Istanbul, motorul economic al Republicii Turcia

Europa isi cauta, in mod clar, un nou echilibru. Nu o mai face, insa, ca in secolele trecute, cand asemenea cautari insemnau, pana la urma ,razboaie. Chiar daca momentul european actual este unul labil, de asteptare, de reasezare, de pregatire a unei noi arhitecturi de securitate, febrilitatea politico-diplomatica a zilei nu tinteste spre un nou razboi, ci spre o pace mai stabila.

De fapt, noul echilibru e cerut de noua stare de fapt. Razboiul rece si stabilitatea asigurata prin existenta a doua blocuri politico-militare in confruntare sunt de domeniul trecutului. Un trecut in care rolul Turciei  a fost unul mai degraba ingrat. Mostenitoarea Imperiului Otoman , decazuta din statutul de mare putere europeana, de fapt euro-afro-asiatica, devenise un stat de la periferia Europei, vulnerabil la presiunea unei Uniuni Sovietice in plina exapnsiune postbelica. Turcia a fost nevoita sa intre, dupa al doilea razboi mondial, in NATO, unde a devenit un aliat fidel al Occidentului si fara o prea mare marja de actiune.

Si iata ca, la relativ scurt timp dupa incheierea razboiului rece, Turcia se afirma intr-o noua postura. Din periferie a Vestului, devine “centrul propriei sale lumi”, cum se exprima autorii unui studiu alcatuit sub egida lui European Council for Foreign Affairs. “Lumea Turciei “ fiind Orientul Mijlociu, zona Caucazului si cea a Balcanilor, si chiar regiuni mai indepartate cum sunt Golful si nordul Africii.

Multi ani dupa 1989, prinicipalul obiectiv de poltica externa al Ankarei a fost integrarea in Uniunea Europeana. Dar in fata reticentei prelungite a principalelor state europene, Ankara a inceput sa-si indrepte privirile si spre alte azimuturi din vecinatate – Orientul Mijlociu, Rusia, Asia Centrala… A facut-o, insa, fara a abandona prioritatea integrarii europene, ci , dimpotriva, potentandu-si atractivitatea geopolitica si forta de negociere in relatiile cu Occidentul prin noul rol asumat in zona dintre trei continente in care este situata tara. Fidelitatea fata de NATO si propensiunea spre Europa Unita raman coordonate majore al Ankarei, dar nu mai sunt catene exclusive.