Din 2006, Forumul Economic Internațional din Sankt Petersburg se desfășoară sub patronajul președintelui Federației Ruse, iar ediția din acest an nu a făcut excepție. Vladimir Putin a transformat din nou o platformă internațională într-o tribună pentru promovarea discursului său ideologic și a mesajelor propagandistice.

Printre cele mai acide afirmații s-au numărat: „Știți, este o vorbă veche. Nu e un proverb, ci mai degrabă o regulă nescrisă: pământul pe care pășește un soldat rus este al nostru.” și „Am spus de multe ori că poporul rus și cel ucrainean sunt, de fapt, un singur popor. În acest sens, toată Ucraina este a noastră.”

Aceste declarații au avut un scop clar: să justifice și să legitimeze agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei în fața unui public internațional, oferind în același timp cetățenilor ruși impresia că cei prezenți la forum susțin poziția președintelui.

Totodată, liderul de la Kremlin a încercat să transmită imaginea unei economii în plină ascensiune, în ciuda războiului prelungit din Ucraina și a valurilor de sancțiuni internaționale, care au transformat Rusia în cel mai sancționat stat din lume.

În discursul său, Vladimir Putin a prezentat o serie de date optimiste, afirmând că economia rusă a crescut cu 4% în ultimii doi ani, inflația a scăzut sub pragul de 10%, iar Rusia ar fi devenit cea mai mare economie din Europa. De asemenea, a spus că rata șomajului a atins un minim istoric de 2,3%, iar nivelul sărăciei s-ar fi redus la 7,2% până la finalul anului trecut.

Discursul său ar putea fi rezumat într-o singură propoziție: Rusia nu doar că supraviețuiește izolării internaționale, ci continuă să se dezvolte într-un ritm mai accelerat ca niciodată.

O altă realitate economică

În realitate, economia Rusiei nu arată la fel de promițător precum a fost prezentată de Vladimir Putin. Pentru anul 2024, PIB-ul nominal al Federației Ruse este estimat între 2,16 și 2,41 trilioane de dolari – o valoare aproape de două ori mai mică decât cea a Germaniei (4,5 trilioane $), sub nivelul Franței (3,16 trilioane $), Marii Britanii (2,85 trilioane $) și aproximativ egală cu cea a Italiei (2,37 trilioane $).

Deși Rusia ocupă primul loc în Europa dacă se ia în calcul paritatea puterii de cumpărare (PPP), acest indicator a fost atins în 2021, înainte de declanșarea războiului din Ucraina, și nu reflectă realitatea economică actuală. În plus, PPP nu poate fi utilizat ca măsură de referință pentru influența economică reală a unei țări, deoarece coșul de consum diferă de la stat la stat, iar în economiile mai mici, acest indicator tinde să fie artificial ridicat din cauza unei baze de comparație mai reduse.

Cât despre creșterea economică de 4%, aceasta nu reflectă o dezvoltare sustenabilă, ci mai degrabă o creștere alimentată de cheltuieli masive ale statului în industria de apărare. Tancurile, rachetele, vehiculele blindate sau alte echipamente militare destinate efortului de război sunt incluse în calculul PIB-ului, însă nu contribuie la bunăstarea populației – fiind, în cele din urmă, consumate sau distruse în Ucraina.

În prezent, peste 30% din bugetul federal este alocat apărării, iar aceste fonduri provin, în principal, din vânzarea resurselor naturale, nu dintr-un sector privat competitiv. Economia rusească este, astfel, profund dependentă de stat, iar mediul de afaceri rămâne fragil și slab competitiv.

Rata scăzută a șomajului în Rusia, lăudată de autorități ca un semn al stabilității economice, este, în mare parte, rezultatul unei economii de război. Doar în anul 2024, peste 407.000 de tineri ruși au semnat contractul de voluntar cu ministerul rus al Apărării, atrași de salarii generoase și beneficii unice. În prezent, armata rusă numără 2.389.130 de angajați, dintre care 1,5 milioane sunt militari activi.

Industria de apărare a devenit cel mai mare angajator din țară, oferind locuri de muncă pentru aproximativ 3,5 milioane de persoane. Aceste posturi, bine plătite, atrag forța de muncă disponibilă, canalizând-o spre sectorul militar. Astfel, șomajul scade nu ca urmare a unui avânt economic general, ci din cauza reorientării economiei către nevoile frontului.

La sfârșitul anului 2024, potrivit agenției RIA Novosti, salariul mediu nominal în Rusia era de aproximativ 88.000 de ruble. În comparație, datele oficiale publicate de Rosstat arată că un profesor din învățământul general câștiga în aceeași perioadă în jur de 57.600 de ruble lunar, iar un polițist între 60.000 și 70.000 de ruble. (salarii nominale)

Prin contrast, sectorul industriei militare oferă salarii mult mai atractive. De exemplu, la UralVagonZavod, cea mai mare fabrică de tancuri din Rusia, un sudor cu o experiență de 1–3 ani poate câștiga între 75.000 și 135.000 de ruble pe lună.

Cea mai generoasă ofertă vine însă din partea ministerului rus al Apărării. Conform site-ului oficial de servicii guvernamentale, un recrut fără experiență poate primi un salariu lunar de minimum 210.000 de ruble. La semnarea contractului, acesta mai primește o plată unică din partea guvernului federal de 400.000 de ruble, la care se adaugă o altă plată unică oferită de administrațiile regionale, ce poate ajunge până la 3.600.000 de ruble, în funcție de regiune. Regiunea Samara oferă cea mai mare plată unică, fiind urmată de districtul autonom Hantî-Mansi- 2.800.00 ruble, iar regiunea Moscova oferă o plată unică în valoare de 1.900.000 ruble. În plus, militarii beneficiază de avantaje suplimentare precum asistență medicală gratuită, indemnizații pentru zilele petrecute în zone de conflict, dar și compensații unice în caz de rănire.

Astfel, la semnarea contractului, statul rus ajunge să plătească pentru un soldat din regiunea Samara o plată unică totală în valoare 4.000.000 de ruble, echivalentul a peste 45 de salarii medii brute la nivel național sau 69 de salarii medii lunare ale unui profesor din învățământul general.

Pentru a face față presiunii bugetare generate de cheltuielile militare masive, autoritățile ruse au adoptat o politică monetară restrictivă. În primele zile ale invaziei, Banca Centrală a Federației Ruse a crescut brusc rata dobânzii de referință de la 8% la 20%. Deși această măsură extremă a fost temporară, Banca Centrală a început din vara anului 2023 să majoreze treptat dobânda, menținând-o la 20% începând cu toamna anului 2024. Această politică reprezintă o soluție de urgență menită să reducă consumul intern și să stimuleze economisirea, în detrimentul investițiilor. Totuși, păstrarea unei astfel de rate ridicate pe termen lung afectează grav mediul de afaceri, care nu poate funcționa sustenabil în condițiile unor credite cu costuri atât de ridicate.

În acest climat, mediul privat de afaceri suferă profund. Companiile private nu pot concura cu salariile și beneficiile oferite de stat în sectorul apărării. Mai mult, mobilizarea militară afectează forța de muncă a firmelor, iar dobânzile ridicate fac aproape imposibilă supraviețuirea sau dezvoltarea afacerilor. Astfel, în timp ce statisticile arată o economie activă, realitatea conturează o piață distorsionată de război și de intervenția masivă a statului.

O economie aflată pe picior de război poate crea doar iluzia că situația economică se află pe un drum ascendent. Efortul militar oferă, temporar, un cadru atractiv pentru crearea de locuri de muncă și majorarea salariilor în sectorul public. Însă acest model este sustenabil doar atâta timp cât statul dispune de suficiente resurse financiare și umane pentru a susține mașinăria de război.

Războiul absoarbe bani și forță de muncă din alte domenii esențiale – sănătate, educație, construcții, servicii – sectoare care asigură funcțiile de bază a statului. Efectele negative nu sunt întotdeauna vizibile imediat, dar pe termen lung provoacă dezechilibre puternice. Funcționarea aparatului de stat este menținută la limită, doar pentru a păstra aparențele unei stabilități, nu pentru a asigura dezvoltare reală.

În acest context, mediul de afaceri este cel mai afectat: climatul economic devine tot mai puțin atractiv, iar în condițiile în care statul deține aproape un monopol total, nu mai poate fi vorba de o concurență echitabilă.

Potrivit mai multor analiști, economia Rusiei nu se va prăbuși în viitorul apropiat – dispune încă de suficiente resurse pentru a continua atacurile împotriva Ucrainei. Totuși, nu are capacitatea de ale intensifica sau de a lansa o ofensivă capabilă să schimbe fundamental realitățile de pe câmpul de luptă.

Tonul optimist al liderului de la Kremlin privind situația economică nu face decât să confirme că datele prezentate public sunt atent selectate pentru a masca problemele structurale. Imaginea distorsionată pe care o proiectează Vladimir Putin reflectă convingerea sa că Rusia poate duce războiul mai departe timp de câțiva ani și că oprirea acestuia nu este necesară, în condițiile în care conflictul a devenit deja o normalitate acceptată în societatea rusă.

Rezultate pentru Rusia în urma FEISP

Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg (FEISP), desfășurat în perioada 18–21 iunie, a atras în jur de 20.000 de participanți din 144 de țări. Cu tema „Valorile comune – fundamentul dezvoltării într-o lume multipolară”, ediția din acest an a pus accent pe întărirea parteneriatelor Sud-Sud și pe extinderea relațiilor comerciale cu țări din Asia, Africa și America Latină. Pentru Moscova, FEISP a devenit, în ultimii ani, o ocazie de a transmite mesajul că Rusia rămâne un jucător global activ, în pofida izolării cauzate de sancțiunile internaționale.

Evenimentul, supranumit adesea „Davos-ul rusesc”, a încercat să prezinte Rusia drept un partener de încredere în ochii mai multor state ale lumii. Presa rusă a evidențiat câteva momente cheie, pe care le-a prezentat drept principalele rezultate ale forumului:

– încheierea a 1.060 de acorduri în valoare totală de 6,3 trilioane de ruble (aproximativ 80 miliarde $) între participanți;

– semnarea unui parteneriat strategic între Federația Rusă și Indonezia, care prevede crearea unei platforme de investiții în valoare de 2 miliarde euro;

– acord între Rusia și Burkina Faso pentru dezvoltarea energiei nucleare civile;

– conturarea unui plan de acțiuni cu Kazahstanul pentru realizarea unei centrale nucleare;

– semnarea unei declarații comune între bursele de mărfuri din Rusia, Belarus, Kazahstan, Uzbekistan, China, India și Iran pentru crearea unei Asociații Internaționale a Burselor de Mărfuri și Contracte Futures.

Semnale de alarmă din partea unor înalți oficiali ruși

În ciuda tonului extrem de optimist afișat de Vladimir Putin, unii înalți oficiali ruși și-au exprimat îngrijorarea privind situația economică a Rusiei și au tras mai multe semnale de alarmă referitoare la realitatea din interiorul țării. Ministrul Economiei, Maxim Reshetnikov, a avertizat că „economia Rusiei dă semne de încetinire și se apropie periculos de pragul recesiunii”.

Despre menținerea unei rate a dobânzii de referință atât de ridicate s-a pronunțat și Alexander Vedyakhin, prim-adjunct al directorului general al Sberbank. Acesta a declarat: „Mă aștept ca Banca Centrală a Rusiei să reducă rata dobânzii la aproximativ 17% până la finalul anului. Nu cred că va exista o reducere semnificativă, deoarece ar putea apărea din nou riscul inflației ridicate.” O poziție similară a exprimat și directorul executiv al Sberbank, Herman Gref. Totodată, acesta a afirmat că actualul curs de schimb – 1 USD pentru 78–89 de ruble – nu reflectă realitatea, și că ar trebui să se situeze mai degrabă în jur de 100 de ruble pentru 1 dolar.

Cu toate acestea, avertismentele au fost eclipsate de prezentarea indicatorilor pozitivi, care au pus accentul pe o aparentă creștere economică și pe consolidarea imaginii unei Rusii puternice și autosuficiente. Forumul a devenit, astfel, mai degrabă o platformă de promovare a narațiunilor propagandistice și de legitimare a războiului, în timp ce problemele reale ale mediului de afaceri rus – dobânzile ridicate, instabilitatea valutară și lipsa forței de muncă– au fost trecute în plan secund.