Eminenţa cenuşie a politicii ucrainene

, , , , , ,
 
UKROP, un nou proiect politic al oligarhiei?

UKROP, un nou proiect politic al oligarhiei?

În Vest nu prea se ştie numele lui, cel puţin printre ziarişti şi oameni simpli. De fapt, printre oamenii de influenţă în Ucraina, în afară de politicieni, este cât de cât cunoscut doar Rinat Ahmetov. Care acum nu mai este cunoscut în Ucraina într-atât, încât nu apare nici la TV, nici în discuţii, – doar în câteva afaceri legate de surse de energie… Însă, oligarhul numărul 1 demult a devenit el. Omul de afaceri din Dnipropetrovsk, eminenţa cenuşie a politicii ucrainene, cel care se poate lupta uşor împotriva puterii din Ucraina – Ihor Kolomoiskyi. Liderul grupului financiar „Privat”, al companiilor de petrol şi gaz, al posturilor de TV, printre care se numără unul cel mai popular din ţară – 1+1, echipa de fotbal, finalistul Europa League, Dnipro, linii aeriene ucrainene şi, după zvonuri, al câtorva partide de influenţă…

Mostenire sovietica

De unde a apărut Kolomoiskyi şi ce l-a făcut aşa de puternic? Provine din Dnipropetrovsk, municipul mare în estul Ucrainei, centru metalurgiei şi al rachetelor sovietice. Tocmai de acolo provin toţi baronii-nomenclaturişti din anii nouăzeci, – aproape toţi dintre ei, Leonid Kucima şi echipa lui, lucraseră drept directorii întreprinderilor închise sovietice din oraş, şi după proclamarea independenţei le-a şi vândut cu succes. Kolomoiskyi a terminat şi el o institutie reprezentativa a educaţiei industriale – Institutul metalurgic din Dnipropetrovsk. În anii ’90 şi-a început afacerea care acum a ajuns la câteva miliarde de dolari. Nu în ultimul rând a fost legat de „Prinţesa de gaz”, Iulia Timoşenko. Aceştia doi s-au susţinut reciproc pe tot parcursul de după Revoluţia oranj din 2004 şi puterea „portocalie” până la 2010.

Spre deosebire de Rinat Ahmetov, care îl susţinea pe Ianukovici şi s-a opus în general Revoluţiei din 2014, Kolomoiskyi a susţinut-o. Mai mult, după începutul operaţiunii anti-teroriste din estul ţării, când acelaşi Ahmetov nu a reacţionat prompt, ceea ce aproape i-a nimicit afacerea, Kolomoiskyi a creat armata proprie la Dnipropetrovsk, dar şi batalionul voluntarilor „Dnipro” („Nipru”) care participa la ATO. Oligarhul a promis că la Dnipropetrovsk (regiunea căruia are graniţa cu regiunea Doneţk) nu se va întâmpla nicio răscoală şi nu va apărea nicio bandă teroristă de separatişti. Şi s-a ţinut de cuvânt. Preşedintele Petro Poroşenko l-a numit drept guvernatorul regiunii, şi Kolomoiskyi, mai mult de un an, oprise toate posibile şanse pentru Rusia în regiune. S-a părut că idilia asta va dura mult, cu toate că se şi simţea că nu, – deoarece pentru asemenea ajutor, Kolomoiskyi a dobândit o putere fără margini la Dnipropetrovsk, unul dintre cele mai bogate oraşe din ţară, dar şi în regiune, care este şi ea printre primele.

Interese monopoliste

La un moment dat s-a evidenţiat o mare diferenţă între poziţia noii puteri, – dar mai mult poziţia donorii internaţionali, care nu vroiau să ofere banii Ucrainei decât cu condiţia reformelor, – şi poziţia lui Kolomoiskyi ce vroia să-şi păstreze poziţia de monopolist în mai multe domenii. Aşadar, guvernul, încetul cu încetul a început să introducă reguli noi, mai drepte, în sectorul liniilor aeriene, unde proprietarul majoritar este Kolomoiskyi, dar şi în sectorul petrolier. Până acum regulile au fost prescrise astfel ca să-l favorizeze pe oligarhul din Dnipropetrovsk. Chiar la compania de stat, Ukrnafta, unde Kolomoiskyi a fost acţionar minoritar, tocmai el avea dreptul exclusiv să nominalizeze conducerea şi să definească politica companiei, dar şi preţuri pentru produsele petroliere. Or, în martie 2015 statul nu mai putea răbda şi a schimbat conducerea la câteva întreprinderi unde avea majoritate de acţiuni. Şi Kolomoiskyi s-a revoltat. A plecat din caboinetul guvernatorului regiunii Dnipropetrovsk şi a început o campanie subtilă împotriva puterii la propriile lui posturi de televiziune. Ar putea fi oarecum comparabil cu Dan Voiculescu în România anilor 2005-2010… Armata lui personală a blocat intrarea la majoritatea întreprinderilor care aparţin oligarhului. Şi cu toate că la Kiev situaţia s-a schimbat în favoarea puterii, în mai multe regiuni, unde populaţia e mai săracă, Kolomoiskyi menţine puterea prin mitinguri şi blocaje permanente din partea populaţiei care se teme că va rămâne fără locul de muncă şi salarii, dacă el va pierde controlul asupra întreprinderilor.

Strategia Ukrop

Ca să recâştige Kievul, Kolomoiskyi a şi creat un nou partid. L-a numit „Ukrop”, – un pic mai departe vom şi explica, de ce. Cu toate că, după zvonuri, tocmai el controlează partidele „Svoboda” (ultranaţionaliştii, care au participat la un miting şi o bătaie sângeroasă cu Garda Naţională în faţă parlamentului pe 31 august rezultând în moartea unuia dintre gardişti) şi Partidul Radical al lui Oleh Liaşko (foarte des priviţi drept clowni politici şi populişti), nu era de ajuns. Vroia un partid care să exploateze tema războiului şi a patriotismului. Aşa a şi apărut un nou proiect.

„Ukrop” este un cuvânt rusesc, – înseamnă „mărar”. Cu toate că în ucraineană cuvântul sună „krip”, tocmai în rusă termenul a dobândit simbolismul necesar.

În 2013, unul din cei mai cunoscuţi show-men din Rusia, Ivan Urgant, a făcut un calambur la un show culinar de la TV: „Acum sfărâm mărarul (ukrop), parcă un comisar sovietic pe ţăranii ucraineni…” Şi tot studioul râdea… Aceste „glume” în timpul războiului cu Rusia s-au prefăcut într-o denumirea rusească vulgară a ucrainenilor – „ukropii” sau „ukrii”, care au început să-se pronunţe cu ură şi au substituit vechea denumirea dispreţuitoare şi „blândă” – „haholii”. Acum ruşii îi urăsc pe ucraineni, nu-i dispreţuiesc ca înainte. Şi anume această denumire de Ukrop a devenit foarte populară, – la început în reţele sociale ucrainene, iar pe urmă şi în segmentul politico-militar. Aşa s-a şi hotărât Kolomoiskyi să-şi numească noul partid. Şi l-a pus drept şeful acestuia un cunoscut amic al său, specialistul raider Hennadiy Korban. Campania Ukropului ţine de patriotism şi de proclamarea lor înşişi drept singurii patrioţi ai Ucrainei, iar reprezentanţii puterii – drept colaboranţii Kremlinului…

La ultimele alegeri din Cernihiv reprezentanţii „patrioţilor” din Ukrop a început să facă cadouri la populaţie, sacoşe cu produse alimentare, „hrişcă”. Cozile după aceasta au fost de câţiva kilometri buni, dar şi scandaluri mari. Korban a fost învins, totuşi. Acum Ukropul aşteaptă alegeri comunale, – şi e foarte probabil că va câştiga multe locuri în primăriile regiunii Dnipropetrovsk. Dar, văzându-i poziţia, este prea puţin posibil că şi locuitorii altor regiuni îi vor susţine.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *