Cum Dodon&Co au demonstrat viitor politic de după gratiile penitenciarelor din Chișinău

, , ,
 

Dimitrie Cantermir arata, în a sa lucrare „Creșterea și descreșterea Curții Otomane”, un principiu politic fundamental. Cel al creșterii și descreșterii politice al oricărui fenomen, cu un punct de apogeu vremelnic la mijloc. Dacă în cazul lui lui Dodon și al socialiștilor din parohia sa punctul culminat al ascensiunii politice l-a reprezentat ajungerea în funcția de președinte cu toate proptelele aferente, acum lucrurile alunecă încet, dar sigur, pe partea descendentă.

Locomotiva din capul statului dă semne de oboseală vizibilă, sleită de aburii puterii, iar vagoanele trenului pro-estic stau să deraieze de pe șinele euro-asiatice.

Eșecul suferit de socialiști și Dodon în referendumul de duminică pentru demiterea primarului suspendat al Capitalei nu este doar un eveniment singular. Acesta implică intrinsec și un bun indicator pentru cota de popularitate a lui Dodon și a acoliților săi politici.

Ca un barometru, referendumul a măsurat presiunea din societatea moldovenească, gata să nu mai înghită poveștile populiste ale lui Dodon. O vorbă spune că ulciorul nu merge de două ori la apă, așa că cioburile nu îi vor aduce nicio bucurie lui Igor Dodon de data aceasta.

Ba din contra, va măsura decăderea politică a sa și a tovarășilor săi de drum, cu un an înaintea alegerilor parlamentare. De data aceasta, precampania timpurie, cu un an înainte de termen, nu a mai dat roade așa cum s-a întâmplat la prezidențiale, ci s-a întors cu efect de bumerang. Unul care a lovit cu putere moalele capului nu foarte luminat al strategilor PSRM-ului.

Populația, și așa pauperizată a R. Moldova, a dat duminică un vot de blam acțiunilor populiste de cheltuire a circa jumătate de milion de euro pe ambițiile și mofturile politice ale socialiștilor lui Dodon. Aceia care îi asigurau pe toți că vor avea grijă de banii lor ca de ochii din cap. Nici măcar votanții empatici lui Dodon din Rășcani și Botanică nu au putut salva eșecul, fapt ce arată subțirimea votanților, cel puțin din zona centrală a țării, a PSRM.

Doar un pic peste jumătate din pragul minim de prezență de 33,3%, mai precis 17,31% dintre locuitorii Chișinăului. au mers la votare. Restul și-au văzut duminică liniștiți de familie și treburile curente. Adică de micile plăceri ale vieții pe care încă nu le-au strangulat politicienii de pe Bâc.

Matematic vorbind, asta înseamnă că doar 1 din 6 chișinăuieni nici măcar nu s-au sinchisit să meargă la urne pentru PSRM și Dodon. Și nici aceia nu au votat cu toții în favoarea demiterii lui Chirtoacă. Și de ce ar fi făcut-o?

Mai mult decât atât, Dodon a suferit cea mai mare umilință chiar la secția de votare. Aproape cinematografic, Dodon a primit cea mai bună replică posibilă, atunci când a cerut un buletin în „moldovenească”: „Nu, avem doar în limba română!”, i s-a răspuns sec și usturător.

Un fel de „bea un ceai și nu te diorgăi!”, numai că de data asta cu Dodon în rol de victimă. Un moment ce ar trebui să le dea măsura eșecului lui Dodon și PSRM-ului pentru anul viitor la parlamentare, acolo unde deja se văd câștigatori. Infatuarea și arderea etapelor, de departe păcatele preferate ale lui Dodon, îi vor cânta și prohodul politic. Populismul are și el, într-un final, picioare scurte.

Cel mai important e că 70% dintre „locatarii” celor patru penitenciare de pe raza Chișinăului au mers duminică să voteze. O fi și ăsta un semn de „bun augur” în spiritul sloganului său, „Dodon are viitor”!

Publicat în EvZ Moldova

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *