Democrația liberală poate fi definită drept o cultură liberă, formula de democrație avansată caracterizată prin echilibrul constituțional dintre valoarea fundamentală a democrației adică egalitatea și cea a liberalismului, libertatea. În general, democrația reprezintă o excepție, fiind un regim majoritar care ia amploare doar la sfarsitul secolului XX, odată cu căderea cortinei de fier. Totuși, democrația este un regim care se instaurează greu, gradual, dar care poate fi schimbat ușor. România, Moldova și Ucraina sunt state care si-au inceput tranziția democratică în perioada postcomunistă, întrucât în cazul Republicii Moldova și a Ucrainei acestea au fost parte a URSS-ului, iar în cazul României, această a fost un satelit al URSS. Astfel, aceste state au respins total orice idee de revenire la autoritarismul de tip sovietic, orientându-se, în grade diferite, spre valorile democratice occidentale și spre integrarea în structuri internaționale precum Uniunea Europeană sau NATO, România fiind singurul stat care a reușit să devină membru al NATO și UE, celelalte fiind încă în proces de aderare. Totuși, în acest moment statele din Europa de Est se confruntă cu o criză fără precedent. Începutul invaziei militare rusești din Ucraina din anul 2022, a marcat un punct de cotitură în arhitectura de securitate regională și europeană. Acest conflict a fost însoțit de un război hibrid desfășurat de Federația Rusă, care a implicat atacuri cibernetice, dezinformare, propagandă și tentative de destabilizare politică în statele din vecinătate, inclusiv în Republica Moldova și România. Însă aceste state, au reușit să asigure securitatea valorilor democrației liberale, blocând accesul la putere al actorilor politici care exprimau simpatii rusești și puteau destabiliza situația politică, cel puțin deocamdată.

Relațiile dintre România, Republica Moldova și Ucraina după 1991

După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, România, Republica Moldova și Ucraina au intrat într-o nouă etapă a relațiilor lor bilaterale și trilaterale, marcată de tranziții politice, redefinirea suveranității și consolidarea identităților naționale într-un context politic extrem de dificil de tranziție postcomunistă. Deși fiecare stat a avut un traseu propriu în raport cu modernizarea, democratizarea și politica externă, vecinătatea geografică și interesele comune le-au adus în mod constant la masa cooperării în mai multe domenii. Legăturile dintre România și Republica Moldova s-au bazat încă de la început pe elemente culturale, lingvistice și istorice comune, fiind definite adesea prin conceptul de „două state românești”. După independența Moldovei, România a fost primul stat care a recunoscut-o oficial, oferindu-i sprijin diplomatic și financiar în multiple rânduri. De-a lungul anilor, relațiile au fost influențate de autoritățile politice de la Chișinău, guvernele pro-europene au favorizat apropierea de București, în timp ce elitele neocomuniste au manifestat reticență și ostilitate. Cu toate acestea, România a fost constant un partener strategic pentru Republica Moldova, contribuind la consolidarea instituțiilor democratice, finanțând proiecte de infrastructură, educație și energie, și devenind principalul său avocat în cadrul Uniunii Europene. Relațiile dintre România și Ucraina au fost inițial tensionate, în special din cauza disputelor teritoriale și etnice, cum ar fi problema insulei Șerpilor, delimitarea platoului continental din Marea Neagră și situația minorităților române din regiunile Cernăuți și Transcarpatia. Cu toate acestea, decizia Curții Internaționale de Justiție de la Haga din 2009 privind platoul continental și eforturile de reconciliere bilaterală au dus la o îmbunătățire treptată a relațiilor. După 2014, odată cu anexarea Crimeei de către Rusia, România și Ucraina au început să coopereze mai strâns în domeniul securității, al transporturilor și al energiei. După 2022, sprijinul acordat de România Ucrainei prin găzduirea de refugiați, sprijin logistic și diplomatic a transformat relația bilaterală într-un parteneriat regional de importanță strategică, datorită importanței României pe Flancul de Est al NATO. În schimb, relațiile dintre Republica Moldova și Ucraina au fost în general stabile, marcate de o cooperare pragmatică în domenii precum energia, comerțul și securitatea frontierelor. Ambele state au moștenit probleme similare de securitate, cum ar fi regiuni separatiste susținute de Rusia Transnistria în Moldova și Donbas în Ucraina, fapt care a generat o înțelegere comună asupra necesității consolidării suveranitatii, ambele fiind foste state membre ale URSS. În 2005, ambele au aderat la Parteneriatul Estic al Uniunii Europene, iar din 2014 au semnat Acorduri de Asociere și DCFTA. În 2022 obțin simultan statutul de candidat la UE ceea ce a marcat o nouă fază a cooperării lor, cu obiective comune în ceea ce privește integrarea europeană și reformele democratice. Totuși cele 3 state au avut momente de cooperare comună, începând cu prima întâlnire Trilaterală din 1996 Romania-Moldova-Ucraina la inițiativa președintelui României Emil Constantinescu, în colaborare cu președintele Moldovei Petru Lucinschi și președintele Ucrainei Leonid Kucima. Astfel, are loc prima trilaterală România-Moldova-Ucraina un mecanism de dialog politic și securitate regională, menit să întărească stabilitatea în zona de graniță. Prin această platformă, cele trei state au colaborat în domenii precum gestionarea frontierelor și combaterea criminalității transfrontaliere. Totodată, lansarea euroregiunilor Prutul Superior și Dunărea de Jos a fost un pas important pentru dezvoltarea cooperării transfrontaliere la nivel local, iar până în 1997 au fost semnate 30 de acorduri de colaborare pe diverse domenii. Deci putem vedea că aceste state au o tradiție de cooperare trilaterală, încă din anii ‘90 și deși aceste întruniri nu erau permanente totuși, rămân un mecanism de consolidare a relațiilor diplomatice și a cooperării regionale, care este în special actual astăzi, în contextul Războiului din Ucraina și sprijinului acordat de către Moldova și România.

Summitul de la Odesa 2025

Summitul Ucraina – Europa de Sud-Est desfășurat la Odesa în data de 11 iunie 2025 este un moment de consolidare a relațiilor celor trei state pe probleme de securitate și cooperare pe diverse domenii. Deși acest eveniment a reunit mai mulți lideri politici din Europa de Sud-Est, totuși a fost ocazie pentru a organizarea unei reuniuni trilaterale România – Republica Moldova – Ucraina, în cadrul căreia au avut loc discuții substanțiale axate pe identificarea unor direcții concrete de cooperare în domenii strategice, precum: interconectările energetice și logistice, conectivitatea transfrontalieră, securitatea și combaterea amenințărilor hibride, reconstrucția și consolidarea rezilienței precum și reformele esențiale pentru integrarea europeană. Pe lângă dimensiunea diplomatică și simbolică a summitului, întâlnirea de la Odesa a generat și rezultate concrete, inclusiv angajamente bilaterale și trilaterale privind extinderea infrastructurii transfrontaliere și coordonarea mai strânsă în fața amenințărilor hibride. Printre acestea se numără planuri pentru dezvoltarea coridoarelor de transport care să lege porturile ucrainene de portul Constanța, facilitând astfel exporturile de cereale și resurse strategice, într-un context în care Rusia blochează rutele tradiționale prin Marea Neagră. De asemenea, au fost discutate inițiative comune pentru securizarea rețelelor energetice, în special în ceea ce privește integrarea Ucrainei și Moldovei în piața energetică europeană prin România. Summitul a inclus și sesiuni dedicate combaterii dezinformării și consolidării cooperării în domeniul cibernetic. În acest sens, oficialii celor trei state au convenit asupra necesității de a crea o platformă comună de analiză și reacție rapidă la atacurile informaționale și cibernetice coordonate de actori ostili. Prin acest mecanism, cele trei țări își propun să devină mai reziliente în fața tentativelor de influențare a proceselor electorale și a climatului democratic.

Această întâlnire reprezintă de facto un mesaj ferm din partea acestor state regimului de la Kremlin și transmit un semnal clar de unitate și determinare în fața agresiunii ruse. Această cooperare regională nu are doar o dimensiune practică, în domenii precum securitatea, energia și infrastructură, ci și una simbolică, reflectând respingerea influenței autoritare ruse și reafirmarea angajamentului comun față de valorile democratice, statul de drept și orientarea europeană. Acest mesaj este necesar în contextul sabotajului rusesc în special în cadrul alegerilor prezidențiale din România și a alegerilor parlamentare care vor avea loc în Republica Moldova în toamna anului 2025. Acest mesaj a stârnit nemulțumiri la Moscova, iar ca răspuns au apărut mesaje propagandistice în mass-media controlată de Kremlin. Mesaje precum “ sentimente antirusești” , “ tema „amenințării rusești” ca pretext pentru curățarea scenei politice și exercitarea de presiuni asupra opoziției este practic singura opțiune pentru menținerea puterii” fiind o aluzie asupra situației politice din Moldova, “Deschizând un „al doilea front” împotriva Rusiei, cu perspectiva extinderii conflictului și implicării unui membru NATO (România)” în concordanță cu normativul privind războiul cu NATO. Aceste reacții reflectă nervozitatea regimului de la Kremlin față de apropierea continuă a Ucrainei și Republicii Moldova de Uniunea Europeană și față de rolul activ jucat de România în sprijinirea acestor procese.

România și Moldova – un proiect comun de cooperare politică

În aceste vremuri tensionate este esențial pentru cele două state să-și reafirme suportul reciproc, nu doar la nivel diplomatic, ci prin acțiuni concrete. Cele două state au o istorie lungă de diplomație bilaterală, atat prin evenimente simbolice, cât și prin ajutoare precise, dar aceste relații au avut de-a lungul timpului, perioade de cooperare strategică, cât și de izolaționism. Totuși, odată cu venirea la putere în 2020 a președintei Maia Sandu, relațiile dintre cele două state au intrat într-o nouă etapă, caracterizată prin deschidere, pragmatism și convergență strategică. Președinta Sandu a reiterat în mod constant angajamentul Republicii Moldova față de parcursul european și a promovat consolidarea parteneriatului cu România, văzută nu doar ca un aliat istoric și cultural, ci și ca un sprijin esențial pentru integrarea europeană. În acest context, România a intensificat asistența financiară, sprijinul diplomatic și cooperarea instituțională, devenind principalul avocat al Republicii Moldova în cadrul Uniunii Europene. Acest parteneriat a avut un impact decisiv în cadrul crizei energetice din Republica Moldova, în contextul reducerii și apoi al sistării livrărilor de gaze și energie electrică din partea Federației Ruse și a regiunii separatiste Transnistria, România a devenit principalul furnizor de electricitate pentru Republica Moldova. De asemenea, România este principalul advocat la nivelul Uniunii Europene care sprijină Moldova în procesul de aderare la Uniunea Europeană, fiind un model de urmat și un mentor mentor al integrării europene a Moldovei. Pe lângă aspectele consolidării democratic, această diplomație bilaterală este esențială în cooperarea regională și combaterea aserțiunilor propagandistice rusești care s-au intensificat în ultima perioadă. Printr-o coordonare strânsă în domenii precum educația, media, securitatea cibernetică și comunicarea strategică, cele două state încearcă să contracareze campaniile de dezinformare și influență derulate de Kremlin în spațiul public moldovenesc. Această cooperare contribuie nu doar la protejarea opiniei publice de narative ostile, ci și la ancorarea Republicii Moldova în valorile europene și în cultura politică democratică, într-un moment crucial pentru parcursul său european.

Parteneriatul moldo-român și rezistența Ucrainei

Deși parteneriatul moldo-român este privit mai degrabă dept un proiect de cooperare bilaterală, totuși trebuie de remarcat importanță Ucrainei în acest parteneriat. Ucraina aflată de trei ani în Război cu Rusia, prezintă prima linie de apărare europeană, în special pentru statele din proximitate, care deși nu se află într-un conflict direct, sunt implicate indirect în acest conflict fiind surse targetate de către serviciile rusești pentru a destabiliza situația politică internă, întrucât aceste state sunt parte a planului de hegemonie europeană rusească. Astfel, Ucraina este principalul actor geopolitic din regiune, prin rezistența continuă pe care o opune agresiunii externe și prin eforturile de a-și apăra suveranitatea și integritatea teritorială. Acest rol nu este doar militar, ci și politic și simbolic, întrucât Ucraina devine un exemplu de determinare pentru vecinii săi și pentru întreaga comunitate europeană. În paralel, cooperarea strânsă dintre România și Republica Moldova și Ucraina consolidează un front comun în fața presiunilor externe, contribuind la stabilitatea și securitatea întregii regiuni și la susținerea proiectului european. De asemenea, Ucraina este cel mai vehement exemplu care ne arată ce se poate întâmpla cu un stat care se aliniază cu valorile democrației occidentale și vrea să părăsească zona de influență rusească. Această orientare provoacă reacții puternice din partea Kremlinului, care vede în extinderea sferei europene și euro-atlantice o amenințare directă la propria sa securitate și influență regională. Conflictul din Ucraina reflectă astfel o confruntare geostrategică între două modele politice și civilizaționale, iar poziția Kievului simbolizează lupta pentru redefinirea echilibrului de putere în Europa de Est.Spre deosebire de statele care se bucură de stabilitate internă în cadrul Uniunii Europene, Ucraina dovedește că parcursul democratic nu este un dat, ci un proces permanent contestat și atacat din exterior. În același timp, succesul Ucrainei în menținerea suveranității sale nu doar militar, ci și instituțional, consolidează încrederea celorlalte state din regiune că o orientare fermă pro-europeană este posibilă chiar și în condiții de presiune extremă și propagandă activă din partea Kremlinului privind regimul de Kiev și Ucraina drept stat proxy al NATO, care poartă război cu Rusia în Ucraina.România și Republica Moldova își alătură eforturile Ucrainei nu doar prin sprijin politic și umanitar, ci și prin acțiuni de contracarare a războiului informațional și a propagandei ruse. Aceste acțiuni includ dezvoltarea unor rețele comune de comunicare strategică, cooperare în domeniul securității cibernetice și implementarea unor campanii educaționale menite să crească reziliența societății în fața manipulării. Astfel, parteneriatul trilateral devine un mecanism de apărare democratică în estul continentului.În final, rezistența Ucrainei și solidaritatea arătată de România și Republica Moldova demonstrează că democrația nu este doar o formă de guvernare, ci un angajament colectiv față de un model de viață politică și socială. În fața presiunii autoritare externe, această alianță neoficială din Estul Europei oferă o contra-narațiune puternică și coerentă, reafirmând că viitorul regiunii se construiește pe libertate, cooperare și apartenență la proiectul european.

Rolul Uniunii Europene în sprijinirea democrației în vecinătatea estică

Uniunea Europeană nu este doar o organizație economică și politică, ci și un actor global care promovează valorile democratice, statul de drept și respectarea drepturilor omului, în special în vecinătatea sa estică. România, Republica Moldova și Ucraina se regăsesc în centrul acestui efort de extindere a democrației, într-un context geopolitic fragil, marcat de influența autoritară a Federației Ruse. În acest cadru, Uniunea Europeană acționează printr-o combinație de instrumente diplomatice, financiare și instituționale, menite să consolideze reziliența democratică a acestor state și să le ancoreze în spațiul european. România, are deja un cadru politic consolidat, deși au existat tentative de influență externă rusească, în special datorită vecinătății sale cu Ucraina și sprijinul oferit pentru aceasta de la începutul invaziei din 2022, totuși statutul său de stat membru al UE, îi asigură deja un sprijin instituțional democratic și reziliență politică. Celelalte două state, Moldova și Ucraina au primit statut de candidat în anul 2022, fiind state cu un traseu democratic aflat la o fază incipientă, în special datorită faptului că acestea au fost parte integrantă a URSS și s-au aflat încă în zona de influență rusească chiar și după declarare independenței și a căderii URSS-ului. De asemenea, prezența unor epave Transnistria în cazul Moldovei, Crimeea și cele două republici separatiste Lugansk și Donețk în cazul Ucrainei, pe teritoriul lor a făcut dificilă tranziția rapidă spre democrație, dar și intrarea în NATO. Astfel, Uniunea Europeană a conceput mai multe instrumente de cooperare și sprijin pentru vecinătatea estică. UE utilizează mai multe cadre instituționale pentru a susține tranziția democratică în vecinătatea estică. Politica Europeană de Vecinătate (ENP) și Parteneriatul Estic (PaE) sunt cele mai importante instrumente prin care UE cooperează cu Moldova și Ucraina. Aceste politici oferă sprijin financiar, expertiză tehnică și asistență pentru reforme în domenii cheie precum justiția, administrația publică, combaterea corupției și dezvoltarea societății civile. Prin programe precum „EU4Democracy” sau „Support to Justice Reform in Moldova”, Uniunea contribuie direct la întărirea instituțiilor democratice și la sprijinirea presei independente.În cazul Ucrainei, după începutul invaziei ruse din 2022, UE a acordat un sprijin masiv, fără precedent, nu doar militar și umanitar, ci și politic și financiar. Prin Mecanismul European pentru Pace, Ucraina a beneficiat de echipamente defensive, în paralel cu o asistență macrofinanciară menită să stabilizeze economia și să continue reformele democratice în pofida războiului. De asemenea, statutul de candidat la UE acordat Ucrainei și Moldovei în 2022 a marcat un moment istoric, simbolizând angajamentul ferm al Bruxelles-ului față de integrarea acestor state în familia europeană. Pe lângă sprijinul material, Uniunea Europeană investește în dezvoltarea unei culturi democratice la nivel societal. Programele dedicate tineretului, educației civice, libertății presei și combaterea dezinformării sunt esențiale pentru a contracara influența propagandei ruse și pentru a consolida atașamentul față de valorile europene. În Republica Moldova, campaniile de educație electorală susținute de UE și sprijinul pentru mass-media independentă contribuie la creșterea participării civice și la contracararea narațiunilor antieuropene. În același timp, proiectele care implică ONG-uri locale, jurnaliști și instituții educaționale susțin pluralismul și gândirea critică, esențiale într-un climat democratic autentic. Totuși, rolul Uniunii Europene nu este lipsit de provocări. În ciuda sprijinului considerabil, influența UE este uneori contrabalansată de fragilitatea instituțiilor interne din Moldova și Ucraina, de polarizarea politică și războiul hibrid al Rusiei în aceste state care poate duce la pierderea sprijinului, cum a fost în cazul Georgiei și erodarea democrației deja existente.

La final de zi

Estul geostrategic al Uniunii Europene are astăzi cea mai mare importanță istorică de la căderea cortinei de fier, în special în asigurarea securității și stabilității continentului, fiind o zonă de confruntare directă între valorile democratice europene și influența autoritară exercitată de Rusia, o confruntare dintre asigurarea prosperității prin cooperare și hegemonie autoritară. Fiecare stat are un rol esențial geostrategic, de exemplu, România, prin poziția sa geografică și angajamentul față de NATO și UE, joacă un rol-cheie în securizarea flancului estic, oferind sprijin logistic și militar pentru Ucraina, dar și ajutor pentru Republica Moldova în procesul de integrare europeană.Totodată, Republica Moldova, deși nefiind membră a UE, este un partener strategic vital, care beneficiază de asistență pentru reforme democratice și securitate energetică, în special în contextul presiunilor exercitate de Rusia prin regiunea separatistă Transnistria. Nu în ultimul rând, Ucraina însăși este scena unei lupte decisive pentru integritatea teritorială și valorile europene, primind sprijin politic, militar și umanitar fără precedent din partea statelor europene, fiind un pilon al securității europene și principalul actor politic care este capabil să reziste invaziei ruse. Estul geostrategic al Uniunii Europene rămâne astfel un spațiu-cheie unde se decid nu doar viitorul securității regionale, ci și direcția valorilor democratice în Europa. Consolidarea rezilienței acestor state prin investiții în infrastructură, apărare și guvernanța democratică este esențială pentru a preveni orice tentativă de destabilizare și pentru a asigura un echilibru durabil în fața provocărilor externe.Această dinamică subliniază importanța solidarității și coeziunii în cadrul Uniunii Europene, care trebuie să rămână un front comun în fața agresiunilor și presiunilor geopolitice. Doar printr-un angajament ferm și coordonat, Europa poate garanta pacea, stabilitatea și prosperitatea pe termen lung în regiunea estică și în întregul continent.