Turcia, enigma geopolitica de la Marea Neagra

Diplomatia turca inspira incredere pentru ca se intemeiaza pe o performanta economica solida – remarca un studiu elaborat de Consiliul european pentru probleme externe. Europenilor integrati le „inspira” insa mai ales incurcatura: pentru o Turcie in UE nu s-a gasit inca o formula acceptabila, mai ales pentru „tenorii” Uniunii, cu o Turcie reticenta sau chiar concurenta, marea piata a Marelui Orient si marele rezervor energetic al acestei zone devin mult mai greu accesibile pentru partenerii europeni.

Prin pozitia sa geografica, prin bunele sale relatii si catenele sale politico-diplomatice cu vecinatatea si prin forta sa economica, Turcia e o piesa de neevitat pentru Europa Unita. Si nu numai. Iar avantul economic, vitalitatea, economiei turce sunt fapt. Produsul intern brut a crescut rapid, de la 589 miliarde dolari in 200 la 991 miliarde dolari in 2008, ceea ce plaseaza Turcia pe locul al 16-lea in ierarhia mondiala a celor mai puternice economii. Turcia a iesit din criza economica a anilor 2008-2009 cu o crestere proiectata de cinci la suta in 2010. In ciuda crizei financiare globale, investitiile straine directe au totalizat in 2008 peste 18 miliarde dolari. Si, nu in ultimul rand, aceasta crestere a permis Turciei sa-si mentina ritmul inalt de cheltuieli militare, care-i asigura locul al doilea in NATO (dupa SUA) ca forta militara conventionala. Institutul SIPRI de la Stockholm estimeaza ca bugetul militar al Turciei a fost, in 2009, de aproape 20 miliarde dolari, respecitv 2,2 la suta din produsul intern brut.

Statele din Uniunea Europeana reprezinta principalul partner comercial al Turciei, caci detin 42,9 la suta din totalul volumului comercial al tarii. Spania, de pilda(4,2 la suta), este un partener mai important decat Iranul imediat invecinat (2,2 la suta) sau statele arabe din zona Golfului (1,2 la suta).

Relatiile cu statele vecine reprezinta, de aceea, o prioritate tot mai acuta pentru Ankara. Legaturile regionale nu sunt insa vazute ca o alternativa la UE, ci ca o varianta de relatii speciale, de genul celor ale Marii Britanii in cadrul Commonwealthului sau ale Spaniei cu America Latina. Ministrul de Externe turc Davutoglu declara la un moment dat ca Turcia reprezinta poarta de intrare a Irakului catre Uniunea Europeana. Si nu numai pentru Irak este Turcia abilitata in aceasta privinta. Prioritare sunt si relatiile cu China si Rusia, in plina expansiune si neconditionate din punct de vedere politic sau in numele drepturilor omului.

Politica proactiva de buna vecinatate a Ankarei, pe fondul valului de schimbari din lumea araba si al temporizarii accesului tarii la Uniunea Europeana „creeaza un pericol, caci ar putea incuraja Rusia si Turcia sa formeze o axa a exclusilor”, avertizeaza studiul european amintit. Demersurile de politica externa ale Ankarei isi gasesc argumente solide in dinamismul si performantele economiei turce si in dinamizarea relatiilor economice ale tarii cu alti centri de putere, neeuropeni.