Exclusiv: "Zero probleme" cu vecinii din spatiul postsovietic

de | mart. 10, 2011 | Uncategorized @ro | 0 comentarii

Linia de politica externa „Zero probleme cu vecinii”, lansata, la inceputul anilor 2000, de catre guvernul de la Ankara isi gaseste cea mai elocventa aplicare in relatiile cu statele care au aparut pe ruinele fostei Uniuuni Sovietice.

istanbul

Linia de politica externa „Zero probleme cu vecinii”, lansata, la inceputul anilor 2000, de catre guvernul de la Ankara isi gaseste cea mai elocventa aplicare in relatiile cu statele care au aparut pe ruinele fostei Uniuuni Sovietice. Relatiile Moscovei cu Kievul, capitalele republicilor sudcaucaziene si central-asiatice nu sunt ideale, dar Ankara reuseste sa dezvolte legaturi bilaterale cu fiecare dintre aceste state postsovietice in interes reciproc.

Cu Rusia exista un parteneriat strategic  care se actioneaza in cele mai divese domenii, de la copoperarea energetica  si comert ( Federatia Rusa este principalul pertener comercial al Turciei) si pana la turism si desfiintarea vizelor. Continuand sa fie membru fidel al NATO si principalul aliat al Statelor Unite in zona, Turcia se disociaza de decizii ale Washingtonului sau din cadrul Aliantei care ar putea ternsiona relatiile sale cu Moscova, de fapt ar prejudicia intereselor nationale ale Turciei, un exemplu in acest sens fiind refuzul Ankarei de a accepta instalarea pe teritoriul sau a unor elemente ale scutului spatial antiracheta proiectat de Statele Unite.

Relatiile Turciei cu Ucraina au primit, la randul lor, un impuls considerabil dupa stabilirea, in vara lui 2010, a unui parteneriat strategic intre cele doua tari. Priectele turco-ucrainene de cooperare se intind, si ele, pe o gama larga, iar proiecte de tipul South Stream si Nabucco, care vizeaza, intre altele, si ocolirea caii energetice prin Ucraina, nu par sa duca la o racire a relatiilor dintre Ankara si Kiev.

Cu statele din regiunea Caucazului, Turcia s-a preocupat sa anime raporturi active, fapt mult mai lesne de realizat cu Azerbaidjanul, a carei independenta de stat Turcia a recunoscut-o prima in lume. Intre cele doua state a fost incheiat un acord militar, primul de acest fel pentru Baku, care se menitne echidistant intre NATO si Organizatia de Securitate Colectiva initiata de Moscova. Relatii bune sunt si cu Georgia, stat cu majoritate crestin- ortodoxa si in relatii tensionate cu Rusia dupa razboiul din anii trecuti si operatiunile secesioniste care au urmat. Msai delicate sunt relatiile cu Armenia, grevate de tragedia armeana din cel de-al doilea razboi mondial si pe care cele doua parti au incercat sa o solutioneze, dar care, dupa un inceput promitator de apropiere intre celel doua tari, a reintrat intr-o situatie de relativ impas.

Contactele Turciei cu statele foste republici unionale din Asia centrala au fost initiate imediat dupa dezintegrarea URSS, dupa ce seful statului Turgut Ozal a declarat ca acest eveniment deschide o sansa istorica Turciei de a proiecta o cooperare activa a statelor din lumea turcica, intemeiata pe indelungata zestre istorica si culturala comuna, dar si pe interesele complementare ale tuturor acestor state. Turcia a mai declarat, in mod repetat, ca, in promovarea acestor relatii, nu intelege sa afecteze relatiile speciale create, de-a lungul timpului, intre Rusia/URSS/Federatia Rusa si republicile „-stan”, nici sa promoveze interese specifice ale SUA sau NATO in acesta regiune a Asiei.

In Turcia, scria intr-un articol pentru „Foreign Policy” ministrul de Externe Davutoglu, traiesc mai multi abhazi ca in Abhazia, mai multi ceceni ca in Cecenia , un mare numar de georgieni si de azeri, dar acest lucru nu impieteaza asupra relatiilor Ankarei cu Rusia, Georgia sau Azebaidjan. Actionand ca putere regionala intr-o zona labila si uneori turbulenta, Turcia are grija sa dinamizeze zonele de convergenta, sa evite punctele conflictuale de pe agenda si sa contribuie la stabilizarea zonei.

Share our work

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *