Editorial: Când politica e o curvă, iar matroana e nemțoaică cu accent de Tiraspol

, , , ,
 

CaptureÎn ultimii ani, dinamica relațiilor internaționale în Europa s-a schimbat considerabil. Nu totul se împarte în alb și negru, ci există mult mai mult de 50 de nuanțe de gri. Punctul de inflexiune a fost determinat de anexarea ilegală a Crimeei la Federația Rusă, în primăvara lui 2014. De atunci, lucrurile nu au mai stat la fel. Degringolada și populismul a sporit în interiorul UE și a culminat recent cu Brexit-ul Marii Britanii. Dar nici în alte țări civilizate situația nu este mai așezată. Același context, un populism deșănțat, se poate observa și în Germania. Acolo unde șeful diplomației joacă un joc extrem de periculos, de genul celui jucat populist și prost din punct de vedere tactic de către fostul premier britanic, David Cameron. Poate cel mai responsabil politician pentru Brexit care nu a înțeles că de dragul câtorva procente a intrat în cea mai mare capcană a eurofobilor din UKIP. Pe scurt, a intrat în cocina populismului și l-au mâncat porcii.

De data aceasta, socialist-democratul Frank-Walter Steinmeier, ministrul de Externe, se joacă și el cu focul în încercarea internă de a forma o alianță politică cu Die Linke (Stânga, de inspirație comunistă) în perspectiva alegerilor parlamentare ce vor avea loc la anul. Social-democrații speră să facă majoritate parlamentară cu foștii comuniști din RDG și alte formațiuni mai mici, precum Verzii. Sau cum a fost numită de presa germană „alianța Roși-Roșu-Verde”.

Bun, dar din nou apare întrebarea: care este relevanța pentru R. Moldova? În primul rând, Chișinăul este o miză mai mică într-o tendință mai largă. Și anume de reapropiere și colaborare a forțelor interne de stângă din Germania cu Rusia. Stângistul șef al diplomației de la Berlin nu este deloc la prima abatere în acest sens și promovează de câțiva ani buni o politică de apropiere dintre Berlin și Moscova și, mai nou, vrea să facă uitate și sancțiunile occidentale împotriva Rusiei. Cu alte cuvinte, să recunoască tacit și de facto anexarea Crimeei, chiar dacă aceasta s-a făcut împotriva normelor de drept internaționale prin încălcarea suveranității cu forța armelor. De asemenea, Steinmeier a criticat recent politica NATO în Europa de Est pe care o considera „războinică”, potrivit unui interviu acordat pentru Bild.

Germania deține președinția rotativă a OSCE, iar mandatul său riscă să treacă neobservat, deoarece nu a reușit nicio realizare în cadrul vreunui conflict înghețat creat de Rusia. Asta ar însemna o bilă neagră pentru diplomația germană, condusă de Steinmeier care nu a renunțat la visul de a deveni cancelar din 2017. Chiar și negocierile în dosarul transnistrean, în care Berlinul își punea mari speranțe, au dat chix. Chișinăul nu a acceptat niciuna dintre propunerile Tiraspolului, care de altfel nu sunt decât revendicări pentru întărirea „statalității separate” a regiunii transnistrene și nimic mai mult. Față de orice negociere normală, Tiraspolul nu a oferit nimic la schimb Chișinăului la discuțiile din Germania. Doar au cerut cu vârf și îndesat. Sigur, așa cum era de așteptat, nici Chișinăul nu a mușcat momeala și a rămas ferm pe poziție. Întorși acasă frustrați și nemulțumiți, separatiștii transnistreni au început din nou varza în ogradă. Ba că sunt „blocați economic”, ba că vor închide și ei „tranzitul românesc” al mărfurilor pe teritoriul transnistrean.

Astfel că Steinmeier va veni la Chișinău doar pentru a face presiuni suplimentare în vederea acceptării post-negocieri a cerințelor Tiraspolului în defavoarea Chișinăului. Steinmeier va veni pentru a bate cu pumnul în masa decidenților de la Chișinău și de a le spune voalat sau pe față că fondurile germane/europene vor depinde și de acest lucru în viitor. Practic, un șantaj a la russe făcut de Germania la Chișinău. Tocmai din acest motiv, Chișinăul trebui să se aștepte la un atac destul de contondent al populiștilor germani de stânga care își fac jocurile interne pe spatele politicii externe promovare în state mai slabe din Europa de Est. Un fel de reeditare a jocurilor ruso-germane privind estul Europei.

Nu știm dacă se va numi Pactul Steinmeier-Lavrov, dar cert este că dosarul transnistrean va intra în acest pachet de revitalizare a înțelegerilor dintre Rusia și Germania pe această bucată orientală a Europei.

Concluzia pe EvZ Moldova

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *