EXCLUSIV: „Kievul ar putea impulsiona soluționarea conflictului transnistrean, dar poziția Moscovei rămâne a fi decisivă”

, , , , , ,
 

Analistul Volodymyr Fesenko considera ca ” reglementarea problemei transnistrene va fi una din prioritățile Ucrainei”

De la 1 ianuarie 2013 Ucraina a preluat, de la Irlanda, preşedinţia anuală a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), cu sediul la Viena. Diplomația ucraineană a luat în primire acest mandat pe fundalul criticilor observatorilor OSCE, legate de atingerile aduse drepturilor omului și de abaterile de la normele democratice în perioada campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din toamna anului 2012. Despre prioritățile președinției ucrainene în OSCE și despre perspectivele îmbunătățirii imaginii acestei țări în ochii Occidentului, Volodymyr Fesenko, directorul Centrului de analiză politică „Penta” din Kiev, a acordat un interviu in exclusivitate agentiei de presa KARADENIZ PRESS.

I: Care sunt prioritățile Kievului în anul 2013, în perioada deținerii președinției OSCE?
V.F: Sarcinile de bază ale președinției OSCE au fost  menționate de către fostul ministru al Afacerilor Externe al Ucrainei, Konstantin Grișcenko (care din decembrie 2012 până în prezent deține funcția de vicepremier în Guvernul Azarov 2 – n. red.): reglementarea conflictelor înghețate, stabilirea măsurilor de încredere și securitate în spațiul OSCE, utilizarea potențialului Organizației pentru asigurarea securității energetice, promovarea dezvoltării economice, inclusiv prin dezvoltarea unor noi coridoare comerciale și de transport. Mai mult de atât, țara noastră are de gând să inițieze un dialog nou în cadrul OSCE privind noile principii ale regimului de control asupra forțelor armate convenționale din Europa, care va trebui să țină cont de interesele țărilor-membre OSCE, indiferent dacă acestea fac sau nu parte din diverse formațiuni politico-militare. De asemenea, Ucraina va acorda o atenție importantă consolidării eforturilor OSCE în lupta cu provocărilor actuale și amenințările la adresa securității, cum ar fi terorismul, traficul de persoane și de droguri, criminalitatea cibernetică, criminalitatea transfrontalieră organizată.

I: Există suficientă voință politică pentru soluționarea problemelor și a sarcinilor stabilite?
V.F.: Putem vorbi mai degrabă despre dorința diplomației ucrainene de a se afirma pe această platformă internațională, mai ales în contextul în care ministerul de Externe al Ucrainei are un nou șef – Leonid Kojara. Totodată, există și factori care împiedică realizarea acestei misiuni. Este vorba, în primul rând, de atitudinea critică a Occidentului față de Ucraina, cauzată de problemele politice interne, precum și de situația de izolare parțială neoficială în Europa în care s-a pomenit președintele Ucrainei Viktor Ianukovici. Recent, autoritățile ucrainene au fost criticate în raportul observatorilor OSCE, care au monitorizat alegerile parlamentare din toamna anului trecut. Cu toate acestea, este important să înțelegem că deși președinția OSCE este o sarcină onorantă și importantă pentru fiecare țară membră OSCE, acesta nu este un rol de moderator al proceselor internaționale. Rolul decisiv în activitatea curentă a OSCE îl are aparatul și conducerea acestei Organizații, dar nu țara care îndeplinește temporar funcția de președinte OSCE. Pentru comparație: este puțin probabil că majoritatea celor interesați în Ucraina, România, dar și din alte țări europene au resimțit că, înainte de Ucraina, președinția OSCE a fost deținută de Irlanda. Nu a fost nimic semnificativ. Spre deosebire de Irlanda, Ucraina s-ar putea să se afirme mai mult în procesul reglementării conflictelor prelungite în spațiul post sovietic, în special, în căutarea soluțiilor pentru problema transnistreană, chiar și din simplul considerent că diplomația ucraineană este implicată în procesul de negocieri. Dar iarași, este puțin probabil ca o președinție pe termen scurt să poată asigura un progres în rezolvarea acestor probleme. Trebuie să mai ținem cont că președinția OSCE nu este o primă experiență pentru diplomația ucraineană. În anul 2012 Ucraina a deținut șefia Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, iar anul trecut a fost în fruntea Inițiativei Central Europene. Din ianuarie 2012 Ucraina va deține președinția nu doar în OSCE, dar și în cadrul Organizației de Cooperare Economică la Marea Neagră.

I: Ucraina se află în fruntea unei organizații  a cărei prioritate mereu a fost apărarea drepturilor omului. Cum se va descurca Ucraina cu această funcție, având în vedere că raporturile organizațiilor internaționale arată în mod constant că în Ucraina sunt încălcate drepturile omului?
V.F.: Desigur că în această situație avem de-a face cu o disonanță „cognitivă” și politică, având în vedere, în primul rând, deținerea unor lideri politici din opoziție importanți – Iulia Timoșenko (fostul prim-ministru al Ucrainei – n. red.) și Iurii Luțenko (fostul Ministru de Interne  – n. red.). Dar această problemă iese la suprafață nu pentru prima dată. Să ne amintim că, recent, în fruntea OSCE a fost Republica Kazahstan. Cu toate acestea, nu putem afirma că situația cu democrația și cu respectarea drepturilor omului din Kazahstan este mai plauzibilă decât în Ucraina. În linii mari, această problemă se referă la majoritatea absolută a țărilor din fostul spațiu sovietic. Așa sau altfel, Ucraina va trebui să acorde o atenție mai sporită problematicii drepturilor omului pe teritoriul său.

I: Va reuși Ucraina să facă pași importanți în domeniul respectării drepturilor minorităților etnice în perioada menționată?
V.F: În Ucraina nu există probleme semnificative, sau, cu atât mai mult grave la capitolul respectării drepturilor minorităților etnice. Mai mult, situația din Ucraina pe acest segment arată mai bine, decât în unele țări din Uniunea Europeană. Țara noastră într-adevăr încalcă niște standarde europene din domeniul drepturilor omului, dar acestea sunt de ordin juridic, social și politic.

I: După cum ați menținat deja, ministrul Afacerilor Externe, Leonid Kojara, va acorda o atenție sporită reglementării conflictelor prelungite. Unul din cele mai acute și apropiate, din punct de vedere geografic, este cel transnistrean, la care Ucraina participă în calitate de mediator în procesul de negocieri în formatul 5+2. Ce rol ar putea avea Ucraina în această problemă, reieșind din funcția pe care o va deține în acest an?
V.F.: Evident, reglementarea problemei transnistrene va fi una din prioritățile Ucrainei pe parcursul acestui mandat, inclusiv și din considerentul că problema se regăsește și în interesele noastre în plan extern. Este posibil că vom observa o activizare a negocierilor pe marginea acestei probleme, stimulată de Ucraina. Totodată, trebuie să înțelegem însă că decizia finală în tot acest proces de identificare a unui compromis avantajos în soluționarea conflictului transnistrean depinde, într-o măsură decisivă, de Rusia, dar și de poziția noii conduceri de la Tiraspol.

I: În anul 2012 unele țări occidentale s-au declarat sceptice vis-a-vis de președinția Ucrainei în OSCE, deoarece țară se confruntă cu  multe probleme interne. A fost propusă chiar interzicerea deținerii acestei funcții. Putem considera că Ucraina a obținut o șansă pentru a-și repara greșelile?
V.F.: Ezitările menționate de către dumneavoastră au fost legate de reacția critică a țărilor din Occident la condamnarea Iuliei Timoșenko. Cu toate acestea, lipsirea Ucrainei de dreptul la președinția OSCE din motive politice ar fi putut genera o criză serioasă în această organizație, care se confruntă cu vremuri grele. De aceea această variantă nu a fost discutată la modul serios. Problemele pe care le-ați subliniat se vor rezolva cel mai rapid prin luptele politice interne, dar nu prin șansele oferite pentru „lucrul asupra greșelilor”.

I: Ce trebuie să întreprindă administrația de la Kiev pentru a schimba opinia Occidentului (inclusiv a SUA) despre Ucraina?
V.F.: Admit că pentru atingerea acestui obiectiv Kievul va trebui să realizeze o listă întreagă de sarcini. Prima ține de eliberarea din închisoare a Iuliei Timoșenko și a lui Iurii Luțenko. Alte elemente din această listă sunt: alegeri libere și corecte; lupta reală cu corupția; instituirea unui sistem judiciar independent și incoruptibil, capabil să asigure supremația statului de drept; realizarea reformelor social-politice și juridice. Cu toate acestea, cea mai importantă miză, care ar putea îmbunătăți atitudinea Occidentului față de Ucraina și care ar putea duce la îndeplinirea sarcinilor menționate mai sus, trebuie să fie reînnoirea radicală a puterii politice din Ucraina.
Interviu realizat de Tatiana Bernevec pentru Karadeniz-Press

1 răspunde

Urmăritori & Pingbacks

  1. […] interviu acordat Agenției de știri și analize a Mării Negre- Karadeniz Press, directorul centrului de analiză politică „Penta” din Kiev, Vlodymyr Fesenko, a afirmat că […]

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *