En  Rusia pune bocancul pe grumazul înghețat al Europei de Est

En Rusia pune bocancul pe grumazul înghețat al Europei de Est

Eu bunEn Conferința pentru Securitate de la Munchen, un fel de ceas deșteptător al problemelor legate de configurația de putere în lume a sunat în acest an „ora înghețului”. Alarma a fost fixată de la Kremlin și a fost premeditată ca atare pentru a face o demonstrație de forță politică la finalul săptămânii trecute. Victima a fost de această dată estul Ucrainei, stat care se îndreaptă, ca toate celelalte țări din sfera de influență ex-sovietică, spre un deznodământ nefericit. Înghețarea conflictului din estul țării în regiunile Donbas și Lugansk sub pretextul respectării Acordurilor de la Minsk.

Decizia Rusiei survine pe fondul unei dezamăgiri, sau mai degrabă a scenariului negativ, în care Donald Trump nu este tocmai „calul de curse” pe care a pariat Moscova în a negocia cu Washington acestă bucată răsăriteană de Europă. Este foarte important de urmărit succesiunea care a condus la această nouă turnură în criza dintre Vest și Est.

Cu câte zile înainte de Conferința de la Munchen, Casa Albă cerea Rusiei să înapoieze Crimeea către Ucraina. Nu numai că nu s-a conformat, dar Rusia a plusat la masa de joc. Putin a decretat recunoașterea pașapoartelor separatiștilor proruși din estul Ucrainei și a plăcuțelor de înmatriculare. Un scenariu care se repetă în paralel și cu regiunea separatistă transnistreană a R. Moldova. Dacă ar fi să folosim și noi în retorică rusească, acest lucru ar echivala cu o „provocare”, dar lucrurile nu se opresc doar aici.

Nu numai extinderea recunoașterii republicilor separatiste de către Rusia în acest spațiu este importantă. Nu doar pașaportizarea în masă în Lugansk, Donbas și Transnistria, ci și pașii programatici care sunt făcuți după un scenariu bine pus la punct. Situația merge și mai departe. Foarte puțini au anticipat următorul pas al Rusiei în această privința. Și anume cel de a-și putea apăra toți cetățenii, inclusiv aceștia mai noi, prin intervenție militară directă în afara granițelor Federației Ruse. Acțiuni ce sunt conforme cu modificările aduse constituției Rusiei în urmă cu câțiva ani. De altfel, precedentul pentru această situație există încă din martie 2014, atunci când în Duma de stat de la Moscova s-a votat în unanimitate propunerea președintelui Vladimir Putin de intervenție militară în Ucraina și anexarea Crimeei.

Dar ce relevanță au pentru Chișinău toate acestea? Într-un astfel de context regional, nu este de mirare că și în Republica Moldova lucrurile se precipită. Republica Moldova este, vrând-nevrând, inclusă în acest malaxor al politicilor rusești în regiune. Vârful de lance al intereselor rusești în R. Moldova îl reprezintă, paradoxal, președintele și partidul său pe care încă îl conduce de facto. De la venirea la putere, Dodon își asediază propria cetate. Vrea să o incendieze din interior pentru ca apoi să o construiască în rânduiala rusească. Dovadă a acestei realități crude este întâlnirea de marți pe care a avut-o cu Candu și Filip. Acestora le-a spus verde-n față că în aprilie se pregătește să semneze Acordul de colaborare cu Uniunea Euroasiatică. Mai mult, că va denunța, după venirea PSRM la putere, a celui existent – Acordul de Asociere a Republicii Moldova la UE.

A fost aleasă și data, respectiv începutul lunii aprilie. Ceea ce ne face să credem că scenariul a fost ticluit încă din timpul vizitei la Moscova din ianuarie. Data nu este deloc una întâmplătoare. În aprilie 2009, Republica Moldova lua drumul european în urma revoltelor anti-comuniste. Un anotimp bun pentru ca PSRM și sateliții politici pro-moscoviți ce gravitează în jurul mișcării anti-UE să încerce, în 2017, să dea o lovitură finală guvernării pro-europene și să pună cruce pe acest parcurs. La întâlnirea de marți cu Dodon, Candu și Pavel au părut mai blajini decât europenii de la Bruxelles, în timp ce Dodon a făcut un spectacol populist de forță și a încercat să măture pe jos cu ei. În mare parte i-a și reușit.

 

Concluzia pe EvZ Moldova

Share our work