Biserica ortodoxă ucraineană în 2016?

de | aug. 13, 2015 | Federatia Rusa, Știri, Ucraina, Uncategorized @ro | 0 comentarii

În anul 2016 în Constantinopol (Istanbulul de astăzi) va avea loc Sinodul pan-ortodox. Cum se presupune, la cel mai mare for al celor 14 biserici ortodoxe, Patriarhia Constantinopolului va acorda autocefalia (independenţa bisericească) Bisericii ortodoxe ucrainene cu patriarhie la Kiev. Aceasta va fi o lovitură grea dată Bisericii ortodoxe ruse care ar pierde cu Ucraina […]
Unitatea ortodoxiei din Ucraina, marea necunoscuta a Sinodului Pan-Ortodox din 2016

Unitatea ortodoxiei din Ucraina, marea necunoscuta a Sinodului Pan-Ortodox din 2016

În anul 2016 în Constantinopol (Istanbulul de astăzi) va avea loc Sinodul pan-ortodox. Cum se presupune, la cel mai mare for al celor 14 biserici ortodoxe, Patriarhia Constantinopolului va acorda autocefalia (independenţa bisericească) Bisericii ortodoxe ucrainene cu patriarhie la Kiev. Aceasta va fi o lovitură grea dată Bisericii ortodoxe ruse care ar pierde cu Ucraina jumătatea parohiilor ei.
În prezent, în Ucraina există trei majore biserici ortodoxe. Una din ele, Biserica ortodoxă ucraineană (BOU), aparţine Patriarhiei Moscovei. Şi tocmai aceasta are cele mai multe parohii din ţară – 42% (ceea ce nu înseamnă că are cei mai mulţi credincioşi, ci că majoritatea proprietăţilor ortodoxe din timpurile sovietice au devenit în mod automat averea BOU). Analiştii cred că acum mai mult de jumătate a enoriaşilor din BOU ţin de această biserică întocmai din cauza „canonicităţii” ei. Doar celelalte două nu sunt recunoscute de lumea ortodoxă, şi nici Tainele acestora nu se cred a fi adevărate. Adică, în caz dacă Patriarhia Kievului va fi recunoscută de Constantinopol, o parte însemnată (dacă nu chiar majoritatea) din BOU va trece la Patriarhia Kievului. Cu tot cu bisericile lor, – în Ucraina lăcaşe de cult aparţin comunităţii respective, nu bisericii în mod instituţional, – dacă majoritatea comunităţii parohiale trece sub alt omofor, atunci şi lăcaş de cult trece în proprietatea acestuia. Cel puţin teoretic, deoarece în realitate sunt cazuri şi cazuri…

Agenti ai Moscovei

În plus, Biserica ortodoxă ucraineană cu centrul la Moscova nu susţine operaţiunea anti-teroristă din Donbas. La pomenirea eroilor ucraineni căzuţi în regiunea Donbasului, la începutul verii, liderul BOU mitropolitul Onufrie (un bucovinean, – se spune chiar că are rădăcini româneşti) nici nu s-a ridicat din locul său. După ce acest fapt a stârnit un scandal în ţara, oficiul de presă al BOU a explicat „Preasfinţitul este categoric împotriva războiului în Ucraina şi vrea ca acesta să fie oprit imediat, – de aceea şi-a declarat astfel poziţia”. Însă, ucrainenii au văzut acest gest făţiş ca încă o dovadă a poziţiei proruse a bisericii şi l-au numit pe Onufrie drept agentul Moscovei. Totodată, tocmai printre preoţii BOU sunt cei mai mulţi separatişti care urăsc însăşi ideea Ucrainei independente. Este singura biserica ucraineană permisă pe teritorii ocupate, – a şi renunţat la eparhiile ei din Crimeea, transmiţându-le Bisericii ruse… Iar poziţia oficială faţă de ATO rămâne neschimbată: „Este un conflict intern din Ucraina” (citeşte: războiul civil, – poziţia oficială a lui Putin).

Biserica de stat

A doua biserică este Patriarhia Kievului (oficial: „Biserica ortodoxă ucraineană – Patriarhia Kievului”) sub conducerea Patriarhului Filaret, fostul mitropolit al Kievului în timpuri sovietice, pe urmă anatemizat de Moscova. Anume el speră că noua biserică autocefală va fi bazată pe PK de cum o ştim în ziua de azi. PK este a doua biserică din Ucraina după numărul parohiilor – 15,4%, – şi prima după numărul credincioşilor (cel puţin, declaraţi, – 39,8% contra 29,4% care aparţin la Patriarhia Moscovei). Dar nu înseamnă că merg prea des la biserică. Interesant este şi de ce a apărut această neconcordanţă. În primul rând, precum am şi scris, imobilele Bisericii ruse după independenţă au devenit în majoritatea lor averea BOU, nu a PK. Cu toate că multe biserici, mai ales în Regiunea Kiev şi regiuni vestice, au fost acordate tocmai PK, printre care şi fosta Catedrala Mitropoliei (acum: a Patriarhiei) „Sfântul Vladimir”. Dar în general, PK trebuia să-şi construiască noi lăcaşe de cult în toată ţara. Însă, pe de altă parte, dacă aşa de mulţi ucraineni aparţin (sau cred că aparţin) PK, atunci ar fi putut să-şi retrocedeze mult mai multe biserici. Ceea ce nu s-a întâmplat. Aşadar, răspunsul este clar: majoritatea credincioşilor PK nu ştiu la ce biserică merg! Şi nu prea merg, de altfel. De aceea situaţia este una paradoxală: PK are mai mulţi credincioşi, dar BOU are de trei ori mai multe parohii şi cu atât mai multe biserici.
Pe de altă parte, PK este considerată o biserică naţională, dar în mod rezervat şi condiţional. Aş numi-o mai degrabă – biserica de stat, sau biserica loială faţă de statul modern ucrainean. Cu toate plusuri şi minusuri aparţinând statului postsovietic.

Anarhie canonica

În timpuri sovietice au fost interzise două biserici ucrainene considerate tradiţionale: Biserica ortodoxă autocefală ucraineană (păstrată în diasporă) şi Biserica greco-catolică ucraineană (despre care vom mai spune câteva cuvinte). Aceste două păstrau tradiţiile vechi ucrainene în biserică, de aceea au fost considerate (şi sunt până acum) naţionaliste. Adică, ele păstrează tradiţii bisericeşti cele până la colonizarea rusească în secolul al XIX-lea. Este vorba şi de arhitectură, veşminte, icoane, cărţi şi cântece bisericeşti, forma Liturghiei, a sărbătorilor ş.a.m.d. Or, Patriarhia Kievului, de fapt, este o formă ucrainizată a bisericii ruse – cu alte cuvinte, acelaşi lucru ca şi Moscova, doar că în limba ucraineană. În acest sens PK este o oglindă fidelă a statului ucrainean de după 1991 şi până la 2014.
Tocmai de aceea, mai există a treia biserică, Biserica ortodoxă ucraineană autocefală (BA), – mai mult în diasporă, dar şi în Ucraina, printre patrioţi care nu vor să fie adepţi ai ortodoxiei ruse. Este o structură destul de anarhică, cu eparhii independente una de altă şi fără o singură conducere recunoscută.

Negocieri contestate

În ultimul timp în Ucraina sunt zvonuri că BA se va uni cu PK. Cu toate că 4,2% de parohii şi 2,8% de credincioşi, unirea BA cu Patriarhia Kievului ar avea un impact mare în lumea ortodocşilor ucraineni. Cele două părţi au şi dus negocieri acum o lună, care de altfel nu au dus la nimic. Mai mult, arhieparhia cea mai dezvoltată a BA, cea de Harkov, a aprobat o cu totul altă decizie. Sinodul acesteia a votat începutul negocierilor pentru unirea canonică cu Biserica greco-catolică! Logicul a fost prescris chiar în declaraţia arhieparhiei: „Patriarhia Kievului reprezintă tradiţia ortodoxiei sinodale ruse şi poate fi considerată biserica ucraineană tradiţională”.
Unirea Harkovului cu BGC a stârnit voci de ură din partea celorlalţi ortodocşi, dar de fapt a reunit două surse intelectuale ale bisericilor ucrainene, consolidând greco-catolicismul în centrul şi în estul ţării. În prezent, 15% de ucraineni aparţin la BGC, biserica tradiţională a ucrainenilor, timp de 200 de ani crunt persecutată de ruşi. Conflictele între biserici ortodoxe, dar şi Revoluţia Demnităţii suportată de BGC, a readus la greco-catolicism zeci de mii de ucraineni (în secolul al XVIII-lea 70% de ucraineni erau greco-catolici). Şi întocmai BGC poate da peste cap euforia ortodocşilor cu privire la autocefalia posibil acordată Patriarhiei Kievului. Mai ales că ortodocşii demult îi învinuiesc pe uniţii că „îşi scot crema”, adică tineretul religios şi intelectualii, foştii ortodocşi, trec la BGC. Mai mult, cu toate că reprezintă doar 15% din populaţie, greco-catolicii chiar merg la biserică şi sunt cei mai activi în viaţă parohială.
Aşadar, în ciuda faptului că anul 2016 ar putea dărui mai multe miracole Bisericii ortodoxe ucrainene, unirea acesteia, ca şi proclamarea autocefaliei, dar şi reacţia Rusiei, – vor fi un proces extrem de complicat, cu toate că şi interesant.

Share our work

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *