Premierul Recep Tayyip Erdogan, ales duminica presedinte al Turciei intr-un prim scrutin prin vot universal, a lansat un mesaj de unitate afirmand ca doreste sa deschida o „era noua” intr-o tara foarte divizata sub conducerea sa. „Incheiem astazi o era si intram intr-o era noua”, a declarat Erdogan intr-un discurs tinut in fata miilor de simpatizanti ai sai reuniti la Ankara, in care a promis sa devina „presedintele celor 77 de milioane de turci”, uitand „disputele din trecut”. El  si-a adjudecat duminica presedintia Turciei in urma unui scrutin cu final previzibil, avand in vedere slabiciunea opozitiei, care este pentru el o incununare a unei indelungate cariere politice, dar si un nou inceput la conducerea unei tari pe care doreste sa o remodeleze in profunzime dupa principiile islamo-conservatoare ale partidului sau Justitie si Dezvoltare (AKP), pe care-l conduce cu o mana de fier, comenteaza luni publicatia Le Monde. Erdogan a devenit primar al Istanbulului in anul 1994, apoi prim-ministru in 2002. Acum, dupa ce a castigat primele alegeri prezidentiale din Turcia inca din primul tur, cu 52% din voturi, Erdogan poate spera, daca va reusi sa se mentina la putere pana in anul 2023, sa intre in istorie alaturi de fondatorul republicii turce, Mustafa Kemal Ataturk.

O noua Turcie

‘Noua Turcie’ despre care el vorbeste are la baza cresterea economica si islamul. De altfel, de cand a ajuns premier in anul 2002, PIB-ul pe Turciei pe cap de locuitor aproape s-a triplat. Succesul sau se datoreaza in mare masura stilului populist si volubil. Nu a ezitat niciun moment sa vibreze coarda patriotica sau religioasa ori sa lanseze o provocare la adresa fostilor aliati din confreria predicatorului musulman Fethullah Gulen — deveniti cei mai inversunati adversari ai sai si pe care i-a acuzat ca au declansat scandalul politico-financiar de la sfarsitul anului trecut — impotriva armenilor, evreilor, femeilor si ziaristilor. Iar pentru electoratul sau conservator, nationalist si slab educat, acest tip de discurs are impact, noteaza publicatia. Dar pentru a-si consolida puterea, Erdogan a preferat mai degraba calea izolarii decat a cea gasirii de aliati. Astfel, el a eliminat orice disidenta in interiorul partidului AKP, iar cabinetul sau a format in ultima vreme un cerc inchis in care bantuie suspiciunile conspiratiilor, mai ales dupa scandalul de coruptie din anul 2013.

Acest stil de a guverna insotit de pozitiile radicale au accentuat polarizarea in interiorul societatii turce. Mai mult de jumatate dintre turci au in el o incredere aproape oarba, in schimb opozitia il acuza ca duce tara inapoi, catre o guvernare autoritara si un regim politienesc, dupa cum s-a vazut in reprimarea revoltei din Piata Taksim. De fapt, noul presedinte turc se adreseaza numai celor 20 de milioane de concetateni care-l urmeaza cu ochii inchisi, in special in Anatolia. Din anul 2008, el s-a rupt de Turcia liberala, urbana si orientata catre Europa, care l-a sustinut initial.