Hashim Thaci, "amantul" geopolitic al secretarelor de Stat ale SUA

…Si ai SUA din sudul Serbiei se pregatesc de noi alegeri, într-un spatiu cu pretentii de stat: Kosovo. Momentul este cum nu se poate mai prielnic pentru cel putin doua scenarii. Pana sa ajungem acolo, se pare ca tandemul Thaçi-Limaj nu doar ca nu mai beneficiaza de sprijinul comunitatii internationale, dar are  probleme mult mai mari. Scandalul provocat de dezvaluirile Carlei del Ponte, endorsate de faimosul, deja, europarlamentar si Raportor Special al UE Dick Marty, cu privire la activitatile criminale ale „premierului” Hasim Thaçi si ministrului Fatmir Limaj, a aparut în pragul alegerilor dintr-un Kosovo saracit si în pragul colapsului.
Privit din acest unghi, momentul e ales perfect: ochii tuturor sunt atintiti asupra Tunisiei, Egiptului si altor state cu conducere autoritarista din evantaiul de influenta al UE, pe de o parte, si al SUA, pe de alta parte. Asa încat plecarea de la putere a guvernantilor kosovari, acuztati de coruptie din toate partile, dar mai ales de catre cei mai îndrituiti sa o faca – reprezentantii EULEX, s-ar încadra intr-un curent generalist si ar deveni o stire de pagina 5, asa cum s-a întamplat cu invazia SUA în Panama petrecuta în timpul evenimentelor din decembrie 1989 din Romania.
De asemenea, mesajul Europei catre duetul Thaçi-Limaj pare limpede: nu ne amestecam în alegeri (a se citi „nu va sprijinim”), dar, chiar daca veti castiga, nu veti mai ramane la putere, ne vom asigura ca acest lucru sa nu se mai întample, prin crearea unui scandal de proportii.

Sex, politica si rinichi

Lupta pentru sferele de influenta dintre UE si „aliatii” americani are în Kosovo un exemplu pe cat de minuscul, pe atat de cinic. Se stie ca la conducerea Kosovo sunt mai multe personaje agreate excesiv de Washington, însa Hasim Thaçi este primus inter pares. La Casa Alba este din nou un democrat si, mai  mult decat atat, secretarul de stat al SUA însasi este sotia anteriorului locatar democrat de pe Bulevardul Pennsylvania nr. 1600. Bunele, traditionalele relatii (unii ar spune indecente) dintre femeile-secretar de stat democrate, trecute bine de a doua tinerete, si „luptatorul” Thaçi par smulse cu forcepsul dintr-un cadru de moralitate pe care puritanii de la Westminster Abbey si de la Brandenburg Thor îl ignora cu un suras jenat în cazul lui Berlusconi. Pentru barfitele afaceri amoros-politice ale lui Thaçi, însa, miza este uriasa. Este usor de imaginat ca o stire (sustinute cu imagini aparuta pe vreun site aiurea din lume, fie el si „wikileaks”) despre liderul KLA si Madeleine Allbright sau „prospatura” Hillary Clinton ar face nu doar deliciului publicului, ci ar crea si o serioasa problema de imagine pentru democratia pacificatoare de pe malul stang al Potomacului.
Nu în ultimul rand, marota traficului de organe (extirpate cu forta de la ofiteri si civili sarbi, dar, mai ales, si de la civilii de origine albaneza cu presupuse orientari pro-Belgrad) desfasurat sub atenta îndrumare a premierului Thaçi înainte de instaurarea controlului efectiv al ONU în regiune, id est sub obladuirea Unchiului Sam, este piatra unghiulara a spectacolului pe care maestrii de ceremonii ai UE sunt gata sa-l puna în scena. În acest scop, se utilizeaza într-un mod genial, aproape machiavelic, memoriile fostului procuror sef al Tribunalului Penal International pentru Iugoslavia, Carla del Ponte, pe de o parte, si Raportul lui Dick Marty, pe de alta parte. Faptul ca cei doi elvetieni expun aceeasi parere în contexte diferite, unul sa-i spunem literar, iar cel de-al doilea cat se poate de oficial, nu poate decat sa întareasca posibilitatea ca actele criminale ale guvernantilor ad-hoc de la Pristina sa ajunga a fi cat mai curand incriminate formal de acelasi Tribunal Penal amintit mai sus. Hasim Thaçi nu poate emite pretentia de a fi tratat ca un egal al celor doi, nu se poate apara decat prin modul în care a ajuns la putere si si-a declarat independenta: coruptie si santaj. Este clar ca dovezile exista. Neutra Elvetie nu-si permite o provocare de asemenea factura, trimitand în linia întai a unui scandal politic european doi reprezentanti marcanti, care i-au adus beneficii de imagine considerabile, neînarmati cu cel mai serios arsenal argumentativ. Pe de alta parte, este un loc comun faptul ca organizatia terorista kosovara, KLA, condusa, printre altii, de omniprezentul Hasim Thaçi, s-a înfiintat cu complicitatea indulgentei administratii federale elvetiene. Desi tardiva, poate fi o încercare de catharsis a guvernului de la Berna, cu rezultate distinct benefice.

Recesiunea dominatiei SUA în UE

Complexitatea fenomenului kosovar ce va sa urmeze în perioada proxima rezida în situatia geopolitica de facto. Kosovo nu mai reprezinta o prioritate pentru Casa Alba. Iar acest lucru se petrece într-un moment în care Europa este divizata între sustinatorii politicii americane, atat ca aspect general, cat si în privinta Kosovo, în particular, si o tabara antagonista, care doreste sa-si impuna propriile principii, de sorginte pur europeana, în locul celor dictae de la Washington. Din aceasta grupare clasic europeana face parte, printre altii, si raportorul special Dick Marty, care s-a impus în trecut prin  demantelarea operatiunii „închisorile CIA”. Daca la momentul martie 2011 gruparea  europenilor clasici pare mai slab cotata în ansamblul de forte, este numai pentru ca partizanii politicilor americane în Europa sunt mai vocali, dar cu siguranta ideile lor sunt personale, manate de diverse targuieli si interese obscure. În vreme ce reprezentantii vechii Europe au opinii care transced granitele statelor UE si, mai presus de orice, se bucura de sprijin nemijlocit din partea institutiilor majore ale UE, ai caror functionari se vor fi saturat sa ia în calcul opinia unui tert. Cauzele acestui nou dorit status-quo au radacini exclusiv kosovare – guvernantii de la Pristina, indiferent de pacatele, capitale sau nu, pe care le-au comis pana acum, au aratat unei Europe care-si ia rolul în serios în regiune un chip de adolescent imberb caruia i se poate ierta totul doar pentru ca este pretinsul nepot favorit al Unchiului Sam. Aroganta care a fost permisa pana la un moment dat: acela in care UE a decis sa accepte realitatea: aceea ca nepotul favorit minte, este incompetent si n-are nimic în cap. (va urma)