Olanda, o piedica importanta pentru parcursul european al Ucrainei?

Pe 1 ianuarie 2016, în sfârşit, a şi început să fie activă zona comerţului liber între Uniunea Europeană şi Ucraina. Tot atunci Federaţia Rusă a lansat un şir de sancţiuni împotriva Ucrainei, închizându-i propria piaţă. Acordul de liber comerţ este ultima parte a Acordului de asociere Ucraina-UE, intrat în vigoare. Cu toate astea, au mai rămas obstacole semnificative pentru aprobarea lor de state europene.
Mulţi în România îşi aduc aminte de rolul pe care au jucat Olanda şi Finlanda acum câţiva ani, cu privire la Spaţiul Schengen şi aderarea României la acesta. Tot aşa şi în cazul Ucrainei, – Ţările de Jos au aprobat o decizie de a vota asocierea Ucrainei printr-un referendum naţional pe 6 aprilie. Cu toate că Comisia Europeană şi Guvernul Olandei au deja declarat susţinerea Ucrainei, iar referendumul este consultativ (adică, nu este obligatoriu pentru autorităţi), există un pericol ca va fi prefăcut chiar într-un plebiscit pentru viitorul Europei.

Test politic

Referendumul va fi organizat pe baza celor 400 de mii de semnături în urma campaniei online a blogului satiric GeenStijl, Burgercomite EU şi euroscepticii din Forul Democraţiei. Toate organizaţiile sunt considerate liberali de stângă, care de altfel cred că Ucraina este prea mare şi prea săracă pentru a beneficia de comerţ liber cu UE. Foarte interesant că asemenea pretenţii nu se pun în cazul asocierii Georgiei şi a Republicii Moldova.
Şi întocmai acesta este unul dintre cele mai mari succese ale Rusiei în ultimii ani, ceea ce este prea puţin discutat. Şi, bineînţeles, ruşii vor depune toate eforturile posibile ca Ucraina să sufere eşec cu integrarea europeană.

Razboi mediatic

A şi început acum cateva saptamani cu vestita afacere privind 24 de tablouri din „secolul de aur” al picturii olandeze care, cum afirmă mediile din Ţările de Jos, se află în Ucraina, fiind furate din Muzeul Frislandei de Vest din Olanda acum 11 ani. Olanda oficial cere de Ucraina restituirea acestor tablouri, dar Ucraina nici nu recunoaşte prezenţa lor pe teritoriul ţării. Mediile olandeze au prezentat o serie de programe afirmând că tablourile furate se află în Donbas, fiind proprietatea batalionului de naţionalişti ucraineni OUN. Timp de octombrie-noiembrie, posturi de televiziune şi ziare din Olanda erau pline de „fasciştii ucraineni care ne-au furat patrimoniul şi care luptă împotriva independentiştilor din Donbas şi bombardează civilii”. Bineînţeles, istoria va mai fi folosită de mai multe ori până la referendum, influenţându-l în mod semnificativ. Mai ales, în urma situaţiei din ce în ce mai tensionate cu fugiţii din Siria şi celelalte ţări arabe în UE, poziţia Ucrainei devine din ce în ce mai slabă.
În ultimul an s-a văzut clar că majoritatea mediilor europene, din diverse motive, s-au întors cu spatele Ucrainei. Acest lucru reflectă şi politica multor partide din UE, care ba sunt direct plătite de Rusia, ba sunt dependente de propaganda pseudo-liberală a acestora. Lucrul interesant este că mediile în general nu sunt împotriva Ucrainei din cauza corupţiei existente, ci din cauza unor pricine închipuite: a „naţionalismului”, „atitudinii crude faţă de civilii din Donbas”, „nerespectării drepturilor minorităţilor sexuale” etcetera.

Strategie ruseasca

Precum a fost menţionat mai sus, există două modele clare a influenţei Rusiei asupra politicienilor şi a ziariştilor din Europa care devin din ce în ce mai puţin pro-ucraineni.
Primul model este liberal, descris în general mai sus. Partidele europene de stângă, dar şi liberalii europeni, au o atitudine permanent dureroasă faţă de încercările Ucrainei de a promova principiul egalităţii între comunism şi nazism, dar şi politica decomunizării spaţiului public. Asemenea atitudine au avut-o şi faţă toate celelalte ţări est-europene în timpul decomunizării lor. Logicul acestor, şoptit şi de Kremlin, este „de eşti împotriva comuniştilor, înseamnă că eşti nazist”. Mai mult, atitutinea conservatoare a majorităţii populaţiei ucrainene faţă de „drepturile minorităţilor” susţinute în Vechea Europă, este încă un minus pentru ţară. Însăşi existenţa forţelor de dreaptă în Ucraina, precum Svoboda sau Sectorul de Dreaptă, cu toate că susţinute de numai 5-10% din populaţie, este criticată de UE, – cu toate că majoritatea absolută a ţărilor europene au în parlamentele lor reprezentanţa şi mai mare a naţionaliştilor şi a xenofobilor. În această paradigmă intră şi problema economică: „Ucraina este coruptă, săracă, cere bani şi nu face reforme”. Luând în considerare toate astea, Rusia nici nu prea are nevoie de agenţi de influenţă în mediul socialiştilor şi al liberalilor, deoarece şi primii şi alţii totdeauna au folosit aceste pretenţii fără să se gândească la faptul că prin acesta îi susţin pe ruşi. Doar luptă pentru libertate! În anii treizeci din secolul trecut, dictatorul sovietic Iosif Stalin, i-au numit „idioţi utili”. Printre aceştia se numără şi oamenii europeni de afaceri, extrem de iritaţi de sancţiuni impuse împotriva Federaţiei Ruse, care dăunează intereselor lor economice.

Jocuri politice

Al doilea model este poziţia forţelor de dreaptă. Era de aşteptat că toate aceste „minusuri” se vor preface în „plusuri” pentru conservatori şi naţionalişti europeni. Şi în timp ce devin tot mai puternici în urma crizei cu refugiaţii, ar putea sprijini cât de cât Ucraina. Cu toate astea, nu este deloc aşa. Cea mai mare „vină” a ucrainenilor în ochii xenofobilor din UE este că ucrainenii au luptat şi luptă pentru Uniunea Europeană, organizaţia pe care aceştia o urăsc, – şi împotriva Rusiei, pe care o susţin tot aşa de sincer, ca o alternativă conservatoare pentru civilizaţia europeană. Respectiv, logicul naţionaliştilor, de foarte multe ori direct plătiţi de Putin, este că Ucraina ar putea sprijini Uniunea prea liberală şi opusă intereselor naţionale, dar şi poziţia Statelor Unite, un „ocupant” pentru Europa. Şi aici ucrainenii nu arată conservatori, ci prea liberali. Adevărul de care s-au convins timp de doi ani este că dreapta în Europa va fi totdeauna pe partea Rusiei şi niciodată – a Ucrainei.

Buturuga ucraineana

Dacă adăugăm la aceasta poziţia istoricamente pro-rusă a Franţei, a Italiei, a Greciei etcetera, şi un sentiment profund pro-rus în Europa de Vest, – vom vedea că situaţia Ucrainei este extrem de complicată. Geopolitic vorbind, Ucraina este una dintre ţări importante care nu trebuiau şi nu puteau să apară pe harta lumii. Dar a apărut, şi nu există scăpare, – dacă Ucraina îşi va apăra statalitatea, va fi un sfârşit pentru Rusia pe care o cunoaştem, dar şi pentru Europa pe care o cunoaştem. Pentru că există prea multe mituri de schimbat. Acelaşi lucru în cazul Macedoniei, al Slovaciei, al Georgiei, al Croaţiei, al Belarusului, – dar sunt incomparabil mai mici. Adevărul este că în momentul de faţă Ucraina nu are aliaţi adevăraţi. Poate, în afară de Lituania. Şi încearcă să se folosească mai degrabă de inamicii Moscovei actuale, care sunt mult mai numeroşi. Dar va trebui să lupte în mod permanent, fiind un fel de Israel al Europei.
În ciuda acestor fapte, de multe ori se pare că cei mai mari duşmani ai integrării Ucrainei la UE sunt înşişi politicieni ucraineni. Au deja substituit integrarea europeană cerută de populaţie cu regimul liber fără vize, aşteptat în august 2016. Dar nici acesta nu-l pot duce până la capăt. Însă, acesta este un cu totul alt subiect.