere. “Importatorii majori din Asia cauta sa isi dezvolte propriile industrii de armament si sa isi reduca dependenta de sursele externe de aprovizionare”, a afirmat Pieter Wezeman, cercetator senior in cadrul Programului de transferuri de arme al SIPRI, intr-o declaratie. China este in prezent cel de-al saselea exportator ca marime din lume, crescand exporturile sale cu 95 de procente in ultimii 10 de ani. “Acesta este in mare masura un rezultat al importului de arme chineze de catre Pakistan”, a declarat Paul Holtom, director al Programului transferuri de arme al SIPRI, intr-un comunicat de presa.

Peninsula belicoasa

Coreea de Sud, care este inca in razboi din punct de vedere tehnic cu vecinul ei imprevizibil si beligerant Coreea de Nord, este cel de-al doilea importator de arme din lume. Tensiunea militara din interiorul si din jurul Peninsulei Coreene a oscilat mai mult sau mai putin cu schimbarile bruste de dispozitie ale Phenianului. Luna trecuta relatiile pareau pline de speranta, din moment ce Coreea de Nord a fost de acord cu un moratoriu privind programul sau nuclear si testarea de rachete, dar deja si-a incalcat promisiunea, anuntand vineri ca va lansa o racheta cu raza lunga de actiune. Alte tensiuni din regiune au, de asemenea, impact asupra comertului cu arme, in special in ceea ce priveste problemele de la frontiera maritima din Marea Chinei de Sud, subliniaza SIPRI. Importatorul numarul 4, China, a provocat aproape fiecare natiune din Marea Chinei de Sud prin creante de suveranitate. Singapore, aliatul apropiat al Chinei, ocupa locul al cincilea mondial in importul de arme.

Importuri crescute

in general, Asia de Sud ca regiune, a crescut importurile de arme cu 185 la suta in ultimii 10 ani, cifrele din multe tari atingand valori exorbitante: Vietnam (cu 80 la suta), Indonezia (cu 144 la suta) si Malaezia (cu aproape 300 la suta). Cifrele SIPRI se bazeaza pe un sistem propriu dezvoltat, destinat sa reprezinte transferul de resurse militare si bazat pe costurile de productie cunoscute si datele despre livrarile efective. Ei au creat o unitate numita valoarea indicatorului de tendinta (TIV) pentru a compara transferul de arme conventionale majore. TIV ia in considerare printre altele raza de actiune, dimensiunile, sistemele de livrare, complexitatea si varsta armelor. in total, transferul international de arme conventionale majore a crescut cu 24 la suta fata de ultimii cinci ani. Printre alte majorari semnificative ale importurilor de arme din ultimul deceniu, multe s-au constatat in Africa, importurile crescand cu 110 la suta pe intregul continent. Doar Marocul a crescut importurile cu 443 la suta in aceasta perioada, multe fiind achizitii din ultimul an. Alti importatori mari sunt Algeria, rivalul regional al Marocului, si tari sub-sahariene din Africa, precum Uganda si Kenya.

SUA si Rusia fac cat 30% din piata

Printre natiunile exportatoare, Statele Unite ale Americii (clientul principal: Coreea de Sud) si Rusia (clientul principal: India) sunt inca cei mai mari exportatori, insumand 30, respectiv 24 la suta din piata. Acestea sunt urmate de Germania, Franta si Marea Britanie. Raportul nu a putut gasi un impact major asupra comertului cu arme datorita miscarii intitulate primavara araba. Rusia, care a fost principalul furnizor de arme pentru Siria in ultimii 10 ani, oferindu-i 78 la suta din armele sale, a contribuit la cresterea masiva de 580 la suta a importurilor, iar comertul este in curs de desfasurare. Statele Unite ale Americii sunt si au fost un important furnizor de arme pentru Egipt. Mark Bromley, cercetator senior in cadrul SIPRI a remarcat ca, in ciuda dezbaterii publice si parlamentare din mai multe state furnizoare, impactul asupra politicilor actuale a fost limitat.

Inarmare fara precedent pentru Siria

Regimul sirian si-a sporit cu 580% importurile de armament, intre 2007-2011, fata de precedentul cincinal. Rusia a fost principalul furnizor, cu livrari echivalente la 72% din total, potrivit raportului privind exporturile globale de arme publicat luni de Institutul International de Cercetari pentru Pace (SIPRI) de la Stockholm. Valoarea absoluta a importurilor siriene in ultimi cinci ani este de 790 de milioane de euro, noteaza marti ziarul El Pais. Principalul capitol al importurilor siriene intre 2002 si 2011 a fost cumpararea de rachete /in valoare de 349 de milioane de euro, potrivit SIPRI); sisteme de aparare antiaeriana (348 de milioane); avioane militare (120); nave (41); si senzori (34). Baza de date a SIPRI nu inregistreaza din 1993 cumpararea de echipamente de artilerie, cel mai utilizat in reprimarea rebelilor. Acest tip de armament are de obicei o lunga viata de functionare.
Cresterea marcanta a importurilor Siriei a inceput in 2008, dupa o perioada de stagnare a achizitiilor care a inceput in 1993. in aceasta perioada de a inceput dupa desfiintarea Uniunii Sovietice si coincide cu faza de slaba de crestere a economiei siriene, potrivit datelor FMI. intr-un schimb de e-mailuri de la New York la Stockholm, Paul Holtom si Mark Bromley, cercetatori ai SIPRI, remarca escaladarea achizitiilor siriene, care coincide cu ‘o schema de restructurare a datoriei siriene fata de Moscova legata de programe de cumparare de armament. O schema similara a fost aplicata Libiei si Algeriei’. Holtom noteaza ca dupa ce s-a aratat initial interesat de modernizarea armamentului sau, Damascul negociaza apoi conditiile cu Rusia. Odata incheiat acordul incepe fluxul. Totusi cresterea importurilor nu presupune o crestere a cheltuielilor militare siriene, dimpotriva, presupune o scadere de la 5,4% din PIB in 2002 pâna la 4% in 1999. Trebuie de asemenea remarcat ca, in pofida acestei cresteri, totalul importurilor siriene nu l-a depasit pe cel al Iordaniei, o tara cu 6 milioane de locuitori fata de 20 de milioane in Siria. Cadrul general al datelor SIPRI arata ca in cincinalul 2007-2011, exporturile globale au crescut cu 24% comparativ cu cincinalul 2002-2006.

Romanii din Valea Timocului, amenintati cu limba "vlaha" de Biserica Ortodoxa Sarba

Preotul Boian Alexandrovici, liderul ortodocsilor romani din Valea Timocului, şi-a arătat îngrijorarea, duminică, într-o declaraţie pentru AGERPRES, faţă de decizia Episcopului Bisericii Ortodoxe Sârbe (BOS) din Timoc, Iustin, de a introduce limba vlahă în slujbele şi rugăciunile care se oficiază în bisericile din regiunile Timoc, Morava şi sudul Dunării. “E drept, majoritatea acestor sfinte lăcaşe, zidite cu efortul comunităţilor de români, au fost naţionalizate şi introduse, după 1833, fără consultarea credincioşilor, în patrimoniul BOS. Firesc ar fi acolo să se slujească în limba moştenită din străbuni, limba română şi nu într-un dialect care cuprinde 80% cuvinte sârbeşti, iar restul sunt în graiul arhaic românesc”, a precizat Alexandrovici, citat de mass-media de la Bucuresti.
În opinia lui Boian Alexandrovici, protopop al Protopopiatului ‘Dacia Ripensis’ din Serbia de nord-est, BOS continuă să sfideze istoria şi, prin presiuni, şantaj şi diversiune, să se alăture cercurilor antiromâneşti care resping categoric identitatea românească a populaţiei majoritare din cele 158 de localităţi din acest spaţiu.

Intelegeri “sfinte”

“Episcopul sârb Iustin a făcut promisiunea, la o întâlnire cu membrii Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Vlahe, cu sediul în Petrovăţ, că imediat după formarea alfabetului vlah cu litere chirilice în biserici va fi introdusă aberanta limbă vlahă. Din păcate, 80 % dintre slujitorii de altar din bisericile comunităţilor româneşti nu cunosc decât limba sârbă. Cum va fi utilizată aşa-zisă limbă vlahă, greu de înţeles”, a afirmat preotul Boian Alexandrovici. În context, el a mai arătat că episcopul sârb Iustin este autorul unui fals grosolan, el şi-a permis să înlocuiască fără nici o justificare cuvinte din rugăciunea Tatăl Nostru”, versetul “VIE ÎMPĂRĂŢIA TA” fiind înlocuit cu “SÎ VINĂ ŢARA TA”, iar în loc de “PÎINEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE”, el spune “PÎNEA VEŢÎ CEA DE TOAT ZÎLELE”.
Preotul român Boian Alexandrovici, cel care a avut curajul în anul 2005 să construiască, după aproape 180 de ani, prima biserică românească în Timoc, consideră că hotărârea BOS de a dezbina şi diviza comunitatea românească, este un nou atentat la identitatea celor peste 300.000 de români din Serbia de nord-est. Cu toate acestea, el nu exclude posibilitatea ca neînţelegerile apărute între Biserica Ortodoxă Română şi BOS să fie soluţionate cât mai urgent de Comisia mixtă formată prin acordul bisericilor surori, iar clerul sârb să înceteze definitiv acţiunile de deznaţionalizare şi învrăjbire a credicioşilor, idiferent că aceştia îşi spun români, rumâni sau vlahi.

Rezistenta identitara

Asociaţia Iniţiativa Culturală Românească din localitatea Jîtcoviţa, situată la circa 15 kilometri de oraşul sârbesc Golubăţ, a început saptamana trecuta demersurile de sesizare a instituţiilor internaţionale cu privire la abuzul Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Vlahe de a oficializa limba vlahă.Preşedintele respectivului ONG, Iviţa Glisici, a declarat pentru AGERPRES, preluat de mass-media de la Bucuresti, că în structura actuală a acestui forum care activează în regiunile istorice Timoc, Morava şi sudul Dunării se află un număr de 19 membri ai unor partide sârbeşti care sunt ostile elementului etnic românesc şi au inventat, cu sprijinul autorităţilor de la Belgrad, o limbă artificială, inexistentă până acum – limba vlahă şi minoritatea vlahă.”S-a mers pe ideea că dacă românii din dreapta Dunării îşi mai zic şi vlahi, ei nu sunt de origine latină, ci provin, teză vehiculată de câţiva ani în această parte a Serbiei, din filonul slav”, a mai precizat Glisici. În opinia lui Glisici, românii din Serbia de nord-est sunt supuşi, după semnarea, luna trecută, la Bruxelles, a Protocolului cu privire la drepturile lor legitime, la tot felul de provocări şi intimidări pentru a-i obliga să renunţe la propria identitate şi a opta pentru etnia vlahă. “O delegaţie a aşa-zişilor vlahi a fost primită la începutul lunii martie de Boris Tadici. Cu acest prilej membrii acesteia l-au convins pe preşedinte că vlahii se bucură de toate drepturile şi libertăţile unei minorităţi naţionale din Serbia. Dacă am admite că în Timoc ar exista o astfel de minoritate, ce se întâmplă cu cea românească, unde sunt drepturile românilor la limba maternă, la biserică, la învăţământ şi mass-media?”, a afirmat Glisici.

OSCE, ultima solutie?

Într-un memoriu pentru OSCE, Glisici a mai arătat că minoritatea românilor din Serbia are nevoie de protecţia garantată de Constituţie şi normele europene în ceea ce priveşte libera exprimare şi educaţie în limba română. “Din păcate, autorităţile statului îi sprijină pe liderii entităţilor culturale pentru a determina populaţia să renunţe la opţiunea pro-românescă. Li s-a promis acestora unităţi şcolare în limba vlahă, biserici şi publicaţii, sfidând astfel recomandările europene şi ale Bucureştiului în legătură cu necesitatea de a se acorda celor peste 300.000 de români din Serbia de nord-est acces la valorile lor culturale şi istorice, la tradiţiile şi obiceiurile moştenite din străbuni”, a spus Glisici. Potrivit sursei citate, românii din Timoc, Morava şi sudul Dunării nutresc speranţa că după alegerile locale şi parlamentare care vor avea loc în 6 mai 2012, noii reprezentanţi ai autorităţilor administrative teritoriale şi guvernamentale vor respecta cu adevărat democraţia în cele 154 de localităţi cu populaţie majoritar românească şi nu le va fi teamă că românii vor cere autonomie sau vor avea o altă pretenţie teritorială.

Protest politic

Consilierii pro-români din Consiliul Naţional al Minorităţii Vlahe (CNMV) din Serbia de nord-est s-au autosuspendat din acest forum înfiinţat pentru apărarea drepturilor etnice a populaţiei din zonele istorice Timoc, Morava şi sudul Dunării, relateaza mass-media de la Bucuresti, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Liderul acestora, Drăgan Demici, a declarat la sfarsitul saptamanii trecute, pentru agentia de presa “Agerpres”, că decizia respectivă este rezultatul nemulţumirilor minoritarilor români faţă de hotărârea CNMV de a standardiza aşa-numita limbă vlahă.
“Noi nu putem să fim de acord cu inepţiile unor cercuri ostile românismului. Limba vlahă a fost inventată pentru a diviza puternica comunitate a românilor, formată din peste 300.000 de români, şi pentru a falsifica istoria românilor din dreapta Dunării”, a mai afirmat Demici. Potrivit declaraţiilor sale, în Serbia de nord-est românii mai sunt cunoscuţi şi sub numele de vlahi, iar limba vorbită de ei, lingvistic vorbind, este un grai românesc, aşa cum în România se întâlnesc în diferite regiuni cele oltenesc, bănăţean, moldovenesc, ardelenesc, etc. “Nimeni nu este împotrivă să se numească român sau vlah. Dar nu putem accepta interesul autorităţilor pentru recrearea unui alfabet chirilic, pentru promovarea tezei că vlahii nu sunt români, ci sârbi vlahizaţi”, a fost de părere Demici.

Tratat ignorat

Semnarea la sfârşitul lunii februarie 2012, la Bruxelles, a Protocolului din România şi Serbia, prin care ultima s-a angajat să garanteze drepturi minoritarilor români, nu a influenţat cu nimic poziţia cercurilor anti-româneşti, acestea continuând să creeze animozităţi în relaţiile dintre români şi vlahi, ele fiind adâncite de liderii celor două grupuri. “Acesta este motivul pentru care noi suntem revoltaţi şi am hotărât să protestăm prin absenţa de la şedinţele CMNV. Iniţial, în urma alegerilor din 2009, am fost şapte membri, acum mai suntem doar patru. Restul au fost determinaţi, prin şantaj sau presiune, să-şi schimbe opţiunea şi să treacă în tabăra celor care resping originea română a populaţiei din Timoc, Morava şi sudul-Dunării”, a explicat Demici.

Provocare prezidentiala

Boris Tadic, preşedintele Serbiei, continuă să susţină că românii din Valea Timocului nu au motive să fie nemulţumiţi. “Membrii acestei comunităţi se bucură de toate drepturile şi libertatăţile unei minorităţi naţionale în Serbia”, se arată în acordul semnat recent de presedintele sarb Tadici cu membrii Consiliului Naţional al Minorităţii Vlahe.
Gestul României de a nu se opune aderării Serbiei la Uniunea Europeană, după ce Belgradul a semnat un protocol în care a promis că va respecta drepturile minorităţii româneşti, nu a fost apreciat de preşesintele sârb Boris Tadic. Recent, Tadic a convocat la discuţii membrii conducerii Consiliului Naţional al Minorităţii Vlahe (CNMV), entitate de stat controlată de partidele aflate la guvernare in Serbia. În ciuda faptului că minorităţii româneşti de pe Valea Timocului i s-a refuzat sistematic accesul la învăţământ şi la religie în limba maternă, preşedintele Serbiei a semnat cu liderii Consiliului un acord comun, în care se specifică faptul că „că membrii acestei comunităţi se bucură de toate drepturile şi libertăţile unei minorităţi naţionale în Serbia, garantate de Constituţie”. Asta după ce Serbia a obţinut acordul de asociere cu UE, în urma semnării tratatului bilateral cu România, privind promisiunea fermă de a respecta drepturile comunităţii româneşti.

Recunoştinţă faţă de preşedintele Tadic

La şedinţă au participat, printre alţii, preşedintele CNMV Radiša Dragojević şi vicepreşedinţii Miletic Mihajlovic şi Dragi Damjanovic, toţi membri ai Partidului Socialist, din coaliţia de guvernare. Semnarea acordului nu a fost singurul moment penibil al întâlnirii dintre Boris Tadic şi conducerea Consiliului Naţional al Minorităţii Vlahe, relateaza mass-media de la Bucuresti. Reprezentanţi ai unei minorităţi pe care nu o reprezintă (cei mai mulţi dintre ei nu sunt de etnie română sau vlahă după teoria sârbească a originii populaţiei din Valea Timocului), liderii Consiliului nu au scăpat prilejul de a-şi complimenta conducătorul.
Potrivit postului de radio sarb B92, aceştia “şi-au exprimat satisfacţia în legătură cu dobândirea statutului de candidat pentru aderarea la UE şi de recunoştinţă faţă de preşedintele Tadic care a avut o poziţie fermă faţă de respectarea libertăţilor şi a drepturilor minorităţilor naţionale, în conformitate cu Constituţia Serbiei şi a instrumentelor internaţionale în domeniul protecţiei minorităţilor naţionale”. Mass-media sarba mai notează că Boris Tadic şi conducerea Consiliului au concluzionat că “este necesar să se promoveze şi să se încurajeze în continuare dezvoltarea economică a Serbiei de Răsărit”.

Limba vlaha, arma strategica

Serbia a mai făcut un pas spre asimilarea populaţiei româneşti de pe Valea Timocului. După modelul sovietic al “limbii moldoveneşti”, autorităţile sârbe au inventat “limba vlahă”, adoptând, recent, un aşa-zis alfabet vlah, cu grafie slavonă. În fapt, este vorba de alfabetul sârbesc, căruia i-au mai fost adăugate cinci caractere. În total, sunt 35 de semne grafice, corespunzătoare, chipurile, aşa-zisei limbi a vlahilor. În opinia autorului, literele în plus ar permite redarea tuturor sunetelor „limbii vlahe”.
“Părinţii” alfabetului sunt Sinisa Celojevic, unul dintre liderii Consiliului Naţional al Minorităţii Vlahe (CNMV) şi Asociaţia culturala Gergina, acuzata ca fiind o fateta a serviciilor de securitate sarbe. Potrivit cotidianului sârbesc “Politika”, autorii au testat alfabetul doar pe Internet (forumuri de discuţii).

Asimilarea etnicilor români, în linie dreaptă

Sinisa Celojevic, a recunoscut, fără să vrea, că adoptarea alfabetului vlah s-a făcut pentru a şterge, de fapt, originile reale ale populaţiei româneşti din Timoc. “Este important să punem capăt acestei dezbateri permanente dacă vlahii care trăiesc în Serbia la sud de Dunăre vorbesc limba vlahă sau limba română. Şi deoarece acum nu mai există niciun fel de piedici, putem începe să tipărim reviste şi cărţi în limba vlahă. Astfel, vom putea prezenta bogăţia limbii vlahe care este diferită de limba română” , a declarat, tranşant, pentru “Politika”, Sinisa Celojevic.
Decizia de adoptare a alfabetului vlah a fost luată în ciuda faptului că, pe 27 ianuarie 2012, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a aprobat un amendament privind introducerea unui mecanism de monitorizare a modului în care sunt respectate drepturile minorităţii române din Serbia. Mass-media de la Bucuresti mentioneaza ca forurile ştiinţifice/academice de la Belgrad au refuzat să se implice în această falsă construcţie.

Consiliu nereprezentativ

Organizaţiile româneşti din Timoc au tras un semnal de alarmă, încă de anul trecut, asupra demersurilor autorităţilor de la Belgrad de a standardiza “limba vlahă”, considerate drept o tentativă de asimilare. “Acest Consiliu, care nu-i mai reprezintă pe românii din Timoc , a luat hotărârea absurdă de a folosi în scris alfabetului chirilic. Condamnăm la modul cel mai ferm această hotărâre luată special pentru asimilarea totală a populaţiei româneşti din Timoc”, a declarat Predrag Balasevic, liderul Partiei Democrate a Rumânilor din Serbia, citat de cotidianul roman “Adevarul”.
Autorităţile sârbe încearcă de mai multă vreme să controleze comunitatea românească din Valea Timocului. În 2010, autorităţile sârbe au anchetat peste 300 de români timoceni. Belgradul a pus permanent piedici Biserii Ortodoxe Române în Timoc şi a refuzat introducerea de ore de limba română în şcolile din localităţile în care etnicii români sunt majoritari. Procuratura şi securitatea sârbă au dus o campanie sistematică de intimidare a populaţiei, făcând presiuni, în timpul recensământului, ca vlahii să nu-şi declare identitatea românească.

Standardizare cu forţa

“Standardizarea” limbii vlahe a a fost obiectivul declarat al celor care, în 2009, au câştigat prin fraudă alegerile pentru conducerea CNMV. Consiliul este o entitate oficială, care primeşte anual de la Belgrad un buget de câteva zeci de mii de euro, chipurile, pentru activităţi de prezervare a culturii şi tradiţiilor specifice acestei minorităţi.
De fapt, autorităţile sârbe se folosesc de Consiliu pentru a asimila forţat comunitatea românească din Valea Timocului, susţin reprezentanţii organizaţiilor româneşti din Serbia. Dovada că această instituţie este controlată de stat stă faptul că toţi liderii Consiliului sunt, în acelaşi timp, şi membri ai partidelor sârbeşti aflate la guvernare, arata sursele locale, citate de mass-media de la Bucuresti.
În plus, cei mai mulţi dintre aceştia nici măcar nu sunt etnici vlahi/români. Pentru a justifica această “ciudăţenie”, vicepreşedintele CNMV, socialistul Miletic-Tica Mihailovic, invocă, în mod cu totul şi cu totul forţat, un drept fundamental garantat de Constituţia Sârbă: acela de a-ţi declara apartenenţa naţională la orice etnie doreşti, arata mass-media romana. “Toţi cetăţenii, fără diferenţă, aparţinând sau nu unei etnii în mod oficial, au dreptul de a-şi exprima apartenenţa naţională aşa cum doresc. Este dreptul absolut al cetăţeanului, garantat de Constituţie şi nu este dator să prezinte dovezi sau explicaţii, nici să răspundă la orice întrebări. Înseamnă că cineva poate spune <<sunt englez>>, cu toate că este cunoscut că nu este englez. Deci, oricine are un motiv, fie după origine, fie după sentiment sau poate are o prietenă sau o nevastă vlahă sau îi place să joace hora vlahilor, deci, dacă are acest sentiment, poate să se declare vlah”, a declarat Mihailovic.

Liderul belarus, Alexandr Lukasenko, pune conditii Uniunii Europene

Normalizarea relaţiilor dintre Minsk şi UE este posibilă doar dacă Europa nu va iniţia noi sancţiuni, a declarat săptămâna trecuta Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Belarus, citat de mass-media regionala. În opinia analistilor politici, citati de presa rusa, Minskul încearcă în acest mod să împiedice extinderea sancţiunilor europene asupra reprezentanţilor businessului apropiat puterii. Atenţionarea Minskului a luat o formă diplomatică şi fost prezentată ca un răspuns al şefei serviciului de presă al MAE Belarus, Maria Vanşina, la întrebarea pusă de agenţia oficiala de presă Belta privind deschiderea UE de a-şi retrimite ambasadorii la Minsk. ‘Despre ce fel de întoarcere a ambasadorilor europeni poate fi vorba astăzi, dacă UE nu încetează să ne ameninţe cu iniţierea de noi sancţiuni la 23 martie? Mai bine să aşteptăm această zi şi abia după aceea să luăm decizii, inclusiv în ceea ce priveşte revenirea ambasadorilor’, a spus Vanşina.

Sanctiuni comunitare

Consiliul UE intenţionează să revină, în data de 23 martie 2012, asupra discutării problemei belaruse. Potrivit Înaltului reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Catherine Ashton, în această zi ar urma să fie revizuită lista cetăţenilor belaruşi care intră sub incidenţa sancţiunilor europene. Nu este exclus ca această listă să fie extinsă prin intermediul unor oameni de afaceri apropiaţi puterii de la Minsk.
O nouă discuţie pe această temă a avut loc recent, la Strasbourg, în cadrul unei noi reuniuni a Parlamentului European. La finalul dezbaterilor a fost elaborată o nouă rezoluţie. Aceasta constată deteriorarea relaţiilor cu Uniunea Europeană (UE) şi înteţirea presiunilor asupra opoziţiei în interiorul Republicii Belarus, solicitând Consiliului UE să extindă viitoarele sancţiuni la adresa acestei ţări.

Expulzari strategice

În opinia experţilor, actuala situaţie în care ambasadori ai ţărilor europene au fost expulzaţi din Republica Belarus nu convine într-o măsură mult mai mare Bruxellesului, decât Minskului. La ora actuală Aleksandr Lukaşenko se simte destul de încrezător, având sprijinul energic al Rusiei. Din acest motiv, atât timp cât Bruxelles ‘stă pe gânduri’, Minskul atacă. La ultima extindere a sancţiunilor europene, autorităţile belaruse au replicat prin obligarea ambasadorului Poloniei şi şefului reprezentanţei UE de a părăsi Minskul, precum şi printr-un nou val de represalii la adresa opoziţiei. Astfel, politicienii de opoziţie, apărătorii drepturilor omului şi jurnaliştii care scriu ‘de rău’ despre Lukaşenko nu mai sunt lăsaţi să iasă din ţară, fără a le fi oferită vreo explicaţie în acest sens. Interzicând intrarea unor oficiali europeni şi ieşirea opozanţilor din ţară, puterea de la Minsk intenţionează să reducă la minim contactele politicienilor europeni cu opoziţia locală, subliniază experţii. Acest lucru pune sub semnul întrebării posibilitatea realizării planului european cu sprijinul societăţii civile a Republicii Belarus.
După cum a anunţat anterior purtătoarea de cuvânt al diplomaţiei europene, Maya Kotsyanchich, alături de sancţiuni, Consiliul UE intenţionează să discute la 23 martie noul program de cooperare ‘Dialogul european pentru modernizare’, în care este vorba tocmai despre extinderea contactelor cu politicienii din opoziţie şi cu societatea civilă din Republica Belarus.

Sprijin rusesc

Federatia Rusa va oferi tot sprijinul de care are nevoie Belarus, ţară care se confruntă cu sancţiuni politice şi economice din partea Uniunii Europene, a declarat recent vicepremierul rus Dmitri Rogozin. “Nu este vorba doar despre cooperarea militară şi tehnică, ci despre cooperarea interguvernamentală în general”, a declarat Rogozin, după o întrevedere cu vicepremierul belarus Vladimir Semaşko, relatează Ria Novosti. “Pot să spun un singur lucru: vom fi alături de colegii din Belarus”, a mai spus fostul ambasador al Rusiei la NATO.
Uniunea Europeană a anunţat în februarie că a pus pe lista neagră alţi 21 de oficiali de la Minsk, suspectaţi de implicare în anihilarea opoziţiei. Decizia a survenit ca urmare a intensificării tensiunilor diplomatice dintre UE şi Belarus, după ce Minsk-ul a expulzat un oficial european şi unul polonez, în replică la sancţiunile europene. Aproximativ 200 de oficiali din Belarus au restricţie de intrare în spaţiul comunitar. Printre ei se află şi preşedintele Alexandr Lukaşenko şi doi dintre fiii săi. Pe lângă interdicţia de a intra în UE, toate bunurile şi activele bancare deţinute de ei în spaţiul comunitar au fost îngheţate.
Belarus, Rusia and Kazahstan au criticat sancţiunile UE, susţinând că acestea ameninţă uniunea vamală dintre cele trei ţări.

Executie controversata

Belarusul a executat doi bărbaţi condamnaţi pentru atentatele de la metroul din Minsk, din aprilie 2011, relatează agenţia oficiala de presă a fostei republici sovietice, Belta, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Mama unuia dintre condamnaţi, Vladislaw Kavalyov, a declarat, la sfarsitul saptamanii trecute, că fiul său a fost împuşcat de un pluton de execuţie. “Am primit o notificare potrivit căreia verdictul a fost îndeplinit”, a spus Liubov Kovaliova pentru presa de la Minsk.
Ea a precizat că notificarea, transmisă de Curtea Supremă, era datată din 16 martie 2012. Femeia susţine că fiul său era nevinovat şi a acuzat autorităţile belaruse că încearcă să “pună crimele sale pe seama copiilor”. Execuţia celui de al doilea condamnat, Dmitri Konovalov, a fost, de asemenea, confirmată oficial.
Reamintim ca in luna noiembrie 2011, Konovalov şi Kovaliov au fost condamnaţi pentru un atac cu bombă produs la metroul din Minsk în 11 aprilie 2011. Atacul s-a soldat cu 15 morţi şi sute de răniţi.
Preşedintele Aleksandr Lukaşenko a refuzat să îi graţieze pe cei doi, în pofida apelurilor guvernelor occidentale şi organizaţiilor pentru drepturile omului. Republica Belarus este singura ţară din Europa unde se mai aplică încă pedeapsa capitală.

Razboiul identitar din Valea Timocului ameninta relatiile bilaterale romano-sarbe

Consilierii pro-români din Consiliul Naţional al Minorităţii Vlahe (CNMV) din Serbia de nord-est s-au autosuspendat din acest forum înfiinţat pentru apărarea drepturilor etnice a populaţiei din zonele istorice Timoc, Morava şi sudul Dunării, relateaza mass-media de la Bucuresti, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Liderul acestora, Drăgan Demici, a declarat la sfarsitul saptamanii trecute, pentru agentia de presa “Agerpres”, că decizia respectivă este rezultatul nemulţumirilor minoritarilor români faţă de hotărârea CNMV de a standardiza aşa-numita limbă vlahă.
“Noi nu putem să fim de acord cu inepţiile unor cercuri ostile românismului. Limba vlahă a fost inventată pentru a diviza puternica comunitate a românilor, formată din peste 300.000 de români, şi pentru a falsifica istoria românilor din dreapta Dunării”, a mai afirmat Demici. Potrivit declaraţiilor sale, în Serbia de nord-est românii mai sunt cunoscuţi şi sub numele de vlahi, iar limba vorbită de ei, lingvistic vorbind, este un grai românesc, aşa cum în România se întâlnesc în diferite regiuni cele oltenesc, bănăţean, moldovenesc, ardelenesc, etc. “Nimeni nu este împotrivă să se numească român sau vlah. Dar nu putem accepta interesul autorităţilor pentru recrearea unui alfabet chirilic, pentru promovarea tezei că vlahii nu sunt români, ci sârbi vlahizaţi”, a fost de părere Demici.

Tratat ignorat

Semnarea la sfârşitul lunii februarie, la Bruxelles, a Protocolului din România şi Serbia, prin care ultima s-a angajat să garanteze drepturi minoritarilor români, nu a influenţat cu nimic poziţia cercurilor anti-româneşti, acestea continuând să creeze animozităţi în relaţiile dintre români şi vlahi, ele fiind adâncite de liderii celor două grupuri. “Acesta este motivul pentru care noi suntem revoltaţi şi am hotărât să protestăm prin absenţa de la şedinţele CMNV. Iniţial, în urma alegerilor din 2009, am fost şapte membri, acum mai suntem doar patru. Restul au fost determinaţi, prin şantaj sau presiune, să-şi schimbe opţiunea şi să treacă în tabăra celor care resping originea română a populaţiei din Timoc, Morava şi sudul-Dunării”, a explicat Demici.

Provocare prezidentiala

Boris Tadic, preşedintele Serbiei, continuă să susţină că românii din Valea Timocului nu au motive să fie nemulţumiţi. “Membrii acestei comunităţi se bucură de toate drepturile şi libertatăţile unei minorităţi naţionale în Serbia!”, se arată în acordul semnat recent de presedintele sarb Tadici cu membrii Consiliului Naţional al Minorităţii Vlahe.
Gestul României de a nu se opune aderării Serbiei la Uniunea Europeană, după ce Belgradul a semnat un protocol în care a promis că va respecta drepturile minorităţii româneşti, nu a fost apreciat de preşesintele sârb Boris Tadic. La scurt timp după ce s-a întors “victorios” de la Bruxelles, Tadic a revenit la vechile sale declaraţii provocatoare la adresa românilor din Valea Timocului.
În cursul săptămânii trecute, Tadic a convocat la discuţii membrii conducerii Consiliului Naţional al Minorităţii Vlahe (CNMV), entitate de stat controlată de partidele aflate la guvernare. În ciuda faptului că minorităţii româneşti de pe Valea Timocului i s-a refuzat sistematic accesul la învăţământ şi la religie în limba maternă, preşedintele Serbiei a semnat cu liderii Consiliului un acord comun, în care se specifică faptul că „că membrii acestei comunităţi se bucură de toate drepturile şi libertăţile unei minorităţi naţionale în Serbia, garantate de Constituţie”. Asta după ce Serbia a obţinut acordul de asociere cu UE, în urma semnării tratatului bilateral cu România, privind promisiunea fermă de a respecta drepturile comunităţii româneşti.

Recunoştinţă faţă de preşedintele Tadic

La şedinţă au participat, printre alţii, preşedintele CNMV Radiša Dragojević şi vicepreşedinţii Miletic Mihajlovic şi Dragi Damjanovic, toţi membri ai Partidului Socialist, din coaliţia de guvernare. Semnarea acordului nu a fost singurul moment penibil al întâlnirii dintre Boris Tadic şi conducerea Consiliului Naţional al Minorităţii Vlahe, relateaza mass-media de la Bucuresti. Reprezentanţi ai unei minorităţi pe care nu o reprezintă (cei mai mulţi dintre ei nu sunt de etnie română sau vlahă după teoria sârbească a originii populaţiei din Valea Timocului), liderii Consiliului nu au scăpat prilejul de a-şi complimenta conducătorul.
Potrivit postului de radio sarb B92, aceştia “şi-au exprimat satisfacţia în legătură cu dobândirea statutului de candidat pentru aderarea la UE şi de recunoştinţă faţă de preşedintele Tadic care a avut o poziţie fermă faţă de respectarea libertăţilor şi a drepturilor minorităţilor naţionale, în conformitate cu Constituţia Serbiei şi a instrumentelor internaţionale în domeniul protecţiei minorităţilor naţionale”. Mass-media sarba mai notează că Boris Tadic şi conducerea Consiliului au concluzionat că “este necesar să se promoveze şi să se încurajeze în continuare dezvoltarea economică a Serbiei de Răsărit”.

Limba vlaha, arma strategica

Serbia a mai făcut un pas spre asimilarea populaţiei româneşti de pe Valea Timocului. După modelul sovietic al “limbii moldoveneşti”, autorităţile sârbe au inventat “limba vlahă”, adoptând, recent, un aşa-zis alfabet vlah, cu grafie slavonă. În fapt, este vorba de alfabetul sârbesc, căruia i-au mai fost adăugate cinci caractere. În total, sunt 35 de semne grafice, corespunzătoare, chipurile, aşa-zisei limbi a vlahilor. În opinia autorului, literele în plus ar permite redarea tuturor sunetelor „limbii vlahe”.
“Părinţii” alfabetului sunt Sinisa Celojevic, unul dintre liderii Consiliului Naţional al Minorităţii Vlahe (CNMV) şi Asociaţia culturala Gergina, acuzata ca fiind o fateta a serviciilor de securitate sarbe. Potrivit cotidianului sârbesc “Politika”, autorii au testat alfabetul doar pe Internet (forumuri de discuţii).

Asimilarea etnicilor români, în linie dreaptă

Sinisa Celojevic, a recunoscut, fără să vrea, că adoptarea alfabetului vlah s-a făcut pentru a şterge, de fapt, originile reale ale populaţiei româneşti din Timoc. “Este important să punem capăt acestei dezbateri permanente dacă vlahii care trăiesc în Serbia la sud de Dunăre vorbesc limba vlahă sau limba română. Şi deoarece acum nu mai există niciun fel de piedici, putem începe să tipărim reviste şi cărţi în limba vlahă. Astfel, vom putea prezenta bogăţia limbii vlahe care este diferită de limba română” , a declarat, tranşant, pentru “Politika”, Sinisa Celojevic.
Decizia de adoptare a alfabetului vlah a fost luată în ciuda faptului că, pe 27 ianuarie 2012, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a aprobat un amendament privind introducerea unui mecanism de monitorizare a modului în care sunt respectate drepturile minorităţii române din Serbia. Mass-media de la Bucuresti mentioneaza ca forurile ştiinţifice/academice de la Belgrad au refuzat să se implice în această falsă construcţie.

Consiliu nereprezentativ

Organizaţiile româneşti din Timoc au tras un semnal de alarmă, încă de anul trecut, asupra demersurilor autorităţilor de la Belgrad de a standardiza “limba vlahă”, considerate drept o tentativă de asimilare. “Acest Consiliu, care nu-i mai reprezintă pe românii din Timoc , a luat hotărârea absurdă de a folosi în scris alfabetului chirilic. Condamnăm la modul cel mai ferm această hotărâre luată special pentru asimilarea totală a populaţiei româneşti din Timoc”, a declarat Predrag Balasevic, liderul Partiei Democrate a Rumânilor din Serbia, citat de cotidianul roman “Adevarul”.
Autorităţile sârbe încearcă de mai multă vreme să controleze comunitatea românească din Valea Timocului. În 2010, autorităţile sârbe au anchetat peste 300 de români timoceni. Belgradul a pus permanent piedici Biserii Ortodoxe Române în Timoc şi a refuzat introducerea de ore de limba română în şcolile din localităţile în care etnicii români sunt majoritari. Procuratura şi securitatea sârbă au dus o campanie sistematică de intimidare a populaţiei, făcând presiuni, în timpul recensământului, ca vlahii să nu-şi declare identitatea românească.

Standardizare cu forţa

“Standardizarea” limbii vlahe a a fost obiectivul declarat al celor care, în 2009, au câştigat prin fraudă alegerile pentru conducerea CNMV. Consiliul este o entitate oficială, care primeşte anual de la Belgrad un buget de câteva zeci de mii de euro, chipurile, pentru activităţi de prezervare a culturii şi tradiţiilor specifice acestei minorităţi.
De fapt, autorităţile sârbe se folosesc de Consiliu pentru a asimila forţat comunitatea românească din Valea Timocului, susţin reprezentanţii organizaţiilor româneşti din Serbia. Dovada că această instituţie este controlată de stat stă faptul că toţi liderii Consiliului sunt, în acelaşi timp, şi membri ai partidelor sârbeşti aflate la guvernare, arata sursele locale, citate de mass-media de la Bucuresti.
În plus, cei mai mulţi dintre aceştia nici măcar nu sunt etnici vlahi/români. Pentru a justifica această “ciudăţenie”, vicepreşedintele CNMV, socialistul Miletic-Tica Mihailovic, invocă, în mod cu totul şi cu totul forţat, un drept fundamental garantat de Constituţia Sârbă: acela de a-ţi declara apartenenţa naţională la orice etnie doreşti, arata mass-media romana. “Toţi cetăţenii, fără diferenţă, aparţinând sau nu unei etnii în mod oficial, au dreptul de a-şi exprima apartenenţa naţională aşa cum doresc. Este dreptul absolut al cetăţeanului, garantat de Constituţie şi nu este dator să prezinte dovezi sau explicaţii, nici să răspundă la orice întrebări. Înseamnă că cineva poate spune <<sunt englez>>, cu toate că este cunoscut că nu este englez. Deci, oricine are un motiv, fie după origine, fie după sentiment sau poate are o prietenă sau o nevastă vlahă sau îi place să joace hora vlahilor, deci, dacă are acest sentiment, poate să se declare vlah”, a declarat Mihailovic.

Gazprom, arma strategica a Kremlinului

Gazprom a pregătit, prin subsidiara sârbă NIS, un buget de 588 milioane de dolari pentru explorarea de zăcăminte de petrol şi gaze naturale în regiunea Balcanilor în acest an, fiind vizate şi potenţiale proiecte în România. NIS a planificat pentru 2012 cheltuieli de 50 miliarde dinari (588 milioane de dolari) pentru lucrări de explorare de petrol şi gaze în România, Ungaria şi Bosnia-Herţegovina, a anunţat vineri compania sârbă într-un comunicat, relateaza mass-media regionala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Pentru Serbia, compania a bugetat cheltuieli de 450 milioane euro (587 milioane de dolari) până în 2020 pentru explorare, se mai arata în comunicatul citat. NIS a investit deja 758 milioane dinari în echipamente asociate activităţilor de explorare, pentru a-şi extinde activitatea şi competitivitatea în Uniunea Europeană, potrivit companiei.

UE, tinta strategica

În România, NIS operează în parteneriat cu compania canadiană East West Petroleum. NIS şi East West Petroleum, cu sediul în Canada, au semnat în luna mai din 2011 un acord pentru dezvoltarea a patru blocuri de explorare de petrol şi gaze în România.
În Ungaria, NIS vrea să intre în parteneriat cu o subsidiară a companiei americane Falcon Oil & Gas pentru explorarea unui zăcământ gazeifer. Tototdata, in Bosnia-Herţegovina, compania sârbă caută petrol şi gaze în parteneriat cu Neftegazinkor, subsidiară a grupului rus Zarubezhneft.
Reamintim ca oficialii NIS au anunţat din luna septembrie 2011 că NIS să se extindă în România, Bulgaria, Ungaria şi Bosnia şi a înfiinţat subsidiare în aceste ţări. Gazprom Neft, divizia petrolieră a gigantului Gazprom, a plătit în 2009 400 milioane euro pentru 51% din acţiunile NIS şi şi-a urcat participaţia la 56,15% în luna martie a anului trecut, pentru alte 40,3 milioane euro.

Conducte noi

Gazprom a anuntat recent ca autoritatile de la Moscova si Paris ar putea colabora in cadrul unui proiect pentru constructia de noi conducte de gaz intre Rusia si restul Europei. Proiectul ar veni in intampinarea solicitarilor crescute de gaz ale consumatorilor europeni. Unele dintre tarile Uniunii Europene au intampinat probleme in aprovizionarea cu gaz rusesc in lunile ianuarie si februarie, in contextul unor conditii meteo nefavorabile. Gazprom, care asigura un sfert din importurile de gaz din Europa, a declarat ca in tot acest timp a livrat cantitatea maxima de gaz conform contractelor in vigoare. In anul 2011, Franta a fost al treilea mare consumator european al gazului rusesc.

Cruciada energetica a Kremlinului

Companiile petroliere din Rusia prefera tot mai mult sa lucreze peste hotare. In ultimii ani, portofoliile de proiecte ale societatilor ruse din acest domeniu s-au imbogatiti cu o serie intreaga de noi zacaminte din tarile in curs de dezvolare, scrie RBK Daily, citat de mass-media de la Bucuresti. Pionierul expansiunii peste hotare a fost Lukoil, companie care detine, in prezent, cel mai mare numar de active straine in tari precum Kazahstan, Azerbaidjan, Venezuela, Vietnam, Ghana, Egipt, Irak, Columbia, Coasta de Azur, Romania, Arabia Saudita, Sierra-Leone si Uzbekistan. Se preconizeaza ca in urmatorii cinci-sapte ani, ponderea proiectelor internationale in productia totala a Lukoil sa creasca de la 11% in prezent, la 25-30%.
Un volum important de noi proiecte peste hotare exista si la Gazprom, mai precis la filiala companiei, grupul Gazporm-Neft. El este prezent in Irak, Venezuela, Ecuador, Guinea, Angola si Cuba si, prin firma-mama, in Libia. Conform strategiei companiei, pana in 2020, aproape 10% in productia consolidata de hidrocarburi va fi asiguata din proiecte in strainatate.
In ultimul timp, interesul pentru extindere in strainatate a fost afisat si de Tatneft si RussNeft. Dar pentru unele dintre intreprinderile rusesti, drumul spre strainatate se opreste brusc, avand in vedere ca nu exista cerere pentru produsele lor. Mai sunt, este adevarat, si cazuri fericite, precum TNK-BP, care, dupa problemele cu care s-a confruntat British Petroleum in Golful Mexic, unde a explodat o platforma petroliera a grupului britanic, a reusit sa intre in proiecte in Vietnam, Venezuela si Brazilia.

Petrom refuza oferta Gazprom

In ultima perioada au aparut in presa mai multe stiri potrivit carora gigantul rus Gazprom ar fi interesat de Petrom. Au circulat informatii ca se duc tratative ba pentru cumpararea mai multor benzinarii Petrom, ba pentru preluarea rafinariei Arpechim, relateaza mass-media de la Bucuresti, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Recent, a fost lansata chiar si informatia ca rusii sunt interesati de preluarea a 51% din actiunile OMV Petrom. Intrebata de jurnalisti daca exista vreun dram de adevar in aceste informatii, Mariana Gheorghe, director general Petrom, a spus ca “nu este nicio substanta in astfel de discutii”. De asemenea, a spus ca Petrom nu a primit nicio oferta pentru Arpechim din partea Gazprom. “Nu avem niciun fel de discutii cu Gazprom”, a precizat Mariana Gheorghe.
In septembrie, anul trecut, surse oficiale declarau ca Petrom este in negocieri cu sarbii de la NIS, controlati de Gazprom, pentru vanzarea a 139 de unitati, aproape un sfert din intreaga sa retea de distributie a carburantilor. Stirea a aparut in Ziarul Financiar, dar nu a fost confirmata de Petrom. “Petrom dezminte informatiile aparute in Ziarul Financiar referitoare la o posibila tranzactie pentru vanzarea a 139 benzinarii catre compania petroliera NIS”, informeaza Petrom.

Dezmintire ruseasca

Doua ziare rusesti, Kommersant si RBK Daily, au discutat cu analisti ai pietei energetice despre informatia lansata recent de mass-media romaneasca privind o eventuala preluare a Petrom de catre o companie rusa. Analistii rusi cred insa ca Gazprom nu poate fi interesat de compania romaneasca.
Contactata de Kommersant, Gazprom Neft (filiala Gazprom dedicat industriei petroliere) a declarat ca nici ea, nici filiala ei din Serbia, NIS, nu este in tratative privind preluarea a 51% din actiunile OMV Petrom, iar compania – mama Gazprom a refuzat orice comentarii. Surse din interiorul companiei afirma insa ca Gazprom nu este interesat de actiunile OMV Petrom, pentru ca “inainte de toate, este vorba despre o companie petroliera”, in timp ce Gazprom se concentreaza mai ales pe gazele naturale.
Expertul Vitali Kriuko, de la firma de consultanta IFD-Kapital, constata, printre altele, ca pe fondul zvonurilor privind preluarea OMV Petrom actiunile companiei au crescut de la inceputul anului cu 25%, pentru ca apoi sa inregistreze un avans de 4%. Analistul nu crede insa in speculatiile privind o posibila achizitie de catre Gazprom sau Gazprom Neft. In primul rand, explica expertul, productia grupului din Romania scade: 63 milioane barili in 2010 fata de 66 cu un an inainte, in timp ce prelucrarea petrolului a devenit nerentabila in intreaga Europa. Spre exemplu, Petroplus, care detine cinci rafinarii in Europa, a fost nevoita sa inchida trei unitati in Elvetia, Franta si Belgia, dupa ce i-a fost refuzata acordarea unui credit de 1 miliard de dolari. In schimb, afirma expertul, partea rusa poate fi interesata de reteaua de benzinarii a OMV Petrom.

Arma anti-Gazprom, testata in Marea Baltica

Republica Lituania va închiria de la compania norvegiană Hoehg LNG o platformă plutitoare pentru a putea importa gaz natural lichefiat, au declarat saptamana trecuta, surse locale, citate de mass-media rusa. Anterior, si in regiunea Marii Negre, state riverane precum Ucraina, Romania si Bulgaria si-au exprimat dorinta de a cumpăra gaz lichefiat, chiar dacă lucrurile nu au mers în acest caz mai departe de simple intenţii.
La Vilnius, afacerea cu norvegienii este considerată un pas menit să distrugă monopolul companiei ruse Gazprom. Compania lituaniană de stat Klaipedos Nafta va primi în leasing pe 10 ani o navă pentru păstrarea şi regazificarea de gaz natural lichefiat (FSRU), cu o capacitate de 170.000 de metri cubi, la preţul de 156.200 de dolari pe zi. ‘Acesta este preţul pieţii. Afacerea este una cinstită şi pentru noi, şi pentru Klaipedos Nafta’, a explicat directorul general al Hoeght LNG, Sveinung Stole, după semnarea acordului.
Nava va fi adusă în portul Klaipeda la sfârşitul lui 2014, iar Klaipedos Nafta va putea de devină proprietara ei la finalul perioadei de leasing. ‘FSRU va ajuta Lituania să-şi reducă dependenţa faţă de singurul furnizor de gaz şi va oferi acces spre pieţele de gaz internaţionale’, declară directorul general al Klaipedos Nafta, Rokas Masiulis. Potrivit acestuia, doar în primul an de activitate al FSRU compania sa îi va oferi Lituaniei circa 1 miliard de metri cubi de gaz.

Dependenta strategica

Anul trecut Lituania a consumat 3,4 miliarde de metri cubi de gaz, întreaga cantitate fiind importată din Rusia. În opinia înalţilor funcţionari lituanieni, importurile de gaz lichefiat vor pune capăt dominaţiei Gazprom pe piaţa de gaz a Lituaniei. Astfel, ministrul energeticii al Lituaniei, Arvidas Sekmokas, a caracterizat afacerea drept ‘probabil cea mai mare reuşită’ în domeniul energetic, din momentul construirii, în 1999, a terminalului petrolier din Butinge de pe litoralul Baltic. ‘Preţurile ridicate pe care le practică Gazprom ne-au determinat să creăm acest terminal pentru primirea de gaz lichefiat, terminal care va permite livrări sigure de gaz şi crearea unei pieţe în domeniu. Acest lucru va duce la scăderea preţurilor la gaz’, este convins Sekmokas.
Între timp, Gazprom s-a adresat Curţii Internaţionale de Arbitraj, pentru a-şi proteja dreptul de control asupra gazoductelor din Lituania, drept pe care îl va pierde odată cu amendamentele la legislaţia UE.

Expertii Gazprom

Opiniile experţilor ruşi referitor la planurile Lituaniei sunt împărţite. Potrivit lui Dmitri Aleksandrov, dominaţia Gazprom se va menţine pentru cel puţin următorii câţiva ani. ‘Totuşi, înlocuirea unui miliard din cele 3,5 miliarde pe care le consumă anual Lituania nu este o cantitate foarte importantă’, subliniază Aleksandrov. În afară de aceasta, apar o mulţime de întrebări la care nu există deocamdată un răspuns: la ce preţ va fi cumpărat gazul lichefiat, va putea vreo altă ţară în afară de Norvegia să livreze gaz lichefiat? Nu este clar nici dacă lituanienii vor putea renunţa la livrările de gaz rusesc fără sancţiuni, care au fost stipulate în contractul pe termen lung cu Gazprom. Totuşi, dacă în 2015 se va dovedi că termenul de recuperare a investiţiilor în platforma pentru primirea de gaz lichefiat anunţat de Lituania va deveni accesibil, acest lucru va constitui un argument solid în disputa cu Gazprom pe marginea preţului la gaz.
La rândul său, analistul Mihail Krutihin este convins că Gazprom se va confrunta cu vremuri dificile. ‘Pe lângă Norvegia, Lituania va putea primi gaz şi din Polonia sau din Germania, prin recumpărare. Astăzi, Gazprom livrează în Lituania gaz la preţul de circa 400 de dolari pe mia de metri cubi, în timp ce Qatarul este gata să livreze gaz lichefiat la preţul de 283 de dolari. Chiar şi ţinând cont de plata la leasing, avantajul de preţ este evident’, subliniază Krutihin.

Autoritatile de la Ankara intentioneaza sa achizitioneze 100 de avioane de vanatoare americane de tip F-35, dintre care doua vor fi livrate in 2015, valoarea contractului fiind estimata la 16 miliarde de dolari, a declarat ministrul turc al Apararii, Ismet Yilmaz, citat joi de publicatia Milliyet. “Turcia intentioneaza sa achizitioneze 100 de avioane F-35, doua fiind livrate in 2015″, a declarat ministrul in timpul unei sesiuni de intrebari si raspunsuri in Parlament, conform Milliyet. Fiind un avion de vanatoare multirol de generatia a 5-a, F-35 este de 8 ori mai eficient in misiunile de atac la sol si de 4 ori mai eficient in ceea ce priveste misiunile de aparare in aer in comparatie cu aeronavele de vanatoare din generatia anterioara. De asemenea, fiind mult mai sofisticat decat avioanele ce sunt astazi in uz, F-35 va putea indeplini misiuni care astazi solicita folosirea mai multor aeronave, gratie senzorilor avansati si tehnologiei „stealth”, care face aproape imposibila detectarea sa chiar si de catre sistemele anti-aeriene avansate. F-35 este primul avion supersonic, invizibil fata de radar, ce poate decola de pe o suprafata scurta si ateriza vertical. Aeronava masoara 15,6 metri in lungime, 4,6 in inaltime si 10,7 metri in latime (13,1 in cazul F-35C), putand atinge o viteza maxima de 1.930 km/h (Mach 1.6). F-35A si F-35C pot transporta o sarcina maxima de armament de 8.160 de kg, iar F-35B de 6.800 de kg.

Inlocuirea flotei vechi

Turcia, asociata acestui proiect aeronautic major, anuntase deja posibilitatea de a cumpara 100 de exemplare F-35 sau Joint Strike Fighter (JSF), un avion de vanatoare dotat cu o tehnologie care il face invizibil pe radare produs de Lockheed Martin, pentru a isi inlocui flota compusa din avioane F-4 McDonnell Douglas si Falcon F-16. Este o premiera faptul ca un responsabil turc anunta costul proiectului pe care Turcia il va suporta. Ministrul a mai mentionat si ca va reconsidera numarul aparatelor de zbor pe care tara sa le va cumpara. Pentagonul a confirmat recent ca pretul de cumparare al avionului va creste din cauza intarzierilor si a numarului de comenzi mai putin importante venite din partea tarilor aliate. F-35 este cel mai costisitor program de inarmare al Pentagonului, selectat de catre Statele Unite si alte opt tari: Marea Britanie, Italia, Olanda, Turcia, Canada, Australia, Israel, Singapore, Danemarca si Norvegia. Si Romania ar putea fi inclusa in aceasta lista, in cazul in care va semna contractul cu Lockheed Martin pentru achizitionarea initiala a unor avioane de tip F-16.

Inarmare aeriana a SUA

Fortele militare ale SUA au in plan ca pana in 2020 sa detina un numar record de aeronave militare, cu peste 1.000 mai multe decat oricare alta natiune de pe Pamant. in 10 ani, SUA va detine de 20 de ori mai multe avioane de razboi decat China si de 15 ori mai multe decat Rusia, la care se adauga un numar crescand de drone armate. Cel mai important avion din acest arsenal militar american va fi F-35 Lightning II, cea mai sofisticata arma de razboi din istoria omenirii, scrie revista Descopera. in 2001, compania Lockheed Martin a castigat competitia cu Boeing, fiind desemnata de Departamentul Apararii din SUA drept constructorul avionului de vanatoare de generatia a 5-a. F-35, avionul conceput de Lockheed Martin, urma sa inlocuiasca flota invechita a armatei americane. F-35, denumit si Joint Strike Fighter, este construit in colaborare cu 8 tari aliate ale SUA, ce intentioneaza sa il achizitioneze. Marele avantaj prezentat de F-35 era faptul ca urma sa inlocuiasca mai multe modele de aeronave de lupta. De la clasicele F-16 si A-10 folosite de Aviatia Militara, pana la avioanele A/F-18 folosite de Marina si aeronavele AV8B folosite de infanteria marina, toate urmeaza sa fie inlocuite de F-35. Specialistii Lockheed Martin sustin ca sistemul sofisticat de arme cu care este dotat F-35, proiectat sa reduca numarul victimelor colaterale, este capabil de o asemenea precizie incat permite tintirea unei ferestre anume a hotelului chiar de la distanta de 80 de kilometri. Pentagonul intentioneaza sa achizitioneze 2.443 de avioane F-35 in urmatorii 25 de ani, costul total fiind 382 de miliarde de dolari. Daca initial costul unui F-35 era estimat la 69 de milioane de dolari, astazi acesta se ridica la peste 130 de milioane (cea mai scumpa fiind aeronava destinata utilizarii pe portavioane, care costa aproximativ 143 de milioane de dolari).

Recentele discutii lansate in spatiul de peste Prut legate de posibila inzestrare cu avioane si elicoptere la standardele NATO a armatei Republicii Moldova, care deja se antreneaza dupa modelul armatelor omoloage din Alianta Nord-Atlantica, a creat o adevarata efervescenta la Moscova si Tiraspol. Acesta posibilitate a incins imaginatia si a alimentat dorintele Moscovei de a trimite noi intariri pentru „pacificatorii sai” de pe Nistru, recent implicati in scandaluri cu populatia locala din aceasta zona dupa ce acestia au omorat un tanar de 18 ani. Suma de 240 de milioane care ar urma sa fie primita de catre armata Republicii Moldova pentru achizionarea de noi aparate de zbor pentru apararea spatiului sau aerian nelinisteste Moscova, in special din cauza avantajului pe care Republica Moldova l-ar capata in negocierile din dosarul transnistrean.

Astfel, pozitia Moscovei, care sprijina efectiv regimul separatist de la Tiraspol sub umbrela apararii intereselor cetatenilor rusi din aceasta zona, s-ar slabi iar echilibru de forte s-ar putea modifica in detrimentul celor doua parti amintite mai sus. In acest sens, Moscova ia in calcul intarirea prezentei militare in zona si modernizarea armamentului din dotarea acestor forte si implicit al fortelor separatiste transnistrene. Urmand „tactica tertului”, pentru a nu-si atrage oprobriul comunitatii internationale, Moscova recurge la experti militari pentru a transmite mesaje catre decidentii de la Chisinau in aceasta chestiune. “Inchiderea spatiului aerian deasupra Transnistriei pentru avioanele rusesti constituie o provocare politica foarte grava si o incalcare directa a acordului cu privire la principiile de reglementare pasnica a conflictului armat in regiunea transnistreana a Republicii Moldova, semnat in 1992″, opineaza expertul militar Viktor Litovkin, citat de Nezavisimaia Gazeta. El mai spune ca, in astfel de conditii, Rusia isi va rezerva dreptul de a inainta diverse demersuri politice si diplomatice pentru a-si putea aproviziona trupele. Nu in ultimul rand, aceasta vorbeste despre o posibila escaladare a acestor tensiuni care ar putea urma „precedentul Georgia”. Ca si cazul acestei tari caucaziene, dosarul transnistrean reprezinta in fapt un conflict inghetat care are in spate interesele Rusiei si crearea de brese in braului de securitate (glacis) al Rusiei. In atari conditii, nu este exclus ca Rusia sa repete scenariul oseto-abhaz si sa incerce inclusiv o fortare armata a situatiei de pe Nistru.

Coroborat cu declaratiile expertului militar de la Moscova, Nezavisimaia Gazeta publica si cateva declaratii ale noului sef al Serviciului de Securitate din Transnistria (MGB), Vladislav Finaghin, care spune ca in cazul unor noi achizitii de aparate de zbor din partea RM, mica republica separatista nu va mai putea controla acest spatiu aerian in conditiile in care NATO si Romania ar putea da bani Chisinaului pentru inzestrarea armatei Republicii Moldova. Ministerul Apararii de la Chisinau isi propune sa procure 8 avioane si 8 elicoptere militare. Aceste obiective sunt prevazute in proiectul cu privire la modul de actiune impotriva aeronavelor care utilizeaza neautorizat spatiul aerian al tarii noastre si a fost aprobat pe 17 februarie, in prima lectura de catre Parlament. In urma cu cateva zile, ambasadorul Rusiei la Chisinau, Valeri Kuzmin, a declarat ca Rusia va deschide un consulat la Tiraspol, actiune ce are in vedere strangerea relatiilor diplomatice dintre Rusia si republica separatista transnistreana. Pretextul folosit si de aceasta data de Rusia este protejarea intereselor cetatenilor rusi din aceasta zona in contextul in care, dupa incidentul de la Vadul lui Voda, comunitatea internationala este din ce in ce mai sceptica vizavi de asa-numita misiune de pace si de prezenta militarilor rusi care actioneaza practic dupa toate regulile a unor trupe straine cantonate in scopuri disuasive in apararea separatistilor transnistreni.

In nenumarate randuri, Rusia a amenintat SUA ca, in cazul in care isi va desfasura rachete in Polonia, Moscova va riposta cu instalarea unor rachete de tip Iskander in exclava Kaliningrad. Nu in ultimul rand, vestea inzestrarii armatei Republicii Moldova cu avioane nu a picat prea bine la urechile Moscovei care doreste sa exploateze momentul pentru a gasi o justificare in transformarea Transnistriei intr-un al „doilea Kaliningrad”. De data aceasta rachete Iskander putand fi destinate Romaniei care a acceptat amplasarea a unor baterii de rachete ale NATO pe teritoriul sau in baza de la Deveselu, judetul Olt. Astfel, jocul de sah dintre SUA si Rusia la Marea Neagra devine si mai complex prin sacrificarea unor pioni pentru interesele celor doua super-puteri. La fel ca si Abhazia si Osetia de Sud, mica republica separatista Transnitria ar putea deveni un poligon rusesc de pe cealalta parte a Marii Negre.

Papa Benedict al XVI-lea, capul Bisericii Romano-Catolice, suspectat de evaziune fiscala

Premierul italian intenţionează să amendeze legea italiană pentru a forţa Biserica Catolică să plătească impozite pe toate clădirile folosite în scop comercial, relateaza mass-media internationala, preluata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Este o decizie curajoasă a şefului guvernului Italiei, ţara unde Biserica Catolica are încă o influenţă foarte mare. Biserica plăteşte în prezent impozite pentru clădirile folosite 100% în scopuri comerciale, pe baza unei legi promulgate în urmă cu 20 de ani. Legea este însă ambiguă, astfel că Biserica scapă netaxată în multe cazuri – atunci când clinicile sale au o capelă sau atunci când mănăstirile dispun de locuri de cazare pentru turişti, spre exemplu.
Conform unor surse, citate de mass-media, Biserica Catolică deţine nu mai puţin de 100.000 de proprietăţi în Italia, o treime dintre acestea fiind folosite în scopuri comerciale. Astfel, Italia ar câştiga în jur de 100 de milioane de euro prin taxarea corespunzătoare a tuturor proprietăţilor, apreciază specialiştii citaţi de Business Week.

Obiectiv Berlusconi

Unul din cele mai frecvente critici adresate Vaticanului se refera la stransele relatii politice si de afaceri dintre Statul Papal si Vatican, fortand capii bisericii romano-catolice sa implementeze o serie de masuri menite sa schimbe perceptia opiniei publice din Italia si alte state. Conform mass-media de la Roma, problemele fostului premier italian, Silvio Berlusconi, cu ancheta in cazul Ruby, pentru relatii sexuale cu o prostituata minora si abuz de putere, s-au agravat, cand Vaticanul s-a distantat in mod clar de premier, criticat, de asemenea, de persoane importante din Italia.
Dupa mai multe saptamani de tacere, cardinalul Tarcisio Bertone, al doilea in ierarhia Vaticanului, a hotarat sa raspunda la o intrebare legata de cazul Ruby. Vaticanul “urmareste cu preocupare aceste cazuri italiene”, a declarat cardinalul Bertone, adaugand ca impartaseste “tulburarea” exprimata anterior de presedintele italian, Giorgio Napolitano, care nu detine o functie executiva, dar care este foarte influent in Peninsula. Chiar daca si-a masurat cuvintele, cardinalul Bertone a estimat ca ancheta Ruby arata necesitatea unei “mari responsabilitati fata de familii, fata de noile generatii, in cautare de modele”.

Votul catolic

In calitate de stat distinct, Sfantul Scaun isi exprima rar opinia fata de situatia interna din Italia. Secretarul de stat al Vaticanului a precizat, de altfel, ca “are propriile sale canale, modalitatile sale de interventie si nu face declaratii publice”. Electoratul catolic a votat masiv pentru Berlusconi, la alegerile legislative din 2008. Numarul doi de la Vatican i-a invitat pe “cei care au o responsabilitate publica in domeniile adminsitrativ, politic si judiciar sa faca eforturi sa dea dovada de o moralitate mai fatisa, de simt al justitiei si legalitatii”.
Dupa ce Parchetul a transmis recent un dosar Parlamentului, pentru a cere perchezitionarea sediilor atribuite activitatii de deputat a lui Berlusconi, presa a publicat o serie de dezvaluiri stanjenitoare pentru acesta. Premierul este suspectat ca a comis o infractiune platind in schimbul serviciilor lui Ruby, pe numele adevarat Karima El Mahroug, o tanara marocana minora la acea vreme, si de abuz de putere, pentru ca a obtinut eliberarea ei, folosindu-se de rolul sau institutional. Parchetul a anuntat ca dispune de elemente care dovedesc ca miliardarul, la varsta de 74 de ani, platea cu larghete prestatiile unor tinere prostituate care participau la petreceri organizate la resedinta sa din Arcore, langa Milano, si ca le caza gratuit in apartamente.

Bula anti-mafia

Papa Benedict al XVI-lea a publicat recent un decret, “motu proprio”, impotriva spalarii banilor, la cateva luni dupa lansarea unei investigatii impotriva a doi membri in conducerea bancii Vaticanului. Acest decret privind “prevenirea si combaterea activitatilor ilegale in domeniul financiar si monetar” presupune infiintarea unei Autoritati pentru informatii financiare a Vaticanului. Papa va aproba o lege pentru prevenirea si combaterea spalarii de bani, a activitatilor criminale si a finantarii terorismului, se arata intr-un comunicat al Vaticanului. Reamintim ca mandatul papal al lui Benedict al XVI-lea a mai fost patat de diferite scandaluri financiare in care au fost implicate persoane cu raspundere din Vatican
Potrivit agentiei de informatii religioase i.Media, aceste dispozitii vor permite intrarea Vaticanului pe lista tarilor care respecta normele luptei cu spalarea banilor, a OCDE si Grupului de Actiune in Domeniul Financiar. Astfel, Guvernatorul Bancii Vaticanului, Ettore Gotti Tedeschi, este anchetat pentru spalare de bani, in cadrul unei anchete mai ample. Ancheta a fost lansata dupa ce Fiscul italian a descoperit doua tranzactii suspecte intre Banca Vaticanului si doua banci italiene diferite. De asemenea, procurorii au confiscat 23 de milioane de euro pe care Banca Vaticanului a incercat sa ii transfere de la mica banca italiana Credito Artigianato. Din aceasta suma, 20 de milioane de euro erau destinati JP Morgan, din Frankfurt, iar restul urmau sa ajunga la Banca del Fucino, din Italia.
Magistratii din Roma verifica in prezent daca Tedeschi si directorul general al bancii, Paolo Cipriani, au incalcat legile care cer bancilor sa divulge informatii despre operatiunile financiare. Astfel, Banca Vaticanului nu ar fi informat autoritatile financiare de unde provin banii.

Papa uimit

Vaticanul s-a declarat “uimit” si si-a exprimat increderea deplina in Tedeschi si Cipriani. Intr-un comunicat, Sfantul Scaun a dat asigurari ca datele necesare sunt disponibile deja la Banca Nationala a Italiei. Tedeschi, expert in etica financiara, conduce Banca Vaticanului de un an. Anterior, el a fost seful pentru operatiuni in Italia al bancii spaniole Santander.
Banca Vaticanului, cunoscuta oficial drept Institutul pentru Lucrari Religioase (IOR), a fost infiintata oficial in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial pentru a administra conturile ordinelor religioase, cardinalilor, episcopilor si preotilor. IOR a fost implicata intr-un scandal si in 1982, cand guvernatorul sau, arhiepiscopul Paul Marcinkus, a fost pus sub acuzare pentru implicare in prabusirea uneia dintre cele mai mari banci private din Peninsula, Banco Ambrosiano. Arhiepiscopul Paul Marcinkus nu a fost arestat niciodata.

Dificultati persistente

Vaticanul a cerut anterior ajutor financiar din partea credinciosilor Bisericii Catolice, motivand ca aceasta se confrunta cu „dificultati persistente”, relateaza agentiile internationale de presa. Cardinalii insarcinati cu controlul finantelor Sfantului Scaun si ale statului Vatican si-au exprimat speranta intr-o balanta financiara mai buna, in pofida unui ”cadru general de dificultati persistente” pentru anul 2010, se arata in acelasi document. Cardinalii reuniti sub autoritatea lui Tarcisio Bertone, ”numarul doi” in ierarhia Vaticanului au pledat pentru  ”necesitatea pastorala’ de a suscita o mai mare atentie din partea credinciosilor – mai sensibili de a contribui la proiecte specifice sau mai apropiate – fata de structurile Bisericii care presteaza servicii de ordin general. Cifrele sunt in general publicate vara. In 2008, Vaticanul (activitatile Papei, congregatiile etc.) a avut un deficit de 911.514 euro, fata de circa 9 milioane in 2007. Dimpotriva, statul Vatican (curia si dicasterele, muzeele, media Vaticanului etc.), care s-a confruntat cu criza economica mondiala, a incheiat anul 2008 cu un deficit de 15 milioane de euro. Donatiile Bisericilor catre Papa, indeosebi de sarbatoarea sfintilor Petru si Pavel, au fost de 75,78 milioane de dolari, in usoara scadere fata de 2007. Cele mai importante contributii au venit din partea unor catolici americani, italieni si germani, dar, raportat la numarul de catolici, Coreea de Sud si Japonia se afla in fruntea listei.

Bancherii lui Dumnezeu

Publicatia Panorama relata anterior ca Vaticanul este suspectat a fi implicat intr-un scandal privind spalarea unor sume uriase de bani prin diverse artificii bancare. Sursa media explica ca Vatican Bank este anchetata pentru implicare in spalare de bani prin folosirea de conturi la una din cele mai mari banci din Italia. Oficiali ai Unitatii de Informatii Financiare a Bancii Italiei au identificat tranzactii de 180 milioane de euro ce incalca reglementari contra spalarii de bani in conturi detinute la filiala UniCredit de langa biserica San Pietro. Sursa citata mentioneaza ca procurorii coopereaza cu Guardia di Finanza in cadrul anchetei contra bancii, cunoscuta formal ca Institutul pentru Opere Religioase (IOR). Anchetatorii analizeaza toate tranzactiile IOR din perioada 2006 -2008. In aceasta perioada, peste 180 de milioane de euro in cecuri si transferuri s-au mutat prin conturi. Aceasta este cea mai grava ancheta contra Vatican Bank din 1982, cand s-a prabusit Banco Ambrosiano, in care era actionar majoritar. In 2007, un tribunal a stabilit ca mafia se afla in spatele asasinarii, in 1982, a lui Roberto Calvi, presedintele Banco Ambrosiano, cunoscut drept ‘bancherul lui Dumnezeu’.

Vaticanul, spalatoria de bani a mafiei rusesti

Principala banca a Bisericii Romano-Catolice este anchetata de autoritatile italiene pentru implicarea in operatiuni de spalare de bani prin folosirea de conturi la una dintre cele mai mari banci din Italia, mai relateaza agentiile de presa internationale. Conform saptamanalului italian „Panorama”, ofiteri ai Unitatii de Informatii Financiare a Bancii Italiei au identificat tranzactii de peste 180 milioane de euro, ce incalca legislatia italiana impotriva spalarii de bani, in conturi detinute la filiala UniCredit de langa biserica San Pietro, una dintre cele mai importante filiale ale bancii.
Ancheta a fost declansata ca urmare a demersurilor principalei institutii financiare din Italia, Bankitalia, Procuratura din Roma si Garda Financiara demarand o ampla ancheta privind o serie de „conturi lipsite de transparenta“ ce ar fi tranzitat IOR (Institutul Operelor Religioase), supranumit „Banca Vaticanului”. Procurorii italieni cred ca ar fi fost incalcata legea 231/2007 care reglementeaza normele referitoare la spalarea de bani pe teritoriul Italiei, si destinata sa combata in principal operatiunile Mafiei. Anchetatorii Unitatii de Informatii Financiare a Bancii Italiei, seviciul secret de informatii in domeniul financiar al Italiei, cerceteaza depozite bancare prin care, in ultimii trei ani, au tranzitat peste 180 de milioane de euro.

Banii mafiei pentru Papa

Conform datelor citate de „Panorama”, oficialii italieni considera ca IOR a servit drept „ecran” pentru persoane fizice si societati ce au creat un flux financiar ilicit intre acesta si alte institutii de gen din Italia, dintre care unele sunt considerate o fatada pentru activitatile mafiei ruse si ucrainene. IOR, cunoscut si ca banca preotilor, gireaza conturile diferitelor ordine religiose si asociatii catolice si greco-catolice, organizatii care beneficiaza de imense donatii. Numele acestuia a fost implicat in cateva scandaluri in istoria recenta a statului Vatican, referitoare la mafia siciliana Cosa Nostra sau la loja masonica italiana P2. La 23 septembrie, presedinte al IOR a fost numit Ettore Gotti Tedeschi, profesor de etica finantelor la Universitatea catolica din Milano si consilier la Casa italiana de economii. In 2008, patrimoniul Bancii Vaticanului a fost estimat de mass-media italiana la peste cinci miliarde de euro.
Potrivit cotidianului englez „The Times”, actuala ancheta este cea mai importanta dupa actiunea legala din 1982, an in care a falimentat „Banco Ambrosiano” a carui actionar principal era Banca de la Vatican (acelasi „IOR” sau „Institut al Servicilor Religioase”). Totodata in 2007, un tribunal a stabilit ca mafia se afla in spatele asasinarii, in 1982, a lui Roberto Calvi, presedintele Banco Ambrosiano, cunoscut drept “bancherul lui Dumnezeu”.

Mostenire sumbra

Banca Vaticanului are un trecut plin de pete negre, de la conturi pentru mafioti si mita pana la tainuire, actualul pontif, Benedict al XVI-lea, intentionand acum sa faca putina curatenie, scrie ziarul austriac Die Presse, citat de mass-media de la Bucuresti. Misterul legat de Institutul pentru Opere Religioase (IOR), asa cum se numeste oficial banca pontificala, incepe odata cu limba care apare pe ecranul bancomatului si anume limba oficiala a statului Vatican, latina. Adevaratul mister priveste insa banii vehiculati de banca, de unde vin ei, de ce sunt depozitati aici si cine se bucura de ei.
Zidul leonin, care inconjoara Vaticanul, a fost totdeauna un zid al tacerii, insa din nicio parte a micului stat papal nu ajunge atat de putin la lumea dinafara ca din sumbrul bastionul Niccolo V, care isi inalta silueta langa palatul apostolic. Din acest bastion, elita finantelor papale vegheaza din 1942 la tezaurul statului catolic, stapana peste active in valoare de 5 miliarde de euro si cu o rezerva de o tona si jumatate de aur in subterane. Presedintele bancii IOR a fost demis din functie, contractul lui Angelo Caloia in fruntea bancii fiind anulat prematur. Cu un an si jumatate inainte de pensionare, el va fi mutat pe un post administrativ din cadrul consiliului de stat. Locul sau este luat de Ettore Gotti Tedeschi, care pana acum a indeplinit functia de sef pentru Italia al bancii spaniole Santander. Decizia a fost luata de comisia formata din 5 cardinali, care alcatuiesc un fel de consiliu de supraveghere al bancii, fiind direct subordonati Suveranului Pontif.
Motivele deciziei ar fi ramas ascunse publicului la fel ca dezbaterile din cadrul conclavului daca nu ar fi existat cartea de scandal “Vatican SA”, aflata din iunie pe lista bestseller-urilor in librariile italiene si care a dus la caderea lui Caloia. De atunci, toate cicatricile care au patat imaginea institutiei cu decenii in urma au inceput din nou sa sangereze.

Profituri sfintite

IOR este o banca ca toate celelalte doar dintr-un singur punct de vedere si anume pentru faptul ca, potrivit statutului sau comercial, trebuie sa obtina profit. Conform sursei citate, acest profit, care formal apartine Papei, fiind folosit pentru biserica, misiuni si scopuri caritabile. Cei 1.400 de clienti ai bancii sunt in principal episcopi, cardinali calugarite si angajati laici ai Statului Vatican. Insa la ghiseele sale nu stau la coada doar spirite pioase, sarace lipite, pentru ca banca – cel putin pana acum 3 ani – a deschis conturi pentru clienti privati alesi, care varsa capital masiv in conturi, relateaza mass-media austriaca. Printre acesti clienti alesi se gaseau persoane cu relatii si care promiteau sa doneze mai devreme sau mai tarziu o parte a profiturilor obtinute.
In schimb, investitorul se bucura de conditii paradisiace: nu trebuie sa plateasca taxe si are parte de o discretie totala. Regula tacerii este mai riguroasa ca la o manastire de trapisti: nicio colaborare cu fiscul si politia, anonimitate totala, niciun fel de bilanturi si evidenta a conturilor. Concordatul (tratat incheiat intre Vatican si state seculare, pentru reglementarea statutului bisericii, n.red.) cu Italia garanta protectie iar IOR nu a semnat nici pana azi vreun acord pentru reglementarea pietelor financiare. Pe scurt, este vorba aici de un paradis offshore pe pamant, inclusiv caderea in pacat.
Oferta a atras rapid investitori care nu doreau sa-si spele constiinta ci banii proveniti din afaceri mafiote, coruptie si evaziune fiscala. Bomba a explodat in 1982, odata cu falimentul bancii ambroziene din Milano, al carei presedinte, Roberto Calvi, forma impreuna cu bancherul sicilian Michele Sindona si cu seful de atunci al bancii vaticane, monseniorul Paul Marcinkus, un trio fara scrupule de spalatori de bani, in contact cu mafia, potrivit Die Presse.
Calvi si Sindona nu au mai apucat sa cada in ispita de a da totul in vileag, primul fiind gasit spanzurat sub un pod londonez, iar al doilea otravit cu cianura de potasiu in inchisoarea de maxima securitate. Marcinkus s-a ascuns intre zidurile Vaticanului, Ioan Paul al II-lea impiedicand ani de zile predarea sa in mainile justitiei italiene.
Abia in 1990, papa Wojtyla l-a inlocuit pe clericul american cu un consiliu laic, format din cinci membri, care urma sa aiba grija de un comportament corect in aceasta oaza financiara. In fruntea acestei consiliu se afla Angelo Caloia, omul curat, inlocuit de curand. Legat de integritatea sa personala nimeni nu se indoieste pana in ziua de azi. Acestuia i-a scapat insa in primii ani faptul ca un secretar privat al lui Marcinckus continua afacerile criminale intr-o banca din umbra.

„Cu mainile curate”

Donato de Bonis a tesut o retea de conturi mascate, create pe numele unor institutii fictive precum “Fundatia pentru copiii saraci” sau “Lupta contra leucemiei”, in spatele acestor conturi ascunzandu-se sefi economici si politicieni. De Bonis vehicula saptamanal cu carul bani pesin cu origine dubioasa. Doar pentru primul sau client, premierul Giulio Andreotti, cu numele de cod “Omissis”, suma se ridica la 26 de milioane de euro. In bastionul Niccolo V au fost spalati luna mai inainte de toate o parte din banii proveniti din afacerea Tangentopoli, cel mai mare scandal de mita din istoria Italiei.
Seful oficial, Caloia si-a pastrat haina curata desi, din 1992, si el si Papa, stiau ce se intampla. “Roma”, asa cum este numit De Bonis in notele interne, a fost ce-i drept mutat un an mai tarziu, in functia de capelan al cavalerilor de Malta, insa catre exterior, conform traditiei, nu s-a suflat o vorba. Procurorii din Milano, care au descoperit cazul Tangentopoli, au batut si ei in zadar cu “mainile lor curate” la portile Vaticanului. Ce politicieni se ascundeau sub numele de cod “Ancona” si “Siena”, Caloia nu a dezvaluit nici pana azi.
Doar o persoana nu a dorit sa mentina tacerea, cel putin postum, si anume consilierul papal Renato Dardozzi, care a creat o arhiva formata din 5.000 de documente, ascunzand-o in doua valize la o ferma din Elvetia si lasand-o mostenire unui jurnalist de incredere, Gianluigi Nuzzi. Acesta, pazit de garzi de corp, a luat-o de acolo, dupa moartea lui Dardozzi, in 2003, compiland cu ajutorul ei bestsellerul “Vatican SA”. Ultimul capitol al cartii este si cel mai nelinistitor, acesta cuprinzand un interviu cu fiul unui fost primar din Palermo, primul politician italian care a ajuns dupa gratii pentru complicitate cu mafia. Acesta servea drept om de paie pentru transferurile catre bosii mafioti sicilieni si nu doar in epoca bancherului din umbra ci si mai tarziu, ultima plata fiind se pare facuta acum 2 ani.

Fiscalitatea papala

Toate acestea au fost un motiv suficient pentru noul pontif de aborda din nou problema, prin demiterea intreprinsa, Papa Ratzinger dorind sa traga o linie asupra trecutului si sa creeze “transparenta”, altfel riscand sa contrazica noua sa enciclica Caritas in Veritate (Iubire in adevar) in care, la capitolul “Efectele globalizarii”, sunt criticate paradisurile fiscale. Noul sef al bancii vaticane l-a propus pe Benedict al XVI-lea, datorita acestei enciclici, la premiul Nobel pentru economie. Partial, aceasta este o lauda de sine, mai ales ca Gotti Tedeschi l-a consiliat el insusi pe Papa la redactarea textului, considera sursa citata. Gotti este un apropiat al Opus Dei si preda etica financiara la o universitate din Milano. El a mai scris o carte cu titlul “Banii si paradisul” si ar trebui de aceea sa stie ca drumul catre paradis nu prea trece printr-un paradis fiscal pentru bietii pacatosi.

Reforme tardive

„Cetatea Vaticanului se angajeaza sa adopte toata legislatia comunitara pertinenta din domeniul bancar si financiar daca si atunci cand este creat un sector bancar in Cetatea Vaticanului. Comitetul examineaza la fiecare cinci ani adecvarea proportiei minime de monede care urmeaza a fi introduse la valoarea nominala si poate decide sa o majoreze. Monedele euro din Cetatea Vaticanului vor fi batute de Instituto Poligrafico e Zecca dello Stato (Institutul Poligrafic si Monetaria de Stat). Cu toate acestea, Cetatea Vaticanului are posibilitatea de a alege un alt contractor din randul monetariilor din Uniunea Europeana care bat monede euro, cu acordul comitetului mixt. Volumul monedelor emise de Cetatea Vaticanului va fi adaugat la volumul de monede emise de Italia, pentru ca BCE sa aprobe volumul total al emisiunii” se arata intr-un proiect postat anterior pe site-ul BCE si semnat de seful institutiei, Jean Claude Trichet.
Potrivit documentului, citat de agentiile internationale de presa, adaugarea volumului la cel al tarii-gazda a monetariei producatoare ar crea un numar de probleme practice privind stabilitatea obligatiilor de raportare fata de BCE cu privire la monedele emise in situatiile in care tara-gazda a monetariei producatoare se poate schimba din cand in cand. Dat fiind ca raportarea respectiva nu este indeplinita in prezent de catre monetarii, ar putea fi asigurata o predictibilitate mai mare prin adaugarea volumului de monede emise de Cetatea Vaticanului la volumul de monede emise de Italia, avand ca rezultat cooperarea dintre autoritatile italiene si cele din Vatican in scopul raportarii catre BCE a volumelor de monede emise.
Practic, la 27 octombrie 2009, Banca Centrala Europeana a primit din partea Consiliului Uniunii Europene solicitari de aviz cu privire la o recomandare de Decizie a Consiliului privind pozitia care urmeaza a fi adoptata referitor la renegocierea acordului monetar cu Cetatea Vaticanului. „BCE saluta proiectele de decizii care, la zece ani de la introducerea monedei euro, au ca obiectiv modificarea acordurilor monetare cu Cetatea Vaticanului si cu San Marino, in special, in vederea asigurarii unor conditii egale cu privire la obligatiile tarilor care au semnat acorduri monetare cu Comunitatea”, se mai arata in documentul semnat de presedintele BCE, Jean Claude Trichet, citat de mass-media.