Premierul chinez Wen Jibao a debarcat in Turcia

Vizita premierului chinez Wen Jibao  la Ankara, in octombrie 2010, ca si aceea a presedintelui turc Abdullah Gul in China, din iunie 2009, depasesc cadrul obisnuit al relatiilor bilaterale. A doua putere economica a lumii si a 17-a economie emergenta mondiala au proiecte si tinte comune, si nu numai in sfera economica. Liderii celor doua tari vorbesc de parteneriat strategic, ceea ce inseamna si obiective geostrategice comune. Premierul Erdogan a anuntat ca tara sa preferasa opereze, si in comertul cu China, in monedele nationale, si nu in dolari. Turcia procedeaza astfel si cu alti doi partenri comerciali importanti, Rusia si Iranul. “Prin asemenea intelegeri bilaterale, Turcia pare mai hotarata sa-si urmeze vointa sa de a duce politici independente in ce priveste ordinea economica si financiara globala, care a fost structurata in jurul primatului Statelor Unite”, scrie comentatorul turc Saban Kardas de la Jameson Institute. Criza mondiala, declara repetat liderii de la Ankara, orienteaza Turcia spre o noua ordine mondiala, postamericana,cu accent pe Asia, chiar daca, in perioada postbelica, Turcia s-a integrat in institutii ale lumii occidentale, incepand cu NATO.

Ca si China, Turcia a iesit mai repede ca alte state din criza, ceea ce incita cele doua state sa conlucreze mai strans in formatul G-20 si alte platforme internationale. Extinderea colaborarii dintre ele are, ins, de depasit un handicap major in comertul lor: China exporta in valoare de 12,7 miliarde dolari, iar Turcia de numai 1,6 miliarde. (in 2009). Strategia Ankarei de redresare a acestui dezechilibru are in vedere investitii chineze masive si mai multi turisti chinezi in Turcia, mai multe produse turcesti pe piata chineza.

China va fi atrasa in dezvoltarea ambitiosului program nuclear civil al Turciei, la care mai concura Rusia, Coreea de Sud, Japonia. Partenerul chinez se va implica si in proiecte de infrastructura (cai ferate, magistrale rutiere) de anvergura continentala. Traditionalul Drum al Matasii va fi astfel reactivat intr-o varianta moderna, conforma exigentelor globalizarii si va “apropia” spectaculos Asia profunda de continentul european, printr-o Asie centrala inca volatila, dar care urmeaza si ea sa se stabilizeze, inclusive prin asemenea proiecte.

Relatiile turco-chineze dobandesc si o componenta militara semnificativa, daca mentionam amplele manevre militare aeriene comune, fapt singular intre China si un stat membru al NATO.

Intalnirile la varf turco-chineze au estompat o umbra ce risca sa prejudicieze bunele relatii. Dupa ce, in urma cu cativa ani, Ankara a exprimat simpatie fata de miscasile secesionistilor uiguri, cele doua tari au convenit sa coopereze bilateral in combaterea terorismul si extremismului, iar pentru Beijing rezistenta uigura este activitate terorista subversiva. Pozitia Turciei in problema uigura este similara celei adoptate in probleme similare din zona Caucazului (in primul rand Cecenia), unde Ankara da prioritate relatiilor de incredere cu Rusia. Iar prin relatiile sale dinamice cu Turcia, care urmeaza celor, de asemenea impulsionate, cu Grecia, China isi face tot mai simtita prezenta la poarta de intrare sud-estica a Europei.