Exclusiv. Aliona Ghetmanciuk: „Fără soluționarea problemei Iuliei Timoșenko, semnarea Acordului de asociere dintre Ucraina și UE este practic imposibilă”

, , , , ,
 
Aliona Ghetmanciuk, director al "Institut of World Policy" din Kiev, puncteaza importanta strategica a momentului Vilnius

Aliona Ghetmanciuk, director al „Institut of World Policy” din Kiev, puncteaza importanta strategica a momentului Vilnius (foto:glavcom.ua)

Aliona Ghetmanciuk, directorul Institut of World Policy din Kiev,  este unul dintre cei mai importanți analiști ucraineni în politică externă. În interviul de mai jos am încercat să vedem care este părerea expertului despre nivelul de încredere dintre Ucraina și Uniunea Europeană, despre cum ar putea fi decisă soarta Iuliei Timoșenko și posibilitatea deschiderii unui consulat a Ucrainei la Tiraspol.
K.P.:Lituania deține președinția UE, începând cu 1 iulie 2013. Una din priorităţile stabilite de Preşedinţia Lituaniană la UE este întărirea Parteneriatului Estic prin apropierea de UE a celor șase state post-sovietice –  Ucraina, Moldova, Armenia, Azerbaidjan, Belarus și Georgia. Din perspectiva Ucrainei, va reuși Lituania să realizeze acest obiectiv?
A.G.: Va reuși dacă la summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius va avea loc semnarea Acordului de asociere cu Ucraina și parafarea acestui document cu Moldova, Georgia și Armenia, iar Republica Belarus va fi reprezentată la nivel înalt – lucru care nu s-a întâmplat la summit-ul precedent din Varșovia. Dacă vor avea loc aceste realizări, apropierea unor țări din Parteneriatul Estic de Uniunea Europeană se va face fără îndoială, chiar dacă, aș risca să presupun, că va fi un proces foarte îndelungat și dureros.
K.P.: Cum se pregătește Kievul de semnarea Acordului de asociere și ce scenarii există referitor la summit-ul de la Vilnius. IWP a solicitat informații de la autorități despre stadiul pregătirilor?
A.G.: În contextul pregătirilor pentru summit, Kievul se ghidează de așa-numitele recomandări ale Consiliului de Miniștri al UE, necesare pentru semnarea documentului. Aceste recomandări sunt cunoscute în discursurile publice drept „Lista lui Fule”. Da, într-adevăr, în luna martie Institutul pentru Politici Mondiale (IWP) a trimis către toate ministerele de profil și instituții responsabile  scrisori și așa-numitul „calendar de la Vilnius” (în care sunt indicate datele summit-ului de la Vilnius, pentru ca cei aflați la putere să înțeleagă cât timp mai au la dispoziție), în care am cerut să fim informați despre ce se face concret în vederea realizării planului de implementare a recomandărilor UE. Șapte organe de profil, inclusiv Ministerul de Externe, Ministerul Justiției, Consiliul Securității Naționale – au răspuns destul de detaliat la cererea Institutului.
La majoritatea punctelor progresul diferă, dar acesta nu este atât de evident, încât Uniunea Europeană și-ar permite să închidă ochii la cazul deținutei Iuliei Timoșenko. În principiu, la toate nivelele din Ucraina se observă tot mai multă înțelegere că fără soluționarea problemei Iuliei Timoșenko semnarea Acordului de asociere practic este imposibilă.
K.P.: În unul din comentariile Dvs. ați subliniat că fostele republici sovietice ar putea obține succes la summitul Parteneriatului Estic (în funcție de gradul de avansare al dialogului cu UE), chiar dacă nu își vor face foarte bine „tema pentru acasă”.
A.G.: Uniunea Europeană nu este condusă de oameni naivi, care așteaptă că Ucraina va îndeplini până în toamnă toate reformele pe care nu le-a realizat în peste douăzeci de ani de independență. Da, eu consider că nesemnarea Acordului de asociere dintre Ucraina și UE și neparafarea acestuia cu Moldova, Georgia și Armenia va fi un eșec simbolic al politicii estice, promovată de UE. Dar Uniunea Europeană decide de una singură dacă acest eșec este o pierdere prețioasă.
K.P.: Unii diplomați ruși sunt îngrijorați de programul Parteneriatului Estic al UE din cauza că „dictează fostelor republici sovietice să se integreze într-o structură sau alta”. Totodată, politicieni ucraineni spun că recentele restricții comerciale din partea Rusiei îi vizează, în primul rând, pe oligarhii proeuropeni din Ucraina.
A.G.: Eu sunt sceptică față de formularea „oligarhii proeuropeni” din Ucraina. Da, sunt oligarhi pentru care Uniunea Europeană este mai atractivă decât Rusia, dar interesele de afaceri pe care le au ei în Rusia transformă afecțiunea lor față de UE în simple declarații. Ei doar declară de vor în UE, dar fac prea puțin pentru o apropiere reală dintre Ucraina și Uniunea Europeană. Astfel, nu aș putea spune că sancțiunile Rusiei care afectează afacerile unor oligarhi ucraineni sunt pedepse pentru viziunile lor proeuropene.
K.P.: Cum apreciați propunerea Germaniei de a o transfera pe Iulia Timoșenko în afara țării, pentru îngrijiri medicale?
A.G.: Propunerea Germaniei, susținută de alte state din UE, este cea mai optimă variantă pentru soluționarea problemei Timoșenko într-o perioadă cât mai scurtă, pe de o parte, iar pe de altă parte, fără mari prejudicii de imagine atât pentru Președintele Viktor Ianukovici, cât și pentru însăși Timoșenko și Uniunea Europeană. Soarta Iuliei Timoșenko depinde de două persoane: de Ianukovici și de ea însăși. Adică, depinde de posibilitatea lor de a înțelege până unde este trasă „linia roșie” sub care târgul este imposibil, în timpul negocierilor intermediate de Uniunea Europeană (misiunea Kwasniewski-Koks).
K.P: Ce ar putea cere autoritățile ucrainene în schimbul transferului fostului prim-ministru peste hotare?
A.G.: Este o întrebare pentru autoritățile ucrainene. În general, cred că pentru puterea actuală este foarte important ca Timoșenko aflată la Berlin să nu prezinte un pericol în plan politic mai mare decât Timoșenko aflată în închisoarea/spitalul din Harkov.
K.P.: Cum se comportă opoziția în contextul apropierii summit-ului de la Vilnius?
A.G.: Eu pur și simplu nu simt că majoritatea reprezentanților opoziției parlamentare conștientizează momentul istoric critic și geopolitic al Ucrainei la Vilnius. Ei fac pariuri mai mult pe soluționarea propriilor probleme.
K.P.: Au fost făcute declarații precum că Ucraina intenționează să deschidă un consulat la Tiraspol. Și Rusia încearcă de mai mult timp să facă același lucru. Cum credeți, va accepta Moldova propunerea Kievului în acest sens?
A.G.: Eu nu dețin o confirmare oficială a acestei informații. Mai mult decât atât, nu aș rămâne mirată dacă această informație nu ar corespunde realității. Mă îndoiesc că Ucraina va face astfel de pași care ar duce la tensionarea relațiilor dintre Kiev și Chișinău. Mai ales în prezent, când dintre Ucraina și Republica Moldova a fost restabilit dialogul constructiv, de care ne-am bucurat acum cinci ani.
K.P.: A trecut mai mult de jumătate de an de când Ucraina deține președinția OSCE. Ce a reușit să realizeze președinția ucraineană, analizând lista de priorități pentru anul 2013?
A.G.: I-a reușit să nu admită regresul în niciuna din direcțiile prioritare, inclusiv în contextul soluționării conflictelor înghețate din spațiul post-sovietic.
K.P.: Vă mulțumesc.

Interviu realizat de Tatiana Bernevec pentru Karadeniz-Press.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *