Enisala, obiectiv strategic al turismului romanesc

Proiectul de refacere a Cetatii Enisala ar putea reincepe, fondurile urmand sa fie asigurate de Ministerul Culturii si Cultelor. Potrivit declaratiei sefului Muzeului de Istorie si Arheologie din cadrul ICEM, cercetatorul Cristi Micu, Institutul de Cercetari Eco Muzeale Tulcea a inceput demersurile pentru obtinerea finantarii necesare, relateaza mass-media locala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. „Institutul vrea sa reia proiectul de restaurare a cetatii de la Enisala. Deocamdata nu avem finantare dar avem o corespondenta cu Ministerul Culturii si dorim sa obtinem imputernicire pentru obtinerea tuturor avizelor necesare, aceasta fiind faza de inceput. A existat o finantare pentru partea de proiectare, insa nu si pentru lucrarile de restaurare. Acum noi avem proiectul si urmeaza sa obtinem avizele”, a declarat cercetatorul Cristi Micu, pentru Obiectiv de Tulcea.
Ultima restaurare partiala a cetatii de la Enisala a avut loc in urma cu trei ani insa, din lipsa fondurilor, lucrarile nu au fost finalizate. Cu toate acestea, numarul turistilor interesati sa viziteze acest obiectiv a crescut anul acesta fata de anii anteriori. „Ultima restaurare a fost realizata in 2007. De data aceasta cred ca exista sanse sa obtinem finantare pentru continuarea lucrarilor, mai ales ca finantari au fost facute si din alte zone. Se stie ca a fost facut drumul pana la cetate, un lucru foarte bun pentru ca s-a observat cresterea brusca a numarului de vizitatori. Anul trecut am avut 3.600 de vizitatori platitori iar anul acesta cred ca vom ajunge undeva la 4.000. Ne dorim sa continuam restaurarea cetatii iar in a doua faza sa amenajam cladirea care este alaturi si pe care vrem sa o amenajam ca punct muzeal, sa le oferim ceva in plus vizitatorilor. Lucrarile vor fi realizate de o firma autorizata de Ministerul Culturii pentru ca sunt firme autorizate de minister pentru acest gen de lucrari”, a mai spus Cristi Micu.

Fortareata medievala de la Enisala

Potrivit portalului info-delta.ro, la 2 km est de comuna Enisala si 7 km de orasul Babadag, pe un deal calcaros, care domina ca un cuib de vultur zona lacurilor Razelm si Babadag, se afla ruinele fortaretei medievale Yeni-Sale (Enisala, Heracleea sau Heraclia). Cetatea de la Enisala, se numara printre monumentele de arhitectura militara de pe teritoriul Romaniei, ridicata in evul mediu care se remarca prin conceptie planimetrica, sistem de fortificatii, tehnica constructiva, elemente arhitectonice. Fortificatia a fost construita in a doua jumatate a sec. al XIV-lea de catre o autoritate care viza zona de la Gurile Dunarii. Pe baza tehnicilor constructive, s-a emis ipoteza ca singurii interesati de ridicarea unei cetati situata in cadrul sistemului de fortificatii din nordul Dobrogei, orientata spre mare pentru supravegherea traficului navelor, erau negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani castigate din comert si erau detinatorii monopolului navigatiei pe Marea Neagra.
Fortificatia de la Enisala a facut parte din lantul de colonii genoveze care ingloba orasele din Delta – Chilia si Likostomion, Cetatea Alba la gurile Nistrului, Caffa in sudul Crimeei. Intre 1397-1416 cetatea de la Enisala a facut parte din sistemul defensiv al Tarii Romanesti in timpul domniei lui Mircea cel Batran. Dupa cucerirea Dobrogei de catre turci la 1419-1420, in cetate s-a instalat o garnizoana militara otomana.

Interese strategice depasite

Ulterior, datorita inaintarii stapanirii turcesti dincolo de gurile Dunarii pana la Cetatea Alba si Chilia (1484), si a formarii cordoanelor de nisip ce separa lacul Razim de Marea Neagra, cetatea a fost abandonata in sec al XVI-lea, pentru ca nu mai corespundea intereselor strategice si economice turcesti. Zidurile de incinta ale cetatii se pastreaza in cea mai mare parte la o inaltime de 5-10 m si pot fi observate cu usurinta de la mari distante. Incinta de vest-sud-vest a fost construita pe marginea abrupta a promontoriului. Cetatea are forma unui trapez sau patrulater neregulat, cu latura de vest-sud-vest distrusa aproape in intregime, lunga de peste 100 m; laturile de est si de nord sunt de cca. 50 m, iar cea de sud are aproape 30 m. Zidul de incinta este gros de 1,50 m – 1,85 m, prezinta la exterior, opt turnuri de aparare cu cate trei, patru si cinci laturi.
Atat zidul de incinta, cat si turnurile, sunt construite din piatra de calcar cioplita, fasonata, de forma cubica, de dimensiuni mici si mijlocii. Intrarea (pe latura de sud) se facea printr-o poarta cu deschidere foarte inalta, prevazuta cu arcada dubla si aparata de un bastion masiv pentagonal. Cel de-al doilea zid de incinta al fortificatiei aflat pe partea de nord-est este prevazut cu turnuri patrate si triunghiulare. Dupa 1991 zidurile naruite de intemperii ale cetatii au fost restaurate, Enisala devenind un important punct turistic.

Mostenire otomana

Numele cetatii nu s-a pastrat, iar denumirea actuala a satului, si implicit a monumentului, vine de la cuvantul turcesc Yeni Sale care inseamna „Sat nou”. In sec. XV cand Dobrogea a intrat sub stapanire otomana, localitatea era populata de romani. Cercetarile arheologice din punctul “La Biserica” au dus la descoperirea unui cimitir din sec. XV-XVIII atribuit acestei populatii romanesti crestine. Yeni Sala apare in cronicile turcesti din sec. XV-XVI ce relateaza despre cucerirea cetatii de catre otomani de la domnii romani, ceea ce probeaza, de asemenea, vechimea asezarii inainte de instaurarea dominatiei straine in teritoriul dintre Dunare si Mare. Cea mai veche mentiune a acestui nume o gasim in cronica lui SüKrüllah, datand din prima parte a sec. al XV-lea.
Ulterior, in defterul din 1573 este mentionata ca apartinand cazalei Harsova-Babadag, fiind enumerata printre satele obligate sa predea Portii oi. Localitatea apare si in defterul din 1675 si 1676 ca apartinand cazalei Babadag, iar in harta rusa intocmita in urma razboiului din 1877-1878 localitatea avea 5-20 de case. Agentul polonez Korsac o mentioneaza la 1849 si apoi Ion Ionescu de la Brad la 1850 cu numele de Ienisali. Intre 1864-1877 localitatea este mentionata in fondul tapiurilor in forma sa initiala Yeni-Sala. Dupa 1882 devine comuna rurala.